Cereri. Decizia nr. 47/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 7749/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 47 A
Ședința publică de la 13.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă . cu sediul în București, ., nr. 2, parter, . și cu sediul ales la SCA Cosmanciuc, P. și O. în București, ., nr. 2, . împotriva Sentinței civile nr. 296/23.02.2012 pronunțată în dosar nr._/3/2006 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul ales în București, .. 20, sector 1 la SCA C. P. și Asociații, având ca obiect, pretenții și alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă . prin apărător, avocat C. D., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 9 dosar și intimatul-pârât C.N.A.D.N.R. prin apărător, avocat C. P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 8 dosar.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de doamna procuror M. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul apelantei-reclamante . solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar și a căror copie se comunică celorlalte părți prezente, cu precizarea că aceste înscrisuri se depun pentru a face dovada dreptului de proprietate.
Apărătorul intimatei-pârâte C.N.A.D.N.R. nu se opune față de proba cu înscrisuri solicitată și nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de acestea.
Reprezentantul Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București nu se opune față de proba cu înscrisuri solicitată și nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de acestea.
Deliberând asupra probei cu înscrisurile depuse la acest termen, formulată de apărătorul apelantei-reclamante ., Curtea o încuviințează.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelanta-reclamantă . prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, schimbarea hotărârii atacate și obligarea intimatei la plata despăgubirilor în cuantum de 52.095,6 Euro, aceasta fiind valoarea justă de la data exproprierii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că experții nu s-au raportat la contracte de vânzare cumpărare din același an cu data exproprierii, ci s-au raportat la oferte de pe internet, iar valoarea stabilită de experți în primul raport de expertiză nu poate fi omologată.
Reprezentantul Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că valoarea oferită de expropriator este calculată la valoarea reală a imobilului în litigiu.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.296 din 23.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2006 al Tribunalului București Secția a V a Civilă s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei . și acțiunea reclamantei . prin care s-a solicitat să se constate ca suma acordată cu titlu de despăgubiri prin hotărârea nr.7 din 08.05.2006 prin care s-a expropriat terenul de 199,60 mp din București, sector 1 nu reprezintă o dreaptă despăgubire și să fie obligat expropriatorul la plata unei sume de 139.720 euro, în echivalent a 502.92 RON, în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, ambele ca neîntemeiate.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a găsit-o neîntemeiată, față de faptul că aceasta este menționată în cuprinsul Hotărârii nr. 7/08.05.2006 ca persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri.
Pe fond, instanța a reținut că prin Hotărârea nr.7/08.05.2006 reclamantei i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 146.629, 89 lei ( reprezentând echivalentul a 42.283,26 euro) pentru imobilul expropriat situat în București, sector 1, în suprafață de 199,60 mp, identificat prin numărul cadastral (6451-_)/1.
Reclamanta a susținut că valoarea despăgubirii ce i se cuvine este de 502.992 lei ( echivalentul a 139.720 euro), valoare apreciată pe baza ofertelor de cumpărare avute până la acest moment.
Valoarea estimată de reclamantă de 700 euro/mp este determinată și de faptul că intenționează să construiască o clădire de birouri pe terenul rămas neexpropriat, ceea ce va determina o creștere a valorii terenului( expropriat).
Instanța a reținut însă că valoarea stabilită prin hotărârea contestată este corectă.
Astfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză ( filele 359, 372 dosar), valoarea terenului, conform contractelor de vânzare cumpărare alese pentru comparație, în perioada 2009-2010, este de aproximativ 261 euro/mp, valoare apropiată de aceea stabilită prin Hotărârea nr.7/08.05.2006, și anume aceea de 211euro/mp.
Valoarea de 453 euro/mp nu este relevantă, căci se raportează la un contract de donație, or, conform art.26 alin.2 coroborat cu art.27 alin.1 din Legea nr.33/1994, ceea ce trebuie avut în vedere este prețul cu care se vând imobilele.
Oricum, valoarea solicitată de reclamantă de 700 euro/mp nu rezultă din nici o probă administrată în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta . iar intimata pârâtă a depus întâmpinare.
În motivarea cererii de apel s-au susținut în sinteză următoarele critici:
Printr-un prim motiv de apel s-a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare raportul de expertiză întocmit în cauză care a stabilit justa valoare de piață a terenului, inclusiv daunele produse.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că instanța de fond a înlăturat raportul de expertiză în mod implicit fără să arate care sunt motivele acestei înlăturări și că nu s-a făcut nici o dezbatere cu privire la raportul sau completarea făcută raportului deși instanța a susținut la momentul dispunerii completării raportului ca va avea o asemenea dezbatere după depunerea raportului completator.
Apelanta arată că în conformitate cu art.44(3) din Constituție și art.1 din Protocolul 1 la CEDO despăgubirea trebuie calculată în raport de data la care cel expropriat pierde proprietatea asupra bunului său și că numai așa se poate vorbi de o dreaptă și prealabilă despăgubire și de un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele drepturilor fundamentale ale individului.
Se arată de apelantă că interpretarea corectă a art.26 din Legea nr.33/1994, în cazul exproprierilor în temeiul Legii nr.198/2004 este în sensul existenței echilibrului just între interesul general și cel particular pentru că exproprierile pe temeiul Legii nr.198/2004 nu sunt făcute prin hotărâri judecătorești.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că între valoarea pe metru pătrat stabilite prin expertiză și valoare menționată în hotărârea de expropriere este o diferență de 50 euro/mp și că nejustificat instanța de fond a reținut că această diferență nu este semnificativă.
Printr-un al treilea motiv s-a susținut că apelanta reclamantă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat, ca a achiziționat imobilul în suprafață de 29.011,74 mp pentru realizarea unui proiect imobiliar.
Prin întâmpinare intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu următoarele apărări:
În raport de primul motiv de apel a arătat că stabilirea cuantumului despăgubirii se face la momentul întocmirii expertizei judiciare, potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994.
În raport de al doilea motiv de apel s-a arătat că despăgubirea de_ euro s-a stabilit la momentul 2006 și a fost determinată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv art.26 din Legea nr.33/1994. La fel completarea la raport a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994. Deși experții au efectuat o nouă lucrare în luna noiembrie 2011 și trebuia să determine cuantumul despăgubirilor la acest moment dar au ales ca moment data de 19.03.2009.
S-a mai arătat că pretenția omologării de către instanța a raportului de expertiză la suma de_ lei nu are suport legal iar pretenția de omologare a raportului de expertiză la valoarea de 52.095,6 euro este nefondată, valoarea stabilită reprezentând media aritmetică a celor două contracte de vânzare cumpărare încheiate în anul 2010, contracte utilizate de experți pentru completarea raportului.
S-a mai arătat că legiuitorul nu a dat probei cu expertiză judiciară o forță probantă mai mare decât celelalte probe.
La dosar s-au depus contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.424/05.04.2012 prin care s-a înstrăinat două laturi de teren în București, sector 1 și anume 834,70 mp pentru 135.072,82 euro și 468,7 mp pentru 118.048,75 euro, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.116 din 03.02.2006 prin care s-a vândut în București, sector 1 486.45 mp pentru_,25 euro, respectiv 125 euro/mp contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.158 din 24.02.2012 prin care s-a vândut în București, sector 1 teren în suprafață de 811,78 mp la un preț de_ euro; contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.4546 din 19.07.2006 prin care s-a vândut în București, sector 1 teren în suprafață de 6.986,67 mp cu suma de 280.000 euro, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.564 din 23.03.2006 prin care s-a vândut în București, sector 1, 6.660,56 mp cu prețul de 452.918,08 euro; contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1173 din 28.10.2009 prin care s-a vândut în București, sector 1 circa 264 mp cu prețul de 14.229 euro; contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.785 din 14.12.2009 prin care s-a vândut în București, sector 1,3.814,00 mp cu prețul de 175.000 euro, decizia civilă nr.4681/23.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2092 din 27.09.2002 prin care apelanta a dobândit în București, sector 1 un teren de_ mp pentru care a plătit 650.000 USD, însoțit de situații de plan cu amplasamentul terenului.
La termenul de astăzi nici una din părți nu a solicitat efectuarea unei alte expertize.
Apelul este fondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de apel și apărarea făcută în raport de acest motiv critica din apel este nefondată, deoarece potrivit art.26 alin.2, calculul despăgubirilor se face la momentul efectuării expertizei.
În ce privește cel de al doilea motiv de apel critica este nefondată. Astfel, instanța de fond a dispus completarea raportului de expertiză în sensul de a se ține cont de tranzacțiile efectiv realizate.
În acest sens la 3.11.2011 s-a depus o completare la raportul de expertiză care a fost depus la 07.05.2010, în care s-au reținut 3 tranzacții comparabile din anul 2010, rezultând pentru terenul expropriat se datorează despăgubiri de 373.000 lei.
Examinând și sentința apelată se constată că instanța de fond a înlăturat raportul de expertiză completat pe considerentul că printre cele trei contracte luate pentru comparație se află și un contract de donație, și că media de 453 euro/mp nu este în acest mod relevantă.
Se mai constată că prin excluderea contractului de donație prețul pe metru pătrat este de 261 mp iar prin hotărâre s-a acordat 211 euro/mp deci cu 50 euro mai puțin pe metru pătrat. Deși instanța de fond a constatat acest aspect, în mod netemeinic a menționat că diferența este nesemnificativă.
Instanța de apel, apreciază că în mod corect s-a reținut de experți și contractul de donație, chiar dacă nu este o vânzare, pentru că și donația este un mod de înstrăinare, iar declararea prețului de 500 euro/mp se apreciază că este un preț real, în condițiile în care donatorul era ținut să plătească un impozit, pentru imobilul dobândit.
În consecință, instanța de apel își va însuși concluziile din raportul de expertiză completat și va schimba sentința apelată în sensul obligării la plata sumei de 373.000 lei.
Instanța va înlătura apărarea intimatei în sensul că expertiza s-a depus în anul 2011 și că s-au folosit contracte din anul 2010, deoarece în anul 2011 s-a depus doar o completare la expertiză depusă în anul 2010.
În ce privește ultima susținere, este de observat faptul că ultimul considerent al instanței de fond nu reprezintă un motiv în raport de care să se respingă acțiunea.
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul și se va schimba sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă . cu sediul în București, ., nr. 2, parter, . și cu sediul ales la SCA Cosmanciuc, P. și O. în București, ., nr. 2, . împotriva Sentinței civile nr. 296/23.02.2012 pronunțată în dosar nr._/3/2006 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul ales în București, .. 20, sector 1 la SCA C. P. și Asociații .
Schimbă sentința apelată în sensul că obligă la plata sumei 373.000 lei de către intimata – pârâtă pentru terenul de 199,60 mp cu nr. cadastral 6451 –_/1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 6 ex.
8.04.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 63/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 220/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
