Pretenţii. Decizia nr. 1700/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1700/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 48706/3/2012
Dosar nr._
(1540/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1700
Ședința publică de la 28.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel, a fost reprezentat de procuror, D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant, R. G., împotriva sentinței civile nr. 1104/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect – pretenții în baza art. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, R. G., personal, legitimat cu C.I. . nr._/04.02.2011, lipsește intimatul-pârât, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii formulate privind constatarea caracterului politic al infracțiunii pentru care a fost condamnat tatăl său și obligarea pârâtului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Cu privire la respingerea capătului de cerere privind acordarea de daune morale ca fiind tardiv formulate, consideră că cererea este formulată în termen, având în vedere că în data de 15.11.2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 1 pct.1 din OUG nr. 62/2010.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic, consideră că în mod corect a apreciat tribunalul că pentru infracțiunea de speculă pentru care a fost condamnat tatăl reclamantului, nu s-au depus dovezi din care să rezulte caracterul politic.
Iar cu privire la cererea de acordarea daunelor morale, de asemenea în mod corect s-a constatat tardivitatea introducerii cererii, care a fost depusă în decembrie 2012, după trei ani de la apariția Legii 202/2009.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1104/27.05.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins capătul de cerere formulat de către reclamantul R. G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, privind constatarea caracterului politic al condamnării ca nefondat și capătul de cerere privind daunele morale ca tardiv.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că prin sentința penală nr.513/2.08.1958 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Răcari Regiunea București R. C., tatăl reclamantului R. G., a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de speculă prevăzută de art.268 pct.17 lit. c Cod penal, reținându-se că a traficat țuică, deși nu a avut autorizare de exercitare a acestui comerț.
Condamnarea suferită de tatăl reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 1 alin 2 din Legea nr.221/2009 care prevede infracțiunile ce au de drept caracter politic și nici nu îi sunt aplicabile prevederile art.2 alin. 1 din OUG nr.214/1999.
Art.1 alin 3 din Legea nr.221/2009 prevede „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare”.
Art. 2 alin. 1 lit. a-d din OUG nr.214/1999 prevede „Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Infracțiunea de speculă nu se poate încadra în nici una din prevederile legale pentru care a fost recunoscut caracterul politic.
Prin urmare, cererea reclamantului de a se constata caracterul politic al acestei infracțiuni a fost găsită neîntemeiată.
În ceea ce privește daunele morale, tribunalul a constatat că cererea este tardiv formulată față de prevederile art. 5 alin 1 din Legea nr.221/2009 care arată că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Legea nr.221/2009 a intrat în vigoare la data de 14.06.2009 fiind publicată la data de 11.06.2009 în Monitorul Oficial potrivit art.78 din Constituția României.
Termenul de 3 ani prevăzut de art. 5 alin 1 din Legea nr.221/2009 s-a împlinit la data de 14.06.2012.
Cererea de chemare în judecată a fost depusă de reclamant la data de 18.12.2012, peste termenul de 3 ani prevăzut de lege, astfel că este tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul R. G., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv greșit instanța nu a constatat caracterul politic al infracțiunii pentru care tatăl său a fost condamnat și cererea de acordare a daunelor morale nu a fost tardiv formulată, deoarece termenul de 3 ani s-a împlinit la 15.11.2013.
Verificând legalitatea sentinței recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 Cod de procedură civilă coroborat cu art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Ceea ce prezintă relevanță din perspectiva Legii nr.221/2009 invocată de recurent ca temei juridic al cererii introductive de instanță este caracterul politic al condamnărilor pronunțate în perioada de referință a legii, caracter ce poate rezulta ope legis, condamnarea fiind prevăzută expres de legiuitor sau trebuie constatat de instanță prin procedura prevăzută de acest act normativ.
Trebuie subliniat că rațiunea edictării Legii nr.221/2009 este de completare a actelor normative reparatorii deja existente.
În mod corect tribunalul, analizând sentința penală nr.513/1958 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Răcari, prin prisma prevederilor art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009 coroborat cu art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999.
Ambele texte prevăd condamnările cu caracter politic și infracțiunile săvârșite din motive politice, texte în care nu se încadrează infracțiunea de speculă, astfel că cererea reclamantului de a se constata caracterul politic al acestei infracțiuni a fost considerată ca neîntemeiată.
Nici critica privitoare la acordarea daunelor morale nu a fost reținută de instanță, deoarece art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 prevede un termen imperativ de 3 ani în care se poate solicita instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Cum instanța a reținut că infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl recurentului nu se încadrează între cele prevăzute expres de legiuitor a avea caracter politic și recurentul nu a administrat dovezi în condițiile art.1169 Cod civil, în sensul susținerilor sale, soluționarea acestui capăt de cerere este strâns legată de soluția dată de instanță asupra capătului principal de cerere.
Termenul de 3 ani curge de la data intrării în vigoare a Legii nr.221/2009 – 14 iunie, acțiunea fiind introdusă la 18.12.2012, mult după termenul prevăzut de legiuitor.
Intervenția Curții Constituționale prin deciziile nr.1358 și 1360/2010 nu a vizat termenul imperativ prevăzut de legiuitor, ci faptul că art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 creează situații de incoerență și instabilitate, deoarece în domeniul acordării de despăgubiri pentru prejudiciile morale există reglementări paralele și textul de lege, astfel cum este redactat, este prea vag, încălcând regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice, „conducând la aplicarea incoerentă a acestuia”, instanțele acordând despăgubiri (…) ce reprezintă o aplicare excesivă și nerezonabilă”.
Deci, termenul de 3 ani prevăzut de legiuitor curge de la data intrării în vigoare a Legii nr.221/2009 – 14 iunie.
De asemenea, în mod greșit, prin nesocotirea conținutului art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, se pretinde că ar fi avut loc denaturarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al cererii de chemare în judecată – ceea ce ar fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Textul menționat vizează ipoteza în care actului juridic în înțelesul său material, de negotium iuris, care sprijină pretențiile părții, i-ar fi fost denaturate clauzele clare, neechivoce, dându-i-se un alt sens, străin intenției, voinței părților. Recurentul are obligația să indice care este actul juridic folosit în proces pe care instanța l-a interpretat greșit și în ce constă denaturarea lui. Cum recurentul nu a respectat această obligație legală, Curtea nu a reținut critica întemeiată pe prevederile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă.
Față de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant R. G., împotriva sentinței civile nr. 1104/27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./27.11.2013
TB-S.3 – L.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1177/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Fond funciar. Decizia nr. 1715/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
