Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2693/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2693/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 11023/302/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2693R
Ședința publică de la 17 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. G. N.
JUDECĂTOR - C. B. TRAMÎNDAN
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - M. L.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant S. A. împotriva deciziei civile nr. 739A/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. G. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul – reclamant a depus la data de 06.11.2013 cerere de repunere pe rol a cauzei și a solicitat judecarea acestei cereri și a recursului în lipsa sa.
Curtea, după deliberare, față de disp. art.245 alin.1 rap. la art. 298, 316 Cod procedură civilă, având în vedere că s-a depus la dosarul cauzei cerere de repunere pe rol a cauzei și s-a solicitat judecata în lipsă, dispune repunerea cauzei pe rol și reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA,
Prin decizia civilă recurată, TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A
III A CIVILĂ a dispus:
A arătat următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 5 Bucuresti la data de 14.05.2012 sub nr._, reclamantul A. S. l-a chemat in judecata pe paratul B. G. D., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea acestuia la plata echivalentului in lei, conform cursului BNR de la data efectuarii platii, al sumei de 70.000 euro, datorata si neachitata, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca in data de 16.02.2012 a imprumutat paratului suma de 26.000 euro, in vederea finantarii construirii unui imobil in ., sector 1, Bucuresti. Contractul in baza caruia imobilul urma sa fie construit a fost incheiat intre proprietarii romani si parat, in calitate de reprezentant al societatii ce urma sa execute imobilul.
Arata ca a inaintat paratului suma de 3.000 euro cu scopul incheierii unui contract cu un arhitect in vederea proiectarii imobilului. Suma de 3.000 de euro trebuia sa includa si obtinerea autorizatiei de construire de catre parat, lucru ce nu s-a realizat nici pana in prezent contrar sustinerilor acestuia.
Concret, in desfasurarea proiectului din ., sector 1, paratul a actionat in frauda investitorului sau, utilizand cu vadita rea-credinta mijloacele materiale, in valoare de 52.000 euro, obtinute de la reclamant, in alte scopuri.
Mai arata reclamantul ca la inceputul anului 2011 a inceput o noua activitate in comun cu paratul, in domeniul reciclarii. Pentru proiectul respectiv paratul avea nevoie de un investitor, reclamantul urmand sa contribuie cu partea materiala iar paratul urmand sa se ocupe de administrare.
In data de 29.03.2011, in vederea achizitionarii unei fabrici si a masinilor si uneltelor necesare a dat paratului suma de 22.000 euro.
In vederea desfasurarii unei astfel de activitati societatea avea nevoie de licenta in domeniu, astfel incat in luna aprilie 2011 paratul a propus cumpararea unei societati care detinea licenta in domeniu de 7 ani, documentele fiind realizate la data de 16.06.2011. Un avans in vederea achizitionarii companiei a fost acordat paratului la data de 04.05.2011. Nici pana in prezent societatea care detinea licenta nu a intrat in posesia intregii sume de 8.000 euro.
Mai mult, paratul a decis luarea unui credit de catre ., contractul fiindu-i tranmis pe e-mail la data de 24.05.2011. O saptamana mai tarziu a semnat contractul, acesta nefiind insa semnat si de parat.
La data de 06.06.2011 a primit un e-mail de la parat, prin care i se comunica faptul ca o . plati trebuie efectuate urgent pentru ., fiind vorba de o suma de 11.000 euro. Suma a fost acordata paratului in doua transe a cate 5.500 euro fiecare, in data de 14.06.2011, respectiv 15.06.2011.
Arata reclamantul ca incepand cu sfarsitul lunii iunie 2011 paratul nu a mai putut fi contactat. Din surse indirecte a aflat ca masinile si uneltele, proprietatea . au fost instrainate fara consimtamantul sau.
Mentioneaza ca s-a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila, insa fara niciun rezultat.
Solicita sa se aiba in vedere ca sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art. 998 – 999 C.c., precum si celelalte dispozitii legale la care a facut referire in cuprinsul cererii.
In sustinerea cererii, au fost atasate la dosar, in fotocopie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal incheiat la data de 06.03.2012; dovada indeplinirii procedurii prev. de art. 720 ind. 1 C.p.c. ; cartea de identitate a reclamantului; chitanta de mana din data de 16.02.2011; chitantele din data de 29.03.2011 si 04.05.2011; contractele de creditare firma; contractul de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 731/17.06.2009 de BNP „ F. D.”; actul constitutiv al .; extras de cont.
La termenul din data de 19.09.2012 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a solicitat sa se ia act de micsorarea catimii obiectului cererii la suma de 56.000 euro, urmand sa fie obligat paratul la plata echivalentului in lei, conform cursului BNR la data efectuarii platii, al acestei sume.
Cu privire la situatia de fapt, arata ca proiectul imobiliar din ., sector 1, pentru care i-a transferat paratului suma de 26.000 euro, a avut ca obiect construirea unui imobil in ., prin intermediul firmei RCG Ideal Construction.
In ceea ce priveste suma de 26.000 euro a aflat ulterior ca aceasta nu a fost niciodata inaintata catre RCG Ideal Construction, factura pentru achizitionarea materialelor, prezentata de parat, fiind falsa, fapt confirmat si de vanzator. Mai mult, din discutiile purtate cu numitul I. C., reprezentant al RCG Ideal Construction, a aflat ca societatea nu avea cunostinta de respectivul proiect imobiliar iar paratul nu a avut niciodata calitatea de reprezentant al societatii, fiind doar asociat, fara vreun drept de reprezentare, implicit fara a avea dreptul de a incheia acte juridice in numele societatii.
Referitor la proiectul ., pentru care i-a transferat paratului suma de 30.000 euro, arata ca la inceputul anului 2011 a infiintat, impreuna cu paratul, ., avand obiectul de activitate in domeniul reciclarii. In acest sens, la data de 29.03.2011 a dat paratului suma de 22.000 euro, in vederea achizitionarii unor instalatii si unelte necesare desfasurarii activitatii de reciclare in cadrul unui proiect de extindere a activitatii, idee sugerata de parat.
Paratul a folosit insa suma sus-mentionata pentru a achizitiona bunuri in nume propriu, bunuri pe care ulterior le-a vandut catre ., insusindu-si pretul.
De asemenea, in data de 04.05.2011 a dat paratului suma de 8.000 euro, reprezentand avans, in vederea cumpararii partilor sociale ale unei societati comerciale, respectiv Suprem Valvet SRL si aceasta suma ramanand in posesia paratului.
In ceea ce priveste temeiul de drept al cererii, reclamantul considera ca sunt incidente spetei prevederile referitoare la imbogatirea fara justa cauza, fiind indeplinite conditiile prevazute de lege, respectiv exista o marire de patrimoniu; exista o micsorare de patrimoniu ca o consecinta a maririi celuilalt patrimoniu; intre marirea unui patrimoniu si micsorarea celuilalt este o stransa legatura; nu exista un temei legal pentru marirea unui patrimoniu si micsorarea celuilalt.
La termenul din data de 24.10.2012 instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisuri, in temeiul art. 167 alin.1 C.p.c., respingand celelalte probe solicitate, respectiv interogatoriul paratului si martori, ca nefiind utile cauzei.
Prin sentinta civila nr. 8592/31.10.2012 a Judecatoriei sectorului 5 Bucuresti a fost respinsa ca neintemeiata actiunea reclamantului. Pentru a pronunta acesta sentinta, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Dupa cum specifica in actiune, reclamantul a desfasurat o . relatii contractuale cu paratul in perioada 2010-2010. In realitate, dupa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar – contract de creditare firma, reclamantul a imprumutat societatea Stembo Recycling SRL cu diverse sume de bani (fila 29-34). Dupa cum rezulta din aceleasi contracte, firma era reprezentata de insasi reclamantul A. S..
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta si faptul ca cei doi s-au inteles sa desfasoare o activitate comerciala in comun, urmand ca si paratul sa-si aduca propriul aport financiar.
De asemenea, din actul constitutiv al societatii Stembo Recycling SRL (fila 48-60) rezulta faptul ca cei doi (reclamant si parat) sunt asociati cu un aport de 50% fiecare. Conform art. 10 din actul constitutiv al societatii, participarea la beneficiile si pierderile societatii este de 50% pentru fiecare (reclamant si parat).
F. de acestea, este de retinut faptul ca reclamantul si-a intemeiat actiunea, in primul rand, pe raspunderea civila delictuala a paratului persoana fizica si pe disp. art. 998 – 999 C.civ., precum si pe imbogatirea fara justa cauza, in speta, la primul termen, fiind formulata o cerere precizatoare si nu modificatoare a actiunii, ambele urmand a fi analizate in prezenta.
Raportat la momentul incheierii contractelor de credit, al faptelor reclamate si cel al producerii efectelor, precum si la motivarea in fapt a actiunii de catre reclamant, in speta, sunt aplicabile atat disp. art. 998-999 (vechiul) C.civ. cat si art. 1357 si urm. din N.C.C.
Ori, art. 998 – 999 Cod civil, ca si dispozitiile noului cod civil, reglementează răspunderea pentru fapta proprie, stabilind condițiile generale ale unei astfel de răspunderi. Potrivit art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara iar potrivit art. 999 omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii delictuale se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul constă în rezultatul negativ suferit ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. In prezentul litigiu, se poate prezuma ca reclamantul a suferit un prejudiciu in patrimoniul sau prin diminuarea acestuia cu anumite sume de bani, respectiv banii imprumutati societatii Stembo Recycling SRL, prin mai multe contracte de creditare.
Insa, in ceea ce privește fapta ilicită a pârâtului B. G.-D., din probele administrate în cauză nu rezultă existența acesteia nici fata de reclamant si nici chiar fata de societatea a carui asociat este impreuna cu reclamantul.
Din toate inscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca cei doi au incheiat un contract de societate, au desfasurat activitati comerciale in numele societatii (in care au calitatea de asociati) si ca, respectiv, au imprumutat societatea cu diverse sume in vederea atingerii scopului pentru care a fost infiintata si, eventual, in vederea obtinerii unui profit. Astfel, paratul nu s-a angajat fata de reclamant personal sa aiba o anumita conduita, sa faca anumite investitii, etc., dimpotrivă, cei doi, in calitate de asociati ai societatii, aveau, impreuna, drepturi si obligatii in vederea indeplinirii scopului societatii.
Cat priveste legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, nu mai poate fi pusa in discutie fata de cele mai sus consemnate.
Întrucât nu a fost făcută dovada prejudiciului, a faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate între eventuala faptă ilicită și prejudiciu nu se mai pune problema analizării vinovăției paratului.
De asemenea, in ceea ce priveste motivarea actiunii pe „imbogatirea fara justa cauza”, reclamantul nu a facut dovada faptului ca patrimoniul sau a fost micsorat prin fapta paratului.
Dupa cum s-a aratat si mai sus, sumele reclamate in prezenta sunt rezultatul imprumutului acordat de catre reclamant societatii si nu personal paratului.
Ori, daca paratul, prin fapta sa a provocat pagube sau si-a imbogatit propriul patrimoniu, acestea se reflecta in patrimoniul societatii si nu al reclamantului. De subliniat faptul ca, in prezenta, reclamantul nu a facut dovada maririi patrimoniului paratului.
La randul sau, reclamantul putea fi prejudiciat, eventual, de societatea careia i-a imprumutat sumele de bani.
Tot astfel nu poate fi vorba de o legatura de cauzalitate (consecinta) intre micsorarea patrimoniului reclamantului in favoarea paratului.
In plus, se retine faptul ca, la baza pretentiilor reclamantului se afla mai multe contracte, acte juridice ce ar trebui sa stea la baza promovarii unei actiuni in pretentii si in raport de care, actiunea in raspundere civila delictuala si imbogatirea fara justa cauza, are caracter subsidiar.
Astfel, potrivit art. 1169 Cod civil cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. În cauza de față, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului si nici a imbogatirii fara justa cauza. Având in vedere aceste aspecte, instanța, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999, art. 992 Cod civil si art. 1357 si urm. NCC asa incat a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a III-a Civila la data de 15.02.2013.Prin cererea de apel s-a solicitat desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta. In ședința publică de azi, tribunalul din oficiu a invocat excepția netimbrării apelului, excepție pe care o consideră întemeiată.
În conformitate cu art.20 alin.1 și 2 din Legea 146/1997, modificată și republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii (...), instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În conformitate cu art.20 alin.3 din Legea 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că, la momentul înregistrării cererii de apel s-a fixat o taxă de timbru în cuantum de 3317,54 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, apelantul fiind citat cu mențiunea achitării acestora, iar până la primul termen de judecată acesta nu și-a indeplinit obligația procesuală, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale evocate și a art. 296 C.pr.civ., va anula apelul ca netimbrat.
Împotriva deciziei de anulare a apelului a declarat recurs reclamantul apelant S. A., invocând art. 299 și art. 304 pct.9 Cod de procedura civila. Consideră nelegala si netemeinică sentința astfel:
În fapt, a declarat in termen legal apel împotriva Sentinței civile nr. 8592/31.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 prin care i-au fost respinse pretențiile civile împotriva pârâtului B. G. D..
Termenul de Apel a fost stabilit la data de 04.09.2013 stabilindu-se o taxa de timbru de 3317,54 RON.
La termenul din 04.09.2013 SCP „Hirsch P. M.” a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei in vederea achitării taxei de timbru si pregătirii apărării, arătând în mod adevărat că a fost restras mandatul de reprezentare.
Consideră că respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, a fost făcuta in mod nelegal, fără a lua în considerare prevederile și spiritul legii procesual civile și principiilor CEDO referitoare la accesul liber la justiție, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Astfel Art. 156 Cod procedura civila prevede ca „ (1) Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. „
Recurentul este cetățean străin si nu domiciliază in România, la data judecării apelului neavând avocat sau vreun alt reprezentant s-a aflat in imposibilitate de a se conforma in termen legal cerințelor instanței de apel. Consideră că cererea de amânare a judecații a fost întemeiata, instanța având obligația de a acorda un nou termen de judecata in vederea alegerii unui domiciliu in România si angajării unui apărător.
Având in vedere ca cererea de amânare viza in mod direct achitarea taxei de timbru consideră ca instanța de recurs se poate pronunța direct cu privire la cerea de amânare formulata, tocmai cu scopul de a achita aceasta taxa.
Consideră ca instanța a realizat un abuz de drept anulând apelul, cuantumul foarte mare a taxei de timbru cat si natura drepturilor pe care le revendică in instanța impuneau acordarea unui nou termen de judecata.
Prin urmare solicită casarea Hotărârii atacate și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de Apel.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 306 rap. la art. 304 pct. 9 c.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Faptul că instanța de apel a respins cererea de amânare depusă de SCP Hirsch, P., M. SCA(fila 10 dosar apel) care a înțeles să nu-l mai reprezinte pe apelant, arătând în cerere că acesta este cel care a încetat colaborarea, nu l-a împiedicat pe apelantul-reclamant să timbreze cererea de apel. Fiind citat la domiciliul procesual ales în cererea de apel pentru a timbra, acesta nu a încunoștiințat instanța de apel de vreo schimbare de domiciliu și nu a timbrat apelul.
Instanța de apel nu a încălcat art. 156 C.proc.civ. cum nefondat susține recurentul, dimpotrivă textul arătând că doar cereri de amânare ale părții pentru lipsă de apărare care să fie temeinic motivate pot fi admise, cerințele acestuia neregăsindu-se în cererea depusă de SCP Hirsch, P., M. SCA la instanța de apel care a observat corect că apelantul, cel care depusese calea de atac, fusese citat încă din 1.03.2013 pentru termenul de judecată al apelului din 4.09.2013, timp îndelungat aflat la dispoziția acestuia pentru îndeplinirea obligațiilor sale procesuale de timbrare a apelului și asigurare a reprezentării sale dacă ar fi dorit să fie reprezentat de avocat și să timbreze apelul. Potrivit art. 723 C.proc.civ. drepturile procesuale se pot exercita numai potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Apărarea prin avocat și plata taxelor judiciare de timbru de către parte sunt două probleme diferite. Taxele judiciare de timbru se achită anticipat, sub sancțiunea anulării acțiunii în caz de neachitare până la termenul acordat, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 aplicat corect în speță de instanța de apel.
Așadar, nefondat pretinde recurentul că ar fi trebuit să se amâne judecata pentru lipsa apărătorului și că, astfel, beneficiind de un termen de amânare pentru avocat, ar fi timbrat la un alt termen apelul. De altfel, nici până la data judecății recursului acesta nu a timbrat apelul, astfel că, observând că prima instanță a dat aplicare corectă art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere că și critica finală a recurentului este nefondată. Acesta invocă un cuantum mare al timbrajului apelului. Dar cuantumul timbrajului nu reprezintă motiv de amânare a judecății până partea înțelege să timbreze. Așa cum s-a arătat, taxele judiciare de timbru se achită anticipat, sub sancțiunea anulării acțiunii în caz de neachitare până la termenul acordat, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997. În cazul în care ar fi apreciat cuantumul timbrajului disproporționat cu posibilitățile sale, apelantul avusese la dispoziție cererea de ajutor public judiciar conform OUG nr.51/2008 . Or, neformulând o asemenea cerere la instanța de apel, la introducerea cererii de apel sau ulterior, nefondat invocă în recurs un cuantm mare al timbrajului.
Văzând art.312 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant S. A. împotriva deciziei civile nr. 739A/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. G. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. C. B. A. P.
N. TRAMÎNDAN
GREFIER
M. L.
Red. C.B.T.
Tehnored. .> 2 ex./12.
Tribunalul București, Secția a III-a Civilă – judecători
– E. M. S., C. V.
| ← Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 1671/2013. Curtea de... | Uzucapiune. Decizia nr. 1566/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
