Anulare act. Decizia nr. 1564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1564/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 11693/299/2009
Dosar nr._
(1344/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1564
Ședința publică de la 10.10.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul intervenient P. I., împotriva deciziei civile nr. 875 A din 04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și cu intimații pârâți C. C., O. I. și B. N. ASOCIAȚI – l.LESE, E. C..
P. are ca obiect – anulare act.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.10.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2009, pe rolul judecătoriei sectorului 1 București sub nr._, reclamantul M. București prin Primarul general a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. C., O. I. și B. notarilor Publici Asociați L.L., E. C. să se dispună nulitatea parțială a certificatului de moștenitor suplimentar cu partaj nr. 228/23.12.2002 de pe urma defunctei C. A. I..
În motivare a învederat că prin sentința civilă nr._/17.09.1997 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar nr.9167/1996, a fost admisă acțiunea în revendicare introdusă de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București și ., având ca obiect imobilul din București, . nr. 21. sector 1,compus din corpurile A și B, respectiv 4 apartamente la parter și etajul 1.
În certificatul de moștenitor suplimentar cu partaj se menționează că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. I. A. face parte și imobilul din București, . nr. 21, sector 1,compus din teren în suprafață de 401,45 mp și construcțiile edificate pe teren, având 15 camere și dependințe,în suprafață utilă de 425,7 mp, dobândit de defunctă în temeiul sentinței civile.
A susținut reclamanta că între sentința civilă nr._/1997 a Judecătoriei sectorului 1 și certificatul de moștenitor suplimentar cu partaj există mari inadvertențe: instanța a retrocedat 4 apartamente, din certificat rezultă că ar fi retrocedat 15 apartamente.
Reclamantul a precizat că în speță imobilul în litigiu a suferit unele modificări după naționalizare, construcția inițială, formată din parter și un etaj, a fost supraetajată, din fondurile statului, aspect ce a fost reținut de instanța de fond la pronunțarea sentinței civile, din moment ce a specificat foarte clar întinderea drepturilor de proprietate ale reclamantei.
A susținut reclamantul că restul,până la 15 apartamente, sunt edificate din fondurile statului.
În drept a invocat art. 961, 966 și 968 din Codul civil, art. 112 și 132 din codul de procedură civilă .
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept au invocat art. 1169 din Codul civil, art.115 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 174 din Codul de procedură civilă.
A formulat cerere de intervenție în cauză P. I., admisă de instanță în principiu numai ca intervenție accesorie,în interesul reclamantului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/23.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a admis acțiunea în parte privind pe reclamantul M. București Prin Primarul General, pe pârâții C. C., O. I., B. N. Publici Asociați L. Lese, E. C. și intervenientul P. I. și s-a constatat nulitatea parțială absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 228/23.12.2002, pentru toate spațiile aflate în afara parterului și etajului 1 al imobilului din . nr. 21, sector 1 (aflate deasupra etajului 1).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr._ din 17.09.1997 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar nr. 9167/1996, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. I. A. și consacrat dreptul ei de proprietate asupra imobilului din București, . nr. 21. sector 1,compus din corpurile A și B, respectiv 4 apartamente la parter și etajul 1. Prin procesul verbal nr. 6261 din 20 mai 1998 a fost pusă în posesie, imobilul fiind format din teren și 4 apartamente la parter și etajul 1.
În certificatul de moștenitor suplimentar nr.228 din 23.12.2002, care cuprinde și un act de partaj voluntar, este reținut în masa succesorală de pe urma lui C. I. A. și acest imobil, menționându-se despre construcție alcătuirea sa din „15 camere și dependințe, în suprafață utilă de 425,7 mp”. Cu privire la acesta pârâții,copii, ambii cu câte o cotă de ½, au rămas în indiviziune.
Pârâții au dat o declarație autentificată sub nr. 868/10.09.2003 de notar public D. G., în care au recunoscut că acest imobil - construcția - este compus din 15 camere și este împărțit în 7 apartamente, descrise astfel: „apartamentul nr. 1 este situat la parterul imobilului și este compus din locuință de 3 camere plus dependințe, boxa nr. 2 situată la subsol, camera de serviciu nr. 3 situată în pod, precum și cota indiviză de 20,17% și teren aferent în suprafață de 91,85 mp.
Apartamentul nr. 2 este situat la parterul imobilului și este compus din locuință de 2 camere plus dependințe boxa nr. 1 situată la subsol, precum și cota indiviză de 12,61% și teren aferent în suprafață de 57,45 mp.
Apartamentul nr.3 este situat la parterul imobilului și este compus din locuință de 2 camere plus dependințe, boxa nr. 3 situată la subsol, camera de serviciu nr. 5, situată în pod, precum și cota indiviză de 6,71% și teren aferent în suprafață de 30,55 mp;
Apartamentul nr. 4 este situat la etajul 1 al imobilului și este compus din locuință de 2 camere plus dependințe, una cameră de serviciu nr. 1 situată în pod, precum și cota indiviză de 15,82% și teren aferent în suprafață de 72,06 mp.
Apartamentul nr. 5 este situat la etajul 1 al imobilului și este compus din locuință de 2 camere plus dependințe, boxa nr. 6 situată la subsol, camera de serviciu nr. 4,m situată în pod, precum și cota indiviză de 13,13% și teren aferent în suprafață de 59,77 mp.
Apartamentul nr. 6 este situat la etajul 1 al imobilului și este compus din locuință din una cameră, plus dependințe, boxa nr.4, situată la subsol,camera de serviciu nr. 2 situată în pod, precum și cota indiviză de 11,04% și teren aferent în suprafață de 50,27 mp.
Apartamentul nr. 7 este situat la etajul 1 al imobilului și este compus din locuință de 3 camere plus dependințe, boxa nr. 5 situată la subsol, camera de serviciu nr. 6, situată în pod, precum și cota indiviză de 8,68% și teren aferent în suprafață de 39,50 mp.
Menționează în plus :”apartamentul nr. 8, situat la etajul 2, nu face obiectul restituirii, fiind deținut de un alt proprietar . Este compus din 2 camere și dependințe, precum și cota indiviză de 11,84% din suprafața de folosință comună a imobilului și terenul aferent cotei indivize de 45,44 mp”.
Certificatul de moștenitor a fost rectificat la data de 15.01.2010, în sensul menționării a 4 apartamente, situate la parterul și etajul 1 al imobilului, însumând 15 camere, împreună cu terenul aferent. Această rectificare s-a făcut în baza declarației autentificate de mai sus.
În rectificare nu se amintește nimic despre boxele de la subsol sau despre camerele de serviciu din pod.
Niciuna dintre părți nu a contestat extinderea imobilului și faptul că etajul 2 al imobilului nu este proprietatea pârâților sau al autoarei lor.
Problema în discuție (având în vedere principiul disponibilității) este legată de așa numitul „P.”. Nici sentința, nici procesul verbal de punere în posesie nu prevăd existența vreunor dependințe, nu prevăd existența așa numitelor „camere de serviciu” situate la un nivel ce depășește etajul 1 al imobilului. În judecata de fond nu a fost efectuată nici o expertiză.
Titlul executoriu – sentința - nu prevede nici suprafața totală a celor 4 apartamente, nici alcătuirea lor, iar aceste aspecte nu au fost clarificate nici cu ocazia punerii în posesie (ne întrebăm dacă punerea în posesie s-a făcut la fața locului, în mod clar a lipsit intenția evitării altor litigii).
Din considerentele hotărârii din 1997 rezultă că această compartimentare, în 4 unități locative, este cea făcută de foștii proprietari, anterior naționalizării, fiind de notorietate împrejurarea că ulterior trecerii în proprietatea statului locuințele au fost recompartimentate și „fragmentate” în unități locative mult mai mici.
Susținerile pârâților sunt întemeiate în ceea ce privește faptul că nici un moment nu s-au referit la 15 apartamente, certificatul de moștenitor nu menționează un asemenea aspect, ci numai 15 camere.
De asemenea, din coroborarea contractului de vânzare cumpărare nr._/_ din 15.04.1997 cu o fișă a imobilului eliberată de către S.C. Herăstrău Nord S.A. rezultă că la etajul 2 se află un singur apartament, care corespunde ca descriere cu apartamentul nr. 8 din declarația autentificată.
Având în vedere că pârâții nu au justificat existența dreptului de proprietate asupra unor camere situate în „pod”, instanța a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea parțială absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr.228/23.12.2002 pentru toate spațiile aflate în afara parterului și etajului 1 al imobilului –construcție din București, . nr. 21. sector 1, adică pentru cele aflate deasupra etajului 1, prezenta acțiune neavând ca obiect subsolul.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel motivat intervenientul P. I., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de intervenție principală formulată de apelant, iar pe fondul cauzei, instanța să dispună admiterea cererii de chemare în judecată, constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 228/23.12.2001, pentru spațiul situat la mansarda (nivelul 2) corpului B de clădire din București, .. 21 sector l și, ca urmare a constatării calității de proprietar a Municipiului București asupra spațiului respectiv, instanța să dispună reintegrarea apelantului în spațiul indicat anterior, spațiu situat la mansarda corpului B de clădire al imobilului din București, . nr. 21, sectorul 1.
Motivele apelului sunt următoarele:
Prin cererea principală de chemare în judecată, reclamantul M. București a solicitat constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor suplimentar cu partaj nr._.12.2002 eliberat de BNP Asociați L. Lese. E. C., referitor la succesiunea defunctei C. A. I..
Promovarea acțiunii a fost determinată de faptul ca în respectivul certificat de moștenitor, în ceea ce privește imobilul situat în București, .. 21, au fost incluse, ca făcând parte din masa succesorală, și alte spații în afara celor care au făcut obiectul restituirii către autoarea pârâților, conform Sentinței civile nr._/17.09.1997 pronunțată de Judecătoria sector l București.
M. București a arătat că imobilul a suferit unele modificări după naționalizare, construcția existentă, inițial formată din parter și etaj, fiind supraetajată, lucrare ce a fost edificată din fondurile statului.
Apelantul P. I. a formulat-cerere de intervenție în cauză. Cererea a fost formulată atât ca intervenție în interesul reclamantului (cu scopul de a sprijini acțiunea acestuia și a obține recunoașterea calității sale de proprietar asupra spațiului situat hi mansarda corpului B de clădire), dar și ca intervenție principală (în scopul recunoașterii și realizării unui drept propriu - dreptul locativ asuprii spațiului anterior arătat).
Astfel, a solicitat admiterea cererii principale do chemare în judecată - nulitatea parțială a Certificatului de Moștenitor suplimentar nr. 228/23.12.2002 eliberat de BNP Asociați L. Lege și E. C. (cu privire la spațiile situate în imobilul situat în București, .. 21 sector l care sunt în proprietatea Municipiului București și nu fac parte din masa succesorală); constatarea calității de proprietar a Municipiului București asupra spațiului situat la mansarda corpului B de clădire al imobilului din București, . nr. 21, sector 1; reintegrarea apelantului în spațiul mai sus indicat. Instanța a admis cererea de intervenție însă doar ca intervenție accesorie, în interesul reclamantului și a respins cererea de intervenție în interes propriu.
Pe fondul cauzei, instanța a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea parțială absolută a certificatului de moștenitor, pentru spațiile aflate în afara parterului și etajului I al imobilului (aflate deasupra etajului l).
Apelantul formulează apel atât cu privire la soluția de respingere a cererii de intervenție în interes propriu, cât și cu privire la fondul cauzei.
Astfel, instanța a motivat respingerea cererii de intervenție cu motivarea că pe această cale nu se poate interveni într-un proces pentru a se pune în discuție alte cereri decât cele care constituie obiectul procesului.
Soluția de respingere și motivarea sa sunt greșite. Intervenția este principală atunci când terțul intervenient invocă un drept al său urmărind realizarea sau conservarea acestui drept împotriva părților inițiale din proces. Deci, intervenientul formulează o pretenție proprie.
Cererea formulată de apelantul îndeplinea această condiție. Era o cerere întemeiată pe existența unui drept locativ (asupra spațiului situat la mansarda corpului B de clădire), pe care urmărea să îl realizeze împotriva părților inițiale din proces, prin obținerea mei decizii de reintegrare în spațiu.
Cererea sa era strâns legată de obiectul principal al procesului - stabilirea calității de proprietar, asupra spațiului situat la mansarda corpului B de clădire.
Formularea cererii în acest proces ducea atât la o mai bună administrare a justiție, cât și la o economie de timp. Formularea pe cale separată a cererii ar fi determinat o suspendare a judecății până la lămurirea situației juridice a spațiului și deci o întârziere în judecată.
În lipsa cererii de intervenție principală, ar părea lipsită de rațiune formularea cererii de intervenție accesorie. Interesul final al apelantului este de a obține folosința spațiului în baza dreptului locativ propriu.
În ceea ce privește fondul cauzei, soluția pare favorabilă. Însă, într-o hotărâre judecătorească interesează atât dispozitivul, dar și considerentele, acestea făcând corp comun. Dispozitivul trebuie să reprezinte consecința firească a considerentelor.
În speță, se poate constata că motivarea hotărârii, în partea ei analitică, este departe de a reprezenta o construcție închegată, urmând un fir logic, astfel încât să se poată verifica raționamentul instanței.
Se face mențiune despre o extindere a imobilului după naționalizare, despre un etaj 2 al imobilului, despre un apartament nr. 8 situat la etajul 2 (despre care se reține că ar fi singurul), iar ulterior se dispune constatarea nulității cu privire la spațiile aflate deasupra etajului 1.
Din interpretarea considerentelor nu se poate înțelege dacă instanța a luat în considerație doar apartamentul nr. 8 sau și celelalte spații situate la nivelul 2 al imobilului.
Astfel, apartamentul nr. 8 se află situat la nivelul 2 în corpul A de clădire. Dar se mai află un spațiu în corpul B de clădire, despre care prima instanță nu face nici o mențiune. Este spațiul care a fost atribuit apelantului printr-un ordin de repartiție și pentru care a avut contract de închiriere (reînnoit în anul 1995 și care a beneficiat ulterior de prorogările legale ale contractelor de închiriere pentru imobile din fondul locativ de stat).
Desigur, acest spațiu este inclus în ceea ce instanța numește „spatii aflate în afara parterului și etajului l al imobilului, însă consideră că instanța trebuia sa precizeze exact care sunt aceste spații.
Instanța de apel, în baza efectului devolutiv al căii de atac, analizând cauza sub toate aspectele, trebuie să arate, detaliat, care sunt spațiile pentru care nulitatea operează.
Consideră că spațiul situat la mansarda (nivelul 2) corpului B de clădire este în realitate cel vizat de reclamant. Acest spațiu, edificat după naționalizare, este în proprietatea statului. Apartamentul nr. 8. situat la nivelul 2 în corpul A, se afla în proprietate particulară. Reclamantul - M. București nu ar fi avut interesul sa promoveze, o acțiune pentru acest spațiu. Evident că a vizat spațiul situat în cornul B.
Hotărârea trebuie să facă referire la acest spațiu"
Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea apelului.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, au declarat apel motivat și pârâții C. C. și O. I., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile apelate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, apelanții susțin că potrivit considerentelor pe care se bazează hotărârea, rezulta împrejurarea ca instanța a construit un raționament bazat pe aspecte neconforme cu realitatea, rezultat al unei interpretări personale a unor aspecte clar explicate în dosar (natura acestora rezultând din acte): niciuna dintre părți nu a contestat extinderea imobilului; ca etajul 2 al imobilului nu este proprietatea pârâților sau al autoarei lor; camere situate în pod desi niciun moment pârâții nu au susținut împrejurarea ca etajul 2 al imobilului nu este proprietatea pârâților sau a autoarei lor. Dimpotrivă, au arătat prin întâmpinare, dar și oral în fata instanței, faptul ca în ce privește spațiul de deasupra etajului l, acesta are denumirea de camere de serviciu și constituie spatii ce fac parte din unitățile locative (apartamente) nr. 4, 5, 6 și 7, situate la parter și la etajul I ale imobilului, pe care proprietarii imobilului (in mod implicit autoarea acestora menționată în hotărârea titlu executoriu).
Ca urmare, aceste spatii au făcut și obiectul Certificatului de moștenitor suplimentar cu partaj nr.228/23.12.2002 prin care s-a indicat, ca bun partajabil, Imobilul situat în . Tell nr. 21, sector l, compus din (…) construcțiile edificate pe acest teren având 15 camere și dependințe, în suprafața utila de 425,7mp dobândit de defuncta în baza sentinței civile nr._/1997 a Judecătoriei Sectorului 1.
Față de împrejurarea ca în hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București se menționează ca și imobil în privința căruia s-a dispus restituirea imobilului din București, . nr.21, sectorul 1, se menționează ca și imobil pivnița căreia s-a dispus restituirea imobilului din București, . nr. 21, sectorul 1, compus din corpurile A și B este evidentă intenția instanței de a dispune cu privire la cele doua corpuri în integralitatea lor. De altfel, spatiile de deasupra etajului 1, astfel cum le denumește instanța, nu puteau avea un regim aparte, în lipsa folosirii lor împreună cu spațiile de locuit de la parterul și etajul l al imobilului. Aceste spații nu puteau avea destinația de locuința, denumirea lor ca și "camere de serviciu fiind preluata în mod necritic de către instanța de judecata din Declarația nr. 868 data de proprietarii C. și O. la B.N.P, D. G. la data de 10.09.2003.
Or, în aceeași declarație cei doi proprietari arătau ca: apartamentul nr. 4 de la etajul imobilului este compus din locuința 2 camere plus dependințe, camera de serviciu nr. l situata în pod, apartamentul nr.5 locuința 2 camere plus situata în pod, apartamentul nr. 6 situat la etajul I ai imobilului este compus din locuința una camera plus dependințe, (...) camera de serviciu nr. 2 situata în pod, apartamentul nr. 7 situat la etajul I al imobilului este compus din locuința 3 camere plus dependințe, (...) camera de serviciu nr. 6 situata în pod.
Apartamentul nr.8 nu a făcut obiectul restituirii, probabil întrucât are caracteristicile menționate și în prezenta cerere de chemare în judecata (era edificat ca o supraetajare, de stat din fondurile acestuia) si acest apartament a fost înstrăinat de către stat către o persoana fizica, unitatea locativa (. din camere și un spațiu (cota indiviza) situat în pod.
Este evident, astfel, că aceste camere de serviciu astfel cum au fost apreciate a fi de către părți, dar și de către instanță fac parte din unitățile locative aflate la parterul și la etajul I al imobilului – corpul A și B – din imobilul . nr. 21, sectorul 1.
Au menționat aceasta împrejurare și în întâmpinarea depusă la dosarul de fond - camera în sine fiind o componenta apartamentului, și nu o unitate locativa de sine-stătătoare.
Acesta este și motivul pentru care atât în hotărârea (titlu executoriu), în Dispoziția nr. 886, cât și în Procesul-verbal de punere în posesie ulterior nu se menționează existenta așa numitelor camere de serviciu.
Ca este așa o demonstrează și actele depuse la dosar de intervenient, Adresa nr. 1293/ 18.07,1980, în fapt invitația adresata lui P. I. de către Consiliul Popular al Sectorului l prin care primăria i s-a pus în vedere sa se prezinte în vederea încheierii contractului de închiriere pentru locuința ce vi s-a atribuit, potrivit aprobării comitetului (consiliului) oamenilor muncii Cons. Executiv din data de 16.VII. 1980 în . nr. 21 scara B, . formata din l camere + cam. Serv. + vestibul + baie + bucătărie și dependințe Rezulta, așadar, faptul ca și în ce privește unitatea locativa pentru care se pretinde ca la un moment dat i s-ar fi recunoscut lui P. loan dreptul de folosința, avea în componenta o camera de serviciu.
Este evident și motivul pentru care în fisa imobilului eliberata de S.C. Herăstrău Nord S.A. apare un singur apartament la etajul 2 al imobilului, întrucât celelalte camere nu constituie unități locative de sine stătătoare.
Or, atât timp cât imobilul este acoperit de un singur acoperiș, la aceeași înălțime, este evident ca urmează a fi stabilit și regimul celorlalte spatii care se afla deasupra etajului nr. l ai imobilului.
Au învederat în fața instanței de fond împrejurarea că în temeiul dispozițiilor art.129 alin.5 C.pr.civ., precum și pentru a da valoare dispozițiilor art. 1169 C.civ., în cauza instanța urma să aprecieze asupra necesitații administrării probei cu expertiza tehnica specialitatea construcții având ca obiective identificarea imobilului din . Nr. 21, corpuri A și B (în fapt un singur corp de clădire, având în vedere împrejurarea ca sunt unite), stabilire întindere apartamente (unități locative) conform dispoziției nr._/1997 și a Dispoziției nr. 886/1998. Instanța, deși nu a apreciat ca necesara punerea în discuție a acestui aspect, a cuprins totuși în hotărâre faptul ca titlul (...) nu prevede suprafața totala a celor 4 apartamente dar în judecata de fond nu a fost efectuata nicio expertiza tehnică specialitatea construcții având ca obiective identificarea imobil din . nr. 21, sectorul 1, corpuri A și B (în fapt un singur corp de clădire, având în vedere împrejurarea că acestea sunt unite), stabilire întindere apartamente – unități locative – conform dispoziției nr._/1997 și a dispoziției nr. 86/1998.
În componența apartamentelor restituite în baza sentinței civile nr._/1997 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a dispoziției 86/08.04.1998 (4 în componența inițială și 7 găsite în fapt în urma recompartimentării recunoscută de instanță) intrau și camerele de serviciu, astfel cum acestea sunt menționate în declarația dată de proprietarii imobilului.
Împrejurarea ca titlul executoriu - sentința - nu prevede nici suprafața totala a celor 4 apartamente, nici alcătuirea lor, iar aceste aspecte nu au fost clarificate nici cu ocazia punerii în posesie si, pe de alta parte, suprafața totala a apartamentelor de la parter și etajul 1 și a spatiilor de la etajul 2 (mai puțin apartamentul nr. 8) este de 425,7mp, impune administrarea unei probe cu expertiza, având obiectivele deja menționate (cerere având ca temei art. 295 alin. 2 corob. cu art. 287 alin. 3 C.pr.civ.).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1169 C.civil, art. 295 alin. 2 C.pr.civ., art. 287 alin. 3 C.pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.875/A/4.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de intervenientul P. I., împotriva sentinței civile nr._/23.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București; a admis apelul formulat de apelanții pârâți C. C. și O. I., împotriva aceleiași sentințe civile; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a respins cererea de intervenție accesorie, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelul declarat de P. I. este nefondat. Cererea de intervenție în interes propriu a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă. Asupra cererii de intervenție Tribunalul a reținut că apelantul are o pretenție proprie împotriva părților din prezentul dosar, reclamant si pârâți – care poate fi calificată ca fiind în strânsă legătură cu obiectul cererii principale. Dar cât privește drepturile pe care solicita ca instanța să le consfințească împotriva părților acestea presupun alte raporturi juridice decât cele puse în discuție de cererea principală. Art. 49 C.p.civ reglementează posibilitatea unui terț de a interveni într-un proces pentru a dezbate același drept pus în discuție de litigiul în curs. Cel ce intervine are raporturi proprii cu părțile, fără să se sprijine pe apărările uneia din părți. In prezentul litigiu, apelantul nu are raporturi ce țin de proprietatea asupra unui spațiu din imobil, ci pretinse raporturi de folosință care pot fi dezbătute într-un proces separat.
Tribunalul a apreciat că apelul pârâților este fondat. Certificatul de moștenitor suplimentar nu cuprinde spații în plus față de titlul de proprietate al autoarei. Potrivit concluziilor expertizei – raport întocmit de expert D. P. filele 161-173, spațiul construit din fondurile statului se află în corpul de la stradă, construit fiind prin supraetajare, iar acest spațiu nu a fost restituit, fiind în proprietatea lui G. M.. Restul imobilului – cele două corpuri alipite, mai puțin supraetajarea din 1957 – corespund autorizației de construire din 1957.
Încăperea amplasată la podul mansardat al C2 nu este una construită din fondurile statului; aceasta apare menționată ca și cameră în pod, în tabelul de la 126 și are releveul de la fila 159, dar nu există nicio probă cu privire la amenajarea sa din fondurile statului. În fișa suprafeței locative de la fila 153 (anexă a contractului de închiriere pe numele intervenientului) această cameră nu apare.
Potrivit acestor considerente, Tribunalul a reținut că încăperea din pod a fost restituită lui C. A. I., autoarea apelanților, făcând parte din imobilul cu structura care exista la naționalizare (adresa AFI de la fila 106).
Având în vedere că situația de fapt a fost greșit stabilită – încăperea din podul mansardat fiind cuprinsă în imobilul restituit, potrivit dispozițiilor art.296 C.p.civ., Tribunalul a admis apelul și a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție accesorie.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul P. I., solicitând desființarea hotărârii recurate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii principale de chemare în judecată, nulitatea parțială a certificatului de moștenire suplimentar nr.228/23.12.2003 eliberat de B.N.P. Asociați L.L. și E.C., cu privire la spațiile aflate în imobilul din București, ..21, sector 1, care sunt în proprietatea Municipiului București și nu fac parte din masa succesorală a numitei C. I. A., precum și terenul de 447 m.p. care este proprietatea privată a Municipiului București asupra spațiilor din imobilul susmenționat și care nu fac obiectul sentinței civile nr._/17.09.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București; reintegrarea recurentului intervenient în spațiul deținut prin contract de închiriere imobilului cu S.C. Herăstrău Nord S.A., în apărare invocând excepția lipsei calității de proprietari a apelanților pârâți C. C. și O. I.; obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivare, recurentul intervenient susține că, potrivit Decretului nr.92/1950, poziția 5866 figurează P. F. cu 4 apartamente în București, ..21, sector 1, nefiind specificate numerotarea de apartamente sau corpurile de clădire preluate de la foștii proprietari, ci doar numărul apartamentelor ce au făcut obiectul naționalizării; 4 apartamente, 2 parter idem etajul l, care a aparținut D-nei P. F., care a decedat la data de 02.06,1965, dar pretinsa moștenitoare, D-na C. I. A., nu a deschis succesiune in termen de 6 luni de Ia deces, prevăzut in lege. Mai mult, in 1997, Ia data deschideri succesiunii, D-na C. I. A. nu a declarant imobilul in cauza ca făcând parte din masa succesorala - situația care rezulta din certificatul de moștenitor nr. 80 din data de 8 aprilie 1997 (biroul N. publici asociați L. Lesa, E. C., București) în care se specifica foarte clar: „bunuri imobile nu sunt” . La această dată nimeni nu ar fi oprit-o sau obstrucționat-o să declare bunurile în totalitate pe care Ie revendică, fapt ce a continuat și prin neapelarea la aplicarea Legii nr.112 în cazul cererii sale de atribuire a imobilului prin P.M.B.
Prin existența certificatului de moștenitor defectuos cu privire la termenul de deschidere a succesiunii, a declarației sale că nu sunt bunuri imobiliare în masa succesorala și că nu a cerut atribuirea pe calea Legii nr.112 în termenul prevăzut de ea.
C. I. Alicia este decăzută din drepturile sale de a moșteni acest imobil. Cu toate acestea, solicită în justiție pe calea unei acțiuni civile, folosind atât acest certificat defectuos de moștenitor cât și alte acte, dreptul de proprietate și folosință a imobilului și a terenului din .. 21, Sector 1. Prin actele procurate de la Arhive grevează o ipotecă a Creditului Funciar U. București, în valoare de 350.00 lei pe termen de 30 ani (sumă care reprezintă de peste 5 ori valoarea declarată a imobilului în actul dotal eliberat tot de Arhivele Naționale), cu actul înscris la notariatul Ilfov nr.747/1923, autentificat sub nr. 8837/1923. Datoria aceasta fiind preluată de stat la buget la naționalizarea bancară, în consecință acestuia îi revine dreptul real de proprietate asupra imobilului pentru împrumutul neachitat. In proces nu s-a făcut dovada achitării ipotecii și nu s-a stabilit preluarea și a pasivului moștenirii de către moștenitoare după cum ar fi fost normal (nu numai a activului masei succesorale solicitate în acțiune). De altfel, nici reprezentantul Primăriei, proprietara, nici instanța, în baza rolului său activ, nu a stăruit în calificarea acestor aspecte. Mai mult, prin lipsa în cadrul dezbaterilor, a unor probe obligatorii si edificatoare ca: act de expertiza topo-cadastral al imobilului din care ar fi rezultat identificarea și întinderea dreptului de proprietate, precum și faptul că corpul B al imobilului și supraetajarea cu încă un etaj (etaj 2) au fost construite de stat mult după data naționalizării și care nu face parte din masa succesorală provenita de la autoarea moștenitoare.
Nu atribuie în proprietatea și folosința lui C. I. A. terenul solicitat de 447 mp și nici etajul al doilea al imobilului la punerea în posesie de către, Primăria Municipiului București asupra imobilului de către serviciul Fond Locativ D.G.A.F.I Sector l București, prin procesul verbal de primire, predare nr. 6261/20.05.1998, atribuie în proprietate și terenul neprevăzut de instanță în sentința definitivă, ca urmare, noua proprietară, C. I. A., solicită deschiderea unui rol fiscal de impunere pentru imobil si teren care figurează cu nr._ la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector l, București, unde plătește impozitul la zi pentru imobilul cât și pentru teren, pe care nu are nici un titlu legal.
Pârâții au arătat în motivarea acțiunii că imobilul situat în București, ..21, Sector 1, ce a făcut parte din categoria imobilelor naționalizate, a fost restituit prin hotărâre judecătorească autoarei C. I. A. cu 4 apartamente în imobilul din București, .. 21, fără corp A, corp B, etaj II.
Soluția că pârâții sunt proprietari cu acte pe întregul imobil compus din corp A parter, etaj I și etaj II corp B, compus din subsol, parter, etaj I, etaj II este fundamental greșit pentru următoarele considerente:
Decizia de restituire emisă de Judecătoria Sectorului 1 București nu constituie titlul de proprietate, ci este un act administrativ emis în aplicarea unei hotărâri judecătorești. Apoi, o hotărâre judecătorească pronunțată într-o acțiune în revendicare nu constituie titlu de proprietate, aceasta având doar caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi. Pentru dovada calității de proprietar, trebuie să prezinte în instanță titlul de proprietare al autoarelor. Titlul care a stat la baza pronunțări hotărârii invocate (în speță actul dotal autentificat sub nr.24/21.01.1910, de Tribunalul Ilfov secția notariat), actul dotal nu poate constata că autoarea P. F. a deținut în proprietate și corpul B al imobilului compus din: subsol, parter, etaj l și etaj II care a fost terminat, finisat și dat în folosință după naționalizare, precum că nu figurează în Decretul 92/1950, anexa de București, la poziția nr.5866, deci intră în proprietatea statului. Pârâții nu prezintă în dosar nr._ niciun titlu de proprietate care să ateste că imobilul situat în ..21, Sector 1, este compus din Corp A cu X apartament la parter, cu X apartamente la etajul l, cu X apartamente la etajul II și Corp B cu subsol, cu X apartamente la parter, cu X apartamente la etajul I cu X apartamente la etajul fi ce a aparținut proprietatea P. F., în care C. I. A. pretinde că este moștenitoare.
Cum a putut fi scos din proprietatea statului imobilul din ..21, Sector 1, pe care era constituită o ipotecă în cuantum de peste cinci ori valoarea imobilului în favoarea statului, care a preluat la buget, la naționalizarea băncilor, aceste datorii, după cum este atestat în actele dosarului de judecată a atribuirii și a oferit cadou unei pretinse moștenitoare, îmbogățind-o fără temei. Aceasta cu atât mai mult cu cât moștenitoarea C. I. A. a pretins ulterior, printr-un al doilea proces să i se atribuie terenul ce reprezintă curtea imobilului de 447 mp si un etaj în plus (etaj II), supraetajat de stat cu fonduri de buget, mult după data naționalizării imobilului și care, deci, nu făcea parte din masa succesorala provenita de la autoarea moștenirii P. F..
În actele ulterioare emise în aplicarea acestei hotărâri judecătorești, respectiv Dispoziția nr. 886/06.04.1998 a Primarului Municipiului București și Procesul Verbal de predare-primire nr.6261/20.05.1998 emis de D.G.A.F.I, se menționează de asemenea că se restituie și se predau 4 apartamente, nu întreg imobilul.
Din observarea actelor vechi de proprietate, care au stat la baza restituirii (act notar autentificat sub nr. 24/21.01.1910 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat si Procesul verbal nr. 1670/1940 - Comisia pentru înființarea Cărților Funciare București) se poate constata că autoarea P. F. a deținut în proprietate din imobilul situate în București, ..21, 4 apartamente, două apartamente la parter și două apartamente la etajul I. Aceste apartamente au fost naționalizate, conform decret 92/1950 Anexa de București la poziția 5866 și aceste 4 apartamente au fost restituite conform sentinței civile nr._/17.09.1997, dosar nr. 9167/1996, a Judecătoriei Sector l București.
In aceste condiții, apartamentele restituite nefiind individualizate, nu se poate determina care sunt cele patru apartamente restituite efectiv, la care se referă hotărârea judecătorească și mai ales, nu se poate afirma că apartamentul în care recurentul locuiește a făcut obiectul restituirii, fără a deține un act topo-cadastral al imobilului.
Argumentele mai sus prezentate dovedesc cu evidență că raportul de expertiză prezentată de inginer D. P. expert tehnic este fals deoarece conform cu adresa nr.18/1508/12.05.2010 a P.M.B - Direcția inspecție și control general serviciul inspecție disciplina în construcții și respectarea reglementării confirmă că imobilul din ..21, Sector l este transformat în Hostel și funcționează ca Hostel din anul 2010.
Motivarea instanței că nu rezultă că în imobil ar exista mai multe apartamente este contrazisă de chiar probele aflate la dosar (pe care însă instanța le-a ignorat în totalitate).
Pentru considerentele mai sus prezentate, recurentul solicită admiterea recursului, urmând ca pe fondul cauzei instanței să dea eficiență solicitării, astfel cum au fost prezentate în cuprinsul prezentelor motive de recurs.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs cu care a fost legal sesizată, Curtea retine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 49 alin. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, (Codul de procedură civilă) cererea de intervenție în interesul uneia din părți este aceea care sprijină numai apărarea acesteia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 56 Cod procedură civilă, apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, în situația în care partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
În speța de față, așa cum rezultă din situația de fapt a cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul Primăria Municipiului București, recurentul sesizând instanța de fond cu o cerere de intervenite în interes propriu, respectiv o cerere de intervenție în folosul reclamantului.
Se mai constată că în primele două faze procesuale, instanțele de fond au reținut în privința recurentului exclusiv calitatea sa de intervenient accesoriu, cererea sa de intervenție în interes propriu fiind respinsă ca inadmisibilă în primă instanță, soluție menținută întrutotul pe acest aspect de către instanța de apel.
Pe de altă parte, prezentul recurs este declarat doar de către recurentul intervenient P. I., iar în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici care să vizeze soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție în interes propriu, adoptată de tribunal ci exclusiv chestiuni ce vizează fondul litigiului, respectiv îndreptățirea intimatei pârâte la a obține restituirea în natură a întregului imobil situat în București, .. 21, sector 1.
Astfel, recurentul invocă: neaceptarea de către intimata pârâtă a succesiunii defunctei P. F., decăderea pârâtei din dreptul de moșteni acest imobil, nedeclararea de către intimata pârâta la momentul dezbaterii succesiunii a acestui imobil, deținerea de către autoarea acesteia a unui număr de 4 apartamente, neindividualizate, la adresa menționată, neluarea în considerare a ipotecii existente asupra imobilului și a faptului că nu s-a probat achitarea ipotecii și nu s-a stabilit preluarea pasivului moștenirii de către moștenitoare, neadministrarea unor probe care să ateste edificarea de către autorii pârâtei a corpului B și a supraetajării imobilului, nelegalitatea procedurii de deschidere a rolului fiscal de către pârâtă pentru întregul imobil, nerespectarea de către DGAFI a dispozitivului sentinței civile nr._/1997 a Judecătoriei sector 1 București, lipsa dovezilor referitoare la proprietatea imobilului, caracterul nereal al constatărilor expertizei realizate în apel.
Cum în cauză, în raport de cele ce preced, pe de o parte, cererea de intervenție în interes propriu a fost apreciată de către instanțele de fond ca fiind inadmisibilă, aspect necriticat în recurs, acestea soluționând pe fond exclusiv cererea de intervenție accesorie formulată de recurent în favoarea reclamantului iar pe de altă parte, în cauză, recursul a fost declarat doar de către intervenientul accesoriu, Curtea va reține incidența în cauză a prevederilor înscrise în art. 56 din Codul de procedură civilă, astfel că prezentul recurs este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul intervenient P. I., împotriva deciziei civile nr.875 A din 04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și cu intimații pârâți C. C., O. I. și B. N. ASOCIAȚI – l.LESE, E. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/28.10.2013
------------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – L.P.
- M.B.
Jud.Sector 1 – C.N.G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1828/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 236/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
