Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 74/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 44685/3/2008*
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 74A
Ședința publică de la data de 01.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - Z. D.
GREFIER - D. L.
Pe rol pronunțarea, după casare cu trimitere spre rejudecare a cererii de apel formulată de apelantul-reclamant M. A. împotriva sentinței civile nr. 529/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001 – ADC”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 01.03.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă sub nr._, reclamantul M. A. a chemat in judecata pe paratul M. București prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa oblige paratul sa soluționeze notificarea nr.455/13.02.2002 formulata in temeiul Legii nr.10/2001 și care formează obiectul dosarului nr._/14.92.2002; să constate că reclamantul are calitatea de persoana îndreptățită la restituirea in natura a terenului rămas liber în calitate de moștenitor al fostului proprietar al imobilului situat în București, ., sector 3, precum si la masuri reparatorii prin echivalent pentru ceea ce nu poate fi restituit în natura și să oblige pârâta să emită dispoziție în acest sens.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca are calitatea de moștenitor al fostului proprietar M. I., care la data de 13.02.2002 a adresat Primăriei Municipiului București o notificare in temeiul Legii nr. 10/2001 prin care solicita restituirea imobilului preluat abuziv, situat în momentul preluării în București, ., sector 3.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.529/10.04.2009 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în speță nu se poate aplica prezumția de proprietate întrucât pe numele autorului reclamantului nu s-a expropriat imobilul din . și nici cel din ..
Împotriva sentinței civile nr. 529/10.04.2009 a formulat apel reclamantul M. A..
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că are calitatea de persoană îndreptățită, această calitate rezultând din înscrisurile depuse la dosarul cauzei potrivit cu care autorul său, M. I., a fost proprietarul imobilului situat în București, ., sector 3.
Prin decizia civilă nr. 219A/28.02.2011 Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul reclamant M. A. împotriva sentinței civile nr. 529/10.04.2009pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, a schimbat sentința în sensul că a admis în parte contestația, a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 80 mp situată în . colț cu ., a obligat intimatul să emită dispoziție în vederea acordării acestor măsuri și a respins în rest pretențiile contestatorului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr.10/2001 republicată – în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Curtea a reținut că reclamantul apelant nu a făcut dovada cu acte autentice a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ce se solicită a fi restituită parțial și pentru restul, despăgubiri, și nici pentru construcția – casă de locuit care se susține că a fost demolată.
Singurele înscrisuri depuse de reclamant la dosarul cauzei sunt cele două certificate de moștenitor, înscrisuri ce nu fac dovada dreptului de proprietate, precum și istoricul de rol nr. 4184/4.05.2010 emis de către intimatul pârât din care se reține că începând cu anul 1952 a figurat ca plătitor de impozit numitul M. I., autorul reclamantului pentru construcție și teren în suprafață totală de 500 mp, însă se precizează că impunerea a fost făcută în baza declarațiilor și a proceselor verbale de impunere, fără a deține acte autentice de proprietate la dosarul fiscal.
În aceste condiții, în lipsa actelor autentice de proprietate, Curtea a reținut că apelantul reclamant a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, numai pentru suprafața de teren de 80 mp, preluată abuziv prin Decretul nr. 111/1986 – anexa 1 poziția 45, suprafață ce apare preluată de la coproprietarii G. J., M. I. și C. A., nefiind făcută dovada preluării abuzive pentru diferența de teren de până la 500 mp sau 252 mp notificată și nici pentru construcția ce se pretinde a fi demolată.
Cu privire la lipsa de identitate dintre imobilul ce a fost expropriat autorului reclamantului și cel ce se solicită în prezent, aspect reținut de instanța de fond, Curtea a constatat că atât adresele privind istoricul de rol fiscal cât și cadastral precum și lucrarea de specialitate efectuată în cauză ce a avut ca obiectiv principal – identificarea imobilului au lămurit acest aspect în sensul existenței unei identități precum și a identificării adresei actuale a imobilului, respectiv . – colț cu ..
Împotriva deciziei civile nr. 219A/28.02.1011 au declarat recursuri reclamantul M. A. și pârâtul M. București prin Primar General.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 atunci când a apreciat că singura dovadă a întinderii dreptului de proprietate al autorilor săi rezultă din mențiunile Decretului de expropriere nr. 111/1986. În realitate, cu privire la imobilul ce a fost preluat de antecesorii săi, au fost emise două acte normative de preluare, respectiv D.C.S. nr. 111/1986 și D.C.S. nr. 170/1988. Instanța de apel a reținut doar suprafața menționată în primul act de expropriere, fără a observa anexa la cel de-al doilea act normativ de expropriere din care rezultă că de la autorii săi a mai fost preluată și o suprafață de 190 mp teren, precum și o construcție în suprafață totală de 206 mp.
În mod greșit s-a stabilit că are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, deși lucrarea de expertiză administrată în cauză a concluzionat în sensul că există o suprafață de teren de 215 mp care poate fi restituită în natură.
În motivarea recursului, pârâtul M. București a susținut că în mod greșit s-a reținut dreptul reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 80 mp, întrucât acesta nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Prin decizia nr. 2450/3.04.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I-a civilă a anulat recursul declarat de pârâtul M. București prin Primar General; a admis recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva deciziei civile nr. 219A/28.02.2011, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
În hotărârea de casare, instanța de recurs a reținut următoarele:
În cauză, probațiunea administrată până în prezenta etapă procesuală a relevat următoarele:
Prin Decretul nr. 111/7.04.1986 a fost expropriată (anexa nr. 1, poz. 45) pe adresa ., sector 3 pe numele proprietarilor G. J., M. I. și C. A. o suprafață de 80 mp teren, iar prin decretul nr. 170/21.06.1988 (anexa 4, poz. 29), pe numele acelorași proprietari, a fost expropriată o suprafață de 190 mp teren și construcții de 206 mp, de la aceeași adresă.
Din aceeași adeverință (nr._/6 decembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu) rezultă că potrivit Notei de Constatare nr. 4083/29.11.2010 a Serviciului Cadastru, amplasamentul fostului imobil din . colț cu ., ce avea o suprafață totală de cca. 270 mp (suprafață determinată grafic pe plan), reprezintă teren liber de construcții definitive la sol, iar conform planului cu rețele edilitare – ultima actualizare 1989 – suprafața nu este afectată de rețele edilitare.
Cu referire la amplasamentul fostului imobil din . A, ce are o suprafață de cca. 165 mp, s-a arătat că acesta este ocupat de carosabil, trotuar etc., bunuri ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului București.
De asemenea, din fișa tehnică a imobilului (întocmită în februarie 1985) situat în București, . colț cu ., sector 3, proprietatea M. I. și C. A., rezultă că la adresa menționată apare înscrisă suprafața totală a terenului de 270 mp și o suprafață totală construită de 206 mp compusă din casă și magazie (201,50 mp + 4,50 mp).
Totodată, începând cu anul 1952, pe rolul fiscal al imobilului situat în . a figurat impus ca plătitor de impozit numitul M. I. pentru construcție și teren în suprafață totală de 500 mp.
De asemenea, la epoca exproprierii, respectiv la nivelul anului 1985, pe rolul fiscal al aceluiași imobil au figurat impuși ca plătitori de impozit numiții M. I. și C. A. pentru construcție și teren în suprafață totală de 500 mp.
Ca urmare, coroborând probațiunea administrată în cauză (evidențe de rol fiscal) acceptate de legea specială drept acte/înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate cu mențiunile efectuate în actele de expropriere ale bunului litigios, în compunerea indicată de reclamant în cauză, ce instituie în favoarea sa o prezumție legală relativă de proprietate (inclusiv pe întinderea dreptului pretins), ce nu a fost răsturnată în cauză (nu au fost administrate dovezi care să infirme existența dreptului pretins în patrimoniul reclamantului/antecesorului său, respectiv existența sa în patrimoniul altor persoane), se vădesc ca fondate susținerile recurentului privind aspectul criticat.
Constatând astfel ca nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001, instanțele fondului au refuzat recunoașterea dreptului/vocației reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială pentru întreg imobilul preluat de stat prin actele normative de expropriere, sus indicate, în scopul suplimentării probațiunii în vederea determinării naturii/categoriei măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului, în raport de criteriile stipulate de legea specială și de opțiunea reclamantului, precum și în scopul de a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Cauza a fost re-înregistrată pe rolul Curții de apel București Secția a IV-a civilă sub nr._ în data de 23.05.2012.
Analizând sentința apelată, în limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate și a deciziei de casare, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ. și art. 315 C.pr.civ., și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Deliberând cu prioritatea impusă de art. 137 alin. 1 C.pr.civ. asupra excepției autorității lucrului judecat în raport de decizia civilă nr. 132R/24.01.2013 pronunțată de Curtea de apel București în dosarul nr._, pusă în discuția părților la termenul din data de 22.02.2013, Curtea reține următoarele:
După depunerea la dosar a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert F. F. A., instanța a solicitat situația juridică a imobilului notificat, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografie, și dacă au mai fost înregistrate notificări asupra aceluiași imobil, în baza de date a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin adresa nr. 2000/CB/11.02.2013 Primăria Municipiului București – Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001 a comunicat instanței faptul că asupra imobilului ce face obiectul raportului de expertiză figurează înregistrată notificarea nr. 455/2001, dosar administrativ_, ce a fost suspendat în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la rămânerea irevocabilă a dosarelor nr._/3/2011 al Tribunalului București și nr._ al Curții de apel București.
Verificând în sistemul Ecris aceste dosare, Curtea a constatat că dosarul nr._/3/2011, înregistrat pe rolului Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 28.03.2011, a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GEMERAL și STATUL R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin care solicita să se dispună soluționarea pe fond a notificării nr. 455/13.02.2002 (dosar administrativ nr._), obligarea paratul Municipiului București sa-i restituie în natura suprafața de teren de 500 mp situat in București, .. 2, colț cu ., sector 3, iar in cazul in care nu este posibila restituirea in natura, obligarea paratului M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL la masuri reparatorii prin echivalent; în subsidiar obligarea pârâtului STATUL R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata de despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a imobilului preluat abuziv.
În motivarea cererii, reclamantul M. A. a arătat are calitatea de moștenitor legal al tatălui, M. I., care prin notificarea nr. 455/13.02.2002 a solicitat sa i se restituie suprafața de teren de 500 mp. situat in București, .. 2, colt cu ., sector 3.
Prin sentința civilă nr. 85/18.01.2012 Tribunalului București Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respinge cererea, formulată în subsidiar, în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența materială privind soluționarea cererii, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietății și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal; a disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, astfel cum au fost precizate, privind soluționarea pe fond a notificării nr. 455/13.02.2002, dosar administrativ P.M.B. nr._ și obligarea acestuia de a acorda restituirea în natură sau sub formă de despăgubiri, cu formarea unui nou dosar civil.
Ca urmare a disjungerii dispuse prin sentința civilă nr. 85/18.01.2012 pronunțate în dosarul nr._/3/2011, a fost format dosarul nr._, în care Tribunalului București Secția a IV-a Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 851/18.04.2012, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), prin care să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren de 255 mp, situat la fosta adresă . colț cu ., sector 3, identificată în raportul de expertiză tehnică între punctele 5-A-B-25A-27-19-20-21-5, compus din S1 (181mp) și S2 (44mp) și să acorde reclamantului în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafețele S3 (45mp), S4 (61mp) și S5 (99mp) care au aparținut de asemenea imobilului situat la fosta adresă . colț cu ., sector 3, identificate în raportul de expertiză tehnică; a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de d-na expert tehnic A. M. și a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expertiză tehnică).
Împotriva sentinței civile nr. 851/18.04.2012 a Tribunalului București Secția a IV-a civilă a formulat recurs pârâtul M. București prin Primar General, care a fost admis prin decizia civilă nr. 132R/24.01.2013 pronunțată de Curtea de apel București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._ ; în sensul că a casat sentința civilă nr. 851/18.04.2012 și a reținut cauza pentru rejudecare în fond.
Potrivit art. 1201 C.civ. și art. 166 C.pr.civ., se bucură de autoritate de lucru judecat acele hotărâri judecătorești care au rămas definitive și irevocabile; premisă care nu este îndeplinită în cauză, deoarece sentința civilă nr. 851/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._ a fost casată prin această decizia civilă nr. 132R/24.01.2013, astfel că potrivit dispozițiilor art. 311 alin. 1 C.pr.civ. nu mai are nicio putere (executorie), iar instanța de recurs a reținut cauza spre rejudecare în fond, până la acest moment nefiind pronunțată o hotărâre definitivă în dosarul nr._ .
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepția autorității de lucru judecat pusă în discuția părților în raport de hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ .
Pe fondul apelului:
În rejudecarea apelului declarat de către apelantul-reclamant M. A., Curtea va porni, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ. (potrivit cărora hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului) de la problemele de drept dezlegate cu caracter irevocabil prin decizia de casare nr. 2450/3.04.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I-a civilă.
Astfel, prin această decizie de casare instanța supremă a constatat că - dintre cele două critici susținute de reclamant prin recursul formulat împotriva deciziei civile 219A/28.02.2011 (care-i recunoscuse calitatea de persoană îndreptățită numai pentru suprafața de 80 m.p. din . colț cu .), respectiv: a) greșita reținere a întinderii dreptului de proprietate, autorul reclamantului figurând pe două decrete de expropriere și b) greșita acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent întrucât o parte a terenului este liberă – prima critică este întemeiată, iar pentru verificarea celei de-a doua critici, a trimis dosarul instanței de apel pentru a se identifica tipul de măsuri reparatorii, în baza unui nou raport de expertiză.
În consecință, Curtea constată că în cauză operează autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor cu caracter irevocabil date de instanța supremă în ciclul procesual anterior, care a statuat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafețele de teren ce figurează a fi expropriate prin Decretele de expropriere nr. 111/1986 (anexa 1, poz. 45) și nr. 170/1988 (anexa 4, poz. 29), precum și pentru construcția ce a fost edificată pe acest teren, în suprafață de 206 m.p. (menționată în Decretul nr. 170/1988, anexa 4, poz. 29).
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 C.pr.civ., și având în vedere faptul că prin notificarea înregistrată la B. I. și Crafcenco sub nr. 455/13.02.2002 și la Primăria Municipiului București sub nr._ (filele 35, 36 din dosarul de fond) reclamantul a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 doar pentru suprafața de teren de 252 m.p. situat în București, . colț cu ., sector 3, precum și pentru imobilul (construcție) de la aceeași adresă, Curtea va constata calitatea reclamantului de persoană îndreptățită pentru terenul în suprafață de 252 m.p. situat în București, ., sector 3 (fostă .) și pentru construcția demolată.
Cu privire la tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, dintre cele prevăzute de Legea nr. 10/2001, Curtea constată că prin raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, cadastru și geodezie efectuat de expert F. F. A. s-a constatat că poate fi restituit în natură terenul în suprafață de 213,74 m.p. identificat de expert în punctele 1-2-4-8-9 de pe schița cadastrală anexă la raport.
În consecință, în raport de situația de fapt reținută în baza raportului de expertiză efectuat în rejudecarea apelului; și în temeiul dispozițiilor art. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prin care se instituie principiul priorității restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidența legii speciale de reparație; Curtea va dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 213,74 m.p. situat în București, ., sector 3 (fostă .), în prezent . 1-2-4-8-9astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert F. F. A.; raport de expertiză pe care îl omologhează.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 3 din lege, potrivit cărora „în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent”, Curtea va obliga pârâtul M. București să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru restul terenului, în suprafață de 38,26 m.p. (reprezentând 252-213,74=38,26), situat la aceeași adresă, având în vedere că prin același raport de expertiză s-a constatat că restul terenului este ocupat în prezent de alee de acces și rețele utilitare.
În baza dispozițiilor art. 18 lit. b) din lege, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru construcțiile ce au fost demolate, Curtea va obliga pârâtul M. București să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, și pentru construcția ce a fost edificată pe acest teren, în prezent demolată, în suprafață de 206 m.p.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va admite apelul declarat de apelantul reclamant, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va admite acțiunea, va constata calitatea reclamantului de persoană îndreptățită pentru terenul în suprafață de 252 m.p. situat în București, ., sector 3 (fostă .) și pentru construcția demolată; va dDispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 213,74 m.p. situat în București, ., sector 3 (fostă .), în prezent . 1-2-4-8-9astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert F. F. A.; va omologa raportul de expertiză; va obliga pârâtul M. București să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru restul terenului, în suprafață de 38,26 m.p., situat la aceeași adresă, și pentru construcția ce a fost edificată pe acest teren, în prezent demolată, în suprafață de 206 m.p., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 132R/24.01.2013 a Curții de apel București Secția a IV-a civilă, ca nefondată.
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant M. A., cu domiciliul procesual ales la C.Av. R. I., ., ., sector 2, București, împotriva sentinței civile nr. 529/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în Splaiul Independeței nr. 291-293, sector 6, București.
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul:
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Constată calitatea reclamantului de persoană îndreptățită pentru terenul în suprafață de 252 m.p. situat în București, ., sector 3 (fostă .) și pentru construcția demolată.
Dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 213,74 m.p. situat în București, ., sector 3 (fostă .), în prezent . 1-2-4-8-9astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert F. F. A..
Omologhează raportul de expertiză.
Obligă pârâtul M. București să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru restul terenului, în suprafață de 38,26 m.p., situat la aceeași adresă, și pentru construcția ce a fost edificată pe acest teren, în prezent demolată, în suprafață de 206 m.p., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.03. 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Steluța C. D. Z.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC/17.03.2013
Tehnored. GC/4 ex./25.02.2013
Jud. fond – F. G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 10/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 464/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
