Legea 10/2001. Decizia nr. 55/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2837/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 55A
Ședința publică de la 18 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cereri de apel formulată de apelanții reclamanți G. C. și G. E. domiciliați în București, ., . împotriva sentinței civile nr. 1208/1.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA P. PROTOCOLULUI DE STAT cu sediul în București, .-8, sector 1, S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5 și intimatul chemat în garanție M. FINANȚLOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de avocat M. M. cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă RA APPS reprezentată de avocat D. Ș. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelanților reclamanți având cuvântul în susținerea apelului arată că între reclamanți și RA APPS a existat un raport juridic prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar pârâtul a recunoscut că a reținut un comision din prețul obținut din vânzarea imobilului. Precizează că instanța nu a analizat această situație și, în mod greșit, a constatat că RA APPS nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În susținerea motivelor de apel arată că Lg. 1/2009 instituie un drept nou în beneficiul proprietarilor cărora li s-au anulat actele de vânzare-cumpărare.
Cu privire la calitatea procesuală a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice arată că instanța de fond a făcut o confuzie întrucât reclamanții nu au chemat în judecată S. ca entitate, ci prin Ministerul Finanțelor Publice, care îl reprezintă în toate litigiile, astfel că are calitate procesuală pasivă.
Dezvoltă oral motivele de apel și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, desființarea sentinței apelate și anularea sentinței pronunțată de către instanța de fond și obligarea pârâtului la restituirea prețului conform art. 1 pct.18 din Lg. 1/2009.
Reprezentanta intimatului pârât RA APPS având cuvântul în combaterea apelului arată că, în mod corect, instanța a aplicat dispozițiile art. 50 din Lg. 10/2001.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, urmând să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului București la data de 30.01.2012, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ și repartizată spre soluționare Secției a V-a Civilă, reclamanții G. C. și G. E. au chemat în judecată pârâții R.A A.P.P.S și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la restituirea prețului de piață al imobilului pe care l-au cumpărat în baza Legii 112/1995 prin contractul de vânzare cumpărare cu nr. 6813/1996, anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin apariția Legii 1/2009 foștii proprietari beneficiază de un nou drept, respectiv cel de a li se restitui prețul de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale, preț la care sunt și ei îndreptățiți având în vedere că prin decizia Curții de Apel București pronunțată la data de 23.11.2011 în dosarul cu nr._/3/2010 a fost anulat contractul de vânzare cumpărare cu nr. 6813/1996 încheiat cu pârâta R.A.P.P.S.
În drept, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 2 și 112 C.p. civ., art. I, pct. 18 din Legea 1/2009, art. 50 pct. 4 și art. 50¹ din Legea 10/2001.
La data de 05.04.2012 pârâta Regia Autonomă Administrația P. Protocolului de Stat a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității sale procesual pasive, și solicitând, în subsidiar, în ipoteza respingerii celor două excepții invocate, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, pârâta R.A.P.P.S arată faptul că înșiși reclamanții arată în cererea de chemare în judecată faptul că în anul 2005 s-a dispus în mod irevocabil anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.11.1996, solicitarea lor de plată a prețului apartamentului fiind tardiv formulată nu numai prin raportare la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a fost anulat contractul, dar și prin raportare la data la care imobilul a reintrat în patrimoniul pârâtei, respectiv la data de 12.01.2006.
În susținerea excepției lipsei calității sale procesual pasive, pârâta R.A.A.P.S arată faptul că potrivit dispozițiilor art. 50 al. 3 din Legea 10/2001 prețul la care face referire al. 2 și al. 2 ¹ se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit potrivit art. 13 al. 6 din Legea 112/1995, prețul încasat din vânzarea apartamentului fiind virat Statului R. prin ordinul de plată cu nr. 815/22.11.1996.
În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată, pârâta R.A.P.P.S. învederează faptul că prin decizia civilă nr. 225A/12.03.2004 de către Tribunalul București, Secția a IV a Civilă a fost constatată definitiv nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu nr. 6813/20.11.1996, recursurile formulate împotriva acestei hotărâri fiind respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 273/24.02.2005 pronunțată de către Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă, imobilul reintrând în administrarea sa în baza H.G. 30/2006.
La termenul din data de 04.05.2012 pârâta Regia Autonomă Administrația P. Protocolului de Stat a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând, ca în situația în care va cădea în pretenții față de reclamanți, chematul în garanție să îi despăgubească cu suma de 280.170 euro, reprezentând 99 % din prețul imobilului situat în București, ., sector 1.
La aceeași dată, reclamanții au depus la dosar o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în situația în care va fi respinsă acțiunea principală chematul în garanței să fie obligat să le restituie prețul de piață al imobilului pe care l-au deținut în baza contractului de vânzare cumpărare ce a fost anulat,potrivit dispozițiilor art. 50 al. 3 și art. 50¹ pct. 1 din Legea 10/2001.
La termenul din 04.05.2012 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 1208/01.06.2012 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei R.A. A.P.P.S. și a pârâtului S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea formulată de reclamanții G. C. și G. E., în contradictoriu cu pârâții R.A.P.P.S., și S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă. A respins atât excepția prescripției dreptului material la acțiune ca fiind formulată de o persoană fără calitate în cauză, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către reclamanți, ca lipsită de obiect.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut, în esență, că în cazul acestui tip de acțiune calitate procesuală pasivă o are Ministerul Finanțelor Publice, legea specială derogând de la regula generală stabilită de art. 1337 cod civil și instituind prin textul legal anterior citat, o subrogație legală a persoanei debitorului (vânzătorul obligat la restituirea prețului), neprezentând relevanță faptul că acesta nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare ce a fost anulat, temeiul juridic al cererii de chemare în judecată nefiind art. 1337 C.civ. ci dispozițiile art. 50 și 50¹ C.p. civ.
Tribunalul a reținut că Ministerul Finanțelor Publice (constituit astfel ca urmare a reorganizării fostului Minister al Economiei și Finanțelor) este, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 teza a II-a coroborat cu art. 34 alin. 1 din Decretul 31/1954, entitate juridică de sine stătătoare, având statut de persoană juridică, titulară de drepturi și obligații, dar și a unui patrimoniu propriu.
Calitatea de reprezentant legal al Statului, conferită prin această reglementare expresă a legii, nu este de natură a genera o confuziune între obligațiile/patrimoniile persoanei juridice reprezentate și cele ale Ministerului Finanțelor Publice ce este abilitat să o reprezinte, chemarea în judecată a Statului R. nefiind justificată.
Dată fiind soluția pronunțată cu privire la cererea principală, potrivit dispozițiilor art. 60 Cod procedură civilă, tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție ca fiind lipsită de obiect.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal reclamanții G. C. și G. E., criticând-o pentru nelegalitate și susținând următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a RA APPS se arată că această parte are calitate procesuală pasivă, fiind parte în contractul încheiat între părți, reținând o cotă din prețul încasat ca preț al vânzării.
Cu privire la calitatea procesuală a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a apreciat, în mod eronat, că este inexistentă, întrucât s-ar putea crea o confuzie între obligațiile patrimoniale ale persoanei juridice reprezentate și cele ale Ministerului Finanțelor Publice, avându-se în vedere dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Raționamentul, susțin apelanții, este greșit, întrucât nu a fost chemat în judecată S. ca entitate abstractă, ci tocmai prin Ministerul Finanțelor Publice care îl reprezintă în toate situațiile conform Constituției României și HG nr. 34/2009.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 1/2009, care nu indică o procedură specială.
Se susține că, în aceste condiții, și cererea de chemare în garanție a fost soluționată greșit fără a se avea în vedere că această cerere a fost formulată tocmai pentru situația în care reclamanții ar fi căzut în pretenții față de pârâți.
Intimata-pârâtă RA APPS a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că apelul este nefondat.
În mod legal, prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății pe cale de excepție, fără a se cerceta fondul dreptului dedus judecății, întrucât pârâții chemați în judecată nu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, conform dispozițiilor art. 50¹ alin. 1 din Legea 10/2001 proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Art. 50 din Legea 10/2001 face referire în al. 2 și 2¹ la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv la restituirea prețului de piață al imobilelor ce au fost dobândite în baza unor contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, potrivit al. 3 din același art. restituirea prețului urmând a se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 al. 6 din Legea 112/1995.
Aceste dispoziții legale conferă legitimare procesuală pasivă Ministerului Finanțelor Publice, Legea nr. 10/2001 republicată stabilind o procedură specială de urmat în cazul cererilor de chemare în judecată, având ca obiect restituirea prețului imobilelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, procedură derogatorie de la dreptul comun în materie respectiv dispozițiile art. 1337 și urm,. Cod civil.
În aceste condiții, calitatea de parte a contractului de vânzare-cumpărare pe care o are pârâta RA APPS nu are relevanță juridică și nici împrejurarea că aceasta a încasat o parte din prețul vânzării.
De asemenea, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, stabilind că S. și Ministerul Finanțelor Publice sunt două entități juridice distincte, cu personalitate juridică proprie, persoane juridice cu drepturi și obligații distincte, astfel încât nu se poate reține susținerea apelanților în sensul că a fost chemat în judecată S. R., în considerarea obligațiilor specifice ce îi revin Ministerului Finanțelor Publice, stipulate de dispozițiile speciale prevăzute de art. 501 și art. 50 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În ceea ce privește temeiul juridic al acțiunii deduse judecății, în baza dispozițiilor art. 129 alin. (5) Cod procedură civilă, tribunalul a stabilit în mod corect că pretențiile solicitate se întemeiază pe dispozițiile speciale precitate, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 1/2009 indicate de apelanți neavând relevanță în cauză.
Față de aceste considerente, hotărârea judecătorească pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă apelul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți G. C. și G. E. domiciliați în București, ., . împotriva sentinței civile nr. 1208/1.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Regia Autonomă Administrația P. Protocolului de Stat cu sediul în București, .-8, sector 1, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și intimatul chemat în garanție M. Finanțlor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. CMS
Tehnored. GC – 7 ex
04.03.2013
Jud. fond B. M. C.
| ← Cereri. Decizia nr. 543/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 186/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
