Anulare act. Decizia nr. 268/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 31303/3/2010
Dosar nr._
(1786/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 268 A
Ședința publică de la 05.11.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta – reclamantă . SRL (prin lichidator judiciar M. G.), împotriva sentinței civile nr.776 din data de 05.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți . L. și S. R..
Obiectul cauzei – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. B., în calitate de reprezentant al apelanta – reclamantă . SRL (prin lichidator judiciar M. G.), în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de Baroul București (pe care o depune), lipsind intimații – pârâți . L. și S. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei – reclamante, având cuvântul, susține că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta – reclamantă . SRL, prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare,
În esență, arată că instanța în mod netemeinic a admis excepția puterii lucrului judecat, nefiind identitate de obiect și cauză.
Astfel, în prima cauză s-a solicitat anularea în temeiul legii speciale, întrucât creditorii societății au fost prejudiciați și în prezenta cauză, s-a solicitata constatarea nulității absolute întemeiată pe faptul că prețul imobilul vândut, este neserios .
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 28.06.2010, reclamanta . SRL, prin lichidator judiciar M. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții . L. și Shatalova R. constatarea nulității absolute parțiale a contractului încheiat între pârâți și autentificat sub nr.2222/11.12.2003, pentru lipsa unui preț serios numai în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenului aflat sub clădirea situată în București, . nr.27, sectorul 1, în suprafață de 379,78 m.p.
În motivare, s-a arătat că prin contractul atacat a fost vândut către pârâți (împreună cu o clădire) și terenul aflat sub construcție, în suprafață de 379,78 m.p., acesta din urmă pentru o sumă de 12.605 dolari SUA, apreciată de reclamantă a fi derizorie, în raport de locația terenului și prețurile practicate pe piață, ceea ce atrage și fsitatea cauzei actului juridic în ceea ce privește acest teren.
Prin întâmpinare, s-au invocat de către pârâta . puterii lucrului judecat și a inadmisibilității cererii, iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată; a fost invocată în susținerea excepției puterii lucrului judecat, decizia comercială nr.1013/R/2007 a Curții de Apel București – Secția I – a Comercială.
Prin sentința civilă nr.589/25.03.2011, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei acțiuni și și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr._/09.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței sale materiale și s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a IV a Civilă.
Prin sentința civilă nr. 118/2012, Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția a IV a Civilă.
Reluându-se judecata, au fost supuse din nou dezbaterii excepțiile puterii lucrului judecat și a inadmisibilității.
Prin sentința civilă nr. 776/05.04.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția puterii de lucru judecat și a respins, ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta . SRL prin lichidator judiciar M. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia comercială nr.1013/2007, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Comercială s-au admis recursurile declarate de pârâții din prezenta cauză, împotriva reclamantei . SRL, prin administratorul judiciar de la acea dată, a fost modificată sentința atacată și respinsă ca nefondată cererea de anulare a aceluiași contract care face și obiectul prezentului litigiu.
În respectiva acțiune, reclamanta . SRL invocase nulitatea contractului considerând că acesta a fost încheiat cu intenția de a fi fraudate interesele sale și ale creditorilor săi, fapt care rezultă din modul de stabilire a prețului de vânzare pentru clădire și teren, în sensul că din preț, o parte de 1.260.000 dolari SUA a reprezentat suma plătită pentru clădire în contul pârâților S. și doar o sumă derizorie, de 15.000 dolari SUA incluzând TVA (12.605 dolari SUA fără TVA) i-a revenit reclamantei ca preț a terenului de 380 m.p. pe care se află edificată clădirea, sumă apreciată ca fiind în mod evident subevaluată.
Totodată, tribunalul a constatat că în decizia amintită, Curtea de Apel București, a analizat explicit problema caracterului serios sau nu al prețului de vânzare a terenului și, totodată, cauza acestui contract în privința vânzării terenului (cauza vânzării fiind, de fapt, prețul) și a statuat în mod limpede că prețul de vânzare nu a fost stabilit în sensul celor reclamate adică cu intenția fraudării intereselor reclamantei (ceea ce înseamnă că nu a existat o cauză ilicită), precum și că prețul a fost sincer și serios, conform dispozițiilor art. 1303 C.civ. (ceea ce echivalează cu existența și nefalsitatea cauzei), în condițiile în care suma obținută pentru teren a fost de 13,3 ori mai mare decât cea care fusese plătită la achiziție.
Constatându-se că între aceleași părți și cu aceeași calitate, a mai fost soluționat un litigiu care a dat răspuns exact problemelor ridicate și în prezenta acțiune (chiar dacă s-a încercat a fi îmbrăcată chestiunea litigioasă în alte haine juridice, în realitate se invocă aceeași pretenție: nulitatea contractului, fondată pe aceeași cauză – prețul neserios) și întrucât un litigiu nu poate fi soluționat irevocabil decât o singură dată, tribunalul a considerat că există putere e lucru judecat, în sensul dispozițiilor art. 1201 cod civil și art.166 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.08.2013 a declarat apel reclamanta . SRL prin lichidator Mându G., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 24.09.2013.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat, în fapt, că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI-SECȚIA A IV-A CIVILĂ sub nr._, subscrisa S.C. O. I. 2000 S.R.L., prin lichidator M. G., a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2222/11.12.2003 pentru lipsa prețului serios în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenului aflat sub clădirea situate în București, ..27, sector 1, în suprafață de 379,78 mp. A învederat instanței și faptul că prin contractul anterior menționat pârâții au înstrăinat o construcție precum și terenul aflat sub acea construcție, iar prețul precizat în contract pentru acel teren, 12.605 USD, este unul derizoriu, fiind vădită și falsitatea cauzei actului juridic în ceea ce privește acea suprafață de 379,78 mp.
Prin sentința civilă nr. 776/05.04.2013, pronunțată de instanța de fond -TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ în cauza ce formează obiectul dosarului nr._, s-a dispus admiterea excepției puterii de lucru judecat și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Sentința civilă nr.776/05.04.2013 a instanței de fond este netemeinică și nelegală:
Pentru a da apărărilor sale o mai mare claritate, apreciază că se impune să își precizeze punctul de vedere cu privire la un aspect de ordin terminologic, fundamentat pe o practică judiciară constantă, precum și pe opinia unanim acceptată în literatura juridică, cu privire la conținutul noțiunii de putere de lucru judecat și, prin extensie, cel al excepției puterii de lucru judecat.
Astfel, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
După cum se poate observa, efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătorești are doua accepțiuni:
•stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauza (exclusivitatea);
•lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprima adevărul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre (obligativitatea).
"Excepția puterii lucrului judecat" este o excepție de fond care a fost dezvoltată de doctrina pe baza principiului conform căruia "hotărârea este prezumata a exprima adevărul și nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur). Ea este reglementată legal atât ca o prezumție legală (în temeiul arte 1200 pct. 4 din Codul civil) cât și ca o excepție procesuală - prin arte 166 din Codul de Procedură Civilă.
Conform acestui din urma text legal, "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs".
Excepția puterii lucrului judecat a fost consacrata și de practica judiciară de la cel mai înalt grad de control judiciar.
Astfel, în jurisprudența mai recenta a instanței supreme (decizia nr.735/22.02.2008, pronunțata de ICCJ - Secția Comercială în dosarul nr._ ) s-a arătat ca "din verificarea deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul acțiunii în anulare în primul litigiu ca si criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționata. D. urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte constatând ca decizia nr.3556/10 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție are putere de lucru judecat în raport cu obiectul acțiunii în anulare de față, configurat de art. 364 Cod Civil, va admite excepția invocata de intimata."
Având în vedere această definire a conținutului excepției puterii de lucru judecat, se poate lesne observa că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Argumentul instanței de fond este unul specios și străin de natura pricinii; astfel, instanța constată, în mod greșit, că: "între aceleași părți și cu aceeași calitate a mai fost soluționat un litigiu care a dat răspuns exact problemelor ridicate și în prezenta acțiune (chiar dacă s-a încercat a fi îmbrăcată chestiunea litigioasă în alte haine juridice, în realitate se invocă aceeași pretenție: nulitatea contractului, fondată pe aceeași cauză - prețul neserios)" .
Apelantul apreciază necesar să facă următoarele:
•NU se poate reține identitatea de obiect între cele două cereri de chemare în judecată: în prezenta cauză scopul urmărit de reclamantă este constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare privind terenul aflat sub clădirea situată în București, .. 27, sector 1, în suprafață de 379, 78 mp, având în vedere lipsa prețului serios al terenului, în vreme ce în celălalt dosar s-a solicitat ANULAREA contractului de vânzare cumpărare privind terenul aflat sub clădirea situată în București, .. 27, sector 1, în suprafață de 379, 78 mp în lumina dispozițiilor art. 79 și 80 din Legea 85/2006, instanța analizând speța prin prisma fraudării intereselor S.C. O. I. 2000 S.R.L. și ale creditorilor acesteia. Faptul că este vorba de unul și același contract în cele două dosare nu trebuie și nu poate să genereze confuzii: instanței i se solicită să analizeze respectivul contract, în fiecare dosar, dintr-o perspectivă distinctă, de maximă importanță fiind, pentru a se stabili dacă există autoritate de lucru judecat, după cum se apreciază în mod constant în doctrină, nu numai simpla trimitere la anumite texte de lege, ci și ansamblul de norme, instituții juridice și aspecte de fapt care configurează spețele avute în vedere de analiza comparativă; nu se analizează în prezenta cauză dacă se impune sau nu ANULAREA contractului, ci dacă sunt motive pentru CONSTATAREA NULITĂȚII ABSOLUTE, obiectul fiind,deci, diferit (diferențele sunt configurate inclusiv de regimul juridic distinct sub aspectul prescripției extinctive, dar și sub aspectul dispozițiilor ce reglementează, pe de o parte, nulitatea absolută ce se solicită a se constata în prezenta cauză și, pe de altă parte, finalitatea avută în vedere de dosarul anterior soluționat, respectiv ANULAREA contractului. În cauza anterioară se urmărește a se constata că a avut loc fraudarea intereselor societății și ale creditorilor, iar în prezenta cauză se urmărește să se constate că lipsește un preț serios, două chestiuni întru totul diferite.
•NU EXISTĂ nici identitate cu privire la cauză, privită ca temei juridic al dreptului valorificat prin cerere; în dosarul anterior, temeiul juridic avea în vedere cauze de ANULARE prevăzute în legea specială, iar în prezenta cauză temeiul este configurat de dispoziții ce reglementează lipsa prețului serios.
Nu se poate, fără a se ajunge la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la accesul liber la justiție, a ignora toate aceste considerente și a le respinge ca fiind "alte haine juridice".
În drept, art.1200 pct.4 Cod Civil, art.1201 Cod Civil, art.166 Cod de Procedură Civilă, art.282 și următoarele Cod de Procedură Civilă.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de, dispozițiile art 304 cod procedură civilă din materia recursului, care stabilesc în mod expres și limitativ, cazurile de modificare respectiv de casare a hotărârii recurate exclusiv pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art 295 cod procedură civilă, în alineatul 1 permit instanței de apel să examineze cauză, în limitele criticilor invocate prin cererea de apel atât din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al aplicării legii iar în alineatul 2 dau posibilitatea instanței să refacă probatoriul administrat în primă instanță și să administreze probe noi dacă consideră necesar.
Pe cale de consecință, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară devolutivă, spre deosebire de recurs, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, astfel că organul judiciar în apel este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și poate modifica situația de fapt reținută, exercitând atât un control de legalitate câr și de temeinicie asupra soluției apelate.
Examinând cererea de apel promovată de reclamanți, Curtea constată că, în esență, reclamanta criticat sentința atacată sub un singur aspect, constând în greșita admitere a excepției puterii de lucru judecat. Apelantul susține că, de fapt, că nu ar fi îndeplinita tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat, în sensul că nu se poate reține identitatea de obiect și nici de cauză între cele două litigii.
Obiectul prezentei cauze îl constituie, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, constatarea nulități absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare, prin care reclamanta dobândește dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 379,78 mp, situat în București, . 27, sector 1 București. Motivul pentru care se invocă sancțiunea nulității este reprezentat de prețul neserios în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenului, ceea ce atrage și falsitatea cauzei în privința vânzării terenului, în drept, reclamantul prevalându-se de dispozițiile art 1303 cod civil și art 966-968 cod civil.
Procesul, finalizat cu hotărârea pentru care s-a reținut existența autorității de lucru judecat, a avut ca obiect tot anularea aceluiași contract de vânzare cumpărare, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, temeiul juridic, în baza căruia s-a respins acțiunea, fiind reprezentat de dispozițiile art 80 din legea 85/2006. În considerentele deciziei civile nr 797/2007 pronunțată de Tribunalul București( hotărâre care constituie primul termen al autorității de lucru judecat), instanța a reținut, paralel cu examinarea cerințelor impuse de prevederile art 81-85 din legea 85/2006 și faptul că prețul nu este derizoriu, nefiind dovedită intenția e fraudare a creditorilor, precum și faptul că actul de înstrăinare nu ar fi lovit de nulitate nici în condițiile dreptului comun, prin respectarea exigențelor cumulative relative la preț, care potrivit dispozițiilor art 1303 cod civil, trebuie să fie sincer și serios.
Din examinarea celor statuate de instanța de judecată în primul litigiu, soluționat prin sentinței civile nr 797/2007 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia civilă nr 1013/2007 a Curții de Apel București, rezultă că organul judiciar a examinat chestiunea valabilității actului de înstrăinare, sub aspectul prețului serios, din perspectiva dreptului comun și a tranșat-o în sensul valabilității contractului de vânzare cumpărare datorită caracterului serios și sincer al prețului achitat pentru terenul imobilului în litigiu. Analizând raționamentul instanțelor de judecată din primul litigiu, rezultă, în mod indubitabil, că instanța s-a servit de dispozițiile dreptului comun, reprezentat, în materia contractului de vânzare cumpărare, de prevederile art 1303 cod civil, ca de un argument suplimentar pentru fundamentarea soluției pronunțate.
În ceea ce privește instituția autorității de lucru judecat, di examinarea dispozițiilor legale relevante rezultă că aceasta nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală, conform dispozițiilor art 1200 pct 4 cod civil și ca o excepție procesuală, potrivit prevederilor art 166 cod procedură civilă. În doctrină, se recunosc puteri de lucru judecat mai multe efecte juridice, dintre care o relevanță deosebită o reprezintă exclusivitatea, care semnifică imposibilitatea de a deduce judecății un nou proces, având același părți, același obiect și aceeași cauză, precum și incontestabilitatea, cea ce înseamnă că hotărârea irevocabilă nu mai poate fi atacată cu recurs. În ceea ce privește partea din hotărâre care dobândește autoritate de lucru judecat, este vorba, în principal de dispozitivul hotărârii, deoarece cuprinde soluția pronunțată și este cel care se execută, dar și de considerentele acesteia, în măsura în care acestea explică, susțin soluția pronunțată și se reflectă în dispozitiv. Pentru detalierea acestei soluții, Curtea are în vedere faptul că aceste considerente, care sprijină soluția regăsită în dispozitiv, sunt de fapt așa numitele considerente decisive, care constituie explicația și fundamentul soluției, astfel că acestea trebuie să participe în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului. Considerentele de această factură, care sprijină în mod necesar hotărârea trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat pentru că, de fapt, ele fac corp comun cu dispozitivul, în absența lor soluția nefiind clară, necunoscându-se limitele judecății și nici aspectele tranșate în mod definitiv, fără posibilitatea reluării dezbaterilor judiciare asupra lor. Un alt regim juridic au acele aspecte, prezente în motivarea unei hotărâri dar care sunt indiferente față de soluția pronunțată, în sensul că lipsa lor nu este de natură să conducă la nefundamentarea soluției consacrate prin dispozitiv. Pe cale de consecință, motivele indiferente conferă un plus de argumentare, colateral dezbaterilor din proces, fără să se integreze în logica firească a soluției, astfel că ele nu se pot bucura de autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește elementele autorității de lucru judecat, Curtea reține că trebuie examinată tripla identitate de elemente, constând în același părți, același obiect și aceeași cauză.
Identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiași beneficiu juridic cu cel dedus în procesul anterior, formularea aceleiași pretenții, nu numai cu referire la obiectul material ci și cu privire la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Pentru a fi în situația unei identități de cauză, este necesar să se regăsească același fundament( act sau fapt juridic sau material) pe care se întemeiază dreptul sau interesul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, coroborat cu împrejurările de fapt care au determinat introducerea acțiunii. De asemenea, trebuie avut în vedere că nu trebuie confundată cauza acțiunii cu scopul urmărit prin promovarea acesteia (pentru că este posibil să tindă la obținerea aceleiași finalități, dar pe temeiuri juridice diferite), nici cu dreptul subiectiv a cărui valorificare se urmărește prin demersul judiciar inițiat și nici cu mijloacele de probă( în sensul că chiar dacă în cel de-al doilea proces nu se invocă un nou temei juridic, ci doar un alt mijloc de probă al dreptului sau interesului afirmat, va exista autoritate de lucru judecat).
Făcând aplicarea în speță a tuturor acestor aspecte teoretice, Curtea constată că obiectul și cauza juridică a acțiunii de față( constatarea nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare, pe motivul prețului neserios, în temeiul dispozițiilor art 1303 cod civil ) se regăsesc analizate în considerentele deciziei pronunțate în recurs în primul proces, cu titlu de argument suplimentar, menit să susțină și să întărească justețea soluției pronunțate. Altfel spus, pretenția ce formează obiectul prezentului dosar a fost examinată și tranșată în cadrul primului proces, astfel că, fiind îndeplinită și cerința identității de părți, și constatând că cele statuate prin decizia civilă nr 1013/2007 a Curții de Apel București au intrat în puterea lucrului judecat, (fiind vorba de o hotărâre irevocabilă), Curtea apreciază că o astfel de pretenție nu mai poate fi supusă unei noi dezbateri judiciare.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 296 cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că apelantul nu a cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă . SRL, prin lichidator judiciar M. G. cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 6 împotriva sentinței civile nr.776/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații - pârâții . sediul în București, ..27, sector 1, S. L. și SHATALOVA R. ambii cu domiciliul în București, Calea Dorobanților, nr.115-135, ., ., sector 1.
Ia act că apelanta – reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.I.S.
Tehnored.C.S./IS
Ex.6
T.B.Secția a x Civilă
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 65/2013.... | Contestaţie la legea electorală. Încheierea nr. 28/2013.... → |
|---|
