Fond funciar. Decizia nr. 1715/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1715/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 5150/1/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1715 R
Ședința publică din data de 17.10.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr.1123/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă în dosarul nr._, formulată de revizuenții G. R. C., G. S. G. și S. A. I. în contradictoriu cu intimata C. L. DE FOND FUNCIAR V..
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013, și, apoi, la data de 17.10.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23.07.2012, revizuenții G. R. C., G. S. G. și S. A. I. au solicitat, în contradictoriu cu intimata C. L. de Fond Funciar V., revizuirea deciziei civile nr. 1123/7.10.2011 a Tribunalului Teleorman, invocând motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7, 1, 2, 3 și 8 Cod procedură civilă.
Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, prin cererea formulată s-a susținut existența unor hotărâri potrivnice care vizează restituirea unor terenuri de care revizuenții au fost deposedați abuziv. În esență, revizuenții au susținut că decizia nr. 1123 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman este contradictorie cu decizia nr. 4581 din 24.05.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a I-a Civilă.
Prin precizarea cererii de revizuire depusă la data de 27.05.2013, revizuenții au arătat că hotărârile pretins a fi potrivnice sunt următoarele: sentința civilă nr. 216/27.09.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman secția civilă în soluționarea acțiunii formulată de petenții G. R. C., G. S. Gerald și S. A. I. și decizia civilă nr. 1123/7.10.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă în cadrul recursurile declarate de C. L. de Fond Funciar V. și petenții susmenționați.
Revizuenții au arătat că cele două hotărâri definitive și irevocabile au un obiect comun, respectiv suprafața de 0,6 ha, ambele cauze judecându-se între aceleași părți, având aceleași calități procesuale, una soluționată pe Legea nr. 18/1991, adică prin restituire în natură pe alte amplasamente, iar cealaltă pe Legea nr. 10/2001 prin acordarea de despăgubiri.
De asemenea, revizuenții au arătat că nu numai că ambele hotărâri au fost date de aceeași instanță, dar au fost date chiar de același judecător, domnul I. M., deși prin concluziile scrise în cauza ce se judecă în recurs s-a ridicat excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, s-a arătat că dispozitivul deciziei a cărei revizuire se cere, cuprinde dispoziții potrivnice, ce nu pot fi aduse la îndeplinire.
Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, s-a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra marii majorități a lucrurilor cerute prin motivele de recurs.
Din perspectiva art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă, revizuenții au arătat că obiectul pricinii nu se află în ființă, iar raportat la art. 322 pct. 8 Cod procedură civilă, revizuenții au arătat că la instanța de fond au fost puși în imposibilitate de a se prezenta la ședința de dezbateri, fapt învederat instanței de recurs, dar asupra căruia a refuzat să se pronunțe.
Prin decizia civilă nr. 2293/06.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut incidența dispozițiilor art. 323 Cod procedură civilă, care prevăd că cererea de revizuire se adresează instanței care a pronunțat hotărârea, cu o singură excepție, aceea a cazului prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Având în vedere faptul că instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice este Tribunalul Teleorman, instanța mai mare în grad față de aceasta fiind Curtea de Apel București, s-a constatat că acestei din urmă instanțe îi aparține competența de soluționare a cauzei.
În urma declinării competenței de soluționare a cererii, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă, la data de 09.09.2013.
Examinând cererea de revizuire din perspectiva motivelor prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, invocate de revizuenți, Curtea constată următoarele:
Cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, textul legal menționat prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Textul legal menționat prevede ipoteza existenței în cadrul unor dosare diferite în care s-au pronunțat hotărâri definitive, a identității de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.
În cauză, revizuenții au invocat faptul că decizia 1123 din 7.10.2011 a Tribunalului Teleorman este potrivnică sentinței civile nr. 216/27.09.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 82 A din 24.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4581/19 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a I-a Civilă.
Examinând hotărârile judecătorești menționate, Curtea constată că în dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1123 din 7.10.2011 a Tribunalului Teleorman, obiectul cererii deduse judecății l-a reprezentat contestație împotriva hotărârii Comisiei Județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr._ din 24.02.2009 și împotriva procesului – verbal în baza căruia s-a întocmit referatul nr. 643 din 20.01.2009 de către C. L. de Fond Funciar V. formulată de petenții G. R. C. și G. S. G., în calitate de moștenitori ai defunctei M. E., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Fond Funciar Teleorman.
Prin decizia civilă nr.1123 din 7.10.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul respectiv, s-a admis recursul declarat de recurenta– intimată C. L. de Fond Funciar V., împotriva sentinței civile nr. 748 din 27 iunie a Judecătoriei V., s-a modificat sentința recurată în sensul că s-a respins plângerea formulată de petenți împotriva hotărârii nr._/24.02.2009 a Comisiei Județene Teleorman și s-au respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții – petenți împotriva aceleiași sentințe.
Dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 216/27.09.2010 a Tribunalului Teleorman, a avut ca obiect contestația formulată de reclamanții G. R. C., G. S. G., prin procuratori G. S. și S. A. I., în contradictoriu cu pârâtul Orașul V., prin primar, împotriva hotărârii nr._/2009 a Comisiei Județene Teleorman prin care li s-a respins notificarea al cărei obiect s-a considerat a fi reglementat de Legea nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 216/27.09.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia civilă nr. 82A din 24.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4851/19.06.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a I-a Civilă, s-a respins excepția tardivității emiterii hotărârii, s-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul de 0,6 ha - intravilan situat în V., ..
Față de conținutul hotărârilor menționate, Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită condiția ca hotărârile pretins a fi considerate a fi potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, neregăsindu-se tripla identitate de părți, obiect și cauză, deoarece cererile menționate au avut un obiect diferit (contestație împotriva hotărârii nr._ din 24.02.2009 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și împotriva procesului verbal în baza căruia s-a întocmit referatul nr. 643 din 20.01.2009, respectiv contestație împotriva hotărârii nr._/2009 a Comisiei Județene Teleorman) și au fost formulate în contradictoriu cu pârâți diferiți (C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, respectiv orașul V. prin Primar).
Prin urmare, în cauză nu se regăsește ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, cererea de revizuire întemeiată pe acest temei legal fiind inadmisibilă, astfel că, în baza art.326 Cod procedură civilă, Curtea o va respinge ca atare.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3 și 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că potrivit art. 323 alin.1 Cod procedură civilă, competența de soluționare a acesteia revine instanței care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalul Teleorman.
În consecință, în temeiul art. 158 și 159 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1, 2, 3 și 8 Cod procedură civilă, în favoarea Tribunalului Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr.1123/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă în dosarul nr._, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, formulată de revizuenții G. R. C., G. S. G. și S. A. I., în contradictoriu cu intimata C. L. DE FOND FUNCIAR V., ca inadmisibilă.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3 și 8 Cod procedură civilă, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red./tehnored A.M.M.
Tehnored. T.I. ./05.11.2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1700/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 180/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
