Revendicare imobiliară. Decizia nr. 236/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 236/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 32882/3/2008

Dosar nr._

(67/2013)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 236-A

Ședința publică de la 14.10.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - FĂNICA PENA

JUDECĂTOR - C. M. T.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă O. A., de pârâta . sentinței civile nr.694/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți . M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.

P. are ca obiect – revendicare imobiliară.

Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 23.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.09.2013, 07.10.2013, 14.10.2013, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.694/04.04.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. M. S.A., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și s-a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată, cu toate capetele de cerere, formulată de reclamanta O. A..

Pentru a se pronunța astfel instanța de judecată a reținut următoarele:

„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 04.09.2008, reclamanta O. A. a chemat în judecată pe pârâții S.C. M. S.A., S.C. T. S.A. și M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de aproximativ 8.809 m.p., proprietate exclusivă a reclamantei, situat în București, .-42, sector 3; să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de 2/3 din terenul de 1474 mp. situat în București, .-42, sector 3, identificat prin expertiza extrajudiciară în Anexa nr. 4; să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1474 mp., deținut în indiviziune cu pârâtele, cu respectarea principiului împărțelii în natură; să se dispună grănițuirea terenului proprietate exclusivă în suprafață totală de aproximativ 9792 mp. situat în București, .-42, sector 3, stabilind linia de hotar a proprietății reclamantei; să fie obligate pârâtele să ridice construcțiile provizorii amplasate pe terenul proprietatea sa în suprafață totală de aproximativ 9792 mp. situat în București, . ipoteza în care pârâtele nu se vor conforma acestei obligații în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, să fie autorizată reclamanta să ridice aceste construcții pe cheltuiala pârâtelor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul menționat este alcătuit din mai multe parcele de teren, dobândite de-a lungul timpului de autorii reclamantei prin mai multe acte juridice.

Reclamanta a menționat că, prin Actul de răscumpărare a embaticului nr.1083/05.02.1870, F. V. (ulterior F. R. P. în urma căsătoriei cu R. P.) a dobândit prin confuziune - întrunirea calității de embaticar cu cea de proprietar în aceeași persoană, dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând „trei locuri cu case în ., Culoarea Albastră, ., Județul Ilfov”.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul topo A. M., cele trei locuri de case corespund unui număr de 3 loturi, identificate după cum urmează: a) Lotul 1 - localizat în prezent între ., . Unirii, având o suprafață de 4015 mp, terenul ocupat de proprietăți particulare și care nu formează obiectul prezentei acțiuni în revendicare; b) Lotul 2 - localizat în prezent în .-42, având o suprafață totală de 7781 mp. Din această suprafață, 2260 mp. sunt deja în proprietatea și posesia reclamantei, diferența de 5521 mp. fiind deținută de pârâtele . .) Lotul 3 - localizat în prezent la sud de imobilul din .-42, actual imobilele cu nr. 17A pe . nr. 512 pe Șoseaua M. B., având o suprafață totală de 1978 m.p., deținută de pârâtele . .>

S-a mai arătat că, prin Testamentul instituit de F. R. P., autentificat de Secția de notariat a Tribunalului Ilfov sub nr. 9503/06.07.1899, au fost desemnate ca unice moștenitoare cele două fiice ale acesteia: D. - căsătorită cu I. D., după căsătorie luând numele de D. I. D. - și L. (E.) - căsătorită cu I. G., după căsătorie luând numele de E. I. G.. Cele două fiice au fost desemnate legatare cu titlu universal asupra întregii averi reprezentând: corp de case situate în . și trei locuri pentru zarzavaturi. Aceste imobile sunt identificate în cuprinsul testamentului prin raportare la Actul de răscumpărare a embaticului nr. 1083/ /05.02.1870.

Prin Actul dotal autentificat sub nr._/05.11.1908, E. G. I., zisă și G., a constituit în favoarea fiicei sale, Ș. G. I., o dotă pentru căsătoria acesteia cu dl. C. Gr. G., constând în bunuri imobile „loc viran pentru zarzavaturi, situat în București .”, pe care îl poseda prin testament de la F. R. P., terenul identificându-se cu Lotul 3 din Actul de răscumpărare a embaticului. Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară, suprafața totală de teren menționată în actul dotal este de 1978 m.p., deținută de pârâtele . .>

Prin Contractul de donație autentificat sub nr._/02.11.1933, transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni conform Procesului-verbal nr._/02.11.1933, E. G. a donat în părți egale, celor 3 fiice ale sale, averea pe care o deținea în suprafață totală de 9255 m.p., reprezentând: suprafața de 7781 mp corespunzătoare Lotului 2 din Actul de răscumpărare a embaticului nr. 1083/1870; suprafața de 1474 mp cumpărată de E. G. de la sora ei, D. I. D., prin Contractul de vânzare-cumpărare nr._/1912.

Potrivit certificatului de calitate de moștenitor emis la data de 17.05.2006 de pe urma defunctei T. N., decedată la data de 10.12.1933, a rămas ca moștenitoare Ș. (F.) G., în calitate de soră, decedată la 27.12.1957, lăsând-o ca moștenitoare pe reclamanta O. A..

Prin Testamentul autentificat sub nr._/11.10.1947, Ș. G. a lăsat nuda proprietate a întregii sale averi „mobilă și imobilă, prezentă și viitoare" Angelicăi O., născută Mătăluță, - reclamanta din prezenta cauză, iar dreptul de uzufruct soțului G. C..

Soțul Fănicăi G. a decedat la data de 01.10.1949, astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 199/30.05.1960. În aceste condiții, clauza testamentară privitoare la constituirea dreptului de uzufruct în favoarea soțului testatoarei a devenit caducă, urmare decesului acestuia survenit înainte de data deschiderii succesiunii testatoarei.

Reclamanta a precizat că este singura moștenitoare a Fănicăi G., așa cum rezultă și din Certificatul de moștenitor nr. 22/21.02.1958, emis de pe urma defunctei F. G..

A mai învederat reclamanta că, distinct de terenul ce a făcut obiectul actului de răscumpărare a embaticului, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.11.1897 transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni conform Procesului-verbal nr. 3147/24.11.1897, F. M. M., C. T. I., T. I., V. T., L. P. I., P. I. - în calitate de vânzători au transmis către D. I. D. în calitate de cumpărător dreptul de proprietate asupra mai multor imobile.

In contract se menționează că aceste imobile reprezintă cota de 1/4 din moștenirea rămasă de pe urma defunctului I. D., soțul cumpărătoarei D. I. D., cotă pe care vânzătorii, în calitate de moștenitori ai defunctului, au fost de acord să o transmită soției supraviețuitoare.

Astfel cum s-a evidențiat și în expertiza extrajudiciară întocmită de expertul A. M., loturile 2 și 3, fiind parcele alipite, au o suprafață totală cumulată de 5517 mp și, în prezent, sunt deținute de pârâtele . .>

Reclamanta a mai precizat că, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr._/16.12.1911, transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni conform Procesului-verbal nr._/16.12.1911, D. I. D. a înstrăinat soților G. (G.) C. zis C. și F. (Ș.) C. G. (G.) un loc viran situat în București, suburbia Foișorul, suprafața totală a terenului menționată în acest contract fiind de 4043 mp și făcând parte din loturile 2 și 3 descrise anterior.

S-a mai arătat că, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr._/ /23.01.1912, transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni conform Procesului-verbal nr._/26.01.1912, D. I. D. a înstrăinat surorii sale, E. G., două imobile reprezentând teren + construcție situate în suburbia F., ., în suprafață totală de 5365 m.p.

A menționat reclamanta că terenul dobândit de D. I. D. pe cale de succesiune de la mama sa, F. R. P., este distinct de imobilele dobândite de D. I. D. de la moștenitorii soțului său prin actul de vânzare-cumpărare nr._/1897.

S-a arătat că terenul în suprafață totală de 5365 m.p. este compus din lotul I (dobândit prin moștenire de la F. R. P.) în suprafață de 3891 mp. și lotul II (dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.11.1897) în suprafață de 1474 m.p.

Prin urmare, a învederat reclamanta, imobilele dobândite de F. G., autoarea reclamantei, sunt:

1. teren în suprafață de 1978 mp conform Act dotal nr._/05.11.1908, identificat în expertiza extrajudiciară în anexa 2 și 2 A. Din această suprafață, 826 mp reprezintă proprietăți particulare care nu formează obiectul prezentului litigiu;

în consecință, rezultă o suprafață revendicată de 1152 mp.

2. teren în suprafață de 4043 mp situat în București, suburbia Foișorul, dobândit ca bun comun în timpul căsătoriei cu C. G. - conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/16.12.1911 identificat în expertiza extrajudiciară în anexa 3 și 3 A; din această suprafață 68 mp sunt ocupați de Șoseaua M. B.; în consecință, rezultă o suprafață revendicată de 3975 mp.

3. partea ce se cuvenea acesteia din contractul de donație nr._/02.11.1933 identificată în expertiza extrajudiciară în anexa 4, reprezentând:

a. cota de 1/3 din terenul în suprafață de 1160 mp deținut în indiviziune de cele trei surori. În prezent, această suprafață de 1160 mp se află în întregime în proprietatea și posesia reclamantei și nu face obiectul prezentului litigiu.

b. cota de 1/3 din terenul în suprafață de 1474 mp (terenul în suprafață de 1474 a fost deținut în indiviziune de cele trei surori), care corespunde unei suprafețe de aproximativ 491,5 mp.;

c. terenul proprietate exclusivă în suprafață de 2207 mp. Din această suprafață, 422 sunt în proprietatea și posesia reclamantei care nu formează obiectul prezentului litigiu. În consecință, a menționat reclamanta, rezultă o suprafață de revendicat de 1785 mp (proprietate exclusivă).

4. terenul moștenit de la sora acesteia, T. N. (Contract de donație nr. 1613/02.11.1933), identificată în expertiza extrajudiciară în anexa 4, respectiv: a. - cota de 1/3 din terenul în suprafață de 1474 mp (terenul în suprafață de 1474 mp. a fost deținut în indiviziune de cele trei surori), care corespunde unei suprafețe de aproximativ 491,5 mp.; b. - terenul proprietate exclusivă în suprafață de 2207 mp. Din această suprafață, 310 mp sunt deja în proprietatea și posesia reclamantei și nu formează obiectul prezentului litigiu. În consecință, rezultă o suprafață de revendicat de 1897 mp (proprietate exclusivă).

În total, a menționat reclamanta, rezultă o suprafață de revendicat de aproximativ 8.809 mp. proprietate exclusivă + cota de 2/3 din terenul de 1474 mp (care corespunde unei suprafețe de aproximativ 983 mp.) .

Reclamanta a învederat că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, printr-o simplă măsură de fapt, contrar prevederilor art. 8 din Constituția din 1948, iar potrivit art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, valabilitatea titlului statului urmează a fi apreciată de instanțele judecătorești nu numai în conformitate cu legile în vigoare la data actului respectiv, ci și cu Constituția și tratatele internaționale la care România era parte.

S-a mai arătat că, în speță, proprietarii imobilului au fost deposedați printr-o simplă măsură de fapt, motiv pentru care dreptul de proprietate nu a ieșit niciodată din patrimoniul lor. În aceste condiții, reclamanta a precizat că imobilul a trecut în proprietatea statului printr-o simplă expropriere de fapt, iar dreptul de proprietate a rămas în patrimoniul reclamanților până în prezent.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 Cciv.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, acte de stare civilă, adrese, actul de răscumpărare din 1870, testamente, acte dotale, acte de vânzare-cumpărare, etc.

La data de 14.10.2008, pârâta .. a depus la dosar întâmpinare (filele 59-66), prin care a invocat excepția netimbrării capetelor de cerere privind revendicarea suprafeței de 8.809 mp teren exclusiv al reclamantei și constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei de 2/3 din terenul de 1.474 mp, arătând că reclamanta nu a făcut dovada în sensul că terenul revendicat ar fi fost naționalizat cu sau fără titlu sau printr-o preluare în fapt, astfel că cererea sa nu vizează retrocedarea - restituirea imobilului de la stat și prin urmare nu se încadrează în dispozițiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, care, în opinia pârâtei, au aplicabilitate numai în cazul în care cererea este formulată pentru restituirea unui imobil preluat abuziv de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulată împotriva statului și nu în cazul în care cererea pentru revendicarea unui imobil, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ., este introdusă împotriva unei persoane fizice sau juridice, cum este cazul de față, care deține un titlu, necontestat anterior sau prin prezenta acțiune, cu privire la imobil.

De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește acțiunea în revendicare, arătând că nu stăpânește în fapt și nici nu este proprietara imobilului revendicat de reclamantă - teren situat în .-42, sector 3.

Pârâta M. S.R.L. a învederat că este proprietara terenului în suprafață de 5.628,72 mp, situat în București, .. 510A, Sector 3, conform Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nr. 0154/27.08.1993 și procesului verbal din 05.08.2002 încheiat între M. S.A. și T. S.A., dreptul său de proprietate fiind intabulat în Cartea Funciară a localității București - Sector 3, folosind anterior terenul încă din anul 1987.

Referitor la faptul că pârâta M. S.R.L. (fostă M. S.A.) deține un just titlu cu privire la imobilul teren situat în București, .. 510A, Sector 3 - Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nr. 0154/27.08.1993 și procesului verbal din 05.08.2002 încheiat între M. S.A. și T. S.A. și că în baza acestui titlu posedă imobilul de mai mult de 10 ani, pârâta a invocat excepția prescripției achizitive în ceea ce privește acțiunea în revendicare a reclamantei formulată în contradictoriu cu aceasta.

Astfel, pârâta a arătat că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de scurtă durată, între 10 și 20 de ani, întrucât este posesor de bună-credință al imobilului, s-a scurs un termen între 10 și 20 de ani de la încheierea actului translativ de proprietate din data de 27.08.1993, în cazul de față termenul fiind de 10 ani, fostul proprietar locuind în circumscripția tribunalului în raza căruia este situat imobilul, există un just titlu (Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nr. 0154/27.08.1993 și procesul verbal din 05.08.2002 încheiat între M. S.A. - actuală S.R.L. și T. S.A.), iar posesia este utilă și neviciată.

Pentru toate aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.

Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții, arătând că reclamanta nu face dovada existenței certe a dreptului de proprietate al autorilor săi cu privire la terenul pentru care solicită să se constate cota sa indiviză de coproprietate și revendicarea de la pârâții din prezenta cauză.

Din cuprinsul actului de răscumpărare, a precizat pârâta, nu rezultă clar vecinătățile și dimensiunile celor 2 loturi pretinse a fi dobândite de autoarea reclamantei în . nu a depus nicio dovadă în sensul că F. V. a devenit ulterior F. R. P., în urma căsătoriei cu R. P..

Totodată, pârâta a menționat că reclamanta nu a dovedit identitatea între fosta Stradă Grădinile nr. 26 și actuala Stradă Grădinari nr. 40-42. De asemenea, reclamanta nu a dovedit afirmația din acțiune, în senscul că prin Actul dotal nr._/1908, E. G. I. i-a constituit fiicei sale, Ș. G. I., o dotă constând în bunuri imobile: Loc viran pentru zarzavaturi, situat în București .".

Pârâta a arătat că în cuprinsul actului de donație nu se menționează niciun titlu de proprietate al donatoarei pentru bunurile donate. Chiar și în ipoteza în care reclamanta ar avea calitate de legatară universală, în certificatul de moștenitor nr. 22/1958 se arată clar că nu este rudă cu defuncta și prin urmare nu are calitate de moștenitor legal, ci doar de moștenitor testamentar, împrejurare ce nu-i conferă decât dreptul de a culege masa succesorală menționată în respectivul certificat - 786 mp. teren în ..

A mai precizat pârâta că nu s-a probat identitatea între fosta Suburbie F. și actuala Stradă Grădinari nr. 40-42, iar reclamanta nu face dovada că este unica proprietară a imobilului revendicat, că este moștenitoarea defunctei N. T., despre care pretinde că deține cota de 1/3 din terenul de 1.474 mp (care corespunde unei suprafețe de aproximativ 983 m.p.) din terenul revendicat și nici nu face dovada moștenitorilor defunctei B. M., decedată la data de 30.01.1957, despre care pretinde că deține cota de 1/3 din terenul de 1.474 mp. (care corespunde unei suprafețe de aproximativ 983 mp.) din terenul revendicat sau titularul cotei indivize de 1/3 din teren, în contradictoriu cu care solicită ieșirea din indiviziune.

Pârâta a menționat că, din informațiile postate pe site-ul Primăriei Municipiului București, Dorobat P. și B. E. au formulat în baza Legii nr. 10/2001 notificarea nr. 1119/02.08.2001 cu privire la imobilul situat în ., iar prin Dispoziția nr. 10.3310/10.09.2004 s-a respins notificarea, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.

Pe fondul cererii de revendicare, pârâta a arătat că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite se află în curs de motivare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al României, prin care s-a solicitat pronunțarea unei decizii în sensul că, după . Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acțiunile având ca obiect revendicarea acestor imobile nu mai pot fi întemeiate pe dispozițiile dreptului comun (art. 480 și 481 din Codul civil), iar concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale. În cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.

Pârâta a invocat totodată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza R. contra României, precizând că, prin admiterea prezentei acțiuni în revendicare, în mod evident „atenuarea vechilor prejudicii creează noi neajunsuri disproporționate”, ceea ce contravine recomandărilor Curții Europene a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cat pe terenul proprietatea pârâtei sunt edificate construcții definitive, proprietatea acesteia, destinate realizării obiectului de activitate al societății.

Întrucât nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului, fără a aduce atingere dreptului de proprietate dobândit de către actualii proprietari, cu respectarea dispozițiilor legale, legiuitorul a instituit măsuri reparatorii în echivalent, asigurându-se, astfel, respectarea drepturilor dobândite cu bună-credință.

Pentru considerentele expuse, pârâta a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii în raport de acestea. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și urm. C.pr.civ. și dispozițiile menționate în cuprinsul întâmpinării.

La data de 25.11.2008, pârâta S.C. T. S.A. a depus la dosar întâmpinare (filele 93-97), prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, menționând că între aceasta și reclamantă a mai avut loc o judecata, având același obiect si aceeași cauza, in care reclamanta a înțeles sa se folosească de aceleași înscrisuri pe care le invoca si in prezent

Astfel, la data de 26.04.2001, reclamanta O. A. a chemat in judecată pe . Judecătoriei Sector 3 București ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige parata sa-i lase in deplina proprietate si liniștita posesie terenul in suprafața de 6000 mp situat în prelungirea proprietății acesteia din ., sector 3, să dispună obligarea paratei sa demoleze construcțiile (barăci) existente pe teren, in caz contrar, sa fie autorizată reclamanta să demoleze aceste construcții pe cheltuiala pârâtei, cauză ce a format obiectul dosarului civil nr. 5619/2001 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, soluționat irevocabil prin Decizia nr. 474/07.04.2005 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civila.

De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției achizitive, menționând că, la fel ca și pârâta .., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din amplasamentul ..13 sector 3, in suprafața de_ mp. Astfel, ca urmare a divizării . T. SA a preluat suprafața de_ mp teren situat in București, .. 13, sector 3, conform Protocolului de predare-primire a terenului din data de 28.01.1994, transcris sub nr. 2244-2245 din data de 14.02.1994 la Notariatul de Stat Sector 3 București, de la . a dobândit terenul in baza Legii nr. 15/1990, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0154/27.08.1993 eliberat de Ministerul Lucrărilor Publice si Amenajării Teritoriului.

În aceste condiții, pârâta a menționat că și în privința sa sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de scurtă durată (între 10 si 20 de ani), având în vedere faptul că face dovada existentei unui just titlu (Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra Terenurilor nr. 0154/27.08.1993 si Protocolul de predare-primire a terenului încheiat cu . data de 28.01.1994), s-a scurs un termen de 10 ani de la încheierea actului translativ de proprietate, termen care s-a împlinit la data de 28.01.2004, a fost de bună-credință la dobândirea dreptului de proprietate și a exercitat, în tot acest timp, o posesie neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 C.civ.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că, în raport de dispozițiile art. 480 și 1169 C.civ., față de înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea cererii, aceasta nu face dovada existenței dreptului de proprietate al autorilor săi cu privire la suprafața de aproximativ 8.809 mp proprietate exclusivă + cota de 2/3 din terenul de 1474 mp (care ar corespunde unei suprafețe de aproximativ 983 mp) pentru care solicită să se constate dreptul său de proprietate. Din actele depuse la dosar nu pot fi identificate cu suprafețe si vecinătăți loturile presupus a fi deținute de autorii reclamantei, identificarea făcându-se, practic, in baza unui raport de expertiza extrajudiciar, la întocmirea căruia pârâta nu a participat.

Pârâta a menționat că a stăpânit neîntrerupt suprafața de teren menționată, iar în desfășurarea obiectului de activitate a ridicat construcții pe acest teren. In aceste condiții, este cert faptul ca restituirea in natura a acestor suprafețe de teren nu mai este posibila, o decizie contrara însemnând o gravă încălcare a dreptului de proprietate al pârâtei, drept recunoscut și ocrotit de legislația in vigoare.

Pârâta a făcut trimitere la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 115 C.pr.civ.

La data de 26.11.2008, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare în legătură cu adresa imobilului revendicat (filele 162-164).

În motivare, s-a arătat că imobilul teren revendicat prin acțiune, situat la nivelul anilor 1933 în . (în prezent nr. 40-42) deținut de pârâtele . . pe care înțelege să îl revendice de la acestea figurează, în prezent, la următoarele adrese: .. 13, sector 3, București; .. 17, sector 3, București; .. 17A, sector 3, București; . nr. 510A, sector 3, București; . nr. 512, sector 3, București. Împrejurarea că ulterior preluării abuzive a acestui imobil de către stat imobilul a fost ocupat de pârâte și a primit alte adrese este lipsită de relevanță, raportul de expertiză extrajudiciară stabilind identitatea între terenul proprietatea reclamantei și terenul deținut în prezent de pârâte.

La termenul din data de 03.02.2009, reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare și precizatoare (fila 187), prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a S.C. Apolodor ..L.

La același termen de judecată, pârâta .. a depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare a acțiunii principale (filele188-193), prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, solicitând, față de identitatea de cauză, obiect și părți cu acțiunile în revendicare formulate în cadrul dosarului nr._/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 București, dosarului nr._/3/2005 al Tribunalului București – Secția a III-a Civilă și 2836/2002 al Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, admiterea excepției și respingerea acțiunii în revendicare pentru autoritate de lucru judecat.

Prin încheierea din data de 03.03.2009, tribunalul, pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia, a constatat ca fiind tardiv introdusă cererea modificatoare de la termenul de judecată din data de 03.02.2009.

Prin aceeași încheiere, tribunalul a respins excepția netimbrării acțiunii și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin încheierea din data de 10.03.2009, tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele .. și ..

La termenul din data de 14.04.2009, reclamanta a depus cerere precizatoare cu privire la valoarea imobilului revendicat (fila 279), menționând că valoarea estimată a imobilului este de aproximativ 7.318.736,64 RON, conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară de evaluare întocmit de expert A. M..

Prin încheierea de la termenul din 14.04.2009, tribunalul a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisuri, a respins proba cu interogatoriu și a prorogat proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie.

La termenul de judecată din 12.01.2010, Tribunalul a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie.

La data de 03.11.2010, s-a depus la dosar raportul de expertiză topografică întocmit de expertul D. Z. (filele 87-113), răspunsul expertului la obiecțiuni fiind depus la data de 04.03.2011 (filele 200-202).

Prin încheierea de la termenul din 11.04.2011, Tribunalul a respins cererea pârâților de efectuare a unei noi expertize topografice și a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții.

Raportul de expertiză specialitatea construcții a fost depus la dosar la data de 07.09.2011 (filele 230-263 vol. II), răspunsurile expertului la obiecțiuni fiind depuse la 03.01.2012 (filele 282-283 vol. II), respectiv la 05.03.2012 (filele 286-292 vol. II).

Analizând materialul probator administrat, Tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta O. A. a investit instanța cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun (art. 480 C.civ.), solicitând, în principal, obligarea pârâtelor .. și S.C. T. S.A. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de aproximativ 8.809 mp., proprietate exclusivă a reclamantei, situat în București, .-42, sector 3 și să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de 2/3 din terenul în suprafață de 1474 mp. situat în București, .-42, sector 3.

Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, invocată de pârâte, Tribunalul a constatat că, prin actul de răscumpărare a embaticului nr. 1083/05.02.1870 (fila 12), F. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului descris ca reprezentând „trei locuri cu case în ., Culoarea Albastră, ., Județul Ilfov”.

Prin raportul de expertiză topografică întocmit de expertul tehnic judiciar D. Z. (filele 87-113 vol. II), cele 3 loturi de teren ce fac obiectul actului de răscumpărare a embaticului nr.1083/1870 sunt reprezentate de suprafața de 4015 mp (teren ocupat de proprietăți particulare și care nu formează obiectul acțiunii în revendicare), suprafața de 7781 mp și suprafața de 1978 mp.

Prin testamentul autentificat sub nr. 9503/06.07.1899 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat (filele 13-14), F. R. P. a testat întreaga sa avere în favoarea fiicelor sale, D. și L., imobilul lăsat ca moștenire fiind reprezentat de „un corp de case situate în . și trei locuri pentru zarzavaturi”, dobândite prin actul de răscumpărare a embaticului nr.1083/ /05.02.1870.

Prin Actul dotal autentificat sub nr._/05.11.1908 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat (filele 15-16), E. G. I. a constituit în favoarea fiicei sale, Ș. G. I., o dotă pentru căsătoria acesteia cu C. Gr. G., printre bunurile constituite dotă aflându-se și imobilul constând în „loc viran pentru zarzavaturi, situat în București .”, având lățimea de 25 stânjeni și lungimea de 26 stânjeni, care îi fusese lăsat prin testament de mama sa, F. R. P., iar aceasta, la rândul ei, îl dobândise prin actul de răscumpărare a embaticului nr. 1083/05.02.1870.

Potrivit raportului de expertiză topografică, suprafața de teren menționată în actul dotal este de 1978 mp.

Prin Contractul de donație autentificat sub nr._/02.11.1933 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, transcris sub nr._/02.11.1933 (filele 34-36 vol. I), E. G. a donat averea pe care o deținea (în total 9255 mp teren) celor 3 fiice ale sale, T. N., M. B. și F. G., fiecăreia câte o suprafață totală de teren de 3085 mp.

Prin raportul de expertiză topografică au fost identificate suprafețele de teren ce au făcut obiectul contractului de donație menționat, cu privire la fiecare din cele 3 fiice ale donatoarei, rezultând că T. N., M. B. și F. G. au dobândit, fiecare, o suprafață totală de teren de 3085 mp, din care: 386,67 mp proprietate în indiviziune cu celelalte două surori, 2207 mp teren proprietate exclusivă și 491,33 teren în indiviziune cu celelalte două surori.

De pe urma defunctei T. (T.) N., decedată la data de 10.12.1933, a rămas ca unică moștenitoare G. Ș. (zisă F. G., potrivit declarațiilor de notorietate depuse la filele 43-44), în calitate de soră, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.66/17.05.2006 – fila 42 vol. I.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.22/21.02.1958 (filele 40-41 vol. I), reclamanta O. A. are calitatea de legatară universală a defunctei G. Ș., decedată la 27.12.1957, în baza testamentului autentificat sub nr._/1947 (fila 13 vol. II).

Prin testamentul menționat, Ș. G. a lăsat soțului său, C. G. (zis și G. C.) uzufructul întregii sale averi (mobilă și imobilă, prezentă și viitoare), averea imobilă de la acel moment a testatoarei fiind formată din 1/2 din imobilul situat în București, .. 56, precum și din partea proprietatea sa din imobilul clădire și teren situat în București, ., astfel cum rezultă din actul de donație autentificat sub nr._/1933 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat.

Prin același testament, Ș. G. a lăsat reclamantei A. O., născută Mataluță, nuda proprietate a întregii sale averi.

Având în vedere că soțul Fănicăi G. a decedat la data de 01.10.1949, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.199/30.05.1960, anterior datei deschiderii succesiunii testatoarei, clauza testamentară privitoare la constituirea dreptului de uzufruct în favoarea acestuia a devenit caducă.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.11.1897 transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni conform Procesului-verbal nr. 3147/24.11.1897 (filele 19-22 vol. I), D. I. D. (fiica Floarei R. P.) a dobândit dreptul de proprietate asupra mai multor imobile, individualizate prin raportul de expertiză topografică (filele 91-92) ca reprezentând două parcele alipite cu o suprafață totală de 5517 mp, din care suprafața de 4043 mp a fost vândută de D. I. D. către autoarea reclamantei, F. G. și soțul acesteia, G. C., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr._/16.12.1911 (filele 28-29 vol. I), iar suprafața de 1474 mp a fost vândută E. G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/26.06.1912.

Imobilele dobândite de D. I. D. prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.11.1897 reprezintă cota de 1/4 din moștenirea rămasă de pe urma defunctului I. D., soțul cumpărătoarei, cotă pe care vânzătorii, în calitate de moștenitori ai defunctului, au transmis-o soției supraviețuitoare.

Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/26.06.1912 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat (filele 30-32 vol. I), D. I. D. a vândut surorii sale, E. G., două imobile reprezentând teren + construcție situate în suburbia F., ., în suprafață totală de 5365 mp.

Terenul în suprafață totală de 5365 m.p. este compus din lotul I (dobândit prin moștenire de la F. R. P.) în suprafață de 3891 m.p. și lotul II (dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.11.1897) în suprafață de 1474 mp.

În ceea ce privește titlul de proprietate al pârâtelor .. și S.C. T. S.A., se constată că .. este proprietara terenului în suprafață de 5.628,72 mp, situat în București, ..510A, Sector 3, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0154/27.08.1993 (fila 121 vol. I).

Totodată, S.C. T. S.A. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de_ mp situat în București, ..13, sector 3 conform Protocolului de predare-primire din 28.01.1994 încheiat cu . 119 vol. I).

Astfel cum s-a menționat atât în raportul de expertiză extrajudiciară cât și în raportul de expertiză topografică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar D. Z., există identitate între terenul ce a aparținut autoarei reclamantei, conform actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei, și terenul ocupat de pârâtele .. și S.C. T. S.A.

Potrivit tabelului în care expertul a evidențiat suprapunerile (filele 93-94 vol. II), rezultă că suprafața totală de teren proprietatea reclamantei, ocupată de pârâte, este de 9792 mp, din care 8.809 mp proprietate exclusivă și 983 mp teren indiviz.

În consecință, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză topografică, Tribunalul constată că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta făcând dovada că este titularul dreptului dedus judecății, în calitate de unică moștenitoare a autoarei sale, Ș. (F.) G., proprietar al terenului revendicat în prezenta cauză, ca urmare a transmisiunilor succesive menționate anterior.

Se constată că, potrivit situației juridice comunicate de Primăria Municipiului București (filele 38-39 vol. II), imobilul din . a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 de la N. D., care figurează la poziția 5409 din anexa acestuia.

Însă, față de înscrisurile depuse la dosar, ce atestă dreptul de proprietate exclusivă, respectiv indiviză al autoarei reclamantei asupra imobilului în litigiu, nu prezintă importanță persoana nominalizată în actul de preluare (N. D.), atât timp cât T. N. a fost moștenită de sora acesteia, Ș. (F.) G., autoarea reclamantei, conform certificatului de calitate de moștenitor depus în copie la dosar. Atât timp cât actele de proprietate și de stare civilă și certificatele de moștenitor confirmă calitatea autoarei reclamantei de unic moștenitor al defunctei T. N., indicarea în actul de preluare a altei persoane și propunerea de măsuri reparatorii către N. G. și Dulliu E., cu privire la un alt imobil preluat de la autoarea lor prin Decretul nr. 92/1950 (.), nu reprezintă argumente pentru admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

De asemenea, Tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. M. S.A., atât timp cât, prin raportul de expertiză topografică, s-a stabilit că aceasta ocupă o parte din suprafața totală de teren revendicată de reclamantă și, prin urmare, în mod corect acțiunea în revendicare și în constatarea dreptului de proprietate indiviză a fost îndreptată împotriva acesteia.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București prin Primarul General, Tribunalul reține că reclamanta nu a justificat legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât cu privire la niciunul din capetele de cerere ale acțiunii. Astfel, suprafețele de teren revendicate de reclamantă se află în posesia pârâtelor .. și S.C. T. S.A., iar cu privire la constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei de 2/3 din terenul în suprafață de 1474 mp situat în București, .-42, sector 3, M. București nu are calitate procesuală pasivă, atât timp cât, potrivit raportului de expertiză topografică, terenul în suprafață de 1474 mp. este format din suprafețele de 648 mp, respectiv 826 mp, deținute de S.C. T. S.A., respectiv de .. (fila 95 vol. II).

Totodată, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București prin Primarul General și referitor la capetele de cerere accesorii având ca obiect ieșirea din indiviziune și grănițuirea, care nu ar putea fi valorificate decât în contradictoriu cu pârâtele .. și S.C. T. S.A., în calitate de proprietari ai imobilelor cu privire la care se solicită partajul și grănițuirea. De asemenea, numai aceste pârâte au legitimare procesuală pasivă în ceea ce privește solicitarea reclamantei de a fi obligate să ridice construcțiile edificate pe terenul revendicat.

Referitor la capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 8809 mp, situată în București, .-42, sector 3, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză topografică întocmit de expertul D. Z., Tribunalul va constata în primul rând faptul că Statul Român a preluat fără titlu valabil imobilul proprietatea autoarei reclamantei, având în vedere că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

În acest sens, se constată că, potrivit prevederilor art.6 alin.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului. Așadar, pentru a analiza posibilitatea revendicării unor imobile preluate de stat, instanțele judecătorești trebuie să constate dacă bunurile respective au fost preluate de stat cu sau fără titlu valabil, precum și dacă fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Astfel, Tribunalul reține că prevederile Decretului nr. 92/1950, în baza căruia s-a efectuat preluarea imobilului în litigiu, contraveneau dispozițiilor Constituției din acea perioadă, potrivit cărora proprietatea se bucura de o protecție specială, cetățenii Republici Populare Române fiind egali în fața legii, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică se făceau pe baza unei legi și cu o dreaptă despăgubire stabilită prin justiție.

Totodată, prevederile Decretului nr. 92/1950 erau contrare dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, privitoare la proprietate, respectiv art. 481 C.civ., potrivit căruia „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică, primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”, precum și dispozițiilor tratatelor internaționale la care România era parte, privitoare la proprietate, și anume Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Tribunalul a reținut că pârâta . a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului menționat în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0154/27.08.1993, eliberat de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, înstrăinând o parte din teren către pârâta . protocolului de predare-primire din data de 28.01.1994.

Identitatea dintre terenul menționat în actele de proprietate ale autoarei reclamantei și imobilul dobândit de pârâtele . și . fost confirmată prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, expertul menționând actuala adresă a imobilului ca fiind București, .-42, sector 3.

În ceea ce privește susținerile pârâtelor privind admisibilitatea promovării acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ., tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001, reclamantei nu îi poate fi restituit în natură imobilul, evidențiat în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate (. și . data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Conform art. 29 alin. 3, în acest caz, măsurile reparatorii se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea.

În speță, la nivelul anului 2001, imobilul în litigiu nu era deținut de una din entitățile enumerate de dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, pentru a fi aplicabile prevederile art.25 în sensul emiterii unei decizii sau după caz dispoziții motivate, prin care unitatea deținătoare să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură formulată de persoanele îndreptățite.

Așadar, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, nici statul și nici vreo autoritate a administrației publice centrale sau locale nu aveau calitatea de acționar majoritar, pentru a se putea dispune restituirea în natură în conformitate cu prevederile art.21 și urm. din Legea nr.10/2001.

În consecință, urmarea de către reclamantă a procedurii speciale instituite de Legea nr.10/2001 nu putea avea drept consecință restituirea imobilului prin decizie sau dispoziție motivată, situație în care, întrucât procedura specială nu constituie o cale efectivă pentru restituirea în natură a imobilului în patrimoniul reclamantei, aceasta are deschisă calea acțiunii în revendicare imobiliară de drept comun.

Pe de altă parte, având în vedere că Legea nr.10/2001 reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se constată că imobilul revendicat de reclamantă se încadrează în domeniul de aplicare al acestei legi speciale. Astfel, potrivit art.2 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001, sunt imobile preluate în mod abuziv de stat imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950.

Pe fondul cauzei, procedând la compararea titlurilor părților, Tribunalul a constatat că atât reclamanta cât și pârâtele . și . prevalează de titluri de proprietate valabile, urmând a se proceda la analiza comparativă a acestora.

În acest sens, Tribunalul a ținut cont de criteriile de preferabilitate instituite prin Decizia în interesul legii nr. 33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, de dispozițiile speciale prevăzute în Legea nr. 10/2001 și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

S-a avut în vedere faptul că noțiunea de bun în înțelesul art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la CEDO poate cuprinde atât un bun actual, cât și o valoare patrimonială, inclusiv un drept de creanță, în bază căruia o persoană poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă de a obține beneficiul efectiv al dreptului de proprietate.

În materia acțiunii în revendicare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că o persoană are în patrimoniul său unbun actual dacă, printr-o hotărâre definitivă și executorie, instanțele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar și dacă în dispozitivul hotărârii s-a dispus în mod expres restituirea bunului (Cauza M. A. și alții împotriva României).

Tribunalul a constatat însă că reclamantei nu i-a fost recunoscut în mod definitiv un drept de a i se restitui imobilul în litigiu de către instanțele judecătorești sau de către autoritățile administrative, motiv pentru care aceasta nu se poate prevala de existența unui bun actual în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, ci numai de un drept cu caracter economic.

În acest sens, se reține că noțiunea de bun care se circumscrie domeniului de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1 presupune ca reclamanta să aibă cel puțin o speranță legitimă cu privire la valoarea patrimonială invocată prin acțiunea dedusă judecății, or, în cauza de față, reclamanta nu are nici măcar o asemenea speranță. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că solicitarea de a obține un bun preluat de stat nu reprezintă nici un bun actual și nici o speranță legitimă.

Constatarea preluării abuzive a imobilului prin considerentele prezentei sentințe nu atrage după sine în mod automat un drept la restituirea în natură a bunului, însă conferă dreptul reclamantei la despăgubire, în condițiile în care aceasta ar fi formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.

Așadar, dată fiind întrunirea condițiilor cerute de lege pentru a beneficia de măsuri reparatorii, respectiv preluarea abuzivă a bunului, conform art. 2 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001, precum și calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, aceasta ar fi avut posibilitatea de a obține măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafețele de teren evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, în condițiile art. 29 din Legea nr.10/2001 republicată.

Pe de altă parte, valabilitatea titlului de proprietate al pârâtelor . și . fost consolidată prin expirarea termenului de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiunea în constatarea nulității actului de înstrăinare de către stat, ce a avut loc în cadrul procesului de privatizare, motiv pentru care tribunalul consideră că acestea se pot prevala de un bun actual în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Totodată, s-a reținut faptul că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, pentru ca atenuarea vechilor atingeri să nu creeze noi pagube disproporționate, legislația ar trebui să permită să se țină cont de circumstanțele particulare din fiecare cauză, pentru ca persoanele care au dobândit cu bună-credință să nu suporte greutatea responsabilității statului care cândva a confiscat aceste bunuri.

În această situație, tribunalul a constatat că se impune respingerea acțiunii în revendicare promovate de reclamantă, având în vedere siguranța raporturilor juridice, existența în patrimoniul pârâtelor a unui bun actual și ținând cont totodată de dispozițiile Legii nr.10/2001, care nu mai acordă posibilitatea restituirii în natură a imobilelor evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite având numai dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, care, conform art. 29 alin. 2 și 3, se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea.

Față de argumentele menționate privind netemeinicia acțiunii în revendicare promovate de reclamantă, Tribunalul nu a mai analizat excepția prescripției achizitive, invocată de pârâtele . și . apărare de fond.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea, formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele . și .>

Este de asemenea neîntemeiată solicitarea reclamantei de a se constata dreptul său de proprietate asupra cotei de 2/3 din terenul în suprafață de 1474 mp, ocupat de pârâte, întrucât, prin acest capăt de cerere, reclamanta revendică o cotă-parte ideală din bun, iar acțiunea în revendicarea unui imobil preluat abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil este, astfel cum s-a arătat anterior, neîntemeiată, prin raportare la prevederile Legii nr.10/2001 și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În consecință, au fost respinse ca neîntemeiate și capetele de cerere accesorii privind ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului în suprafață de 1474 mp, grănițuirea terenurilor părților și obligarea pârâtelor la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul revendicat de reclamantă”.

Împotriva sentinței civile nr.694/04.04.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, au formulat apel reclamanta O. A. și pârâta S.C. M. S.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A. În apelul formulat de reclamanta O. A. s-a arătat că în mod corect s-a respins excepția privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei, aducându-se critici doar cu privire la respingerea acțiunii în revendicare ca neîntemeiată.

S-a prezentat din nou, situația juridică a dobândirii dreptului de proprietate, cu precizarea că instanța de fond a reținut în mod corect istoricul acestei dobândiri și transmisiunile succesive care au avut loc, dar a greșit când a respins acțiunea ca nefondată, deși s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei reclamantei F. G. astfel:

1 – Teren în suprafață de 1978 mp. conform actului dotal nr._/05.11.1908, identificat în expertiza extrajudiciară în anexa 2 și 2A, din această suprafață – 82,6 mp. reprezintă proprietăți particulare care nu formează obiectul litigiului, rezultând o suprafață de revendicat de 1152 mp.;

2. – Teren în suprafață de 4043 mp. situat în suburbia Foișorul dobândit ca bun comun în timpul căsătoriei cu ConstantinGeorgescu – conform contractului de vânzare - cumpărare nr._/16.12.1911 identificat prin expertiza extrajudiciară în anexa 3 și 3 A, din care 68 mp. sunt ocupați de . o suprafață de revendicat de 3.975 mp.;

3. – Partea ce se cuvenea autoarei din contractul de donație nr.1613/02.11.1933 identificată în expertiza extrajudiciară în anexa 4 și prin raportul de expertiză judiciară topo, rezultând:

a) cota de 1/3 din terenul în suprafață de 1160 mp. (deținut în indiviziune de cele 3 surori) care nu face obiectul litigiului, terenul aflându-se deja în proprietatea și posesia reclamantei;

b) terenul proprietatea exclusivă în suprafață de 2207 mp. din care 422 mp. se află deja în proprietatea exclusivă a reclamantei, rezultând o suprafață de revendicat de 1785 mp.

c) cota de 1/3 din terenul de 1474 mp. (deținut în indiviziune de cele trei surori) care corespunde unei suprafețe de 491,5 mp..

4. – Terenul moștenit de la sora autoarei, T. N. potrivit contractului de donație nr.1613/02.11.1933 identificat prin raportul de expertiză extrajudiciară din anexa 4, constând din:

a) cota de 1/3 din terenul în suprafață de 1474 mp. (deținut în indiviziune de cele trei surori) care corespunde unei suprafețe de 491,5 mp.;

b) terenul în proprietate exclusivă în suprafață de 2207 mp., din care 310 mp. deja sunt în proprietatea și posesia reclamantei și nu formează obiect al litigiului pendinte, rezultând de revendicat suprafața de 1897 mp.

În total, - rezultă o suprafață de revendicat de 8.809 mp., iar reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, expertiza judiciară efectuată de expertul topo Z. D. confirmând identitatea între terenul ce face obiectul actelor de proprietate depuse la dosar (inclusiv actul de embatic și de răscumpărare a embaticului) și terenul revendicat, deținut de pârâte.

S-a dovedit și calitatea de moștenitor (testamentar) a reclamantei O. A. de pe urma defunctei Ș. (F.) G. cu certificatul de moștenitor nr.22/1958, iar cu certificatul de calitate de moștenitor din 17.05.2006 a dovedit calitatea de moștenitor a autoarei F. G. de pe urma sorei sale T. N..

Surprinzător însă, acțiunea în revendicare a fost respinsă în compararea celor două titluri, fiind acordată preferință titlului pârâtei reținându-se că este mai caracterizat.

I. Soluția este nelegală și netemeinică – cu privire la respingerea acțiunii în revendicare, în condițiile în care pârâtele nu dețin un titlu valabil asupra imobilului în litigiu, deși instanța reține în mod corect caracterul abuziv al preluării la stat.

Pârâtele susțin că imobilul s-a preluat de stat în baza Decretului nr.92/1950, în condițiile în care acest decret se referea la construcții, nu la terenuri, și respectiv printr-un decret din 1987, dar chiar și în temeiul unor astfel de acte normative, preluarea la stat s-a efectuat în mod abuziv.

În Decretul nr.92/1950, figurează o persoană fără legătură cu terenul – N. D., întrucât în 1950 proprietară era F. G. și care o moștenise pe sora sa T. N. decedată în 1933, pe cale de consecință, preluarea terenului în 1950 s-a făcut abuziv.

Susține în continuare reclamanta, că terenul s-a preluat la stat fără titlu, printr-o simplă măsură de fapt, așadar dreptul de proprietate nu a ieșit niciodată din patrimoniul acesteia.

Privitor la decretul invocat de pârâte din 1987, acesta nu s-a depus la dosarul cauzei.

Dreptul de proprietate așadar nu se pierde prin neuz, dat fiind caracterul perpetuu al acestui drept, acțiunea în revendicare fiind imprescriptibilă – aspecte consfințite și în art.563 alin.2 din Noul cod civil.

Dispozițiile Legii nr.15/1990 nu constituie prin ele însele titlu de proprietate, în lipsa titlului valabil de proprietate al statului la preluare, astfel cum rezultă și din Decizia nr.112/1995 a C.C.R., întrucât doar dacă titlul statului ar fi fost unul valabil, bunul ar fi putut intra cu titlu valabil în patrimoniul societății potrivit H.G. nr.834/1991 și se putea emite certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Iar pârâtele nu puteau dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea fundamentată pe viciul posesiei – violența – ce a caracterizat preluarea bunului la stat.

II. În mod greșit s-a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului București, ea trebuia în mod legal respinsă, întrucât în acțiunea în revendicare, reclamanta a invocat faptul că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, iar capătul 2 de cerere se referea la constatarea dreptului de proprietate al reclamantei de 2/3 din terenul de 1474 mp.

III. În mod corect a reținut prima instanță, că nu era aplicabilă Legea nr.10/2001, imobilul nefiind deținut de nici una din entitățile enumerate de art.21 alin. 1 și 2 din Legea nr.10/2001 și că acțiunea în revendicare este admisibilă.

Prin respingerea acțiunii în revendicare însă, instanța utilizează o motivare contradictorie, reținând că reclamanta nu se poate prevala de existența unui bun actual, dar că aceasta ar fi avut dreptul la despăgubire în condițiile în care ar fi formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001.

Dimpotrivă, revendicarea trebuia astfel admisă, întrucât în condițiile în care statul nu a avut un titlu valabil, el nu putea transmite pârâtelor niciun drept asupra imobilului în litigiu conform principiului „nemo plus juri ad allium transfere potest quam ipse habet”.

Într-adevăr, Legea nr.10/2001 nu este aplicabilă, astfel că revendicarea trebuie admisă potrivit art.480 Cod civil, acesta fiind și sensul deciziei nr.33/2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în materie.

IV. Referitor la construcțiile existente pe teren, s-a mai susținut de către apelanta – reclamantă, acestea se impune a fi demolate, întrucât cele mai multe au fost edificate fără autorizație, ori fiind construcții provizorii, iar pârâtele care au edificat cu autorizație din 2007 noile construcții, au dovedit rea – credință, prezentul litigiu fiind declanșat în anul 2008.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în revendicare astfel cum a fost precizată, cu privire la terenurile menționate mai sus, și omologarea în acest sens a raportului de expertiză topo judiciară efectuat de expertul Z. D. (al doilea raport) și raportul de expertiză construcții.

B. În apelul formulat de pârâta . s-a arătat că în mod greșit a respins instanța de fond excepția privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei invocată, aspectele reținute de instanță în motivare fiind nelegale și netemeinice, pentru argumentele ce succed:

1. Reclamanta nu a administrat dovezi din care să rezulte preluarea imobilului la stat „printr-o simplă măsură de fapt”, astfel cum se susține în acțiunea dedusă judecății.

Se solicită a se constata, că reclamanta nu a învestit instanța de judecată cu o cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului cu privire la imobilul revendicat de la cele două societăți comerciale.

Mai mult, . a preluat terenul revendicat prin H.G. nr.1303/1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul construcțiilor și Lista societăților înființate în care M. SA figurează înscrisă la poziția 3, cu unitate – Baza Auto de Întreținere și Service P. Curcanu.

2. Imobilul revendicat a intrat în proprietatea statului – cu titlu – Decretul nr.92/1950 astfel cum a dovedit în cauză, de la alte persoane decât autorii reclamantei – de la N. D., potrivit situației juridice a imobilului de la filele 365 – 369, dosar fond și respectiv expropriat (2.141 mp. și construcții 267,56 mp. în anul 1989 de la O. A. - dar care nu face obiectul prezentului litigiu, această parte de teren aflându-se deja în proprietatea și posesia reclamantei) astfel cum rezultă și din expertizele tehnice extrajudiciare și judiciare depuse/efectuate în cauză.

În anexa la Decretul nr.92/1950, la poziția 5409 figurează proprietar pentru 14 apartamente din București, ., 88, ., numita N. D., care este o altă moștenitoare a autorilor menționați de recurentă și care a și formulat notificări în temeiul Legii nr.10/2001.

Astfel cum a arătat și arborele genealogic depus la dosar (filele 331 – 337 ) N. D. a fost soția lui N. I. – fiul lui T. N. și A. N., decedat în 1950, T. N. a decedat în 1933 cu ultim domiciliu în București, ., aceasta fiind una din cele trei fiice ale E. (L.) G. care a decedat la 07.09.1949, despre care se susține că a fost una dintre proprietarele originare ale terenului revendicat.

Situația juridică prezentată de Primăria Municipiului București (filele 38 – 39 vol.II fond) arată că proprietar este N. D., cu privire la imobilul din ..

3. Reclamanta nu a dovedit că la data naționalizării terenului revendicat, autorii reclamantei mai erau proprietarii terenului.

Istoricul transmiterii unei părți din terenul revendicat se oprește la nivelul anului 1933, la contractul de donație autentificat sub nr._/02.11.1933, care menționează că ultime proprietare pe T. N., M. B. și F. G..

În anul 1958, doar în patrimoniul numitei G. Ș. (F. G.) se mai regăsește un teren situat în Grăfinari nr.40, iar acest teren nu face obiectul litigiului pendinte – acesta aflându-se în proprietatea și posesia reclamantei.

Iar cu privire la istoricul transmiterii unei părți din terenul revendicat – loturile 2 și 3 conform contractului de vânzare autentificat sub nr._/17.11.1897, acesta se oprește la anii 1911 – 1912 – la contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/16.12.1911 (proprietari soții G. C. – zis C. și F. G.G.) și la contractul de vânzare - cumpărare nr._/23.01.1912 în care se menționează ca ultimă proprietară E. G..

Iar E. G. (arătată ca fiind E. G. I., zisă și L. și G. (-scu) – fără a se depune vreo dovadă în acest sens, a donat celor trei fiice – T. N., M. B. și F. G. averea sa, fără a se menționa vreun titlu de proprietate al donatoarei pentru bunurile donate, cu atât mai puțin contractul de vânzare - cumpărare nr._/23.01.1912 și care, totodată, nu sunt identificate, în nici un fel, nici în certificatele de moștenitor.

4. Încetarea oricărui drept de proprietate al foștilor proprietari prin naționalizare, nefiind atacat titlul statului de către reclamantă și așadar, nedovedirea transmiterii dreptului de proprietate la autorii invocați către reclamantă.

5. Nedovedirea împrejurării că la data naționalizării terenului revendicat, autorii reclamantei invocați mai erau proprietarii terenului.

Or, situația juridică prezintă naționalizarea bunului revendicat de la N. D., statul apoi a transmis mai departe dreptul de proprietate unor persoane juridice, astfel cum a dovedit apelanta – pârâtă în înscrisurile administrate în cauză, . fiind proprietara terenului revendicat conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr.9154/27.07.1993 emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (fila 291 dosar).

6. Dacă s-ar dovedi că terenul revendicat a fost naționalizat de la autorii săi, reclamanta nu face însă dovada că dreptul de proprietate al autorilor săi s-a transmis la reclamantă.

În baza art.480 Cod civil, dovada dreptului de proprietate se face cu actul de proprietate originar al autorilor părții și cu certificatul de moștenitor eliberat de notarul public conform Legii nr.36/1995, ca urmare a epuizării procedurii notariale necontencioase, cu menționarea în masa succesorală a imobilului în cauză.

Exclusiv în baza art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, notificatorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri, ori reclamanta nu este moștenitoare legală, ci testamentară, nefiind rudă de maxim gradul IV cu niciunul dintre autorii săi.

7. Inexistența în patrimoniul reclamantei a vreunui drept cu privire la terenul revendicat, ca urmare a cesionării dreptului litigios, către terț - (S. A. – nota red.)- contract autentificat sub nr.1335/25.06.2001 și act adițional autentificat sub nr.4713/14.11.2005, care se referă la întregul teren, indiferent că el se află în posesia uneia sau mai multor societăți, existând și autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.2032/A/05.12.2006 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reclamanta neputând să mai pretindă niciun drept asupra imobilului revendicat în 2008 în litigiul pendinte.

8. Inexistența unei identități certe între terenul rezultând din actele de proprietate invocate de reclamantă și situația de fapt și actele de proprietate ale pârâților posesori.

Astfel, expertul Z. D., în raportul de expertiză topo dispus de către instanță, a concluzionat, cu titlu de „NOTĂ FOARTE IMPORTANTĂ” în sensul că această identificare pe acest amplasament este aleatorie fără o precizie acceptabilă, actele fiind vechi de peste 100 de ani, în lipsa schițelor aferente actelor invocate vechi, respectiv aferente actelor emise după anul 1945 sau după 1956 când a început întocmirea de acte cadastrale de către autoritățile locale, expertiza putând avea date privind suprafețe și părți moștenitoare, incorect stabilite, întrucât expertul nu are specializare în drept privind stabilirea cotelor de moștenire.

Așadar, nu s-a putut stabili nici suprapunerea în prezent a terenului revendicat din acte cu cel aflat în proprietatea apelantei – pârâte.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii în revendicare ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, respectiv împotriva . pentru lipsa de calitate procesuală pasivă.

9. În mod greșit s-a respins și excepția autorității de lucru judecat, invocată atât de . cât și de . de hotărârile pronunțate în dosarele nr._ al Judecătoriei sectorului 3 București, nr._/3/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă – în care acțiunile în revendicare s-au formulat împotriva . și nr.2836/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă – unde acțiunea în revendicare a fost formulată împotriva pârâtei T. SRL – fiind incidente prevederile art.1201 Cod civil, fiind identitate de părți, obiect și cauză, în mod greșit reținând instanța de fond că nu este aplicabil textul susmenționat, dat fiind că judecata pe fond s-a oprit ca urmare a unei excepții procesuale.

Or, instanțele susmenționate au constatat tocmai faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de proprietar al autorilor săi.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, cu consecința respingerii acțiunii în revendicare, existând autoritate de lucru judecat.

10. În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției achizitive invocată de . și T. SA invocată atât prin acțiune, cât și pe excepție – uzucapiunea de scurtă durată, pentru care se deține justul titlu – certificatul de atestare a dreptului de proprietate – nr.0154/27.08.1993 și procesul – verbal din 05.08.2002 încheiat între cele două societăți pârâte, termenul posesiei utile și neviciate de 10 – la 20 de ani și buna – credință la dobândirea bunului, conform art.1847 și următoarele Cod civil.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul sus arătat al motivelor și concluziilor formulate.

La data de 05.04.2013, apelanta – reclamantă O. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca apelul pârâtei . să fie respins ca lipsit de interes ori, respectiv, ca nefondat.

Lipsa de interes derivă din faptul că prin respingerea acțiunii, pârâta a câștigat procesul, astfel că nu justifică un interes în declararea apelului.

Criticile vizând lipsa de calitate procesuală activă nu sunt fondate, întrucât s-a dovedit dreptul de proprietate prin Actul de răscumpărare a embaticului nr.1083/05.02.1870 și actele juridice de transmitere a acestui drept prin acte de donație, de vânzare - cumpărare și certificate de moștenitor astfel cum le-a prezentat pe larg în cauză, în motivele de apel și întâmpinare.

La data de 04.03.2013 intimata – pârâtă . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat și menținerea ca nelegală și temeinică a sentinței apelate, întrucât terenul în litigiu a fost naționalizat conform Decretului nr.92/1950 de la proprietara N. D. de către stat, el fiind apoi proprietatea . în baza Decretului Consiliului de Stat nr.258/27.10.1987, iar ca urmare a divizării, . a preluat suprafața de teren de_ mp. situat în București, ..13, sector 3, conform Protocolului de predare – primire a terenului din data de 28.01.1994, transcris sub nr.2244-2245/14.02.1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 3 București, de la ..

La solicitarea instanței de apel, apelanta – reclamantă a depus la dosar la data de 15.04.2013 copie certificată de pe notificarea formulată pentru suprafața de teren de 6.000 mp. situat în prelungirea proprietății sale din ., sector 3, fiind invocat actul de donație nr._/02.11.1933 autentificat la Tribunalul Ilfov, prin care E. G. – proprietară a 8.000 mp. și construcții, ar fi donat suprafața de teren susmenționată, în loturi aproximativ egale, către cele trei fiice ale sale: T. N., M. B. și F. G. (zisă Ș. G.) – notificarea înregistrată la . executor judecătoresc sub nr.2159/08.11.2001.

Apelanta – reclamantă a administrat la încuviințarea instanței, proba cu înscrisuri, depunând la dosar și alte înscrisuri certificate: adresa nr._/17.11.2005 prin care . transmis notificarea către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu precizarea că nu este aplicabilă Legea nr.10/2001, întrucât . societate cu capital privat și, în plus, parțial terenul este deținut de către S.C. M. S.A., o adresă nr._/17.11.2005 a S.C. T. S.A. către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu noi explicații la memoriul formulat de O. A. pentru faptul nesoluționării notificării sale și că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 S.C. T. S.A. era societate privatizată 100%.

Apelanta – pârâtă a depus probele cu înscrisuri încuviințate, respectiv: Actul de dezmembrare privind 5 loturi din imobilul situat în București, .-42, sector 3, cu schițe și plan de amplasament, anexe, certificat nr.304/15.02.2007 la BNP – E. C. și Încheierea nr._/19.02.2007 a O.C.P.I. sector 3 prin care s-a admis actul de dezmembrare și înscrierea numerelor cadastrale aferente loturilor – la solicitarea apelantei – reclamante O. A. pentru terenul aflat deja în proprietatea și posesia sa.

Primăria Municipiului București - Direcția Juridic a comunicat la dosar relații – în sensul că: în temeiul Legii nr.10/2001 la Primăria Municipiului București nu figurează în evidențe, pe numele O. A., notificare pentru imobilele situate în București, .-42, ..510A, ..11 și nr.13, notificări fiind înregistrate pentru imobilul din ., sector 5 – pe numele B. E. și D. P. cu soluția de respingere prin decizia nr.3310/2004, ..13, sector 3 – dosarul nr._ nesoluționat – notificator fiind P. N., dosarele nr._ și nr._ nesoluționate – notificatorii fiind R. Ș. și R. P., ., sector 2- notificator C.N.S.R.L.Frăția – dispoziția nr._/2009 de respingere, dosarele conexate nr._ și_ soluționate prin dispoziția nr._/2009 cu soluția de respingere – notificatori Goodridge Allan, Goodridge Ralph, B. G. și alte dosare pentru alți notificatori – nesoluționate.

În adresă se precizează că nu sunt notificări în baza Legii nr.10/2001 pentru imobile având adresele poștale în București, ., sector 5, ..11, sector 3, ..510A, sector 2, cu precizarea că dacă s-au formulat notificări cu alte adrese poștale ori pe denumirile vechi, urmează ca în cadrul soluționării acestora să se clarifice cu exactitate situația juridică a imobilelor, întrucât în timp au avut loc modificări de artere, numere poștale, etc. (filele 148 – 149).

La solicitarea instanței, apelanta – reclamantă a depus o precizare la dosar, în sensul că terenul revendicat cu destinație de grădină de zarzavat, aflat în prelungirea casei, se apreciază că este intravilan (sublin.red. – fila 154).

Părțile au depus și ample note scrise la dosar în sensul susținerilor din apelurile formulate, respectiv întâmpinări.

Analizând cu prioritate excepția invocată privind lipsa de interes în formularea apelurilor de către .., Curtea constată că ea nu poate fi primită, în condițiile în care M. S.R.L. este pârâta chemată în judecată în acțiunea în revendicarea terenului în litigiu, alături de S.C. T. S.A., iar cererile sale, respectiv excepțiile invocate i-au fost respinse la fond, în aprecierea sa, în mod neîntemeiat.

Este cert că apelanta – pârâtă justifică un interes ocrotit de lege privind dreptul său de proprietate invocat conform înscrisurilor administrate, dar și pe prescripția achizitivă, direct și actual, inclusiv de supunere spre analiză a excepțiilor privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei și autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care reclamanta, la rândul său, a formulat apel împotriva soluției de respingere a acțiunii în revendicare la fond.

Privitor la apelurile formulate, Curtea constată că apelul reclamantei O. A. nu este fondat urmând a fi respins, iar apelul pârâtei .. este fondat potrivit considerentelor ce urmează:

Între criticile formulate în apelul pârâtei, vor fi analizate, excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și respectiv lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei O. A. în formularea prezentei acțiuni în revendicare.

Mai întâi Curtea face precizarea că în analizarea acțiunii în revendicare întemeiată pe art.480 Cod civil, nu se poate face abstracție de prevederile corespunzătoare ale Legii nr.10/2001 care oferă soluții, contrar celor reținute de prima instanță, inclusiv pentru situația unităților privatizate integral, potrivit art.21 respectiv art.29 din Legea nr.10/2001.

În plus, sunt incidente speței și prevederile art.22 din Legea nr.10/2001 care impun condiția prealabilă a formulării notificării în termenul legal (prevăzut de alin.1 și prorogat apoi), statuând astfel (alin.5) că „nerespectarea termenului de 6 luni (prorogat ulterior prin O.U.G. nr.109/2001 Și O.U.G. nt.145/1001 – nota red.) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent” (sublin.red.)

În speță, potrivit înscrisurilor obținute în apel, s-a constatat că reclamanta a îndeplinit în termenul legal această condiție prealabilă din legea specială nr.10/2001 – aspect care justifică – respingerea excepției de inadmisibilitate de către prima instanță.

Prezentele considerente sunt menite să înlocuiască și respectiv să complinească motivarea instanței de fond cu privire la respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare de față, având drept scop, restituirea imobilului.

Privitor la critica vizând respingerea greșită a excepției autorității de lucru judecat în raport de hotărârile judecătorești invocate de către apelanta – pârâtă .., Curtea constată că ea nu poate fi primită, nefiind îndeplinită tripla identitate impusă de art.1201 coroborat cu art.1202 Cod civil, în condițiile în care dosarele invocate s-au finalizat cu soluții pe excepție și nu pe fondul cauzei, având ca obiect restituirea în natură a terenului în litigiu.

Analizând apoi critica privind respingerea greșită a excepției lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, Curtea o constată întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:

Acțiunea în revendicare are drept scop readucerea în patrimoniul proprietarului a imobilului aflat în posesia fără drept a pârâtului – deținător, așadar o astfel de acțiune aparține titularului dreptului de proprietate actual asupra bunului revendicat, dovedit cu titlul de proprietate și, respectiv, cu certificate de moștenitor, după caz, spre a le opune pârâților – deținători ai acelui bun.

Curtea, analizând probele administrate în cauză la fond și în apel de către părți, constată că astfel de dovezi pertinente și concludente privind dreptul de proprietate actual asupra imobilului în litigiu, recunoscut așadar printr-o hotărâre judecătorească, respectiv printr-o decizie administrativă a entităților abilitate în a soluționa notificarea cu privire la bun, nu s-au produs în litigiul pendinte.

Dimpotrivă, în locul dovezilor certe privind dreptul de proprietate actual asupra imobilului, reclamanta vizează o analiză a unor titluri anterioare, începând cu anul 1870, în baza unui act de răscumpărare a unui teren – fără schiță și date clare de identificare și amplasament – deținut cu titlu de embatic, a unor acte ulterioare de transmisiune prin acte între vii și testamente, ce se opresc, astfel cum arată apelanta – pârâtă, la nivelul anilor 1912, cu solicitarea apoi ca instanța să verifice transmisiunile cu titlu de moștenire, avându-se în vedere acte de deces și de stare civilă de la dosar, dar și certificatul de unic moștenitor (testamentar) din 1958 al reclamantei de pe urma defunctei F. G., cunoscută și ca Ș. G. sau Ș. G. I. și respectiv un certificat de calitate de moștenitor nr.66 emis în 2006 de BNP E. C., de pe urma defunctei surori T. N. – decedată la 11.12.1933, care menționează că unica moștenitoare a acesteia, pe autoarea reclamantei, G. Ș. (zisă F. G.) decedată la 27.12.1953, în calitate de soră, și respectiv că este străină de succesiune B. M. – soră, decedată la 30.01.1957, conform art.700 Cod civil, fără a se arăta eventualii moștenitori ai acesteia, și fără a se menționa calitatea la această moștenire, a mamei celor trei surori – E. (L.) G. – decedată la 07.09.1949 (ascendent privilegiat) – fila 42 dosar fond = vol. I.

Mai mult, Curtea constată din arborele genealogic depus de către reclamantă la dosar (fila 377 vol.II dosar fond), că defuncta soră a autoarei reclamantei F. G., respectiv T. N. (decedată la 10.12.1933) că aceasta a avut fiu pe N. I. (decedat în anul 1950 ) căsătorit cu N. D., pe numele acesteia din urmă fiind preluat la stat prin naționalizare, inclusiv imobilul din ., potrivit relațiilor Primăriei Municipiului București de la dosar.

Se constată că N. I. – fiul lui T. N., împreună cu soția sa N. D., au fiii în viață pe N. G. și Dulliu E..

Cele de mai sus sunt suficiente elemente care să determine Curtea să constate că certificatul de moștenitor nr.66/2006 susmenționat, a fost emis cu nerespectarea prevederilor legii în materie de moștenire, fără o dezbatere reală a succesiunii și citare a succesibililor potrivit Codului civil, mențiunile cu privire la calitatea și numărul moștenitorilor, respectiv a celor străini de moștenire fiind răsturnate în cauză, neputând fi luate în considerare, în acțiunea patrimonială dedusă judecății.

Aspectele de mai sus sunt confirmate și de notificarea formulată de alte persoane, respectiv B. E. și D. P., pentru imobilul din București, . – naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 – potrivit relațiilor de la Primăria Municipiului București – Direcția Judiciară.

De asemenea, astfel cum arată în apelul său pârâta .., reclamanta nu a opus relațiilor decurgând din anexa la naționalizarea din 1950 a imobilului din ., deținerea din aceeași perioadă a anilor 1949 – 1950, a unui titlu de proprietate cu privire la imobilul revendicat de către autoarea sa F. (Ș.) G., ca de altfel, nici pentru perioada anterioară începând cu ultimele acte de transmisiune prin acte între vii (și testamente), începând cu anul 1912 până în 1950.

Susținerea că dreptul de proprietate nu s-a pierdut, că el este perpetuu, de la 1870 plus actele de transmisiune din 1908 – 1912 și că pe numele unei persoane care nu deține dreptul de proprietate al imobilului s-ar fi aplicat greșit Decretul nr.92/1950, în realitate el fiind preluat printr-o simplă măsură de fapt – dar necuantificată în tot timpul arătat, începând cu anul 1912 până în anul 2008 – de sesizare a instanței cu acțiunea în revendicare, este greșită și nu poate fi primită spre a primi legitimare procesuală activă în cauză, apelanta – reclamantă.

Astfel cum s-a reținut în practica judiciară internă în materie, simpla speranță de a se recunoaște – în speță, pe cale prejudicială, astfel cum sugerează apelanta – reclamantă – continuitatea unui vechi drept de proprietate și care de multă vreme este imposibil a-l exercita efectiv reclamanta (respectiv autoarea sa), nu constituie un „bun” în sensul art.1 din Protocolul nnr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care să conducă la primirea calității de titular al dreptului de proprietate într-o acțiune în revendicarea bunului respectiv, pe care să-l opună astfelpârâților în pricina pendinte.

Pe aceeași excepție, Curtea mai constată că prin expertiza topo judiciară efectuată de expertul tehnic Z. D., nici nu s-a putut identifica cu certitudine – în lipsă de schițe de amplasament și elemente de identificare a terenului în litigiu din actele de răscumpărare embatic din 1870 și actele de transmisiune ulterioare – invocate până la nivelul anului 1912 – cu precizie, dacă terenul revendicat se suprapune, se identifică cu terenul deținut de cele două societăți – pârâte chemate în cauză.

Se mai reține, din aceeași perspectivă, că nu s-au adus lămuriri în dosar nici cu privire la identitatea E. G. arătată ca fiind E. G. (G.) I., zisă și L. și G. (-scu).

Și nu în ultimul rând, astfel cum a arătat și apelanta – pârâtă în criticile sale, reclamanta și-a vândut dreptul litigios privind revendicarea imobilului în litigiu către cumpărătorul S. A., care a și formulat acțiuni în revendicare a imobilului, în contra celor două societăți pârâte – (respinse).

Or, prin contractul de vânzare autentificat sub nr.1335/25.06.2001 de BNP D. Ș. s-a transmis de către O. A., dreptul litigios de proprietate asupra imobilului, către cumpărătorul S. A. contra unui preț de 30.000.000 lei (fila 101 dosar fond vol.I) ce face obiectul dosarului de revendicare nr.5619/2001 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București în contradictoriu cu S.C. T. S.A., cumpărătorul înțelegând să cumpere astfel, cunoscând situația juridică a imobilului în suprafață de 6000 mp. din ..

Soluția a fost în mod definitiv și irevocabil, de respingere a acțiunii în revendicare, ca inadmisibilă.

Dreptul de proprietate asupra bunului este litigios începând cu formularea notificării din 2001 către S.C. T. S.A. și continuă să fie litigios, dovadă fiind litigiul pendinte.

Or, dreptul litigios susmenționat a ieșit din patrimoniul reclamantei O. A. în contra prețului primit, iar soluționarea cauzei pe excepție în dosarul nr.1335/25.06.2001 nu poate determina, încetarea contractului de cesiune a dreptului litigios și reîntoarcerea lui la vânzătoare, astfel cum susține apelanta – reclamantă, aceasta fiind practic străină de acest drept, la data sesizării instanței în cauză – 04.09.2008.

Criticile din apelul – reclamantei care vizează fondul cauzei nu vor face obiect de analiză a apelurilor declarate, față de excepția reținută privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei, în cauza dedusă judecății, la data sus-arătată.

Tot astfel și celelalte critici ale apelantei – pârâte .. inclusiv pe aspectul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea scurtă de 10 la 20 ani, respectiv ale ambelor apeluri pe aspectul comparării titlurilor, ale greșitei admiteri a excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului București prin Primarul General – aceasta, în esență, nefiind fondată, de altfel, în acțiunea în revendicare îndreptată împotriva societăților pârâte deținătoare ale imobilului.

Pentru toate aceste considerente, va fi respinsă excepția privind lipsa de interes în formularea apelului de către pârâta .., iar potrivit art.296 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat, apelul reclamantei O. A., va fi admis apelul pârâtei .., în consecință va fi schimbată în parte sentința apelată, în sensul că va fi respinsă cererea de revendicare formulată de reclamanta O. A. pentru lipsă de calitate procesuală activă a acesteia și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Văzând și art.274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, excepția invocată de apelanta – reclamantă privind lipsa de interes în formularea apelului de către pârâta ...

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta – reclamantă O. A., cu domiciliul în București, ., sector 3 împotriva sentinței civile nr.694/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți . sediul ales la Cabinet de Avocatură „O. A.” în București, ..9, ., . și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-292, sector 6.

Admite apelul declarat de apelanta – pârâtă .. cu sediul ales la Cabinet de Avocatură „Pitei F.” în București, ..51, . și București, . Center) . împotriva sentinței civile nr.694/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți . sediul ales la Cabinet de Avocatură „O. A.” în București, ..9, ., . și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-292, sector 6 în sensul că:

Schimbă în parte sentința apelată și, pe fond:

Respinge, ca nefondată, acțiunea în revendicare formulată de reclamanta O. A. pentru lipsă de calitate procesuală activă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Se ia act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelanta – pârâtă .. și intimata – pârâtă S.C. T. S.A.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

F. P. C. M. T.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red. F.P.

Tehnored. C.S.

Ex.7/12.11.2013

T.B.Secția a IV-a Civilă – R.N.

← Anulare act. Decizia nr. 1564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Legea 10/2001. Decizia nr. 1885/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 1867/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 1828/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act. Decizia nr. 1564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cereri. Decizia nr. 271/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Uzucapiune. Decizia nr. 548/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 99/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI