Legea 10/2001. Decizia nr. 1666/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1666/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 12613/3/2011
DOSAR NR._
(1503/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1666
Ședința publică de la 23.10.2013
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1785 din 04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți O. P., P. M., L. M., I. G., B. D., S. M., B. Ș., T. C., S. C., S. F. G. și I. C. S..
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic I. Mihsi, în calitate de reprezentant al recurentului – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat D. G., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți O. P., P. M. (aceștia fiind și personal), L. M., I. G., B. D., S. M., B. Ș., T. C., S. C., S. F. G. și I. C. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/21.10.2013, eliberată de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la identificarea intimatei-reclamante P. M., legitimată cu CI . nr._, eliberată de SPCEP S 3, la data de 26.01.2012 și a intimatului-reclamant O. P. legitimat cu BI . nr._, eliberat de Secția 13 Poliție, la data de 14.02.1994.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul de a dispune obligarea instituției pe care o reprezintă la acordarea de măsuri compensatorii impuse conform dispozițiilor art.1 al.1, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013.
De asemenea, solicită cenzurarea criticii sale privind cheltuielile de judecată cu mențiunea că este vorba de onorariu de expertiză și nu de onorariu de avocat.
Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, conform apărărilor formulate pe larg în notele scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 18.02.2011, sub nr._ reclamanții O. P., P. M., L. M., I. G., B. D., S. M., B. Ș. – prin procurator Tonta I., T. C., S. C., S. F. G., I. C. S. au chemat în judecată pârâtul M. București, prin Primar General, pentru ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună restituirea în natură a imobilului - teren în suprafața de 16,693 mp, situat în București, ., sector 3.
În subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, au solicitat obligarea pârâtei să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul - teren din .> S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au învederat faptul că la nivelul anului 2001, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr.10/2001, s-au adresat Prefecturii Municipiului București, prin Notificarea nr. 2384/13.11.2001 - dovada comunicării fiind făcută de Procesul - verbal din data de 22.11.2001, întocmit de B. "V. P.".
Prin notificare au solicitat instituției restituirea în natură a imobilului - teren în suprafața de 16.693 mp sau, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamanții au menționat că întreaga suprafață de teren a fost preluată de stat în mod abuziv, în următoarele condiții: suprafața de 9.783 mp - autorul lor comun a fost obligat să-i doneze CAP - ului . această donație forțată s-a încercat mascarea preluării abuzive. Restul de suprafață, de 6.955 mp, a fost preluată direct de către stat în mod abuziv, fără a fi despăgubiți în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
Întreaga suprafață era teren arabil la acel moment.
Au atașat notificării acte ce dovedeau calitatea de persoană îndreptățită pentru a formula a astfel de cerere.
Suprafața de teren a cărui restituire în natură o solicită a aparținut autorului lor comun - numitul B. S., care a dobândit terenul prin cumpărare de la Ș. P. B., conform Actului de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat - sub nr. 3626/06.02.1930.
Conform Adeverinței nr. 3298/1966, autentificată de Notariatul de Stat al Raionului T. V., se atestă: "Gospodăria Agricolă Colectivă "Dudești" Cartierul Dudești C. Raionul T. V., se adeverește prin prezenta că B. S. este membru al acestei gospodarii Agricole Colective din februarie 1965 și cu suprafața de 9738 mp".
Prin documentele pe care le-au atașat cererii, reclamanții susțin că fac dovada calității lor procesuale active, astfel: proprietarul terenului a fost defunctul B. S. - cel căruia i-a fost preluată suprafața de teren în mod abuziv de către stat; ca urmare a decesului acestuia în data de 05.10.1972, a fost întocmit Certificatul de calitate de moștenitor suplimentar nr. 8 din 19.02.2008 - întocmit de B. "C. Ș. Seucan și C. G. N.". Conform certificatului menționat, apar ca moștenitori numiții: S. V. - fiică postdecedată; L. (fosta D.) M. - nepoată de fiică predecedată; I. (fosta D.) G. - nepoată de fiică predecedată; O. M. - fiică post decedată; B. I. - fiu postdecedat.
Conform Certificatului de Moștenitor nr. 262/10.06.1968, întocmit ca urmare a decesului defunctei D. A. - fiică predecedată a defunctului B. S., au rămas următorii moștenitori: D. Birica - în calitate de soț; D. M. - în calitate de fiică; D. G. - fiică. Ambele fiice apar ulterior ca moștenitoare de pe urma defunctului B. S., intrând în locul mamei lor la moștenirea de pe urma bunicului.
Conform Certificatului de Moștenitor Legal nr. 336/02.11.2004,
întocmit de BNP "T. C.” de pe urma defunctei Panta
M., apar ca moștenitori: O. Ș. - în calitate de soț; O. P.- fiu; P. M. - în calitate de fiică.
Conform Certificatului de Moștenitor nr. 02/19.01.2006, întocmit de BNP "G. M.", ca urmare a decesului Iui B. I., apar menționați ca moștenitori: B. D. - soție supraviețuitoare; S. M. - fiică; B. Ș. - fiică; T. C. – fiică. Conform Certificatului de Moștenitor nr.7/15._, întocmit de BNP "CREDO”, de pe urma lai S. G. apar menționați ca moștenitori: S. C. - fiu; S. F. G. - fiu; I. C. S. - nepoată de fiică predecedată.
Reclamanții au atașat notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 acte doveditoare, însă instituția investită cu soluționarea cererii nu a înțeles nici până în prezent să le soluționeze cererea, prejudiciindu-i pe reclamanți în mod real.
Imobilul a trecut în proprietatea statului printr-o preluare abuzivă și nu a mai fost redat în folosința proprietarilor de drept nici până în prezent, rămânând în continuare în folosința statului.
Cu toate demersurile făcute de reclamanți, nu au avut nici un rezultat până în prezent, fiind evident că singura cale pentru a-și valorifica drepturile este prezenta acțiune în instanță. În consecință, solicită instanței să constate că cererea lor este întemeiată și să se admită, astfel cum a fost formulată.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 14.02.2012, reclamanții au învederat că obiectul cererii se referă la restituirea imobilului – teren în suprafață de 9783 mp, situat în București, ., sector 3. Prin precizările orale consemnate în încheierea de ședință din data de 17.01.2012, reclamanții au învederat faptul că au formulat două cereri în temeiul Legii nr. 18/1991, una pentru teren în suprafață de 20.000 mp, iar alta pentru suprafața de 23.000 mp. Din cei 20.000 mp, o parte din teren a fost înstrăinată cu chitanță și a mai rămas o suprafață de 9.738 mp, care face obiectul prezentei cereri.
În drept, au fost invocate Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 26 din Legii nr.10/2001.
În dovedire, reclamanții a depus înscrisuri, constând în: notificare, certificate de moștenitor, acte de proprietate (fila 7-30, 72, 73).
La data de 16.01.2012, pârâtul M. Bucuresti, prin Primar General, a depus, în copie, dosarul administrativ nr._, constituit în baza Notificării nr. 2384/13.11.2001 (filele 56-68).
Prin încheierile de ședință din data de 15.11.2011, tribunalul a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topografică, iar pentru pârâtă, proba cu înscrisuri. Raportul de expertiză întocmit de expert D. G. a fost depus la filele 83-101.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr.1785/04.10.2012 a admis în parte cererea:
A obligat pârâtul M. București, prin Primarul General, să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu privire la imobilul situat în București, ., constând în teren cu suprafața de 9738 mp, astfel cum este identificat în Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de expert G. G., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului menționat mai sus.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1.604,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Prezenta cerere constituie o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr.XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Astfel, autoarea reclamanților, O. M., a depus la Prefectura Municipiului București notificarea nr. 2384/13.11.2001 (fila 57), prin B. V. P., comunicată ulterior spre competentă soluționare Primăriei Municipiului Bucuresti, formându-se dosarul administrativ nr._ al Primăriei Municipiului Bucuresti. Prin notificarea menționată, s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în . din teren arabil în suprafață de_ mp, din care 9738 mp au fost donați CAP din . mod abuziv, iar 6955 mp au fost luați abuziv de către stat. Prin notificare, s-a susținut că nu s-au primit despăgubiri pentru teren.
De asemenea, reclamanții O. P. și B. D. au depus cereri pentru retrocedarea suprafeței de teren de 9738 mp, în temeiul Legii nr. 18/1991 în anii 1998, respectiv 2005.
Tribunalul a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece terenul este în prezent situat în intravilanul municipiului București, făcând astfel obiectul acestei legi speciale, conform art. 6 din Legea nr. 10/2001, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Cât privește persoanele care au depus notificarea, Tribunalul a apreciat că O. M. a acționat ca un mandatar comun al tuturor moștenitorilor defunctului B. S., nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul își întemeiază această afirmație prin faptul că moștenitorii defunctei O. M. nu au negat drepturile celorlalți reclamanți, cererea în instanță fiind formulată de către toți moștenitorii autorului lor comun, B. S..
Având în vedere refuzul nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare timp de peste 11 ani, cu depășirea termenului prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul este competent să soluționeze pe fond acțiunea.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor suplimentar nr. 8/19.02.2008, autentificat de BNP C. Seucan și C. G. N., de pe urma defunctului B. S. (sau B. I. S.), au rămas următorii moștenitori: S. V. - fiică postdecedată, cu o cotă de 2/8; L. (fosta D.) M. - nepoată de fiică predecedată, cu o cotă de 1/8; I. (fosta D.) G. - nepoată de fiică predecedată, cu o cotă de 1/8; O. M. - fiică postdecedată, cu o cotă de 2/8; B. I. - fiu postdecedat, cu o cotă de 2/8.
De pe urma defunctei S. V., au rămas următorii moștenitori: S. C., S. F. G. și I. C. S., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din cota cuvenită autoarei S. V., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor legal nr. 7/15.01.2010, autentificat de BNP CREDO, de pe urma defunctului S. G. – moștenitor al autoarei S. V..
Conform certificatului de moștenitor legal nr. 336/2.11.2004, autentificat de BNP T. C., de pe urma defunctei O. M., au rămas următorii moștenitori: O. P. și P. M., fiecare cu o cotă de ½ din cota cuvenită autoarei O. M.. Tribunalul a reținut că P. C. este doar legatar cu titlu particular al defunctului O. Ș., pentru imobilul din București, ., ., ., sector 3 și, prin urmare, nu culege succesiunea de pe urma defunctei O. M., pentru cota cuvenită defunctului O. Ș..
Conform certificatului de moștenitor nr. 02/19.01.2006, autentificat de BNP G. M., de pe urma defunctului B. I., au rămas următorii moștenitori: B. D. - soție supraviețuitoare; S. M. - fiică; B. Ș. - fiică; T. C. – fiică, fiecare cu câte o cotă de ¼ din cota cuvenită autorului B. I..
Tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, după cum urmează:
- L. (D.) M. - cu o cotă de 1/8;
- I. (D.) G. – cu o cotă de 1/8;
- O. P. - cu o cotă de 1/8;
- P. M. - cu o cotă de 1/8;
- S. C. - cu o cotă de 1/12;
- S. F. G. - cu o cotă de 1/12;
- I. C. S. - cu o cotă de 1/12;
- B. D. - cu o cotă de 1/16;
- S. (B.) M. - cu o cotă de 1/16;
- B. S. - cu o cotă de 1/16;
- T. C. - cu o cotă de 1/16.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentei cereri, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3626 din 6.02.1930 de către Tribunalul Ilfov – Secția Notariat (fila 73), autorul reclamanților, S. I. B., a cumpărat imobilul situat în . Ilfov, constând într-o porțiune de teren arabil în suprafață de_ mp.
În completarea probelor cu privire la dovada dreptului de proprietate, Tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 850/24.07.1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului T. V., în dosarul nr._/1959 (fila 62) și prin raportul de expertiză contabilă din 8.06.1959 întocmit de expert E. C. în același dosar, s-a făcut dovada faptului că anumite parcele din întregul teren de_ mp au fost transmise de autorul reclamanților către terți, prin înscrisuri sub semnătură privată. Deși aceste terenuri nu au ieșit în mod valabil din patrimoniul autorului reclamanților, nefiind întocmite acte de înstrăinare autentificate, reclamanții au înțeles să-și restrângă obiectul cererii doar cu privire la suprafața de teren de 9738 mp, situată în București, pe . a fost trecută în proprietatea statului – CAP Dudești, astfel cum rezultă din adeverința nr.112/2.02.1966, eliberată de Gospodăria Agricolă Colectivă Dudești (fila 19). Aceeași suprafață a fost identificată prin raportul de expertiză de la dosar ca făcând parte din terenul de_ mp cumpărat de S. I. B. în 1930.
Prin urmare, reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai proprietarului imobilului – teren în suprafață de 9738 mp, situat în București, ., fiind prin urmare îndreptățiți la măsuri reparatorii aferente acestui imobil.
În ceea ce privește caracterul preluării de către stat a imobilelor menționate mai sus, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform adeverinței nr. 112/2.02.1966, eliberată de Gospodăria Agricolă Colectivă Dudești, terenul ce face obiectul prezentei cereri a fost trecut în proprietatea statului – CAP Dudești, fără a exista un titlu care să justifice această măsură.
Tribunalul a reținut că preluarea contravenea dispozițiilor Constituției din anul 1948 (art. 8, art. 10 și art. 16), potrivit cărora proprietatea particulară se bucura de o protecție specială, cetățenii fiind egali în fața legii, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică se făceau pe baza unei legi și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
De asemenea, contravenea dispozițiilor legale de la acea dată, privitoare la proprietate, respectiv dispozițiilor art. 481 C.civ., precum și dispozițiilor tratatelor internaționale la care România era parte, privitoare la proprietate, și anume Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Tribunalul a constatat, așadar, că imobilul – teren în suprafață de 9738 mp, situat în București, . a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.
De asemenea, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește situația fizică și juridică actuală a imobilului, Tribunalul a reținut, din cuprinsul raportului de expertiză topografică, faptul că pe amplasamentul fostului imobil sunt în prezent servituți legale și amenajări de utilitate publică – rețea edilitară stradală pentru ..Culesului și spații verzi cu parcări betonate în ansamblul de locuințe de la locația Industriilor nr. 56, sector 3, București.
Prin urmare, terenul nu mai poate fi restituit în natură reclamanților, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale.
Pentru aceste considerente, cererea a fost admisă în parte, pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu privire la imobilul situat în București, ., constând în teren cu suprafața de 9738 mp, potrivit cotelor menționate anterior.
Având în vedere imposibilitatea fizică de restituire în natură a imobilului, tribunalul a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, constând în suma de 1.604,80 lei, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât:
Potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acești legii.
Conform art.1 alin.1 și alin.2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 alin.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Referitor la obligarea Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat și onorarii de expertiză, consideră că în mod greșit (eronat) instanța a admis acest capăt de cerere având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală a părții, or în cazul de față nu se poate reține culpa instituției, reclamanții având obligația de a depune la Serviciul de analiză a notificărilor toate actele prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001 pentru soluționarea notificării.
În cazul în care va fi respinsă motivarea Municipiului București, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art.274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, sub aspectele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit art. 4 din Legea nr-165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor...
Așa fiind, Curtea constată că sunt aplicabile prezentei cauze, precum și modului în care decizia obținută în soluționarea notificării poate fi valorificată, prevederile Legii nr. 165/2013, instanțele fiind ținute la aplicarea dispozițiilor legale, câtă vreme acestea sunt în vigoare și nu s-a constatat că sunt neconstituționale, prin pronunțarea în acest sens a unei decizii de către Curtea Constituțională.
De asemenea, trebuie observat că nu este incident un motiv de nelegalitate cât privește hotărârea pronunțată de instanța de fond, decurgând din aplicarea greșită a legii, câtă vreme prevederile Legii nr. 165/2013 nu erau în vigoare la data pronunțării hotărârii, însă dată fiind opțiunea pe care legiuitorul a adoptat-o în ce privește aplicarea imediată a prevederilor actului normativ menționat (proceselor în curs de judecată), Curtea va da eficiență acestora, neputând să le ignore pentru motivele arătate.
Așadar, prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, astfel:
(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Așa fiind, trebuie observat, pe de o parte, că decizia de compensare prin puncte a imobilului trebuie emisă numai după desfășurarea acestei proceduri, iar pe de altă parte că soluționarea notificării s-a realizat de către instanță prin prezenta hotărâre, astfel că trebuie respectată succesiunea etapelor procedurii menționate, inclusiv sub aspectul evaluării imobilului care se realizează de către Secretariatul Comisiei Naționale (prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii), urmând validarea ori invalidarea de către Comisia Națională care are atribuția aprobării punctajului.
Este o procedură asemănătoare celei pe care Titlul VII din Legea nr. 247/2005 o prevedea pentru regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilele ce nu se pot restitui în natură, prevederi legale ce au fost abrogate expres prin art. 50 lit. c din Legea nr. 165/2013, procedura privind stabilirea și plata despăgubirilor fiind înlocuită de cea a acordării de măsuri compensatorii în condițiile prevăzute de Legea nr. 165/2013.
Motivul de recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă este neîntemeiat. Culpa în generarea acestui proces aparține recurentului care nu a emis în termen legal dispoziția conform Legii nr.10/2001.
De asemenea, față de cuantumul cheltuielilor de judecată acordat de instanța de fond – 1.604,80 lei, Curtea reține că nu sunt incidente nici dispozițiile art.274 alin.3 Cod de procedură civilă.
În consecință, ținând seama de cele expuse, Curtea constată că recursul este fondat, sub aspectul arătat, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și 2 C.pr.civ., îl va admite și va schimba în parte sentința recurată, în sensul că va constata că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.165/2012, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1785/04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu intimații – reclamanți O. P., P. M., L. M., I. G., B. D., S. M., B. Ș., T. C., S. C., S. F. G. și I. C. S..
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că obligă pârâtul să emită în favoarea reclamanților dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri compensatorii, conform prevederilor Legii nr.165/2013 pentru imobil.
Menține celelalte dispoziții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. I.-A. H.-P. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehdact.R.L.
2 ex./12.12.2013
TB-S.4 – R.E.G.
| ← Contestaţie la legea electorală. Încheierea nr. 28/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1987/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
