Pretenţii. Decizia nr. 1137/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1137/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1756/299/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1137 R
Ședința publică de la 05.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D.G.F.P.M.B. împotriva Deciziei civile nr. 846 A/17.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. A.,G. M. și G. V., intimații-pârâți D. J. M. C., Ș. O. P. și M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL și intimata-chemată în garanție ., având ca obiect, pretenții, drept de retenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți G. M. și G. V. prin mandatar G. B. L., cu procură autentificată la fila 46 dosar și intimatul-pârât Ș. O. P. personal, lipsă fiind recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.M.B., intimatul-reclamant B. A., intimații-pârâți D. J. M. C. și M. București prin Primarul General și intimata-chemată în garanție ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Intimații-reclamanți G. M. și G. V. prin mandatar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul-pârât Ș. O. P. personal, solicită admiterea recursului formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9277 din 13.05.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință s-a respins acțiunea reclamanților B. A.,G. M. și G. V. împotriva Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. București prin Primarul General, . precum și cererea de chemare în garanție formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva ..
Pentru a dispune în acest sens, instanța analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune a reținut următoarele:
In anul 1998 reclamanții au încheiat cu Primăria Municipiului București prin mandatar . contractele de vânzare cumpărare nr._ si nr._ pentru imobilul situat în București, ..61, ..
Prin sentința civilă nr.1356/2000 definitivă și irevocabilă pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civila s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare cumpărare nr._ si nr._ .
Instanța a reținut ca dreptul reclamanților de a solicita restituirea prețului actualizat al imobilului s-a născut la data la care sentința civilă nr. 1356/2000, prin care s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare cumpărare nr._ și nr._ a rămas definitivă și executorie, respectiv la data de 14.12.2000, fiind supus termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Potrivit Decretului nr.167/1958 republicat „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, respectiv în termenul de prescripție de 3 ani.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții B. A.,G. M. și G. V..
Prin decizia civilă nr.846A din 17.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis apelul, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune în acest sens tribunalul examinând actele și lucrările dosarului a reținut că prin sentința civilă nr.1356/2000 a Tribunalului București Secția a III a Civilă a fost constatată nulitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare menționate, reclamanții din prezenta cauză fiind obligați să lase numiților D. J. M. C. și Ș. O. P. -I. deplină proprietate și posesie apartamentul în litigiu.
În raport de obiectul prezentei cereri de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispozițiile art.480, 1337 Cod civil, art.53 și următoarele din Legea 10/2011 instanța de fond a apreciat că dreptul la acțiune al reclamanților privind sporul de valoare adus imobilului, daunele materiale constând în contravaloarea apartamentelor de care au fost deposedați, și prețul actualizat al acestuia, s-a născut la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.1356/14 dec.2000 a Tribunalului București, dată în raport de care prezenta cerere înregistrată la 6 februarie 2008 a fost introdusă cu depășirea termenului legal de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Soluția instanței sub acest aspect urmează a fi apreciată de tribunal ca nelegală, întrucât potrivit actelor depuse la dosar (fila 248) rezultă că sentința civilă mai sus amintită a rămas definitivă prin respingerea apelului în anul 2007, iar prin decizia civilă nr. 294/2008 a ICCJ aceasta a rămas irevocabilă.
Împotriva deciziei a formulat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice iar reclamanții au formulat întâmpinare.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată, pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că soluția instanței de apel este nelegală și s-a reiterat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că prin sentința civilă nr.1356/14.12.2000 s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare nr._ și nr._ reclamanții din prezenta cauză fiind obligați să lase în deplină proprietate apartamentul în litigiu și s-a luat act de renunțarea acestora la cererea reconvențională și la dreptul de retenție.
Potrivit art.7 din Decretul – Lege nr.167/1958 – susține recurentul, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care se naște dreptul, iar în speța de la data la care s-a renunțat la judecata cererilor din cererea reconvențională și la dreptul de retenție, respectiv 14.12.2000.
Înăuntrul termenului de 3 ani creditorul trebuie să cheme în judecată pe debitorul său, în caz contrar pierde dreptul material la acțiune.
Recurentul arată că de la 14.12.2000 și până la introducerea acțiunii, respectiv 06.02.2008 s-a scurs mai mult de 3 ani, fără ca termenul să fie suspendat sau întrerupt.
Recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit art.7 (2) din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
În raport de acest text de lege nașterea raportului obligațional are loc la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.1356/14.12.2000, când s-a născut dreptul foștilor proprietari de a executa obligația de predare a imobilului și dreptul actualilor reclamanți de a pretinde despăgubiri pentru sporul de valoare.
Data la care s-au născut cele două raporturi obligaționale este data pronunțatei deciziei civile nr.129/2007 a Curții de Apel București .
Pe cale de consecință critica împotriva deciziei recurate astfel cum a fost dezvoltată va fi respinsă ca nefondată, decizia instanței de apel fiind temeinică și legală .
Pentru aceste argumente în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D.G.F.P.M.B. împotriva Deciziei civile nr. 846 A/17.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți B. A.,G. M. și G. V., intimații-pârâți D. J. M. C., Ș. O. P. și M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL și intimata-chemată în garanție ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
20.06.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 249/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1917/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
