Legea 10/2001. Decizia nr. 1885/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1885/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 43810/3/2012
DOSAR NR._
(1647/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1885
Ședința publică de la 20.11.2013
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1035 din 17.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante K. A.-M. și K. C.-I..
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte P. M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar și mandatar N. V., în calitate de reprezentant al intimatelor-reclamante K. A.-M. și K. C.-I., în baza procurii speciale autentificată sub nr.568 din 04.05.2010, eliberată de Biroul Notarului Public „I. Teiușanu-P.”, aflată la fila 28 dosar fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimatele-reclamante au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 29.10.2013, întâmpinare, care a fost comunicată recurentei-pârâte.
Se procedează la identificarea mandatarului N. V., legitimat cu CI . nr._, eliberată de SPCEP S4 biroul nr.3, la data de 26.05.2010.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul de a acorda părții adverse măsuri compensatorii în condițiile Legii nr.165/2013, fiind incidentă în cauză.
Arată că nu contestă calitatea de persoană îndreptățită a intimatelor, însă acestea au dreptul la măsuri compensatorii și nu la măsuri reparatorii pentru imobilul litigios.
În ceea ce privește principiul neretroactivității legii, consideră că Legea nr.165/2013 este de imediată aplicare conform art.4 și se aplică în speța de față.
Mandatarul intimatelor-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere argumentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 14.11.2012, sub nr._ , reclamantele K. A.-M. și K. C. - I. în contradictoriu cu pârâta P. M. BUCUREȘTI P. PRIMAR GENERAL, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal, obligarea pârâtei la emiterea Dispoziției de acordare măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând contravaloarea, imobilului teren în suprafața de 47 mp, împreună cu construcția în suprafața de 116,42 mp., situate în București, sector 5, ., parter, . nu mai pot fi restituite în natură, iar, în subsidiar, în cazul în care în urma dezbaterilor, va rezulta încasarea de despăgubiri de către autor sau de către moștenitoarele acestuia, la emiterea Dispoziției de acordare măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată drept despăgubire și valoarea de piață a aceluiași imobilul teren, în suprafață de 47 mp și a aceleiași construcții, în suprafață de 116,42 mp, situate la aceeași adresă.
În fapt, autorul K. P., a început demersurile în vederea obținerii Dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, notificând P. M. București cu privire la imobilul teren în suprafața de 47 mp plus construcția, în suprafață de 116,42 mp, situate în București, sector 5, ., parter, . Legea nr. 10/2001.
Urmare Notificării cu nr. 36/15.05.2001, la P. M. București a luat naștere Dosarul cu nr. 1599 (cumulat mai târziu cu nr. 2420 și nr. 3402, întrucât au mai fost alte notificări ale aceluiași autor).
Dosarul nr. 1599 (cumulat cu nr. 2420 și cu nr. 3402), a fost completat cu toate documentele în original, copii legalizate sau copii simple, prevăzute de lege, din care rezultă:
-moștenitoarele autorului sunt persoanele îndreptățite în a fi despăgubite conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, pentru imobilul teren 47 mp și construcție în suprafață de 116,42 mp, situate în București sector 5, ., .;
-P. M. București este unitatea notificată și deținătoare a imobilului;
-imobilul teren+construcție, a fost preluat abuziv de regimul comunist;
-măsurile reparatorii care se impun, conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.
Astfel, au fost depuse următoarele documente (la unele din ele, făcând mențiuni la ce se referă): copie extras din Decretul Consiliului de Stat nr.206/1987, cu Tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile, situate în municipiul București, se expropriază și se trec în proprietatea statului (în care se menționează terenul de 47 mp și construcție în suprafață de 116,42 mp, situate în ., sector 5, având ca proprietar pe K. P.), eliberată de Arhivele Statului; certificat de moștenitor nr. 23/29.07.2005; încheierea de îndreptare eroare materială din 26.04.2007, la certificat moștenitor; Plan apartament nr. 1 (parter); Plan de situație teren, scara 1;500; Adeverința nr. A/_/895/05.04.2007, privind istoricul de rol fiscal, eliberată de P. Sector 5 București - Direcția de impozite și taxe; Adresa nr.4323/01.03.2007, eliberată de AFI/CGMB, referitoare la situația juridică, în care se precizează că imobilul a fost demolat/expropriat; Declarație notorietate D. G., autentificată la BNPA M. A.-A. și M. C., sub nr. 668/03.08.2012; Adresa nr._/26.04.2012, eliberată de P. Sector 5, din care rezultă că nu se regăsesc cereri în temeiul fondului funciar; Extras de pe site-ul PMB, Legea nr. 10/2001, în care este menționat nr. dosar format (1599), nr. și data notificării (36/15.05.2001), adresa imobilului solicitat drept despăgubire (., sector 5) și solicitantul (autorul, K. P.). Declarația moștenitoarelor K. A-M și K. C-I, autentificată la BNPA M. A.-A. și M. C., sub nr. 667/03.08.2012, prin care acestea declară pe propria răspundere că nu au încasat vreo sumă drept despăgubire pentru teren și construcție și nici nu au cunoștință ca ar fi fost încasată de altcineva. Adresa nr. 1277/13.04.2007, eliberată de . face referire la existența procesului verbal nr. 495/16.09.1988, privind despăgubirea celor două imobile (din această adresă, nu rezultă că suma de_ lei, menționată în procesul verbal reprezentând despăgubiri, ar fi fost încasată de autorul K. P., de moștenitoarele acestuia sau de alte persoane), Adresa nr._/1.08.2012, către la PMB/Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2011, prin care la ultimul aliniat, moștenitoarele K. A.-M. și K. C.-I., au declarat că nu mai au documente de depus la Dosarul 1599 + 2420 + 3402 și au solicitat emiterea Dispoziției prevăzută de lege; Adresa nr._/25.09.2012 către PMB/Serviciul evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001/Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001/Dosar 1599+2420+3402; neprimirea nici unui răspuns din partea PMB la ultimele 2 adrese până la data depunerii prezentei, au determinat reclamantele să se adreseze Tribunalului București - Secția civilă în vederea soluționării pe cale juridică a notificării, conform Legii nr. 10/2001.
Ținând cont de cele arate mai sus, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, în principal, la obligarea pârâtei la emiterea Dispoziției de acordare măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând contravaloarea imobilului teren în suprafață de 47 mp, împreună cu construcția în suprafață de 116,42 mp., situate în București, sector 5, ., parter, . nu mai pot fi restituite în natură, iar, în subsidiar, în cazul în care în urma dezbaterilor va rezulta încasarea de despăgubiri de către autor sau de către moștenitoarele acestuia, la emiterea Dispoziției de acordare măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată drept despăgubire și valoarea de piață a aceluiași imobil teren, în suprafață de 47 mp și a aceleași construcții, în suprafață de 116,42 mp, situate la aceeași adresă. Certificat căsătorie; Copii CI K. A.-M. și K. C.-I.; Procuri speciale de mandat pe numele N. V.; C. CI N. V..
Mai arată că nu se poate depune contractul de vânzare - cumpărare nr. 4692/30.02.1973, dintre N. P. - vânzător și K. P.- cumpărător și Notificarea cu nr. 36/15.05.2001, acestea se afla depuse în copie legalizată și în original la PMB - dosar Legea nr. 10/2001, nr.1599+2420+3402.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
P. sentința civilă nr.1035/17.05.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis capătul principal din cererea formulată de reclamante, a obligat pârâta la emiterea unei dispoziții cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea reclamantelor privind imobilul situat în București, ., sector 5, parte, . teren în suprafață de 47 mp și construcții în suprafața desfășurată de 116,42 mp.
A reținut instanța că prin Notificarea cu nr. 36/15.05.2001, înregistrată la PMB sub nr. 1599 (conexat cu nr. 2420 și nr. 3402), s-au solicitat măsuri reparatorii de către N. V., împuternicit prin procura specială autentificată sub nr.40/24.01.2007 de către K. A. - M. și autentificată sub nr.568/04.05.2010 de către K. C.-I. pentru imobilul teren 47 mp și construcție în suprafața de 116,42 mp, situate în București sector 5, ., ..
Imobilul a fost preluat de stat conform Decretului Consiliului de Stat nr.206/1987, figurând la poziția 71, de la K. P., iar din adresa nr.1277/13.04.2007 emisă de . a fost expropriat și demolat, stabilindu-se despăgubiri în sumă de 61.418 lei.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 23/29.07.2005 de pe urma lui K. P., decedat la 15.03.2005 au rămas ca moștenitoare K. A.- M., în calitate de soție supraviețuitoare și K. C.-I., în calitate de fiică.
Potrivit declarației de notorietate autentificată sub nr. 668/03.08.2012, defunctul K. P. mai era cunoscut și sub numele de K. P., fiind una și aceeași persoană, iar conform declarației autentificată sub nr.667/03.08.2012, reclamantele au declarat că nu au încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Până la data introducerii acțiunii, notificarea nu a fost soluționată de către intimata, fie prin emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii, fie prin dispoziție de respingere a notificării.
În speță este cert dovedit că reclamantul și-a îndeplinit obligația impusă de Legea nr. 10/2001, aceea de a notifica unitatea deținătoare în vederea obținerii de măsuri reparatorii pentru imobilul litigios, notificarea fiind formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr.10/2001 (art. 23 după republicarea din septembrie 2005 a legii), se regăsesc în copie la dosarul cauzei.
Cu toate aceste demersuri, unitatea deținătoare nu a soluționat notificarea formulată de reclamanți, lăsând să treacă nejustificat 5 ani de la înregistrare.
Conform prevederilor art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. De asemenea, conform art. 26 alin. 1 din același act normativ, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Instanța a reținut în cauză incidența Deciziei în interesul legii a ÎCCJ nr.20/2007, prin care s-a statuat că „ În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 329 din Codul de procedură civilă, se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și se decide că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.”
A subliniat instanța că decizia menționată a fost pronunțată după . Legii nr.247/2005 (titlul VII, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv), iar reținerea unei competențe exclusive în acest sens în favoarea Comisiei Centrale ar echivala cu o limitare gravă a liberului acces la justiție, cu încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituția României.
Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii solicitate, iar în acest refuz trebuie cenzurat de instanță, întrucât procedura de restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, astfel că dacă este temporizată deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă pentru a fi finalizată.
A considera că acțiunea în justiție formulată de persoanele îndreptățite pentru a obține măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 ar fi inadmisibilă în condițiile în care unitatea deținătoare nu le-a rezolvat în termenul legal notificarea înseamnă nu doar nesocotirea caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001, dar și obstrucționarea persoanelor îndreptățite la redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns și, să fie practic, la discreția persoanelor juridice deținătoare, ceea ce echivalează cu o îngrădire a liberului acces la justiție, garantat atât de art. 21 din Constituția României, cât și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, raportat la înscrisurile depuse în dovedirea notificării, reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr.10/2001 la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent, în condițiile în care măsura restituirii în natură nu mai este posibilă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul notificării, precum și a preluării imobilului de către stat.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate nu s-a putut reține decât calitatea de persoane îndreptățite ale reclamantelor la acordarea de măsuri reparatorii.
Având în vedere solicitarea cererii de chemare în judecată, precum și faptul că nu s-a făcut dovada încasării de despăgubiri pentru imobil, tribunalul a constatat capătul principal de cerere întemeiat și l-a admis, în sensul că a fost obligată pârâta la emiterea unei dispoziții pentru propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobilul situat în București, ., sector 5, parter, . teren în suprafață de 47 mp și construcții în suprafața desfășurată de 116,42 mp.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 301 Cod de procedură civilă.
Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat recurs MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Consideră recurentul - pârât că în mod greșit instanța a admis în parte acțiunea reclamantelor K. A. M. și K. C. I. și a constatat că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 5, . teren în suprafață de 47 m.p. și construcții în suprafață desfășurată de 116,42 m.p., obligă Municipiul București să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, pentru următoarele argumente:
În motivarea cererii s-a arătat de reclamantele sus-menționate că autorul lor K. P. a formulat notificarea nr.36/2001 și transmisă instituției recurente prin intermediul executorului judecătoresc și înregistrată la Municipiul București prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu. Potrivit actelor depuse la dosarul de notificare rezultă că imobilul situat în București, ., sector 5, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.206/1987.
Conform actelor existente la dosar și a planurilor imobilului a rezultat că imobilul în litigiu nu mai poate fi restituit în natură și urmează să se emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii nr.247/2005.
Potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legii.
Conform art.1 alin.1și alin.2, art.4, art.16 și art. 50 din Legea nr.165/2013 Municipiul București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 alin.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Având în vedere cele de mai sus, recurentul – pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în parte, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Intimatele – reclamante au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Înmotivare, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a constatat că autorul K. P., a început demersurile în vederea obținerii Dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, notificând PMB cu privire la imobilul teren în suprafață de 47 mp plus construcția, în suprafață de 116,42 mp conform schiței-plan, situate în București, sector 5, ., parter, . Legii nr. 10/2001 - Notificarea cu nr.36/15.05.2001, urmare căreia la PMB a luat naștere Dosarul cu nr. 1599 (cumulat mai târziu cu nr. 2420 și nr. 3402, deoarece au mai fost depuse alte două notificări de același autor), și a continuat în termen legal, cu completarea acestuia până la finalizare, prin depunerea de documente în original, copii legalizate sau copii simple, prevăzute de lege.
De asemenea, cu toate că au fost îndeplinite toate demersurile legale de către autor și moștenitoarele acestuia, instanța corect a constatat, că unitatea notificată și deținătoare a imobilului, respectiv PMB nu a soluționat notificarea (notificările) formulate de autor în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării (notificărilor), sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, lăsând să treacă nejustificat mulți ani de la înregistrarea acesteia (acestora), încălcând prevederile Legii nr.10/2001 - art. 25 alin. 1; art. 23; art. 26 alin. 1.
Instanța a reținut în cauză incidența Deciziei în interesul legii a ICCJ nr. 20/2007, pronunțată după . Legii nr. 247/2005 (Titlul VII, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv), iar reținerea unei competente exclusive în acest sens în favoarea Comisiilor județene și a Comisiei M. București privind aplicarea Legii nr. 10/2001 și a Comisiei Centrale, ar echivala cu o limitare gravă a liberului acces la justiție, cu încălcarea prevederilor CEDO și art.21 din Constituția României.
Absența răspunsului PMB ca persoana juridică deținătoare, are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat de instanța, întrucât procedura de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, astfel că-dacă este temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă, pentru a fi finalizată.
Intimatele – reclamante solicită instanței de judecată să constate că recurenta nu contestă calitatea de a obține măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, ci apreciază că dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007 nu mai sunt aplicabile, fapt ce ar determina aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 165/2013, în sensul de a se emite o dispoziție de către recurentă prin metoda compensării prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Apreciază intimatele – reclamante că susținerile recurentei sunt neîntemeiate întrucât Ia data pronunțării sentinței civile nr.1035 din data de 17.05.2013 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, Legea nr.165/2013 nu era în vigoare, iar instanța de judecată nu se putea pronunța asupra unor aspecte care nu sunt reglementate de lege.
Mai mult decât atât, în măsura în care instanța de recurs ar aprecia că abrogarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2007 ar echivala cu admiterea recursului formulat de către recurentă, atunci principiul neretroactivității legii ar fi încălcat.
Intimatele apreciază că recurenta a formulat acest recurs numai pentru a amâna momentul emiterii dispoziției în favoarea lor, întrucât aceasta nu contestă sub niciun aspect calitatea intimatelor de persoane îndreptățite conform legii.
Legea nr. 165/2013 a fost aprobată de Camera Deputaților și Senatul României în data de 16.05.2013 și a fost publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 278 din 17.05.2013. Această lege, în componența ei, nu are menționată data de la care urmează să intre în vigoare.
Conform art. 78 din Constituția României "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o altă dată ulterioară prevăzută de lege”. Față de aceste dispoziții, învederează instanței de judecată că dispozițiile Legii nr. 165/2013 au intrat în vigoare la data de 20.05.2013.
În consecință, la data pronunțării sentinței civile nr.1035, respectiv 17.05.2013, erau valabile și aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 și Legii nr.247/2005, în baza cărora, așa cum s-a arătat, a fost pronunțată această sentință.
D. urmare, solicită instanței de recurs să dispună respingerea recursului ca neîntemeiat.
În drept, s-au invocat prevderile art.115 Codde procedură civilă, art. 78 din Constituita României; Legea nr. 10/2001 Legea nr. 247/7005 Titlul VII.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, sub aspectele ce vor fi arătate în continuare:
Sub un prim aspect, consideră Curtea că se impune a reține că, deși recurentul face referire în cuprinsul cererii de recurs și la analiza și concluzia pe care instanța de fond a realizat-o cât privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, aceste susțineri nu se impune a fi analizate, neconstituind de fapt o critică în recurs, câtă vreme în paragrafele următoarele ale cererii de recurs, se solicită de către recurent să se facă aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 în sensul obligării sale la emiterea uni decizii de compensare prin puncte pentru imobilul în litigiu, recunoscând deci, implicit, calitatea reclamantei de persoană îndreptățită de a beneficia de prevederile acestei legi.
Mai mult, prin concluziile orale asupra fondului cauzei, s-a solicitat de către recurent, prin reprezentant, să se recunoască reclamantei calitatea de persoană îndreptățită la măsurile compensatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 165/2013.
De altfel, Curtea constată că și în situația în care s-ar considera că o astfel de critică a fost formulată de către recurent, acesta nu arătat în concret motivul pentru care raționamentul instanței a fost unul greșit, limitându-se la a susține că reclamanta nu este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobil. Or, din actele dosar rezultă că analiza pe care instanța a făcut-o sub acest aspect este temeinică, reținând corect că pentru imobilul cu privire la care s-a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autorului reclamantei, N. M., cât și cea privind preluarea de la acesta în baza Decretului nr. 92/1950 în proprietatea statului.
Cât privește susținerea potrivit cu care în cauză se impune a se face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în sensul obligării pârâtului să emită decizia de compensare prin puncte a imobilului ce a făcut obiectul notificării, Curtea constată că este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 4 din acest act normativ, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor...
Așa fiind, Curtea constată că sunt aplicabile prezentei cauze, precum și modului în care decizia obținută în soluționarea notificării poate fi valorificată, prevederile Legii nr. 165/2013, instanțele fiind ținute la aplicarea dispozițiilor legale, câtă vreme acestea sunt în vigoare și nu s-a constatat că sunt neconstituționale, prin pronunțarea în acest sens a unei decizii de către Curtea Constituțională.
De asemenea, trebuie observat că nu este incident un motiv de nelegalitate cât privește hotărârea pronunțată de instanța de fond, decurgând din aplicarea greșită a legii, câtă vreme prevederile Legii nr. 165/2013 nu erau în vigoare la data pronunțării hotărârii, însă dată fiind opțiunea pe care legiuitorul a adoptat-o în ce privește aplicarea imediată a prevederilor actului normativ menționat (proceselor în curs de judecată), Curtea va da eficiență acestora, neputând să le ignore pentru motivele arătate.
Așadar, prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, astfel:
(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a M. București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Așa fiind, trebuie observat, pe de o parte, că decizia de compensare prin puncte a imobilului trebuie emisă numai după desfășurarea acestei proceduri, iar pe de altă parte că soluționarea notificării s-a realizat de către instanță prin prezenta hotărâre, astfel că trebuie respectată succesiunea etapelor procedurii menționate, inclusiv sub aspectul evaluării imobilului care se realizează de către Secretariatul Comisiei Naționale (prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii), urmând validarea ori invalidarea de către Comisia Națională care are atribuția aprobării punctajului.
Este o procedură asemănătoare celei pe care Titlul VII din Legea nr. 247/2005 o prevedea pentru regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilele ce nu se pot restitui în natură, prevederi legale ce au fost abrogate expres prin art. 50 lit. c din Legea nr. 165/2013, procedura privind stabilirea și plata despăgubirilor fiind înlocuită de cea a acordării de măsuri compensatorii în condițiile prevăzute de Legea nr. 165/2013.
În consecință, ținând seama de cele expuse, Curtea constată că recursul este fondat, sub aspectul arătat, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și 2 C.pr.civ., îl va admite și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va constata că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.165/2012, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1035/17.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele – reclamante K. A.-M. și K. C.-I..
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta la emiterea unei dispoziții în favoarea reclamantelor, în condițiile Legii nr.165/2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. I.-A. H.-P. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./02.12.2013
TB-S.3 – I.N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 1867/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
