Pretenţii. Decizia nr. 1883/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1883/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 8433/300/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1883R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07. XI. 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. S.
JUDECATOR: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. M. M.
GREFIER: G. C. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă R. V. împotriva încheierii de ședință din data de 31.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă .>
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă R. V., prin avocat V. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 și intimata pârâtă . avocat T. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta reclamantă R. V., prin avocat, arată că nu mai are cereri prealabile.
Intimata pârâtă . avocat, arată, de asemenea, că nu mai are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurenta reclamantă R. V., prin avocat, arată că prin cererea de recurs s-a solicitat să se constate că încheierea de ședință din data de 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelurilor promovate de cele două părți împotriva sentinței Judecătoriei sectorului 2, este nelegală și netemeinică și solicită a fi desființată și a se dispune repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății. În faza apelului partea adversă a solicitat suspendarea litigiului, întrucât reclamanta a primit suma de bani ce reprezintă contravaloarea terenului. Justificarea formulării cererii de suspendare este aceea că reclamanta, prin atitudinea sa, a dovedit că nu mai are calitatea de proprietar, dreptul său fiind asigurat prin plata unei sume de bani, dar se pretinde că se prevalează de o mențiune din Cartea funciară potrivit căreia încă figurează în calitate de proprietar. Solicită să se constate că reclamanta nu primit niciodată nici o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea terenului. Acțiunea promovată la Judecătoria sectorului 2 și care a stat la baza suspendării cererilor de apel, este făcută în scopul tergiversării cauzei. În susținerea acestei afirmații arată că acțiunea a fost introdusă la o instanță necompetentă, Judecătoria sectorului 2, întrucât terenul se găsește în raza teritorială a sectorului 1, iar pârâta își are domiciliul în sectorul 1, situație de care partea adversă avea cunoștință, ca de altfel și de faptul că va invoca excepția de necompetență teritorială, care are caracter obligatoriu. De altfel a și fost declinată cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Solicită să se constate, având în vedere obiectul cauzei ce formează judecata la instanța sectorului 2, că soluția ce se va pronunța nu are nici o legătură și nici o înrâurire asupra apelului din prezenta cauză. Problema inexistenței dreptului formează obiectul apelului părții adverse, întrucât prin motive a invocat împrejurarea că reclamanta nu are dreptul la nici o sumă de bani, deoarece nu este proprietară. În propriile motive de apel pârâtă . că nu are acces, din punct de vedere juridic, la promovarea unei acțiuni, având ca obiect radierea imobilului din cartea funciară, ori prin acțiunea de la Judecătoria sectorului 2 tocmai acest lucru se solicită. Solicită să se constate că soluția ce urmează a se pronunța în acțiunea aflată la Judecătoria sectorului 2 nu are nici o înrâurire asupra soluției din prezentul litigiu.
Intimata pârâtă . avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând să se constate că în mod corect instanța de apel a dispus suspendarea litiului în temeiul art. 244 pct. 1 c.pr.civ.. În dosarul de față s-a solicitat de către reclamantă, la instanța de fond, plata contravalorii lipsei de folosință ca urmare a imposibilității de a folosi o suprafață de 155 mp din terenul, ocupat în parte, pretinde partea adversă, de intimată. În dosarul care a determinat suspendarea, se solicită, pe calea acțiunea în constatare, inexistența dreptului de proprietate a reclamantei din prezenta cauză, asupra celor 155 mp și ca o consecință radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate. Dreptul de a pretinde plata lipsei de folosință este strâns legală de existența dreptului de proprietate, contestată în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2, astfel că soluția ce urmează a se pronunța în acest al doilea dosar are legătură cu cauza de față. Consideră că recurenta reclamantă dorește să pună în discuție dacă cel de-al doilea proces este pro cauza, împrejurare ce urmează a se verifica. Apreciază că acțiunea pe care a promovat-o nu este pro cauza, având în vedere că nu există o contestate fără nici o motivare, sens în care urmează a se avea în vedere hotărârea aflată la fila 338 și următoarele din volumul 2 din dosarul Judecătoriei sectorului 2. Prin această hotărâre autoarea reclamantei a solicitat să fie despăgubită cu contravaloarea terenului ocupat de . GIMAAZ și să i se plătească lipsa de folosință până la soluționarea cauzei, cea din anul 2000, lucru încuviințat de instanță, prin hotărâre definitivă și irevocabilă. Arată că a promovat cea de-a doua acțiune urmare a soluției instanței de fond. Prima instanță, la filele 423-428 din volumul 2 al dosarului instanței de fond, arată că problema dreptului de proprietate al reclamantei R. este o chestiune care are deschisă calea amiabilă sau a instanței de judecată, deci acțiunea formulată de . pro cauza. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată în această fază a procesului.
Recurenta reclamantă R. V., prin avocat, arată că din probele dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi primit bani pentru contravaloarea terenului, deci dreptul de proprietate nu s-a transferat de la reclamanta R. către .> Intimata pârâtă . avocat, solicită să se constate că s-a solicitat transformarea dreptului de proprietate în drept de creanță.
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 10.04.2013, depusă la Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, apelanta – reclamantă R. V., a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 17.01.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, în dosar nr._, prin care s-a dispus, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 c.p.c, suspendarea judecării apelului, până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr._/300/2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.
Recurenta solicită desființarea sentinței cu consecința dispunerii repunerii pe rol a dosarului suspendat pentru continuarea judecării apelurilor.
În motivarea recursului se face, pe de o parte, istoricul raporturilor juridice dintre părți începând cu anul 1989, iar pe de altă parte, istoricul prezentului litigiu (filele 1-9 din motivele de recurs), după care se arată că prin suspendarea judecării apelului se tergiversează soluționarea unei cauzei prin care se urmărește obligarea . plata de despăgubiri pentru folosirea fără drept a terenului proprietatea reclamantei. În opinia recurentei, instanța de apel a acordat suspendarea cu ușurință fără a ține seama că problema dreptului de proprietate al reclamantei a fost temeinic analizată de către prima instanță.
În final, recurenta arată că atitudinea adoptată de către . un abuz de drept.
Intimata . formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că soluția din dosarul nr._ (aflat în stadiul procesual al apelului) depinde de chestiunea prejudiciabilă ce se judecă în dosarul nr._/299/2013, deoarece dreptul reclamantei la obținerea contravalorii lipsei de folosință pentru terenul situat în Calea Floreasca nr. 93, sector 1, poate fi stabilit doar dacă, în prealabil, se constată existența dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la terenul respectiv. Or, mai arată intimata, prin acțiunea înregistrată la data de 12.12.2012 la Judecătoria Sectorului 2 București sub nr._/300/2012, declinată ulterior la Judecătoria Sectorului 1 și înregistrată sub nr._/299/2013, s-a solicitat tocmai constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei R. V. asupra terenului situat în Calea Floreasca nr. 93, sector 1.
Clarificarea aspectelor legate de existența dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la terenul pentru care se solicită plata contravalorii lipsei de folosință, este necesară în opinia intimatei, deoarece prin sentința nr. 1149/24.11.2000 instanța a dispus următoarele: „având în vedere faptul că restituirea în natură a imobilului nu mai este în prezent posibilă, terenul în discuție fiind ocupat de construcții edificate de . a apreciat că cererea reclamantei de acordare de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului de care a fost lipsită a fost pe deplin întemeiată. Repararea pagubei pricinuite reclamantei trebuie să se facă prin punerea ei în situația anterioară pierderii imobilului, respectiv trebuie să i se creeze posibilitatea de a-și procura un imobil de aceeași valoare”.
În temeiul sentinței menționate anterior, intimata consideră că recurenta nu este proprietara terenului, astfel că instanța de apel a procedat corect atunci când a făcut aplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Intimata a precizat că admiterea cererii având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate duce la pierderea calității procesuale active a reclamantei din dosarul pendinte.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
1) Prin încheierea de ședință din data de 31.01.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în dosar nr._, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă suspendarea judecării apelului până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrată sub nr._/300/2012, aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.
În motivarea încheierii s-a arătat că acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._/300/2012, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, va clarifica în totalitate dacă R. V. mai are în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, Calea Floreasca nr. 93, sector 1, în suprafață de 155 m.p, mai ales că în apelul pendinte s-au adus critici hotărârii primei instanțe pe aspectul calității apelantei – reclamante de proprietară asupra terenului în litigiu. Tribunalul a apreciat că în cazul efectuării unei analize pe acest aspect, ar prejudicia părțile, în contextul în care există mențiuni în Cartea Funciară care prezintă o anumită situație juridică.
Tribunalul a considerat că soluția ce se va da în dosarul nr._/300/2012 va stabili dacă situația juridică menționată în cartea Funciară este identică cu situația existentă în fapt, în condițiile în care problema radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al apelantei – reclamante nu putea fi analizată în apelul pendinte.
În final, tribunalul a apreciat că în raport de soluția din dosarul menționat mai sus, se va stabili dacă există fapta ilicită în persoana apelantei – pârâte precum și culpa acesteia, în condițiile în care se va tranșa definitiv dacă dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, Calea Floreasca nr. 93, sector 1, există sau nu în patrimoniul apelantei – pârâte.
2) Curtea constată că suspendarea facultativă judecătorească reglementată la punctul 1 alin. 1 din art. 244 Cod procedură civilă de la 1865, are în vedere situația în care dezlegarea pricinii deduse judecății atârnă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
3) La o primă examinare (prima facie) s-ar putea susține că suspendarea judecării apelurilor de către tribunal își găsește justificarea în dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, care nu conțin cerințe relative la obiectul acțiunilor din dosarele interdependente sau la data introducerii acestora, respectiv la stadiul procesual al litigiilor avute în vedere.
În opinia Curții, lipsa unor astfel de cerințe nu înseamnă că interpretul legii, în speță judecătorul, este dispensat de verificarea în concret a specificului raportului de dependență juridică dintre cauza a cărei suspendare s-a solicitat și cauza în care se dispută „dreptul prejudiciabil”, după cum îl numește intimata.
Interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 permite cel puțin o concluzie indubitabilă și anume aceea că dreptul a cărui existență sau neexistență face obiectul altei judecăți, nu trebuie să fie același cu dreptul dedus judecății în cauza a cărei suspendare se solicită deoarece, în situația în care raporturile juridice deduse judecății în dosarele opuse, sunt identice sau similare, se pune problema aplicării, după caz, a dispozițiilor art. 163 alin. 1, art. 164 alin. 1 sau art. 166 Cod procedură civilă, dacă este cazul (litispendență, conexitate sau autoritate de lucru judecat).
4) În speță, tribunalul trebuia să observe că judecata până la soluționarea căreia s-a dispus suspendarea cauzei pendinte, avea ca obiect o cerere de constatare a neexistenței dreptului pe care reclamanta urmărea să îl valorifice în dosarul inițial. Pretențiile constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului reprezintă o valorificare a dreptului de proprietate încălcat.
Curtea consideră că acțiunea în constatarea neexistenței unui drept nu poate duce la suspendarea judecării acțiunii în realizarea aceluiași drept deoarece, în cadrul acțiunii în realizare, respectându-se sarcina probei, se tranșează implicit existența sau neexistența dreptului afirmat prin cererea în realizare.
5) Aserțiunile tribunalului conform cărora nu s-ar putea pronunța asupra existenței sau inexistenței dreptului de proprietate al apelantei – reclamante R. V., echivalează cu o denegare de dreptate din moment ce, prin acțiunea introductivă se solicitau despăgubiri pentru încălcarea dreptului de proprietate menționat. Prima instanță a analizat inclusiv aspectele relative dreptul de proprietate asupra terenului, astfel că nu există argumente pentru a se susține că instanța de control judiciar nu ar putea analiza criticile apelanților relative la modul în care judecătoria a tranșat litigiul.
Nici una dintre cele două cauze nu se înscrie în rândul acțiunilor de carte funciară (rectificare, prestație tabulară, plângere carte funciară, etc.), pentru a se putea primi aprecierile tribunalului conform cărora situația din Cartea Funciară ar împiedica soluționarea irevocabilă a litigiului dedus judecății.
6) Folosind raționamentul reducerii la absurd, Curtea constată că procedeul tribunalului are drept consecință suspendarea oricăror acțiuni în realizare, în ipoteza în care pârâtul din cadrul acestora introduce ulterior o acțiune în constatarea inexistenței dreptului afirmat de reclamant, ceea ce nu poate fi primit din moment ce raporturile juridice dintre părți pot să fie analizate în cadrul acțiunii în realizare. Pârâtul poate afirma inexistența dreptului dedus judecății de către reclamant, fără să introducă o acțiune în constatare cu acest obiect deoarece sarcina probei existenței dreptului afirmat revine reclamantului.
Susținerile intimatei conform cărora tribunalul nu ar fi putut analiza în apel efectele celor dispuse prin sentința nr. 1149/24.11.2000, sunt greșite deoarece, pe de o parte, respectivele aspecte țin de probatoriu iar, pe de altă parte, nu se explică de ce prima instanță le-a analizat sau de ce ar putea fi analizate doar de către judecătorie într-o altă cauză având ca obiect acțiune în constatare negativă.
Curtea nu reține susținerile recurentei conform cărora preîntâmpinarea abuzului de drept este motivul care s-ar fi opus suspendării judecății apelului. Măsura criticată în prezenta cale de atac este greșită din motive care țin de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 244 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă.
7) Pentru motivele arătate, Curtea va admite recursul, va modifica încheierea recurată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a judecății apelului, urmând ca tribunalul să continue judecarea respectivei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă R. V. împotriva încheierii de ședință din data de 31.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă .>
Modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare a judecății apelului, urmând ca tribunalul să continue judecarea respectivei căi de atac.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. D. M. G. A. M. M.
GREFIER
G. C. A.
Red. D.G.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./15.11.2013
Jud. apel: L.I.F.
R.I.G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1044/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
