Anulare act. Decizia nr. 1917/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1917/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 16090/303/2010
Dosar nr._
(1446/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1917
Ședința publică de la 26.11.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: I. S.
JUDECĂTOR: C. G.
JUDECĂTOR: G. S.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. I..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă DIRECȚIA L. DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR SECTOR 6, împotriva deciziei civile nr. 7736 din data de 24.10.2011, în contradictoriu cu intimatul P. I..
Obiectul pricinii – anulare act naștere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – reclamantă DIRECȚIA L. DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR SECTOR 6, prin consilier juridic, lipsind intimatul P. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 13.11.2013, relația solicitată de la Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, înregistrată sub nr. 3059/VIII – I/2013, respectiv copia dosarului penal nr. 9392/P/2010,privind pe numitul P. I..
Recurenta – reclamantă, prin consilier juridic și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de fomrulat, probe de propus și adminsitrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta – reclamantă DIRECȚIA L. DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR SECTOR 6, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea actului de naștere, fiind eliberat cu nerespectarea procedurii, întrucât la acel moment s-a făcut o substituire de persoană.
Apreciază că titularul actului are posibilitatea de transcriere a actului de naștere respectând procedura și legislația în vigoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, față de următoarele argumente:
Apreciază că fotocopiile înscrisurilor depuse nu aduc lămuriri în plus, din acte rezultând că intimatului i-au fost eliberate două cărți de identitate fiind menționate două coduri numerice personale diferite.
În speță, actul de naștere a fost eliberat cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv actul a fost eliberat unei alte persoane decât cea la care se referea respectivul act.
Din actele depuse la dosar nu rezultă acest aspect, nu a fost dovedită această susținere, apreciind că o probă cu caracter științific ar fi lămurit acest aspect.
Din punctul său de vedere nu există suficiente date pentru a discuta o eventuală expertiză, acesta fiind motivul pentru care nu a solicitat punerea în discuție a administrării acestui mijloc de probă, întrucât în dosarul de fond au fost depuse două înscrisuri pe care apar fotografii ale intimatului și se arată că persoana care a solicitat eliberarea cărții de identitate provizorie nr._ este o altă persoană decât cea care apare înregistrată cu o cerere de stabilire a domiciliului pe teritoriul României (fiind depusă și copia cărții de identitate eliberată de organele din Republica M.).
Astfel, solicită a se observa că fotografiile depuse nu sunt identice și, pe de altă parte, pe cererea privind eliberarea cărții de identitate provizorie nr._ se află aplicată o fotografie, motiv pentru care nu se cunoaște dacă fotografia aparține lucrării ce a vizat eliberarea acestei cărți de identitate sau provine dintr-o altă lucrare, însă nici instanțele anterioare nu au avut suficiente probe care să conducă la ideea că o probă cu caracter științific ar putea lămuri această chestiune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 10.08.2010, sub nr._, petenta Direcția L. de Evidență a Persoanelor Sector 6 a chemat în judecată pe intimatul P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea actului de naștere nr. 1902 din data de 13.05.2002.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin adresa Direcției Generale de Evidență a Persoanelor Municipiului București nr.2247/30.06.2010 a fost sesizată cu privire la faptul că se impune introducerea acțiunii de anulare a actului de naștere nr.1902 din data de 13.05.2002 eliberat de către Serviciul de Stare Civilă Sector 6 București privind pe P. I., fiul lui I. și D., născut la data de 12.12.1982 în localitatea Gura G., Republica M., deoarece legitimarea la depunerea cererii de transcriere a certificatului de naștere Primăria Sectorului 6 București s-a făcut cu actul de identitate . nr._ emis la data de 09.04.2002 de către Secția 20, care s-a stabilit că a fost eliberat cu substituire de persoană, cu datele de stare civilă ale numitului P. I..
În consecință, cererea pentru transcrierea certificatului de naștere emis de autoritățile moldovenești nu a fost formulată de adevăratul titular al datelor de stare civilă, așa cum se observă și în urma analizării documentelor obținute de la Biroul de evidență nr.1, în baza cărora s-au obținut actele de identitate scria CP_/ 09.04.2002 și CI ._/13.05.2002 cu datele de stare civilă ale numitului P. I., însă cu fotografia unei persoane a cărei identitate nu se cunoaște. Fizionomia persoanei din fotografia aplicată pe cartea de identitate provizorie . nr._/09.04.2002 este diferită de fizionomia persoanei din fotografia aplicată pe cererea pentru stabilirea domiciliului în România, înregistrată la Direcția Generală de Pașapoarte sub nr._/2000.
Prin urmare în conformitate cu prevederile Radiogramei nr._ din 26.02.2008 a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor deoarece sunt întrunite condițiile prevăzute la pct.2, se impune anularea în instanță a actului de naștere nr. 1902/ 13.05.2002 întocmit de Serviciul de Stare Civilă al Sectorului 6.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.60 din Legea nr.119/ 1996 cu privire la actele de stare civila, art.23 din Decretul nr.31/1954, precum și art. 101-103 din Metodologia pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/1996 potrivit cărora anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civilă se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabila.
În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar, în copie, adresa nr.1536 din 24.06.2010 emisă de către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Municipiul București, extras din registrul de naștere pentru numitul P. I., adresă nr.2210/C emisă de Ambasada Republicii M. Secția Consulară, adresa nr.3259/25.06.2009 emisă de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, adresa nr.2553/20.07.2010 emisă de către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Municipiul București, contract de închiriere înregistrat sub nr._/03.04.2002, contract de vânzare-cumpărare nr.6883/09.03.1994, declarație de primire în spațiu, BI . nr._, raport D.G.P.M.B. Secția 20 Poliție, cerere privind eliberarea actului de identitate, certificat de naștere moldovenesc .-IV nr._, buletin de identitate A_ și certificat de naștere . nr._ pe numele P. I..
Prin Sentința civilă nr.7736/24 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sectorului 6 București a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că potrivit certificatului de naștere .-IV nr._/17.12.1999 pârâtul P. I. s-a născut în loc. Gura Galbenei, Rep. M., la data de 12.12.1982, nașterea fiind înregistrată în registrul de stare civilă la nr.1/04.01.1983.
În baza respectivului certificat și la cererea pârâtului care a prezentat, în vederea legitimării, o carte de identitate eliberată de Secția 20 Poliție, nașterea acestuia a fost înregistrată în registrul de nașteri al Primăriei sector 6, sub nr.1902/13.05.2002.
Din adresa nr.22/25.07.2004 comunicată de Ambasada Republicii M. certificatului de naștere .-IV nr._/17.12.1999 este autentic.
Deși reclamanta susține că actul de naștere înregistrat în registrul de nașteri al Primăriei sector 6 sub nr.1902/13.05.2002 se impune a fi anulat deoarece s-a obținut, în mod nelegal, respectiv prin substituirea adevăratului titular cu o altă persoană, care, de altfel, s-a legitimat, la momentul formulării cererii, cu o carte de identitate provizorie, aceste aspecte nu au fost probate în nici un fel de către reclamantă. Eventuala diferență între fizionomia persoanei din fotografia aplicată pe cartea de identitate provizorie și cea de pe cererea pentru stabilirea domiciliului în România trebuie în primul rând probată prin probe științifice și, în al doilea rând, trebuie coroborată și cu alte probe care să conducă la concluzia susținută de reclamantă.
De altfel, în cazul în care reclamanta are indicii în sensul că o persoană s-a prezentat sub o identitate falsă, pentru a induce în eroare un organ sau o instituție de stat în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se impune a sesiza organele de urmărire penală în vederea efectuării cercetărilor specifice în acest caz, urmând ca instanța penală să se pronunțe asupra desființării actelor întocmite în acele condiții, ori în cazul în care se pronunțată o soluție de netrimitere în judecată, procurorul va sesiza instanța civilă în vederea desființării totale sau parțiale a înscrisurilor respective. Din adresa nr.2047/11.06.2010 emisă de reclamantă rezultă că pe rolul Secției 20 Poliție se fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiuni de fals privind identitatea, dar nu s-a comunicat instanței rezultatul acestor cercetării
Fața de aceste considerente, instanța a respins cerere de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 13 decembrie 2011, a declarat apel reclamanta, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 23 decembrie 2011.
În motivarea apelului se arată că instituția apelantă a fost sesizată prin adresa nr.1536/24.06.2010 de către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor – Municipiul București că s-a constata eliberarea unor acte de identitate, prin declinarea unei false identități, cu datele de stare civilă ale numitului P. I., fiul lui In și D., născut la data de 12.12.1982 în localitatea Gura G. din Republica M..
Se mai arată că odată e actul de naștere . – IV nr._ aparținând numitului pădureț I. a fost transcris de o altă persoană, fiind vorba de o substituire de persoană, s-a impus introducerea cererii de chemare în judecată având ca obiect anulare act de naștere.
Apreciază apelanta că instanța a apreciat în mod eronat că nu se impune acțiunea de anulare, certificatul transcris fiind autentic, indicând că respectivul certificat a fost transcris în registrele de stare civilă de către o altă persoană prin declinarea unei false identități, nerespectând voința posesorului adevărat.
Pentru aceste considerente s-a solicitat, după reanalizarea probatoriului, admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 – 298 C.pr.civ. și ale art.57 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
Intimatul – pârât nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de apel fiind citat prin publicitate.
În apel a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea tribunalului fiind depuse la dosarul cauzei următoarele acte: Adresa nr._/12.02.2013 emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date; Adresa nr.118.496/PAS/08.02.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple însoțită de înscrisuri; Adresa nr._/14.02.2013 emisă de Secția 20 Poliție; Adresa nr._/28.02.2013 emisă de Secția 20 Poliție; actele care au stat la baza emiterii actului de identitate provizoriu . nr._; documentele care au stat la baza întocmirii actului nr.1902/13.05.2002 precum și documentele depuse împreună cu cererea de stabilire a domiciliului în România referitoare la numitul P. I..
Prin decizia civilă nr.510A/21.05.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă Direcția Locale de Evidență a Persoanelor sector 6 București.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art.57 alin.1 din Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă „Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”, iar potrivit art.127 din Normele metodologice de punere în aplicare a legii nr.119 „Anularea se poate cere în cazul când: (a) actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător; (b) actul nu trebuia întocmit la SPCLEP sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale respective; (c) faptul sau actul de stare civilă nu există; (d) nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă; (e) mențiunea a fost înscrisă pe alt act de stare civilă; (f) mențiunea a fost înscrisă cu un text greșit”.
Având în vedere motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv substituire de persoane, se constată că în cauză ar putea fi incidente dispozițiile art.127 lit. d, astfel că trebuie să se verifice dacă actul de stare civilă a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Sub acest aspect, în mod corect prima instanță a reținut că aspectele semnalate de reclamantă nu au fost probate în niciun fel, iar eventuala diferență dintre fizionomia persoanei din fotografia aplicată pe cartea de identitate provizorie și cea de pe cererea pentru stabilirea domiciliului în România trebuie dovedită prin mijloace științifice ori coroborată și cu alte probe care să conducă la concluzia susținută de reclamantă.
Nici chiar în urma probelor administrate din oficiu în apel nu a rezultat o situație contrară. Astfel se reține că numitul P. I. a solicitat pe baza unui certificat de naștere valabil emis de autoritățile din Republica M. și a unei cărți de identitate provizorii înregistrarea nașterii în registrul de nașteri al Primăriei sector 6.
Cererea sa a fost admisă dispunându-se înregistrarea nașterii în registrul special al Primăriei Sector 6 sub nr.1902/13.05.2002.
Ulterior apelanta – reclamantă invocând o substituire de persoane a solicitat anularea actului de naștere nr.1902/13.05.2002 indicând că legitimarea la depunerea cererii de transcriere a certificatului de naștere s-a făcut cu actul de identitate . nr._ emis la data de 09.04.2002, act de identitate care a fost stabilit cu substituire de persoană.
Aceleași motive au fost invocate și în apel, iar apelanta – reclamantă nu a prezentat dovezi suplimentare, concludente, în susținerea cererii limitându-se la a reitera diferența de fizionomie.
Așa cum s-a arătat simpla diferență de fizionomie nu este suficientă pentru a se ajunge la anularea unui act de stare civilă odată ce reclamanta nu a prezentat dovezi concludente din care să rezulte că titularul actului de naștere . – IV nr._ nu este cel care a solicitat transcrierea.
Mai mult, din adresa nr._/28.02.2013 emisă de Secția 20 Poliție rezultă că după efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infecțiunii de fals privind identitatea în dosarul nr.9392/P/2010 s-a propus neînceperea urmării penale.
Având în vedere aceste considerentele de fapt și de drept reținute anterior, în temeiul dispozițiilor art.57 alin.1 din Legea nr.119/1996 și art.127 din Normele metodologice de aplicare a legii nr.119, și cu observarea dispozițiilor art.296 C.pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă Direcția L. de Evidență a Persoanelor Sector 6 București.
Împotriva acestei decizii, la data de 30.05.2013 a declarat recurs reclamanta Direcția L. de Evidență a Persoanelor Sector 6 solicitând admiterea recursului, formulat și să se dispună modificarea sentinței civile în sensul anulării actului de naștere nr.1902 întocmit de către Serviciul de Stare Civilă sector 6.
În motivarea recursului, recurenta – reclamantă a arătat, în fapt, că a fost sesizată prin adresele nr.1536/24.06.2010 si nr._/20.07.2010 (copiile nr.1 si 2 la prezenta) de către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor - Municipiul București că s-a constatat eliberarea unor acte de identitate, prin declinarea unei false identități, cu datele de stare civilă ale numitului P. I., fiul lui I. si D., născut la data de 12.12.1982 în localitatea Gura G. din Republica M.. Prin adresa nr._ Ministerul Administrației si Internelor - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a transmis Direcției Generale de Evidență a Persoanelor - Municipiul București că în perioada 2001- 2002 au fost solicitate de către alte persoane decât titularii datelor de stare civilă, eliberându-se certificate de naștere, printre care si cel al numitului P. I. (copia nr.3 la prezenta).
Prin radiograma INEP nr._/26.02.2008, Ministerul Internelor si Reformei Administrative - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor menționează situațiile în care se va proceda la anularea actelor prin sesizarea instanței. (copia nr.4 la prezenta).
În conformitate cu prevederile Legii nr.119/1996 republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.339 din 18 mai 2012, cu modificările si completările ulterioare, Capitolul V, Art. 57. - (1) „Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
(2) În cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului.
În conformitate cu Metodologia din_ cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.151 din_ Art.127. - (1) Anularea se poate cere în cazul când: d) nu s-au respect prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă;
Având în vedere ca actul de naștere .-IV nr._, aparținând numitului Padureț I. a fost transcris de o alta persoană, alta decât titularul de drept, fiind vorba de o substituire de persoană s-a impus introducerea acțiunii de anulare a actului de naștere nr.1902/13.05.2002 eliberat de Serviciul de Stare Civila Sector 6.
La legitimarea depunerii cererii de transcriere la data de 10.04.2002, Serviciul de Stare Civilă Sector 6 s-a efectuat cu cartea de identitate provizorie . nr._ eliberata de Secția 20 Poliție, care s-a stabilit că a fost eliberată cu substituire de persoană, cu datele de stare civilă ale numitului P. I..
Consideră că instanța a apreciat în mod eronat ca nu se mal impune acțiunea de anulare, respingând acțiunea formula de reclamantă certificatul transcris fiind unu autentic, dar acesta a fost transcris in registrele de stare civilă de către o alta persoană prin declinarea unei false identități, nerespectând voința posesorului adevărat, prin acțiunea de anulare reparându-se o greșeală, iar eventualele acțiuni ale falsului posesor de identitate cu actul transcris fiind nule.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă dispozițiile art. 57 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Din examinarea cererii de recurs, rezultă că reclamanta a invocat de fapt nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materia anulării și modificării actelor de stare civilă, critică ce se încadrează în prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă.
În ceea ce privește acest motiv de recurs formulat și întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de critică conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.
În esență, recurenta reclamantă susține că situația din prezenta cauză se încadrează în dispozițiile art 127 lit d din Normele Metodologice de aplicare a legii 119/1996, în sensul că actul de naștere a cărui anulare se cere a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale la întocmirea sa, în sensul că actul respectiv de stare civilă a fost transcris de o altă persoană decât titularul dreptului, reclamanta afirmând că s-a transcrierea s-a realizat cu substituire de persoană. Curtea consideră necesar să sublinieze faptul că existența unei substituiri de persoană constituie un element de fapt, care trebuie instrumentat și tranșat de către instanțele de fond, instanța de recurs fiind în postura de a cenzura legalitatea soluției pronunțate în raport de situația de fapt stabilită. Așa cum reiese din hotărârea recurată, instanța de apel, în urma completării probatoriului în această fază procesuală, a statuat în sensul că nu se poate reține ca dovedit acest fapt, în condițiile în care nu s-a administrat nicio probă științifică care să dovedească faptul că cel care a solicitat transcrierea este altă persoană decât adevăratul P. I.. În mod corect reține tribunalul că simpla diferență de fizionomie nu este suficientă pentru a dovedi cu certitudine acest lucru. În faza judecării recursului, Curtea a atașat și dosarul de urmărire penală nr 9392/P/2010, finalizat printr-o rezoluție de neînceperea urmăririi penale, în condițiile în care a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de dispozițiile art 292 cod penal. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului penal, Curtea constată că nu oferă elemente suplimentare, care să permită completarea probatoriului prin administrarea unor dovezi cu caracter științific, care să facă posibilă elucidarea acestei chestiuni.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art 127 anterior menționate, soluția de respingere a acțiunii fiind legală, din moment ce nerespectarea cerințelor legale pentru emiterea valabilă a actului de stare civilă, condiție impusă de textul legal pentru fi aplicabilă sancțiunea nulității, nu este îndeplinită, în condițiile nu s-a făcut dovada substituirii de persoană, așa cum invocă reclamanta.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat, apreciind soluția instanței de apel ca fiind pronunțată în acord cu prevederile legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta – reclamantă DIRECȚIA L. DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR SECTOR 6 împotriva deciziei civile nr.510 A/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât P. I..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. G. S.
GREFIER
S. R.
Red. I.S.
Tehnored. C.S./IS
Ex.2/13.12.2013
T.B.Secția a III-a Civilă - I.C.
- I.P.
Jud.sector 6 București – M.A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1137/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1044/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
