Partaj judiciar. Decizia nr. 153/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 30275/3/2010
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 153R
Ședința publică de la data de 25.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – intervenientă G. E. împotriva deciziei civile nr. 339A/15.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți V. M., V. R. și V. S. V. – moștenitorii defunctului V. A., decedat pe parcursul procesului și cu intimații – intervenienți A. M., A. C., A. C. R., I. N., decedat pe parcursul procesului și R. E., decedată, cauza având ca obiect „ acțiune în constatare”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – intervenientă G. E. – reprezentată de avocat I. G., lipsind intimații – reclamanți V. M., V. R. și V. S. V. și intimații – intervenienți A. M., A. C., A. C. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea instanței, reprezentantul recurentei – interveniente a învederat instanței că prin cererea depusă la dosar a indicat pe moștenitorii defunctului V. A., aceștia fiind intimații – intervenienți din prezenta cauză, alături de recurenta – intervenientă.
Cu privire la intimații – intervenienți R. E. și I. N., aceștia sunt moșteniți, potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar, de către recurenta – intervenientă Gomcerenco E. și solicită reânceperea judecății, ca urmare arătării moștenitorilor a intimatului – reclamant V. A., decedat, în persoana colateralilor ordinari( intimații – intervenieneți) din prezenta cauză.
Curtea având în vedere înscrisurile depuse la dosar încuviințează cererea formulată de recurenta – intervenientă și repune cauza pe rol în temeiul art. 245 C.pr.civ.
De asemenea, ia act că, intimații – intervenienți A. M., A. C., A. C. R. și R. E., au calitatea de moștenitori ai defunctului V. A. alături de recurenta – intervenientă G. E., iar cu privire la intimații – intervenienți I. N. și R. E., sunt moșteniți de recurenta – reclamantă din prezenta cauză. Constată procedura legal îndeplinită cu părțile din acest dosar.
Reprezentantul recurentei – interveniente, a învederat instanței că nu are de formulat cereri noi,probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în prezenta cauză.
Recurenta – intervenientă G. E., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei civile nr. 339A/15.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței civile nr._/18.12.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._ .
Curtea pune în discuție faptul că prin motivele de recurs s-a invocat ca motiv de ordine publică faptul că intimatul – reclamant V. A., era decedat la data pronunțării hotărârii de la fond.
Reprezentantul recurentei – interveniente a învederat instanței că a aflat despre acest lucru, târziu, după pronunțarea hotărârii de la fond.
A mai arătat că prin apelul formulat a solicitat desființarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul atribuirii terenului în litigiu către recurenta – intervenientă cu obligarea acesteia la plata sultelor.
Să se constate că a achitat sulta la care a fost obligată să o achite prin sentința civilă nr._/18.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a achitat-o în totalitate moștenitorilor acestuia în conformitate cu cele convenite de comun acord și consemnate în contractul de vânzare-cumpărare.
La interpelarea instanței, cu privire la construcție, reprezentantul recurentei – interveniente a învederat că aceasta a rămas în indiviziune. instanța în baza contractului de vânzare-cumpărare trebuia să constate că aceasta a fost înstrăinată.
În ceea ce privește sultele datorate, intimaților – intervenienți R. E., I. N. și A. N., decedați, în conformitate cu certificatele de moștenitor depuse la dosar, recurenta – intervenientă are calitatea de legatar cu titlu particular și legatar universal, iar în această situație în revine întreaga masă succesorală.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, la data de 11.02.2009, reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâta A. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i permită accesul în imobilul situat în București, ..9, sector 1, ce formează obiectul certificatului de moștenitor nr. 270/30.10.2008 emis de BNP Asociați B..
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 1075, art.1079 C.civ., se arată că din momentul decesului mamei sale, V. F., al cărei moștenitor este, imobilul succesoral a fost folosit de către pârâtă. Precizează că a încercat în repetate rânduri soluționarea cauzei pe cale amiabilă, fără nicun rezultat însă, deși în prezent reclamantul nu are unde locui, neavând nici o sursă de venit.
La data de 10.03.2009, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se dispună sistarea stării de indiviziune cu reclamantul, formarea a două loturi privind terenul, atribuirea către pârâta-reclamantă și a construcției existente, cu plata sultei către reclamant, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat introducerea în cauză și a celorlalți coproprietari, respectiv: A. C. R., R. E., A. C., A. M., I. N., G. E..
Numiții A. C. R., R. E., A. C., A. M., I. N., G. E. au formulat cerere de intervenție în interes propriu (fila 27), prin care au solicitat respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată, să se constate că sunt coproprietari ai imobilului, să se dispună sistarea stării de indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 18.11.2009, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Prin cererea conexă, reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâții A. N., A. C. și A. M., solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea de indiviziune asupra terenului situat în București, ..9, sector 1, lotizarea acestuia și stabilirea dreptului de servitute de trecere de pe fondul aservit pe fondul dominant către drumul public.
Prin sentința civilă nr._/18.12.2009, Judecătoria Sectorului 1 București a luat act de renunțarea pârâtei-reclamante și a intervenienților în interes propriu la cererea de partajare a imobilului construcție. A respins ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul V. A., în contradictoriu cu pârâta A. N. și cu intervenienții în nume propriu A. C. R., R. E., A. C., A. M., I. N. și G. E., a admis în parte cererea conexă formulată de reclamantul V. A., a respins capătul de cerere privind stabilirea dreptului de servitute ca rămas fără obiect.
S-a admis cererea reconvențională, astfel cum a fost restrânsă, formulată de pârâta-reclamantă A. N.. S-a admis cererea de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost restrânsă. S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren situat în București, ..9, sector 1. S-a atribuit intervenientei G. E. în deplină proprietate terenul situat în București, ..9, sector 1. A fost obligată intervenienta la plata următoarelor sume de bani: către reclamant a sumei de 53.250 lei, către intervenienții R. E. și A. C. R. a sumei de 53.250 lei pentru fiecare în parte, către intervenienții A. C., A. M. și I. N., câte 26.602,95 lei fiecare și către pârâta A. N. a sumei de 98.847 lei, cu titlu de sulte. S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat reclamantul la plata sumei de 1.900 lei, din care 400 lei onorariu expert și 1.500 lei onorariu avocat. S-a constatat existența stării de indiviziune asupra imobilului-construcție.
Apelanta intervenientă G. E. a formulat apel și împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 05.05.2010 privind îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul sentinței civile nr._/18.12.2009, pronunțata de Judecătoria Sector 1 București in dosarul civil nr._ .
A solicitat să se admită apelul și prin hotărârea care se va pronunța să se țină seama de renunțarea reclamantului V. A. la cererea de partajare a imobilului construcție, în conformitate cu încheierea din ședința publică din data de 18.11.2009 cu următorul cuprins:„Reclamantul prin avocat arată că renunță la proba cu expertiza construcții întrucât din concluziile raportului de expertiză topo rezultă că imobilul nu poate fi partajat în natură și în aceste condiții raportul de expertiză construcții nu ar mai avea sens. Arată că cererea principală are ca obiect obligația de a face, iar cererea reconvențională are ca obiect ieșirea din indiviziunea cu privire la teren.
Pârâta prin avocat și intervenienții arată că sunt de acord cu renunțarea reclamantului la proba cu expertiză construcții și solicită ieșirea din indiviziune doar cu privire la teren și că renunță la ieșirea din indiviziune cu privire la construcție."
Prin decizia civilă nr. 339A/15.04.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta – intervenientă G. E. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2009 și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 05.05.2011 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ce privește apelul declarat de apelanta intervenientă că prima instanță a criticat împrejurarea că nu a interpretat renunțarea pe care reclamantul a făcut-o în ședința publică de la 18.11.2009 la proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții drept manifestare de voință în sensul renunțării acestuia la însuși dreptul pretins, în temeiul art. 247 C.pr.civ.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că din cuprinsul încheierii la care apelanta face referire nu rezultă că reclamantul a făcut o astfel de solicitare, existând numai mențiunea renunțării la efectuarea probei cu expertiza menționată. Or, a interpreta că această renunțare are valoarea actului procesual de dispoziție la care apelanta face referire, chiar luând în considerare situația de fapt și de drept la care face trimitere apelanta (împrejurarea că are calitatea de promitentă cumpărătoare în ce privește cota indiviză de 41/48 din întregul bun, teren și construcție, în temeiul antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate cu ceilalți moștenitori, intervenienții din cauză), ar încălca dispozițiile imperative ale art. 247 C.pr.civ., ce reglementează condițiile în care poate să intervină o astfel de renunțare pentru a produce efecte juridice. Una dintre cerințele necesare în acest sens, decurgând din chiar natura actului de dispoziție respectiv, care are drept rezultat chiar pierderea definitivă a dreptului pe care reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecat, se referă la exprimarea în mod expres, neechivoc a voinței de a renunța, aceasta neputând fi dedusă, stabilită implicit, din alte acte de procedură îndeplinite de partea care este titularul dreptului. Aceeași condiție este necesară și în cazul renunțării la judecată, tribunalul remarcând sub acest aspect că în finalul cererii de apel, arătând în ce sens solicită să fie schimbată sentința, apelanta face referire la renunțarea la judecată, deși în cuprinsul cererii de apel apreciază că reclamantul a renunțat la drept și menționează dispozițiile art. 247 C.pr.civ.
Referitor la apelul declarat de apelantă împotriva încheierii pronunțate de prima instanță la data de 05.05.2010 asupra cererii de îndreptare a unor erori materiale, tribunalul a constatat că apelanta menționează în cererea de apel că aduce aceleași critici încheierii de îndreptare a erorii materiale ca și în cazul sentinței, nemulțumirea sa fiind legată de refuzul instanței de a considera renunțarea reclamantului la efectuarea probei cu expertiza în construcții drept renunțare la judecata cererii de ieșire din indiviziune asupra construcției. Așa fiind, pentru motivele care au fost expuse anterior la examinarea apelului declarat împotriva sentinței, valabile și în acest caz, tribunalul a constatat că și criticile aduse încheierii de la 05.05.2011 sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs intervenienta G. E., criticând soluția pentru nelegalitate. În motivarea recursului, s-a arătat că recurenta este nemulțumită de modul în care s-a realizat partajul, precum și de modul în care a fost realizată expertiza pentru partajarea în natură a construcției.
Recurenta a arătat că a fost în eroare cu privire la solicitarea reclamantului de a renunța la cererea de partaj asupra construcției, ceea ce i-a prejudiciat drepturile procesuale și implicit cota parte ce-i revine din imobilul construcție.
S-a mai arătat de către recurentă că acțiunea de partaj succesoral a fost pornită de reclamantul V. A. care era decedat la data pronunțării hotărârii instanței de fond.
Pe parcursul judecării cauzei a decedat R. E. la data de 30.01.2012 și a fost emis certificatul de legatar nr. 59 din 26 martie 2012 în favoarea recurentei – interveniente G. E.. De asemenea, pe parcursul judecării cauzei a decedat și I. N. la data de 23.08.2011 și a fost emis certificatul de legatar nr. 250/15.09.2011, în favoarea recurentei – interveniente G. E..
Recursul este întemeiat pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu de instanța de recurs privind lipsa capacității de folosință a intimatului – reclamant V. A. care era decedat la data pronunțării hotărârii de la instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că la fila 91 din dosarul Curții de Apel București, se află depus certificatul de moștenitor nr. 65 din 29 martie 2012 emis de BNP M. D. din care rezultă că V. A. a decedat la data de 15.08.2009 și a lăsat ca moștenitori pe A. M., A. C., A. C. R., G. E. și R. E..
Acțiunea introductivă de instanță a fost formulată de reclamantul V. A. la data de 11.02.2009, iar hotărârea instanței de fond, respectiv sentința civilă nr._ a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la 18 decembrie 2009, după decesul reclamantului.
După pronunțarea sentinței de către judecătorie, a fost declarat apel de către G. E., iar Tribunalul București Secția a III-a civilă prin decizia civilă nr. 339 A din 15.04.2011 a respins apelurile declarate de apelanta intervenientă împotriva hotărârii instanței de fond și a încheierii de îndreptare eroare materială.
Nici în cursul judecării cauzei în fața tribunalului nu a fost avut în vedere decesul reclamantului V. A., astfel încât și hotărârea pronunțată de Tribunalul București a vizat o persoană lipsită de capacitate de folosință.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă,orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosință, întrucât a decedat.
Capacitatea procesuală de folosință constă în atitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la nașterea lor și încetează la moartea lor.
Așadar, sentința pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, care nu mai avea capacitate de folosință, este lovită de nulitate. Același raționament juridic se impune și în ceea ce privește hotărârea instanței de apel care la rândul său este lovită de nulitate întrucât a fost pronunțată în raport cu o persoană decedată.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât instanțele au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 și în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia civilă recurată în sensul că va admite apelul, va desființa sentința civilă apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intervenientă G. E., împotriva deciziei civile nr. 339A/15.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. M., V. R. și V. S. V. și cu intimații-intervenienți A. M., A. C., A. C. R..
Casează decizia civilă recurată în sensul că admite apelul declarat de intervenienta G. E. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Z. D. C. M.-Steluța I. L.-M.
GREFIER
D. L.
Red. ILM
Tehnored. GC – 2 ex
07.02.2013
Jud. apel I. L. M.
M. R.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 308/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 386/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
