Cereri. Decizia nr. 234/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 9628/4/2008
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 234 R
Ședința publică de la 05.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant P. Sf. N. Vladica, împotriva deciziei civile nr. 34A/16.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți L. A. M. și L. G., având ca obiect „evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant P. Sf. N. Vladica reprezentat de avocat M. S., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul pârât L. G. personal și asistat de avocat C. M., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă L. A. M. reprezentată de același avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurentul reclamant P. Sf. N. Vladica un set de înscrisuri.
Instanța comunică apărătorului intimaților pârâți L. A. M. și L. G. o copie a înscrisurilor depuse de recurent.
Apărătorul intimaților pârâți L. A. M. și L. G. depune la dosar un act.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant P. Sf. N. Vladica solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei din apel și admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată prin renunțarea la judecarea capătului de cerere privind daunele. Arată că în spațiul în care ar locuiesc intimații, ar trebui să locuiască un reprezentant al Parohiei. Mai arată că în cursul procesului li s-a propus încheierea unui contract de concesionare, dar acest contract de concesionare nu le este opozabil, nefiind încheiat cu ei. Să se constate că există două persoane juridice distincte, respectiv recurentul din prezentul dosar și Arhiepiscopia Bucureștiului. Arată că au depus la dosar legislația în domeniu privind atribuțiile celor două persoane juridice. Să se constate că ambele instanțe s-au prevalat de contractul de concesionare și nu au făcut diferența între recurent și Arhiepiscopia Bucureștiului. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților pârâți L. A. M. și L. G. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale. Să se constate că în întâmpinarea depusă au fost dezbătute pe larg toate aspectele și solicită ca aceasta sp fie avută în vedere de către instanță. Arată că P. Sf. N. Vladica nu poate încheia nici un act fără acordul Arhiepiscopiei Bucureștiului. Să se constate că recurentul ia act și își însușește încheierea unui contract de concesiune. Arată că nu s-a atribuit această locuință ca și locuință de serviciu. Să se constate că locuința care trebuia ocupată de intimați a fost ocupată de un alt preot și s-a făcut o rocadă. Mai arată că recurentul a fost de acord cu renovarea acestui imobil. Solicită să se ia act de cererea de renunțare cu privire la capătul de cerere referitor la lipsa de folosință. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
După rămânerea dosarului în pronunțare se prezintă apărătorul recurentului care depune la dosar HG nr. 53& 2008.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:
Prin cerereaînregistrată la data de 27.10.2008 pe rolul Judecătoriei Sector 4 București – Secția Civilă, reclamanta P. Sf. N. V. a chemat în judecată pe pârâții L. G. și L. A. M. solicitând evacuarea acestora din spațiul pe care îl ocupă în imobilul din București, .. 54, sector 4, și obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință din 25.10.2005 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La 19.12.2008, pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantei la acordarea unui imobil corespunzător nevoilor locative ale acestora la prețul zonei și pentru un termen corespunzător contractului de concesiune încheiat cu Arhiepiscopia Bucureștilor.
Prin sentința civilă nr. 3301/23.04.2010, Judecătoria Sector 4 București – Secția Civilă a respins ca neîntemeiate cererea principală și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că imobilul din București, . compus din teren în suprafață de 860 m.p. și casă a fost dobândit de reclamantă prin danie și uzucapiune de peste 30 de ani, conform procesului verbal din 4 octombrie 1941 întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București (nr._/1940).
Prin contractul nr. 6741/21.06.1989 Arhiepiscopia Bucureștilor - Biserica Sf. N. V. a închiriat pârâtului L. G. apartamentul nr. 1 din imobilul de mai sus, pentru o perioadă de 10 ani, de la 01.07.1989 la 01.07.1999 iar conform ordinului de repartiție nr. 6741/1989 emis de Arhiepiscopia Bucureștilor - Sectorul Social, locuința a fost repartizată pentru L. G. ca titular și pentru soția acestuia L. A. M..
Din procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 28.09.1989 între Parohie și pârâtul-reclamant L. G. rezultă că imobilul era în stare avansată de degradare, prezenta igrasie, nu avea încuietori, geamurile erau sparte, nu avea instalații sanitare, instalația de încălzire era veche și nu funcționa, instalația electrică nu era în stare de funcțiune, tabla era ruginită și găurită, apartamentul nemaifiind locuit de peste 10 ani. În procesul verbal s-a mai menționat că P. nu dispune de fondurile necesare pentru reparații, acestea urmând să fie efectuate de chiriași în contul Parohiei în sensul că se va scădea din chirie contravaloarea lucrărilor.
Prin adresa nr. 23/03.09.1990 P. Sf. N. V. a comunicat pârâtului-reclamant că este de acord cu achitarea de către acesta a devizului privind lucrările de consolidare și reparații capitale ce se ridică la valoarea de 240 milioane ROL, chiria urmând să fie diminuată corespunzător. P. a mai comunicat și avizul favorabil pentru încheierea cu pârâtul-reclamant a unui contract de concesiune pe o generație (75 ani) după finalizarea lucrărilor.
In baza acestui acord, pârâtul-reclamant a încheiat cu Arhiepiscopia Bucureștilor, prin P.S. Teodosie Snagoveanul, Episcop Vicar, contractul de concesiune nr. 1744/6.03.2001 cu privire la apartamentul nr. A (jumătate din imobil) cu o suprafață utilă de 61 m.p. și teren în suprafață de 430 m.p., situat în București, sector 4, .. 54 A (fost .. 66). Conform acestui contract, concesiunea a fost acordată pe o durată de 49 de ani în schimbul unei redevențe de 600 USD plătibilă în lei la cursul de referință al BNR începând cu 01.01.2008 și până la sfârșitul concesiunii; pârâtul-reclamant și-a asumat obligația achitării redevenței iar concedentul, obligația de a asigura concesionarului folosința liniștită permanentă, liberă de orice sarcini a imobilului, terenului și împrejurimilor sale, ce face obiectul înțelegerii.
Cazurile de încetare a contractului au fost prevăzute de părți la art. 9 și 10 și anume: - la expirarea duratei, în cazul în care părțile nu au convenit asupra prelungirii duratei locațiunii, - la dispariția bunului dintr-o cauză de forță majoră, caz în care concesionarul poate exploata terenul, - în situația imposibilității obiective a cesionarului de a exploata bunurile concesionate, - prin răscumpărare.
Prin acest contract concedentul a recunoscut efectuarea unor lucrări de consolidare în valoare de 70.500 USD, precum: desfacerea și refacerea elementelor de construcție (fundații continui sub pereții de zidărie, închideri și compartimentări din zidărie și cărămidă, acoperiș în pantă, tip șarpantă lemn, învelitoare din tablă zincată, izolații interioare și exterioare, tâmplărie exterioară din profile PVC cu geam termopan Rehau, tâmplărie din lemn la pivniță, pereți exteriori armați suplimentar cu plasă metalică de 6 mm, tencuieli interior-exterior, finisaje obișnuite), instalații sanitare, instalații electrice, apă, canal, instalați termică cu centrală proprie, placări soclu exterior, zugrăveli fațadă, pavat curte parțial, gard nou cu soclu din beton armat finisat în partea superioară din fier, porți din fier, garduri din plasă metalică în curte, stabilindu-se terminarea acestora până la finalul anului 2007.
Potrivit constatărilor expertului criminalist I. lonescu, semnătura de la poziția „Episcop Vicar" de pe contractul de concesiune a fost executată de Teodosie Snagoveanul.
Din probele administrate în cursul judecății s-a mai reținut că spațiul la care se referă acțiunea este ocupat în prezent de pârâții-reclamanți, împrejurarea respectivă nefiind contestată de aceștia în cursul procesului.
Având în vedere existența contractului de concesiune și drepturile dobândite de pârâtul-reclamant asupra apartamentului A din București, .. 54A sector 4 prin încheierea acestei convenții, conform celor reținute mai sus, instanța a constatat că spațiul din care se solicită evacuarea pârâților-reclamanți nu este folosit de aceștia în mod abuziv, ci în temeiul contractului de concesiune. Având dreptul de a exploata spațiul respectiv în mod direct, de a-l folosi și de a-i culege fructele, de a se asocia și de a-l închiria, conform art. 6 din contract, pârâtul-reclamant are în mod evident și dreptul de a locui în acel spațiu împreună cu soția sa, pârâta-reclamantă L.-A. M., sau cu orice altă persoană tolerată de acesta.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de evacuare a pârâților-reclamanți și întrucât spațiul nu este folosit fără titlu a respins ca neîntemeiată și solicitarea reclamantei-pârâte de obligare a acestora la plata sumei de 2000 lei cu titlul de contravaloare a lipsei de folosință.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâții-reclamanți nu au făcut dovada vreunei obligații legale sau convenționale a reclamantei de a încheia cu aceștia un contract de închiriere pentru un alt spațiu corespunzător nevoilor locative și pentru o durată similară cu cea menționată în contractul de concesiune. Pe de altă parte, acțiunea de evacuare a fost respinsă iar pârâții-reclamanți dețin un contract ce le oferă dreptul de a folosi spațiul (contractul de concesiune).
Cât privește pretinsa inopozabilitate a contractului de concesiune, instanța a reținut că prin adresa nr. 23/3.09.1990 reclamanta și-a exprimat acordul pentru încheierea contractului de concesiune.
Prin decizia civila nr. 34 A/ 16.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a 5-a civila, a fost respins ca nefondat apelul declarat impotriva acestei sentinte de catre reclamanta parata P. SF. N.-V..
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Tribunalul constată că apelanta - reclamantă critică soluția asupra cererii de evacuare invocând inopozabilitatea contractului de concesiune și nerespectarea condițiilor de formă și fond la încheierea acestuia.
Această critică este nefondată sub ambele aspecte. Astfel, deși contractul de concesiune nu a fost încheiat de apelanta - reclamantă, în calitate de concedent, ci de Arhiepiscopia Bucureștilor, tribunalul constată că manifestarea de voință în sensul încheierii acestui contract a fost clar exprimată de apelanta - reclamantă prin avizul transmis cu adresa nr. 23/03.09.1990, semnată de preotul paroh S. C..
Se arată în cuprinsul adresei, comunicată intimatului L. G., că Consiliul Parohial a avizat favorabil cererea de încheiere a unui contract de concesiune pe o generație (75 ani), dar numai după finalizarea tuturor lucrărilor capitale și curente, și că urmează ca intimatul să se adreseze Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, singurul în măsură să încheie contractul.
În consecință, tribunalul constată că acest contract de concesiune, încheiat la 06.03.2001 de Arhiepiscopia Bucureștilor cu intimatul L. G. pe o perioadă de 49 ani în temeiul acordului Consiliului Parohial al Parohiei Bisericii Sf. N. V. nr. 23/03.09.1990, așa cum se menționează în contract, este opozabil reclamantei și constituie un titlu locativ valabil pentru intimații-pârâți, cum în mod corect a apreciat prima instanță.
Cât privește susținerea apelantei - reclamante că acest contract nu respectă condițiile de fond și formă, tribunalul constată că este o afirmație generală, fără a se arăta în concret ce condiție de fond, respectiv de formă nu a fost respectată la încheierea contractului de concesiune și în ce a constat această încălcare a condițiilor de încheiere a contractului.
Împrejurarea că termenul contractului de închiriere încheiat anterior de părți a expirat nu prezintă relevanță în cauză, atât timp cât la data de 06.03.2001 s-a încheiat contractul de concesiune și acesta reprezintă titlul în baza căruia intimații - pârâți ocupă în prezent imobilul în litigiu.
Cât privește critica asupra soluției de respingere a cererii de obligare a pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că această cerere este neîntemeiată atât timp cât intimații - pârâți ocupă imobilul în baza unui titlu valabil, respectiv contractul de concesiune încheiat cu Arhiepiscopia Bucureștilor. În conformitate cu prevederile art. 4 din contract, intimații - pârâți au obligația de a plăti o redevență anuală în sumă de 600 USD, echivalent în lei la cursul de referință al B.N.R., astfel că în măsura în care nu își îndeplinesc această obligație, apelanta - reclamantă are la dispoziție mijloace procesuale de sancționare a unei asemenea atitudini. Cum apelanta - reclamantă a solicitat obligarea intimaților - pârâți la plata contravalorii lipsei de folosință și nu la plata redevenței anuale, obligație asumată prin contractul de concesiune, în mod corect prima instanță a respins și acest capăt de cerere.
Impotriva acestei decizii s-a declarat, in termen legal, prezentul recurs de catre reclamanta, invocandu-se dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si dezvoltandu-se urmatoarele critici:
1.Privind cererea de evacuare, instantele de fond nu au facut o distinctie importanta, anume este important sa se faca distinctie intre doua persoane juridice distincte, respectiv recurenta reclamanta P. SF. N.-V. si Arhiepiscopia Bucurestilor.
Aceste doua persoane juridice au un numar de identificare fiscala proprie, sediu si organizare proprie.
Adresa nr. 23/ 03.09.1990 semnata de preotul S. nu echivaleaza cu un contract incheiat intre parti.
Contractul de conseciune nefiind un act care sa provina de la reclamanta nu poate fi opus cu succes acesteia.
Procedura incheierii acestui contract cu Arhiepiscopia Bucurestilor a fost viciata, lipsind o . avize necesare ca si procedura interna, precum si faptul ca aceasta nu era in drept sa incheie un asemenea contract.
Contractul nu indeplineste conditiile de forma si fond pentru a putea fi opus cu adecarat recurentei reclamante.
Contractul de inchiriere dintre parti a expirat si paratii, conform Legii nr. 114/ 1996, trebuie sa evacueze imobilul.
2. Pe cererea privind daunele de nefolosinta, se solicita admiterea acesteia conform expertizei.
Intimatii parati au depus intampinare la cererea de recurs si in fata instantei de recurs recurenta reclamanta a renuntat la judecata pretentiei privind contravaloarea lipsei de folosinta, renuntare cu care paratii s-au declarat de acord.
Solutionand recursul, in raport de criticile dezvoltate cu privire la solutia data cererii de evacuare, Curtea constata urmatoarele:
Sunt nefondate sustinerile recurentei reclamante conform carora contractul de concesiune incheiat intre Arhiepiscopia Bucurestilor si intimatii paratii nu ar fi legal sau opozabil recurentei.
In primul rand nu pot fi primite criticile referitoare la nelegalitatea acestui contract pentru pretinsa nerespectare a procedurii de inchiriere, lipsa unor avize sau neindeplinirea conditiilor de forma si fond, intrucat pe de o parte nu a fost investita instanta de judecata cu o pretentie de declarare a nulitatii acestui contract, iar pe de alta parte aceste sustineri sunt facute cu caracter general, fara sa se concretizeze catusi de putin care conditii de fond sau de forma nu ar fi fost respectate sau care avize ar fi lipsit.
Asadar, atata timp cat acest contract nu a fost desfiintat, el nu poate fi considerat decat perfect valabil si producator de efecte juridice.
In ce priveste inopozabilitatea acestuia fata de recurenta reclamanta, Curtea iarasi constata nefondata apararea recurentei, in conditiile in care acest contract a fost incheiat la nivelul anului 2001, de catre Arhiepiscopia Bucurestilor, singura in masura sa incheie astfel de contracte la acel moment, si de altfel incheierea contractului s-a facut cu acordul recurentei reclamante, dat prin adresa nr. 23/03.09.1990.
Prin aceasta adresa recurenta P. Sf. N. V. a comunicat pârâtului-reclamant că este de acord cu achitarea de către acesta a devizului privind lucrările de consolidare și reparații capitale ce se ridică la valoarea de 240 milioane ROL, chiria urmând să fie diminuată corespunzător. P. a mai comunicat și avizul favorabil pentru încheierea cu pârâtul-reclamant a unui contract de concesiune pe o generație (75 ani) după finalizarea lucrărilor.
In ce priveste sustinerile recurentei reclamante ca Arhiepiscopia Bucurestilor este o persoana juridica distincta, Curtea constata ca parohiile, ca unitati componente ale Bisericii Ortodoxe Romane au dobandit personalitate juridica abia in baza Statutului pentru organizarea si fucntionarea Bisericii Ortodoxe Romane aprobat prin HG nr. 53/ 2008, deci ulterior incheierii contractului de concesiune in discutie.
Asadar, contractul de concesiune nr. 1744/6.03.2001 fiind incheiat anterior acestor dispozitii, el este guvernat de regulile aplicabile la data incheierii lui, iar la data incheierii acestui contract Regulamentul privind administrarea averilor bisericesti aprobat prin Decizia nr. 32-324 prevedea in art. 11 lit. k ca eparhiile ( episcopie si arhiepiscopie ) aproba dobandirea, grevarea, schimbarea sau instrainarea bunurilor bisericesti imobile de catre partile componente bisericesti in subordine ( o astfel de componenta in subordine fiind parohia ).
De altfel, si in cuprinsul contractului de concesiune in discutie se face mentiunea ca Arhiepiscopia Bucurestilor incheie contractul in calitate de administrator al tuturor bunurilor bisericesti din subordine si ca incheie contractul in temeiul aprobarii PF Parinte Teoctist inregistrata sub nr. 1744/ 2001 si a acordului Consiliului Parohial al Parohiei Bisericii Sf. N. V. nr. 23/ 1990.
Imprejurarea ca ulterior recurenta reclamanta, care si-a dat in mod expres acordul la incheierea acestui contract, a inteles sa isi reconsidere pozitia este nu numai regretabil, in raport de conduita morala pe care recurenta ca parte a Bisericii Ortodoxe Romane ar trebui sa o promoveze, dar si irelevant sub aspectul opozabilitatii acestui contract, de vreme ce acesta ramane valabil si incheiat in conditii perfect valabile si opozabile recurentei in raport de regimul juridic aplicabil la data incheierii.
In consecinta, solutia instantelor de fond de a respinge cererea de evacuare apare ca fiind perfect legala, atata timp cat paratii ocupa imobilul cu titlu, in baza unui contract care isi produce efectele fata de recurenta reclamanta.
Curtea va admite insa recursul in conditiile art. 312 C.pr.civ. fata de actul de dispozitie al recurentei facut in faza recursului in sensul renuntarii la judecata pretentiei de obligare a paratilor la daune pentru lipsa de folosinta, urmand a schimba solutia instantelor de fond, in sensul de a se lua act de renuntarea la judecata acestui capat de cerere, in baza art. 246 C.pr.civ..
In final, va fi respinsa cererea recurentei privind cheltuielile de judecata, vazand ca solutia pronuntata in recurs este de respingere a criticilor formulate, solutia procedurala de admitere a recursului fiind impusa doar sub aspectul limitat mentionat mai sus, fara a implica culpa procesuala a intimatilor parati, dimpotriva acestia fiind prejudiciati prin procesul declansat impotriva lor in mod total nejustificat de reclamanta. Se constata ca in conditiile art. 246 alin. 3 C.pr.civ. in caz de renuntare la judecata dupa comunicarea cererii de chemare in judecata paratul este cel indreptatit la cheltuieli de judecata, ca si in conditiile art. 274 c.pr.civ.. Asadar, nu se regasesc ratiunile aplicarii art. 274 C.pr.civ. in favoarea recurentei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă P. Sf. N. Vladica, împotriva deciziei civile nr. 34A/16.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. A. M. și L. G..
Modifică decizia recurată.
Admite apelul formulat de reclamanta P. Sf. N. Vladica împotriva sentinței civile nr. 3301/23.04.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Civilă.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind plata contravalorii lipsei de folosință.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea recurentei privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. F. C. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
15.02.2013
Jud. apel: G. R.
E. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1467/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 985/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
