Acţiune în constatare. Decizia nr. 180/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 59483/299/2010
Dosar nr._
(45/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.180
Ședința publică de la 4 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant M. G., împotriva deciziei civile nr.917 A din 16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. P..
Cauza are ca obiect – acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant M. G., personal și avocat S. C., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 04.02.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurentul-reclamant depune la dosar chitanța CEC în sumă de 4 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă și timbru judiciar în valoare de 4 lei.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și a se avea în vedere faptul că la data soluționării apelului a fost în imposibilitate de a depune la acel moment dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel întrucât nu se afla în București, astfel încât, la termenul de azi depune chitanțele care dovedesc faptul că taxa de timbru a fost achitată înainte de soluționarea apelului.
Avocatul intimatului –pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile ca temeinică și legală, având în vedere că recurentul-reclamant a avut timp suficient pentru a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 20.12.2010 sub nr._, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. P. pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate faptul că D.S. a schimbat atât tabloul electric, cât și automatul electric, care deservește iluminatul electric din casa scării din imobilul in care locuiesc – scara B, la data de 18.12.2007 cu o echipă de muncitori neautorizată de Enel București, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 03.05.1983, când s-a mutat în imobil, pe scara B nu exista contor electric, dar a depus demersurile necesare si a instalat acest aparat pe casa scării. In anul 2004, s-a mutat în apartamentul nr. 4 M. P., iar fără forme legale a schimbat atât tabloul electric, cât și automatul de scară la data de 18.12.2007.
In drept, reclamantul a invocat art. 111 C. (fila 12).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa de timbru de 19 lei si timbrul judiciar de 0,3 lei (fila 11).
Pârâtul M. P. a formulat întâmpinare (fila 8-9), prin care a arătat că a schimbat un temporizator care nu funcționa, și la recomandarea electricianului, a schimbat și tabloul electric pentru care nu este nevoie de autorizație de la Enel București, pe cheltuiala sa. A invocat excepția inadmisibilității cererii, deoarece schimbarea temporizatorului si a tabloului electric nu reprezintă încălcarea unei norme legale, excepția lipsei calității procesual active, deoarece reclamantul nu are nicio calitate pentru a cerere constatarea schimbării temporizatorului si a tabloului electric, precum și excepția lipsei interesului.
Pârâtul M. P. a solicitat respingerea acțiunii formulate și totodată, să se constate existența abuzului de drept procesual, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 723 alin. 2 C.. A precizat că între reclamant si locatarii imobilului au existat relații tensionate.
Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr._/2011 a respins excepția lipsei calității procesuale active si a lipsei interesului, ca nefondate; a admis excepția inadmisibilității; a respins acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul M. P., ca inadmisibilă; a respins, ca nefondată cererea pârâtului de sancționare a reclamantului pentru abuzul de drept procesual.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită daca partea poate cere realizarea dreptului.
Așadar, prin acțiunea în constatare se solicită doar constatarea existentei/inexistentei unui drept subiectiv. Dar, cererea în constatare are un caracter subsidiar față de cererea în realizare, urmând a se respinge ca inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Acțiunea în realizarea dreptului este acea prin care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept subiectiv solicită instanței sa îl oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Așadar, prin cererea în realizare, reclamantul urmărește condamnarea pârâtului, adică obligarea acestuia la executarea obligației corelative dreptului subiectiv afirmat.
In cauza de fată, instanță va admite excepția inadmisibilității, având în vedere obiectul acțiunii – constatarea schimbării tabloului electric și a automatului electric si cauza acesteia - art. 111 C. (acțiune în constatare).
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat să se constate faptul că D.S. a schimbat atât tabloul electric, cât și automatul electric, care deservește iluminatul electric din casa scării din imobilul în care locuiesc (scara B), la data de 18.12.2007. Dar această cerere este inadmisibilă, deoarece M. G. solicită constatarea existentei unui fapt, și nu constatarea existenței unui drept subiectiv, așa cum prevede art. 111 C..
Având în vedere faptul că reclamantul locuiește la Scara B, apartamentul 5, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active si a lipsei interesului, ca nefondate.
Pentru considerentele expuse, având în vedere cererea formulată și susținerile părților, instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge acțiunea ca atare.
Conform art.723 C., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Având în vedere condițiile impuse de art. 723 C., în dosar nedovedindu-se reaua-credință a reclamantului, iar simplul fapt al respingerii cererii nu conduce în mod automat la concluzia că partea a exercitat abuziv dreptul de a formula acțiune, luând în considerare și art. 6 din Cedo care statuează dreptul de acces efectiv la instanță, cererea pârâtului de sancționare a reclamantului pentru abuzul de drept procesual nu este întemeiată, motiv pentru care instanța o va respinge.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. G. criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.917/16.10.2012 a admis excepția netimbrării apelului și a anulat apelul ca netimbrat, reținând în motivare că s-a pus în vedere reclamantului – apelant să timbreze cererea de apel cu suma de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, însă acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
De asemenea, s-a mai arătat că apelantul a formulat la data de 16.10.2012 o cerere pentru lipsă de apărare, respinsă însă deoarece de la data primirii citației – luna mai și până la data judecării cauzei – octombrie 2012, avea timp pentru a achita taxa de timbru, indiferent de prezența sa la termenul de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivare se susține că în mod greșit i s-a anulat cererea de apel ca netimbrată, tribunalul nu și-a manifestat rolul activ deoarece la dosar erau acte din care rezulta că nu are nici un fel de venit lunar.
De asemenea, se mai susține că nu s-a putut prezenta în instanță deoarece avea un alt litigiu penal la C. în aceiași zi, astfel încât cererea sa pentru lipsă de apărare era dovedită, cererea pentru lipsă de apărare fiind prioritară în raport cu excepția netimbrării.
Oral, în ședința publică de la 4.02.2012 recurentul a susținut că a achitat taxa de timbru anterior termenului de judecată de la 16.10.2012, însă a fost în imposibilitate să o depună.
În cadrul probei cu acte a depus trei chitanțe pentru achitarea taxei de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 20 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Prin cererea formulată la 10.10.2012 recurentul a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, motivat de faptul că în aceiași zi mai are un litigiu la Curtea de Apel C., anexând și o citație în acest sens. A mai adăugat și „plata taxei de timbru scutită”în titulatura cererii.
Tribunalul a respectat dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă deoarece astfel cum s-a arătat legea dispune că taxele de timbru se achită anticipat iar neplata acestora în termenul defipt de instanță, atrage anularea cererii.
Excepția netimbrării cererii se soluționează cu prioritate față de cererea pentru lipsă de apărare, deoarece în lipsa timbrării cererii instanța nu este legal investită.
Chiar și în această situație tribunalul a pus în discuția părților cererea de amânare și a respins-o pe considerentul că, de la momentul încunoștințării apelantului de obligația sa de timbrare – lina mai și până în octombrie, când era fixat termenul de judecată, acesta avea timp pentru a efectua achita taxa de timbru și timbru judiciar.
Mențiunea „plata taxă de timbru scutită” nu poate echivala cu o cerere de acordare a ajutorului public judiciar și nici cu o cerere de reexaminare a taxei de timbru, în sensul OUG nr.51/2008 ori a Legii nr.146/1997, deoarece din dezvoltarea ulterioară a cererii nu rezultă nici o susținere în acest sens, după cum cererea nu este însoțită de actele doveditoare în acest sens.
În ceea ce privește cele trei chitanțe a câte 1 leu și 2 lei, Curtea constată că acestea au fost consemnate la date diferite respectiv, 11.08.2011,2.08.2011 și 2.05.2012 .
În situația în care aceste chitanțe reprezentau taxa de timbru în cuantum de 4 lei pentru cauza judecată în apel la data de 16.10.2012 ele puteau fi anexate cererii pentru lipsă de apărare, iar pe de altă parte nu ar mai avut sens mențiunea „ plata taxă timbru scutită”. De asemenea, Curtea constată că tribunalul l-a încunoștințat pe apelant asupra obligației de timbrare prin citația emisă la data de 29.05.2012, iar chitanțele prezentate în recurs sunt două din anul 2011, iar una din 2.05.2012, anterior încunoștințării sale.
În aceste condiții, Curtea constată că la momentul soluționării apelului recurentul nu a prezentat nici una din dovezile menționate, nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru și nici nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, astfel încât soluția tribunalului este corectă în raport de art. 20 din Legea nr.146/1997.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant M. G., împotriva deciziei civile nr.917 A din 16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/13.02.2013
--------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – A.G.Țambulea
- A.P.
Jud.Sector 1 – F.M.N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1715/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 2108/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
