Anulare act. Decizia nr. 271/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 7860/3/2008

Dosar nr._

(321/2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III-A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr.271 A

Ședința publică de la 05.11.2013

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - I. S.

JUDECĂTOR - C. G.

GREFIER - S. R.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului promovat de apelanta – reclamantă . CORP SRL, împotriva sentinței civile nr. 725 din data de 12.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți C. A. M., C. S. – A., C. E., D. G., D. M., D. M., D. V., G. L. – V., G. M., G. – B. D. – I., G. – B. O., I. I. – M., M. M., M. M. – A., M. N., N. C. D., N. C., P. Ș., P. V., P. I., P. V. – C., P. M. – N., P. T., S. I., S. L..

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 15.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat consecutiv pronunțarea la 22.10.2013, 29.10.2013 și apoi la 05.11.2013, hotărând următoarele:

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București sub nr._ reclamanta S.C. GLOBE H. PROD CORP S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. M., D. V., M. N., M. M. A., G. L. V., G. M., P. V. C., P. I., D. M., D. G., G. B. O., G. B. D. I., C. S. A., C. A. M., S. I., S. L., P. V., P. Ș., M. M., N. C. D., N. C., P. C., P. T., P. M. N., C. Helene și I. I. M.

- constatarea nulității absolute a procesului-verbal de grănițuire încheiat la 23.12.2003 între reclamantă și pârâții D. M., D. V., M. N., M. M. A., G. L. V., G. M., P. V. C., P. I., D. M., D. G., Gramescu B. O., Gramescu B. D. I., C. S. A., C. A. M., Stam în I., S. L., P. V., P. Ș., M. M., N. C. D., N. C., P. C., P. T., P. M. N., C. Helene și I. I. M.;

- să fie obligați pârâții D. M. și D. V. să îi lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de aproximativ 100 mp. din terenul situat în București, . G, sector 1;

- obligarea pârâților M. N. și M. M. A. să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de aproximativ 150 mp. situată în . G compusa din următoarele porțiuni de teren: (i) o suprafața de aproximativ 40 mp. din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral:_/1 și o suprafața de aproximativ 60 mp. din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cada strai_/2 (parte din parcela 44 - .>

- obligarea paraților M. N. și M. M. A. sa lase în deplina proprietate și liniștita posesie posesie o suprafața de teren de aproximativ 150 mp., situata în București, . G, sector 1, compusă din următoarele porțiuni de teren: o suprafața de aproximativ 70 mp. din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral:_/3 și (ii) o suprafața de aproximativ 80 mp. din lotul de pentru care a fost atribuit nr.cadastral_/4 (parte din .>

- obligarea paraților G. L. V. și G. M. sa le lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 100 mp., situată în București, ., sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral: l3764/5 (parte din .> - obligarea pârâților P. I. și P. I., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ 100 mp., situată în București . G, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit, nr. cadastral:_/6 (parte din parcela 44 - . pârâților D. M. și D. G. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ 150 mp., situata în București, ., sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral_/7 ( parte din parcela 44 - .>

- obligarea pârâților G. B. O. și G. B. D. I. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ 150 mp., situată în București, . OG, sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral_/8 (parte din parcela 44 - .>

- obligarea pârâților C. S. A. și C. A. M. să le lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafață de teren de aproximativ 150 mp., situată în București, ., sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral_/9 (parte din .>

- obligarea pârâților D. M., D. V., M. N., M. M. A., G. L. V., G. M., P. I., P. I., D. M., D. G., G. B. O., G. B. D. I., C. S. A., C. A. M., să lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ 500 mp., situata în București, ., sector 1, parte din . pentru care a fost atribuit_/10 - drum comun;

- obligarea paraților S. I. și S. L., sa le lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 100 mp., situata în București, ., sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral:_ (parte din parcela 39 - .>

- să se constate existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra

lotului de teren de 65 mp. situat în . - 120, cu nr. cadastral_/1.

- să se constate existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra

terenului în suprafață de 65 mp. cu nr. cadastral_/2 în contradictoriu cu

pârâtele M. M. și C. Helene asupra terenului de 65 mp. cu nr.cadastral_/3 în contradictoriu cu pârâți N. C. și N. C. și asupra terenului în suprafață de 65 mp. cu nr.cadastral_/4.

Reclamanta a solicitat rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate cu consecința înscrierii dreptului de proprietate asupra loturilor de teren.

În motivarea acțiunii se arată că reclamanta este proprietara terenului în

suprafață de 5500 mp. situat în ./114 sector 1 . identificată cu nr. cadastral 6279 și înscris în C.F. la nr._.

După restituirea loturilor de teren din tarlaua nr.178 către foștii proprietari, în temeiul Legii nr.18/1991, titularii dreptului de proprietate asupra loturilor 44 și 39 au constatat că acestea se suprapun pe o suprafață de 2500 mp. motiv pentru care au încheiat la 23.12.2003 un proces-verbal de grănițuire care a avut ca efect reamp1asarea în spațiu a parcelelor nr.39,41,42,44.

Deși părțile au intenționat să încheie o . acte juridice prin transmisiuni reciproce de drepturi reale, să reglementeze suprapunerea constatată între . 39, în realitate, doar prin încheierea Procesului verbal de grănițuire - neurmată și de semnarea unor înscrisuri în forma autentică, s-a ajuns la un veritabil transfer de drept de proprietate/posesie de la un proprietar către altul, transfer care a vizat mai multe loturi de teren.

Întrucât prin grănițuirea parcelelor 39, 41, 42 și 44 în realitate a operat transferul de proprietate/posesie asupra terenurilor aferente procesul verbal de grănițuire este nul absolut cf. art. 67 alin. 1 din Legea 18/1991 și art. 2 alin. 1 din Legea nr.54/1998.

De asemenea procesul-verbal de grănițuire este lovit de nulitate și ca efect al nerespectării Legii nr.31/1990 care reglementează procedura prealabilă în cazul încheierii actelor de dispoziție de către o societate comercială. Pentru încheierea actelor de dispoziție este necesară Hotărârea A.G.A. procesul verbal fiind încheiat de o persoană care nu a avut mandatul organelor de conducere ale societății.

Ulterior încheierii procesului verbal de grănițuire forma, întinderea și vecinătățile terenului aparținând reclamantei au fost modificate, pârâții ocupând o parte din loturile 44 și 39.

Ca urmare a încheierii procesului verbal de grănițuire pârâții pretind un drept de proprietate asupra unor suprafețe de teren care totalizează cea 1500 mp. din proprietatea reclamantei.

În ce privește constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 260 mp. se arată că acțiunea în realizare nu poate fi promovată întrucât reclamanta este în posesia terenului.

În ce privește rectificarea cărților funciare pentru loturile de teren ce fac obiectul procesului verbal de grănițuire se arată că în speță sunt incidente prev. art.33 alin.1 din Legea nr.7/1996, instanța urmând a dispune înscrierea dreptului de proprietate, după radierea drepturilor pârâților în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/30.08.1995.

În drept reclamanta și-a motivat acțiunea pe disp.art.494, 480 - 481 și 1854 C.civ., art. 111 C.pr.civ., Legea nr.7/1996 .

Pârâții N. C. D., N. C., P. T. și P. M. N., M. M. și C. Helene au formulat întâmpinare prin care au solicitat declinarea competenței materiale în favoarea Judecătoriei sector 1 București și în subsidiar admiterea excepției lipsei calității procesuale pasi ve, inadmisibilitatea capetelor de cerere. Il și 14 și prescripția dreptului la acțiune în anularea procesului verbal de grănițuire.

La rândul lor pârâții S. I. și S. L. au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere nr.10 și respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere.

În motivare pârâții au arătat că procesul verbal de grănițuire nu reprezintă un act juridic de dispoziție așa încât nu trebuie completat cu un alt act, acesta neoperând transferul dreptului de proprietate între părți.

Prin procesul-verbal de grănițuire nu au avut loc înstrăinări menținându-se suprafețele din planul parcelar în baza căruia toate părțile au fost puse în posesie.

Capetele de cerere având ca obiect revendicare trebuie respins ca inadmisibile având în vedere că proprietarii parcelelor 39 și 44 au încheiat o tranzacție cu privire la amplasamentele parcelelor.

Prin cererea precizatoare formulată la 21.05.2008 reclamanta S.C. GLOBE H. PROD CORP S.R.L. a solicitat obligarea pârâților S. I. și S. L. să îi lase în deplină proprietate și posesie următoarele suprafețe de teren: 70 mp. din lotul 3 situat în . G cu nr.cadastral_/3; 40 mp. nr. cadastral_/1 - 80 mp. nr. cadastral_/3 - 100 mp. nr. cadastral_/6 - 150 mp. nr. cadastral_/7 - 100 mp. nr. cadastral_.

De asemenea a solicitat obligarea pârâților S. I. și S. L. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele suprafețe de teren: 40 mp. teren, parte din lotul pentru care s-a atribuit nr.cadastral_/1, situată în București, .; 70 mp., teren situat în București, ., L. 3, sector 1, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral_/3; Teren în suprafața de aproximativ 80 mp., situat în București, . G, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral_/4; suprafața de 100 mp teren situată în București, . G, L. 6, sector 1, din lotul de teren pentru care s-a atribuit nr.cadastra1_/6 (parte din parcela 44 - . totala de 35.000 RON; o suprafața de teren de aproximativ 150 mp., situata în București, . G, L. 7, sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral_/7 ( parte din parcela 44 - . totala de 52.500 RON; o suprafața de teren de aproximativ 100 mp., situata în București, ., sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral:_ (parte din . totala de 35.000 RON;

Reclamanta a solicitat și obligarea pârâților D. M. și D. V. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de aproximativ 60 mp. situată în București, . G,- lot 2, sector 1, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral_/2 (parte din parcela 44 - . valoare totala de 21.000 RON; obligarea pârâților P. I. și P. I., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ 100 mp., situată în București, . G, sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr.cadastral_/5 (parte din parcela 44,- . totală de 35.000 RON;

Obligarea pârâților C. S. A. și C. A. M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele suprafețe: teren în suprafață de aproximativ 150 mp., situat în București, . G, L. 8, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral_/8 (parte din parcela 44 - . totală de 52.500 RON; terenul în suprafață de aproximativ 150 mp., situat în București, . G, L. 9, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral_/9 (parte din . totala de 52.500 RON;

Obligarea pârâților D. M., D. V., M. N., M. M. A., P. I., P. I., D. M., D. G., G. B. O., G. B. D. I.,

C. S. A., C. A. M., sa îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de aproximativ 500 mp., situat în București, ., nr.110 G, parte din . care a fost

atribuit_/1 O - drum comun, în valoare totală de 175.000 RON.

Pârâții G. B. O. și G. B. D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat anularea cererii ca netimbrată. Pârâții au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care semnează acțiunea, prescripția dreptului la acțiune în ce privește capătul 1 de cerere.

Pârâții M. și P. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea modificatoare formulată la 18.06.2008 rec1amanta a solicitat sistarea lucrărilor de construcții efectuate de pârâți pe terenul situat în București, ., ce face obiectul acțiunii.

Pârâții G. B. O. și G. B. D. au formulat cerere reconvențională solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 913,47 mp. cu nr. C.F._ sector 1, București, situat în . G și rectificarea cărții funciare.

Prin aceeași cerere pârâții au revendicat în contradictoriu cu pârâții M.

M., C. Helene, N. C., N. C., P. T. și P. M. N. terenul de 10 mp. din terenul proprietatea acestora și să desființeze gardul ilegal ridicat pe proprietatea pârâților reclamanți.

Pârâții M. M., C. Helene, N. C. au formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu ei ca inadmisibil în temeiul art.119 Cod procedură civilă.

La termenul din 19.11.2008 la cererea rec1amantei au fost introduși în cauză moștenitorii legali ai pârâtului P. I., decedat pe parcursul soluționării cauzei, numiții I. I. M., P. V. C..

Pârâții, moștenitori ai defunctului P. I., au formulat întâmpinare invocând prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărților funciare pe motiv că nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se stabilească dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor revendicate.

Prin încheierea de la 15.04.2009 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a unit cu fondul excepția de inadmisibilitate a acțiunii precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.

În dovedirea acțiunii au fost încuviințate probe cu înscrisuri, interogatoriul societății reclamante și expertize tehnice în specialitatea topografie.

Prin sentința civilă nr.725 din 12.04.2012 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate și excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatare nulității absolute a procesului verbal de grănițuire.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins acțiunea principală astfel cum a fost formulată și completată de reclamanta S.C. GLOBE H. PROD CORP S.R.L și a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți G. B. O. și G. B. D. fixând termen pentru continuarea judecății la 24.05.2012.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În temeiul art.120 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți G. B. O. și G. B. D. având în vedere că numai acțiunea principală este în stare de judecată.

Asupra excepției inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 260 mp. solicitate în contradictoriu cu pârâții M. M., Cu șa Helene, N. C. D., N. C., P. T. și P. M. C. tribunalul a constatat că cererile au caracter subsidiar în raport de capetele de cerere principale, respectiv constatarea nulității procesului verbal de grănițuire și revendicare. S-a reținut de asemenea și faptul că societatea reclamantă nu a formulat un capăt de cerere accesoriu prin care să solicite repunerea părților în situația anterioară ca efect al constatării nulității, astfel că și din acest motiv cererea în constatarea dreptului de proprietate este admisibilă.

Excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității procesului verbal de grănițuire a fost respinsă având în vedere că motivele invocate vizează nerespectarea unor dispoziții legale imperative cuprinse în Legea 54/1998 și Legea 31/1990.

Pe fondul cauzei tribunalul a constatat următoarea situație de fapt. La data de 23.12.2003 între reclamanta . SL și pârâții D. M., M. N., G. L. V., P. I., D. M., G. B. O., C. S. A., S. I. și P. V., s-a încheiat un proces verbal de grănițuire a suprafețelor de teren pe care aceștia le dețin în proprietate în cadrul parcelelor nr.39,41, 44 și 32 în șoseaua Străulești.

Prin acest act părțile nu și-au transmis și nu au înstrăinat suprafețe de teren singurul scop urmărit fiind acela de a stabili limitele de hotar între proprietăți și de a preîntâmpina eventuale procese. Că este așa o dovedesc mențiunile inserate la art.6 și 7 din procesul verbal de grănițuire unde se arată în mod expres intenția părților, respectiv cauza actului juridic.

Susținerea potrivit căreia părțile semnatare ale procesului verbal de grănițuire și-au asumat obligația de a încheia o . acte de dispoziție și că prin astfel de transmisiuni reciproce de drepturi reale urma a fi reglementate suprapunerile de teren între parcelele 44 și 39 nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, astfel că va fi înlăturată.

În conformitate cu art.584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Prin urmare legiuitorul nu a prevăzut condiția formei autentice pentru încheierea actului juridic prin care se stabilesc limitele proprietăților învecinate.

Referitor la primul motiv de nulitate a procesului verbal de grănițuire, respectiv lipsa formei autentice a actului, se reține că în conformitate cu art. 2 alin.1 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data încheierii actului, terenurile situate în intravilan sau în extravilanul localităților pot fi înstrăinate prin acte juridice încheiate în formă autentică.

În consecință nu s-a putut reține nulitatea procesului verbal de grănițuire care reprezintă un act juridic consensual pentru lipsa formei autentice cerute de art.2 alin.1 din Legea nr.54/1998.

Nulitatea absolută pentru lipsa formei autentice intervine doar în cazurile expres și limitativ stabilite de legiuitor, respectiv în cazul actelor juridice translative de proprietate cum sunt contractul de schimb sau vânzarea, atunci când au ca obiect bunuri imobile.

Reclamanta nu a dovedit că prin actul juridic a cărui nulitate se invocă au avut loc transferuri de drepturi de proprietate. Această dovadă nu se poate face decât prin act autentic conform dispozițiilor egale menționate.

Referitor la încălcarea dispozițiilor Legii nr.31/1990 s-a reținut, pe de o parte că actul a cărui nulitate se invocă nu intră în categoria actelor juridice de înstrăinare, astfel cum s-a arătat acesta fiind un contract consensual prin care părțile se obligă să respecte limitele proprietăților învecinate; pe de altă parte reclamanta este o societate cu răspundere limitată și nu are acționari astfel că nu poate invoca încălcarea dispozițiilor care reglementează administrarea societăților pe acțiuni.

În ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea unor porțiuni de teren pretins ocupate de către pârâți se constată că nici unul dîntre experții desemnați să efectueze expertizele topografice în cauză nu a putut – identifică astfel de suprafețe în limitele parcelei 41, tarlaua 178, în care, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._/1995 este delimitat terenul proprietatea reclamantei; expertul I. I. identifică o suprapunere de teren în . parcelă nu este trecută în procesul verbal de punere în posesie încheiat la eliberarea titlului de proprietate ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare_/1995 astfel că reclamanta nu poate pretinde o încălcare a dreptului său de proprietate.

Prin cererea modificatoare reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra unor terenuri aparținând pârâților și care sunt cuprinse în . administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a exercitat o posesie utilă în perioada cerută de lege motiv pentru care va fi respins și acest capăt de cerere.

Capătul de cerere accesoriu, având ca obiect rectificarea, respectiv radierea drepturilor înscrise în cartea funciară în favoarea pârâților și înscrierea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea reclamantei va fi respins ca neîntemeiat; fiind un capăt de cerere accesoriu cererii în revendicare acesta urmează soarta cererii principale.

În ce privește capătul de cerere având ca obiect sistarea lucrărilor de construcție reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte că acestea se realizează pe proprietatea sa motiv pentru care a fost respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe, la data de 15.02.2013 a declarat apel reclamanta . CORP SRL fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 19.02.2013 solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecința să se dispună schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii principale și, prin urmare:

- constatarea nulității absolute a procesului verbal de grănițuire încheiat la data de 23.12.2003 între apelantă și pârâții D. M., D. V., M. ieu, M. M. A., G. L. V., G. M., P. I., P. I., D. M., D. G., Gramescu B. O., Gramescu B. D. I., C. S. A., C. A. M., S. I., S. L., P. V. și P. S.;

- obligarea pârâiților S. I. și S. L. să-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 100 mp., situata în București, ., Sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr.cadastral:_ (parte din parcela 39 - .> - obligarea pârâților D. M. și D. V. să-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de aproximativ 100 mp. situata în București, ., Sector 1, compusă din următoarele porțiuni de teren: (i) o suprafața de aproximativ 40 mp. din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr.cadastral 13-164L.1 și (ii) o suprafața de aproximativ 60 mp. din lotul de pentru care a fost atribuit nr.cadastral_/2 (parte din parcela 44 - .> - obligarea pârâșilor M. N. și M. M. A. să-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 150 mp., situata în București, ., Sector 1, compusă din următoarele porțiuni de teren: (i) o suprafață de aproximativ 70 mp. din lotul de teren pentru care a fost atribuit Of. cadastral:_/3 și (ii) o suprafața de aproximativ 80 mp. din lotul de pentru care a fost atribuit nr.cadastral_/4 (parte din .> - obligarea pârâților P. I., P. V. C. și I. I. M. să-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 200 mp., situata în București, ., Sector 1, compusă din următoarele porțiuni de teren: (i) o suprafață de aproximativ 100 mp. din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral:_/5 și (ii) o suprafața de aproximativ 100 mp. din lotul de pentru care a fost atribuit nr.cadastral_/6 (parte din parcela 44 - .> - obligarea pârâților D. M. și D. G. să-i lase în deplină proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 150 mp., situata în București, ., Sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral_/7 (parte din parcela 44 - .>

- obligarea pârâților-reclamanți Gramescu B. O. și Gramescu B. D. I. să-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 300 mp., situata în București, ., Sector 1, compusă din următoarele porțiuni de teren: (i) o suprafața de aproximativ 150 mp. din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr.cadastral:_/8 și (ii) o suprafață de aproximativ 150 mp. din lotul de pentru care a fost atribuit nr. cadastral13764/9 (parte din .> - obligarea pârâților D. M., D. V., M. N., M. M. A., P. I., P. V. C., I. I. M., D. M., D. G., Gramescu B. O. și Gramescu B. D. I. să-i lase în deplina proprietate și liniștita posesie o suprafața de teren de aproximativ 500 mp, situata în București, ., Sector 1, parte din . care a fost atribuit_/10 - drum comun;

- constatarea existenței dreptului de proprietate al apelantei, în contradictoriu cu pârâtele M. M. și G. C. Helene, asupra lotului de teren situate în București, . (fost nr.116-120), Sector 1, având nr. cadastral1767611, în suprafața de aproximativ 65 mp (parte din tarlaua 178, .> - constatarea existenței dreptului de proprietate al apelantei, în contradictoriu cu pârâtele M. M. și G. C. Helene, asupra lotului de teren situat în București, .-120, Sector 1, parte din tarlaua 178, ..cadastral_/2, în suprafața de aproximativ 65 mp.;

- constatarea existenței dreptului de proprietate al apelantei, în contradictoriu cu pârâții Neamtu C. D. și Neamtu C., asupra lotului de teren situat în București, ., Sector 1, parte din tarlaua 178, . cartea funciara individuala nr._ și având nr. cadastral_/3, în suprafața de aproximativ 65 mp.;

- constatarea existenței dreptului de proprietate al apelantei în contradictoriu cu pârâții P. T. și P. M. N., asupra lotului de teren situat în București, ., Sector 1, parte din tarlaua 178, . cartea funciara nr._ și având nr. cadastral_/4, în suprafața de aproximativ 65 mp.;

- să se dispună rectificarea cărților funciare în care a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâților, în sensul radierii dreptului de proprietate al acestora, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al subscrisei asupra loturilor de teren situate în București, ., Sector 1 (parte din . 178), în ., sector 1 (parte din . 178) și în .-120, sector 1 (parte din .).

- să se dispună sistarea lucrărilor de construire efectuate de pârâți pe terenul situat în București, ..

Pentru a dispune în sensul celor solicitate, în ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, apelanta – reclamantă solicită instanței să aibă în vedere următoarele

1. S. prezentare a situației de fapt.

Astfel cum a fost indicat și cererea de chemare în judecata ce face obiectul prezentului dosar procesual, subscrisa reclamanta S.C. GLOBE H. PROD. CORP SRL (denumita în cele ce urmează "Globe H.") suntem proprietara unei suprafețe de teren de 5.550 mp, situata în București, .-114, Sector 1, parcela nr. 41 - . numărul cadastral 6279 și înscrisa în Cartea Funciara nr._ a localității București, Sector 1.

În ceea ce privește proprietatea apelantei, aceasta învederează faptul că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr._/30.08.1995, încheiat cu numiții V. N. C. și V. M., transcris la momentul dobândirii în Registrul de transcripțiuni sub nr. 419/30.08.1995.

La rândul lor, autorii apelantei dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului prin reconstituirea dreptului lor de proprietate în baza Legii nr.18/1991, Comisia Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din București și Sectorul Agricol Ilfov eliberându-le Titlul de proprietate nr. 5996/01.03.1994. Potrivit acestui document, terenul atribuit

numiților V. N. C. și V. M. avea o suprafața de 5550 mp, fiind situat în .-114, tarlaua 178, . următoarele vecinătăți: la N - G. A.; la S - B. S.; la E - lacul Baneasa; la V - .> Sub aspectul posesiei acestui teren, apelanta învederează instanței faptul ca în temeiul Adeverinței nr.253/31.01.1992, precum și a Deciziei Comisiei Municipale nr. 35/07.01.1992, autorul său, V. N. C., fusese pus în posesie încă din anul 1992, astfel cum rezulta din cuprinsul Procesului Verbal încheiat la data de 25.03.1992.

Ulterior, după ce toate loturile de teren au fost restituite către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991, titularii dreptului de proprietate asupra parcelelor cu numerele 44 și 39 (situate în vecinătatea laturii sudice a terenului nostru) au constatat că acestea se suprapun pe o suprafața de 2.500 mp. Pentru acest considerent, acești proprietari, la care s-au adăugat și proprietarii loturilor vecine - respectiv parcelele cu nr. 41 (aparținând apelantei), 42 și 44, au decis sa încheie o . acte juridice prin care, prin transmisiuni reciproce de drepturi reale (contracte de vânzare-cumpărare și/sau schimb), urma să se reglementeze situația de fapt existenta.

În consecința, proprietarii acestor loturi au stabilit ca într-o prima etapa trebuiau efectuate măsurători și apoi încheiat un proces verbal care sa determine un amplasament prin care sa nu se prejudicieze drepturile niciunuia dintre proprietarii loturilor sus-arătate. Subsecvent, într-o a doua etapa, urmau a fi încheiate acte translative de proprietate, în forma autentica.

Concret, următorii titulari ai dreptului de proprietate intenționau sa încheie respectivele acte juridice:

- deținătorii parcelei nr. 39, respectiv pârâții S. I. și S. L.;

- deținătoarea parcelei nr. 41, respectiv subscrisa reclamanta Globe H.;

- deținătorii parcelei nr. 42, respectiv pârâții P. V. și P. S.;

- deținătorii parcelei nr. 44, respectiv pârâții D. M. și D. V., M. N. și M. M. A., G. L. Vi orel și G. M., P. I. (în prezent decedat) și P. I., D. G. și D. M., Gramescu B. O. și Gramescu B. D. I., C. S. A. și C. A. M.).

Însă, după cum a învederat în cuprinsul dosarului nr._, în fapt s-a realizat numai prima etapa, astfel încât urmare a măsurătorilor reflectate de Planul de grănițuire întocmit la data de 17.11.2003 ("Planul de grănițuire") și de Studiul Topografic întocmit de S.C. Tring & Co. Impex S.R.L. ("Studiul Topografic"), proprietarii vecini (apelanta-reclamantă și pârâții) au semnat, în data de 23.12.2003, un înscris denumit Proces verbal de grănițuire (în continuare "Procesul verbal de grănițuire").

Din punct de vedere tehnic, operațiunea cadastrala de reamplasare ce a făcut obiectul Procesului verbal de grănițuire s-a efectuat prin păstrarea în mare parte a laturii de Sud, în vreme ce inclinație laturilor de Est (spre lacul Baneasa) și cea de Vest ( . schimbata, cu consecința translării spre Vest a laturii de Nord a fiecăreia dintre parcelele vizate.

Este important de reținut faptul ca reamplasarea în spațiu a celor 4 parcele, conform noilor măsurători, nu a vizat și . în vecinătatea apelantei - respectiv în partea de Vest a parcelei nr. 41 deținute de subscrisa și nici loturile aflate în continuare, spre Vestul acesteia, respectiv . 8290 (cunoscuta inițial drept ".>

Însă aceasta operațiune cadastrala nu a mai fost urmată și de prezentarea părților, în perioada imediat următoare, în față notarului public, pentru încheierea în forma autentica a unor acte de transmisiune reciproca de drepturi reale. D. consecința, doar prin efectul Procesului verbal de grănițuire din data de 23.12.2003, s-a ajuns la situația de a se efectua nu doar o operațiune de așa-zisa grănițuire, ci în fapt, la o veritabila reamplasare în spațiu a parcelelor cu numerele 39, 41, 42 și 44, cu consecința diminuării suprafeței parcelei 41, aflata în proprietatea apelantei.

Concluzionând, apelanta solicită să se rețină faptul ca doar în baza Procesului verbal de grănițuire încheiat de proprietarii parcelelor nr. 39, 41, 42 și 44 sub semnătura privata, proprietatea reclamantei a suferit importante modificări, căpătând un amplasament diferit de cel inițial. În același timp, suprafața de teren proprietatea apelantei a fost micșorata semnificativ, devenind mult inferioara celei de 5.550 mp., astfel cum aceasta o dobândise la momentul încheierii Contractilului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/30.08.1995.

2. Motive de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței apelate.

2.1. Nelegalitatea sentinței pronunțata pe fond de Tribunalul București, în ceea ce privește cererea de chemare în judecata promovata de apelanta – reclamant.

2.1.1. Hotărârea primei instanțe este data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii.

Din aceasta perspectiva, consideram ca instanța de judecata investita cu judecarea fondului cauzei a săvârșit greșeli majore în aplicarea și interpretarea legii, respectiv fie a inculcat, fie a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauza.

Astfel, în ceea ce privește primul capăt de cerere al acțiunii introductive - respectiv constatarea nulității absolute a Procesului verbal de grănițuire încheiat la data de 23.12.2003, solicită să se rețină faptul ca instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 584 din vechiul Cod Civil, potrivit căruia orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuire proprietății lipite cu a sa. Astfel cum a reținut și Curtea Constituționala în cuprinsul Deciziei nr._, "dreptul de a pretinde și de a obține grănițuire proprietății este efectul caracterului real și absolut al dreptului de proprietate, în virtutea căruia orice proprietar poate pretinde de la ceilalți respectarea proprietății sale".

Introducerea acestei acțiuni de către subscrisa reclamanta (în condițiile în care, în principal, s-a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de grănițuire din data de 23.12.2003 pentru simplul considerent ca punerea în practica a acestuia de către părțile semnatare, cu nerespectarea formei autentice, a avut drept consecința apariția unor veritabile transferuri de proprietate/posesie de la un proprietar la altul), demonstrează ca există un litigiu real între părți cu privire la liniile de hotar existente. Prin urmare, raportat la speța dedusa judecații, considera ca în virtutea rolului activ al instanței, aceasta avea obligația sa analizeze cauza dedusa judecații sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește valabilitatea sau nu a procesului verbal de grănițuire, precum și a efectelor aplicării acestuia, prin prisma prevederilor legale aplicabile în cauza. Era firesc ca instanța sa încerce sa stingă litigiul cu privire la grănițuire proprietăților, inclusiv prin stabilirea, confirmarea ori infirmarea liniilor de hotar, raportat la măsurătorile, expertizele și semnele de hotar reținute, deoarece o altfel de soluție, respectiv cea de respingere a acestui capăt de cerere fără o explicație legala concreta nu ar duce decât la perpetuarea conflictului existent între părți.

Dintr-un alt punct de vedere, solicită să se rețină și faptul ca instanța de fond a dat dovada și de un raționament contradictoriu în aplicarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, mai întâi a reținut faptul ca, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.54/1998 (în vigoare la data încheierii actului), terenurile situate în intravilanul sau extravilanul localităților pot fi înstrăinate doar în forma autentica.

Ulterior, deși menționează ca procesul verbal de grănițuire a cărui nulitate absoluta se cere a fi constatata este un act juridic consensual, neîncheiat în forma autentica instanța interpretează în mod greșit dispozițiile art.2 alin.1 din Legea DT. 54/1998 mai sus amintite, concluzionând eronat ca apelanta reclamanta nu a dovedit ca prin respectivul act juridic (Procesul verbal de grănițuire) a cărui nulitate se invoca au avut loc transferuri de drepturi de proprietate și ca aceasta dovada nu se poate face decât prin act autentic, conform dispozițiilor legale în vigoare.

Or, este de netăgăduit faptul ca transferurile de proprietate au avut loc, doar în baza Procesului verbal de grănițuire comunicat și notat la OCPI, cât timp pârâții s-au intabulat în cărțile funciare cu noile dispuneri și suprafețe ale proprietății lor, operate doar ca urmare a aplicării actului juridic mai sus amintit.

O astfel de concluzie - greșita în ceea ce privește starea de fapt reținuta de către prima instanța, este vădit nelegala, față de împrejurarea ca, prealabil, judecătorul fondului avea obligația sa stabilească mai întâi daca intabulările efectuate de pârâți (prin translarea și modificarea suprafețelor de teren deținute), numai în baza Procesului verbal de grănițuire din data de 23.12.2003, au respectat cerințele imperative ale dispozițiilor legale aplicabile în cauza.

2.1.2 Încălcarea principiului disponibilității din cadrul procesului civil.

Sub acest aspect, solicită să se rețină faptul ca potrivit încheierii de ședința din data de 08.04.2009, instanța a unit cu fondul excepția inadmisibilității capetelor 11-14 din cererea de chemare în judecata - astfel cum a fost invocata de pârâții M. M., G. C. Helene, Neamtu C. D. și Neamtu C., P. T. și P. M. N., precum și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare - astfel cum a fost invocata de pârâții Gramescu B. O. și Gramescu B. D. I..

Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de către pârâți, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Procesului-verbal de grănițuire încheiat între parți la data de 23.12.2003.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța a dispus unirea acesteia cu fondul, motivat de faptul ca, pentru soluționarea acestei excepții, era necesara administrarea unor probe necesare și soluționării fondului litigiului, ce are ca obiect vizând și valorificarea unui drept real, un drept de proprietate, punându-se în discuție totodată titlurile parților litigante și posesia exercitata de acestea asupra terenurilor în litigiu.

Însă, prin sentința civila nr.725/12.04.2012, instanța de fond a procedat la respingerea excepției de inadmisibilitate a capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate, precum și la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiunea în constatare a nulității absolute a procesului verbal de grănițuire.

Prin urmare, solicită să se observe ca instanța de fond s-a pronunțat încă o data asupra respingerii excepției prescripției dreptului la acțiunea în constatare a nulității absolute a procesului verbal de grănițuire, deși făcuse acest lucru la data de 08.04.2009. Mai mult, instanța a omis sa se pronunțe asupra excepției procesuale pasive a pârâților, deși, potrivit încheierii de ședința de la data menționată anterior, aceasta excepție fusese unită cu fondul cauzei tocmai pentru soluționarea sa după administrarea probatoriului încuviințat în acest dosar procesual.

Astfel cum este statuat în doctrina și practica judiciara, potrivit principiului disponibilității părțile pot determina existența procesului, conținutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, precum și a faptelor și etapelor pe care procesulle parcurge.

Principiul disponibilității este cel care dă viata procesului civil, prin exercitarea acestor drepturi de către părțile litigante, care sunt subiecți activi, dar caracteristica lui esențiala rezida tocmai în îmbinarea armonioasă între actele concretizând inițiativa manifestata de parți și cele ale instanței de judecata. Aceasta îmbinare asigura realizarea deplina a drepturilor subiective (materiale și procesuale) și, totodată, a principiului legalității.

Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ceea ce înseamnă ca instanța este obligata sa se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 129 alin. ultim din Codul de procedura civila), neputând sa se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, sa dea mai mult decât s-a cerut sau sa nu se pronunțe asupra unui lucru cerut. Or, în situația apelantei instanța nu s-a pronunțat prin hotărâre asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, astfel cum stabilise la termenul de judecata din data de 08.04.2009, încălcând astfel principiul disponibilității din cadrul litigiului dedus judecații.

2.2. Netemeinicia hotărârii apelate, în ceea ce privește aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor necesare soluționării cererii de chemare în judecata.

(i) Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de grănițuire, instanța fondului avea obligația sa constate următoarele:

Ulterior întocmirii și semnării Procesul verbal de grănițuire din data de 23.12.2003, părțile (i.e. proprietarii parcelelor nr.39,41,42 și 44) au intenționat sa încheie o . acte juridice prin care, prin transmisiuni reciproce de drepturi reale, urmau sa reglementeze suprapunerea constatata între . 39. În realitate, doar prin încheierea procesului verbal de grănițuire, neurmata și de semnarea unor înscrisuri în forma autentica, s-a ajuns la un veritabil transfer de drept de proprietate de la un proprietar către altul, transfer care a vizat mai multe loturi de teren.

Legat de valabilitatea unui act prin care se înstrăinează/dobândește un drept real asupra unui teren, instanța trebuia sa aibă în vedere atât dispozițiile art.67 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată, cât și cele prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridica a terenurilor, în vigoare la momentul semnării procesului verbal de grănițuire. Toate aceste dispoziții legale prevăd, sub sancțiunea nulității absolute, ca terenurile, indiferent de natura lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii încheiate doar în forma autentica.

Așadar, forma autentica a actului juridic prin care se transmite dreptul de proprietate ori se constituie un drept real asupra unui teren este prevăzuta ca o condiție ad validitatem, neîndeplinirea acestei cerințe esențiale atrăgând nulitatea absoluta a actului în speța.

Or, având în vedere ca prin grănițuirea parcelelor cu numerele 42, 39, 44, 41, în realitate proprietarul parcelei 42 a dobândit o parte din terenul aferent parcelei 39, cel al parcelei 39 a dobândit o cota parte din terenul aferent parcelei 44, iar acesta, la rândul sau, a dobândit o parte din suprafața de teren aferenta parcelei aflate în proprietatea subscrisei (., în speța, a operat un veritabil transfer de proprietate/posesie asupra unor terenuri prin simpla încheiere a unui act sub semnătura privata.

Pentru aceste considerente, instanța de fond trebuia să constate ca Procesul verbal de grănițuire din data de 23.12.2003 este un veritabil act translativ de proprietate și, pe cale de consecința, este lovit de nulitate absoluta, pentru neîndeplinirea formei solemne cerute imperativ de lege, necesara pentru a produce efecte juridice.

În sensul celor menționate anterior, învederează și faptul ca, potrivit dispozițiilor art.129 din Codul de procedura civila, în virtutea rolului activ al instanței, manifestat în scopul aflării adevărului în cauza dedusa judecații, judecătorul este în drept sa ceara parților sa prezinte explicații, precum și sa pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept - chiar nemenționate în cererea de chemare în judecata sau în întâmpinare. Finalitatea rolului sau activ rezida tocmai în analiza temeinica și amănunțita a cauzei deduse judecații, pentru o aplicare corecta a legii și, implicit, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Nu în ultimul rând, în măsura în care instanța ar considera ca probele propuse nu sunt suficiente și elocvente pentru lămurirea sub toate aspectele a situației litigioase, aceasta va putea pune în vedere părților sa completeze probatoriul sau, din oficiu, va putea pune în discuția acestora necesitatea administrării unor probe noi, pe care le poate dispune și în situația în care părțile nu vor fi de acord.

Prin urmare, în vederea aflării adevărului și a pronunțării unei hotărâri temeinice asupra primului capăt de cerere al acțiunii introductive, opinează ca instanța ar fi trebuit sa analizeze situația de fapt inclusiv prin administrarea unei probe testimoniale, care ar fi putut dovedi atât situația existenta de la momentul încheierii Procesului verbal de grănițuire din data de 23.12.2003, cat și înțelegerea verbala intervenita între părțile semnatare ale mai sus menționatului document. Potrivit acesteia, ulterior semnării procesului verbal de grănițuire, proprietarii parcelelor nr. 39,41,42 și 44 urmau sa se prezinte în față unui notar public în vederea încheierii unor acte juridice translative de proprietate, ce urmau sa aibă drept rezultat rezolvarea suprapunerilor reciproce ale celor 4 parcele situate în tarlaua A 178.

Dintr-o alta perspectiva, instanța investita cu judecarea fondului cauzei trebuia sa retina și faptul ca Legea nr. 31/1990 prevede o . dispoziții imperative privind parcurgerea unei proceduri prealabile, în ipoteza încheierii de către o societate comerciala a unor acte de dispoziție, sub sancțiunea nulității absolute a actelor încheiate cu nerespectarea dispozițiilor exprese.

Astfel, pentru efectuarea unor asemenea acte, era necesara autorizarea prealabila a Adunării Generale a Asociaților societății, lipsa unei astfel de aprobări prealabile a organului de conducere atrăgând nulitatea actului de dispoziție.

Or, în cauza nu a existat o astfel de încuviințare din partea asociatei unice a societății - respectiv Railton Associates SA (persoana juridica cu sediul în Panama), căci aceasta urma a fi data ulterior, la încheierea actelor în forma autentica. Pentru acest considerent, împuternicirea nr.2929/27.11.2003, emisă persoanei mandatate să semneze din partea subscrisei Procesul verbal de grănițuire, a fost acordata doar de către administratorul societății apelante de la acel moment, dl. Heinrich Krenzia, și nu de asociata unica mai sus amintita.

Rezulta așadar ca, și din aceasta perspectiva, Procesul verbal de grănițuire apare ca fiind un act încheiat de o persoana nemandatata în acest sens de catre Globe H., neputând angaja în mod valabil societatea și fiind, pe cale de consecința, lipsit de efecte juridice.

(ii) Cu privire la capetele de cerere privind revendicarea porțiunilor de teren aflate în posesia unora dintre pârâți (parcelele nr.39 și 44, aflate în Estul proprietății apelantei) și, pe de alta parte, constatarea existentei dreptului său de proprietate în contradictoriu cu pârâții deținători ai loturilor din . în Vestul proprietății apelantei) - în total o suprafața de aproximativ 1.500 mp., instanța de fond ar fi trebuit sa rețină următoarele:

Porțiunile de teren revendicate de subscrisa, Globe H., sunt situate în București, . G, Sectorul 1, respectiv în București, ., Sectorul 1. Acestea se afla în posesia unora dintre pârâți și fac parte din parcelele nr. 44 și respectiv nr. 39 - tarlaua Al78, având următoarele nr.cadastrale:_;_/2;_/3;_/4;_/5;_/6;_/7;_/8;_/9 și_ (parcela 44) și_ (. dețin aceste loturi sunt următorii: - . M., D. V., M. I., M. M. A., P. I., P. V. C., I. I. M., D. M., D. G., Gramescu B. O. și Gramescu B. D. I.; . I. și S. L.;

Totodată, apelanta a solicitat și constatarea dreptului său de proprietate în contradictoriu cu proprietarii parcelei nr.51, deținută de pârâții M. M. și G. C. Helene, Neamtu C. D. și Neamtu C., P. T. și P. M. N., amplasata în partea de Vest a parcelei nr.41 - proprietatea subscrisei. Acești pârâți au ocupat fără drept o alta suprafața de aproximativ 260 mp., distribuita egal între loturile cu numerele cadastrale_/1,_/2,_/3 și_/4 - respectiv câte 65 mp. fiecare, fără a fi parte a Procesului verbal de grănițuire încheiat în anul 2003 de subscrisa cu proprietarii parcelelor cu numerele 39, 42 și 44.

În ceea ce privește încălcarea efectiva a proprietății apelantei de către pârâții mai sus amintiți, instanța de fond a omis sa retină faptul ca aceasta încălcare este indubitabila, astfel cum a rezultat din materialul probator aflat la dosarul cauzei. Posesia pârâților asupra porțiunilor de teren anterior menționate (ce însumează, în total, aproximativ 1.500 mp.) este justificată, în opinia acestora, doar de încheierea Procesului verbal de grănițuire din data de 23.12.2003 - în ceea ce privește proprietarii parcelelor nr. 39 și 44, respectiv intabularea anterioara față de subscrisa - în ceea ce privește proprietarii din .>

Inițial, înainte de încheierea Procesului verbal de grănițuire, latura de Est a proprietății reclamantei (astfel cum rezulta din actele de proprietate și chiar din Studiul Topografic întocmit anterior grănițuirii), a fost inițial amplasata de la coltul stânga sus al parcării (punctul 10 de frângere conform Studiului Topografic) până la fâșia de siguranța a lacului Baneasa (respectiv, la punctul de frângere 41 conform aceluiași Studiu), având traiectorie orientata către est.

Ulterior, ca urmare a încheierii nelegale a Procesului verbal de grănițuire, s-a ajuns la următoarea situație: proprietarii parcelei nr. 42 (pârâții P. V. și P. Ș. - . o parte din terenul aferent parcelei nr. 39; proprietarii parcelei nr. 39 (pârâții S. I. și S. L.) au ocupat o parte din terenul aferent parcelei nr. 44; proprietarii parcelei nr. 44 (pârâții D. M. și D. âlentina, M. N. și M. M. A., P. I., P. V. C. și I. I. M., D. M. și D. G., Gramescu B. O. și Gramescu B. D. I.), la rândul lor, au ocupat o parte din terenul aferent parcelei nr. 41, proprietatea subscrisei, Globe H..

Concluzionând, ulterior acestei așa-zise grănițuiri, forma, întinderea și vecinătățile proprietății apelantei au fost modificate substanțial. Astfel, latura de Est (dinspre . proprietății subscrisei pornește de la punctul de frângere 304, având o traiectorie orientata spre Vest, până la punctul de frângere nr.306 (conform Planului de grănițuire și Studiului topografic), pârâții proprietari ai loturilor nr. 44 și 39 ocupând în acest fel o parte importanta din terenul aferent parcelei nr.41, proprietatea subscrisei. Astfel, așa cum se retine prin Studiului Topografic întocmit la nivelul anului 2003 ce a stat la baza Procesului Verbal de Grănițuire, aceasta suprafața ocupata în mod abuziv de către pârâți se regăsește între punctele de frângere 304, 306, și 307, având aproximativ forma unui triunghi, cu lacul Baneasa drept baza.

În ceea ce privește proprietarii loturilor cu numerele cadastrale_/1,_/2,_/3 și_/4, ce formează împreună . au intabulat pe numele lor, în plus pe fiecare lot, câte 65 mp. fiecare, doar în baza propriilor măsurători cadastrale, fără a tine cont de planurile parcelare existente inițial în zona și fără a fi parte a Procesului verbal de grănițuire încheiat în anul 2003 de subscrisa cu proprietarii parcelelor cu numerele 39, 42 și 44.

Prin urmare, în urma încheierii unui act lovit de nulitate absoluta (Procesul verbal de grănițuire) și a unor măsurători greșite, ce nu ne sunt opozabile, pârâții mai sus menționați au ocupat și pretind în prezent un drept de proprietate asupra unei porțiuni de teren însumând, în total, o suprafața de aproximativ 1.500 mp, așa cum aceasta a fost identificata inițial ca făcând parte din . - suprafața de teren proprietatea apelantei.

De altfel, în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea unor porțiuni de teren ocupate de pârâții proprietari ai parcelelor nr.39 și 44, instanța își motivează extrem de succint hotărârea, plecând doar de la concluziile expertizelor topografice dispuse în cauza, cu precădere cea efectuata de expertul judiciar I. I..

Cu referire la acest raport, solicită să se rețină faptul ca acesta este întocmit superficial, prezentând denaturat situația existenta pe teren, dovada a faptului ca d-nul expert nu a înțeles nici situația anterioara încheierii de către părți a Procesului verbal de grănițuire și, cu atât mai mult, nici situația ulterioara întocmirii acestui document.

Cu toate ca la termenul de judecata din fond din data de 06.11.2011 s-a dispus refacerea raportului de expertiza, urmând ca expertul sa răspundă la doua noi obiective, respectiv:

•daca terenurile părților în litigiu se suprapun, respectiv daca terenul pârâților se suprapune peste terenul reclamantei, așa cum a precizat și, în caz afirmativ, sa precizeze ce suprafețe, în funcție de actele de proprietate și schițele existente la dosar;

•care era situația cadastrala anterioara încheierii Procesului verbal de grănițuire și situația parcelara după grănițuire, expertul judiciar nu a înțeles sa aducă lămuriri suplimentare prin completarea raportului de expertiza depus la termenul de judecata din data de 29.02.2012, ci a reluat concluziile sale inițiale.

Potrivit acestora, ., amplasata în dreapta parcelei proprietatea subscrisei, nu s-ar suprapune în fapt peste ., rezultând ca terenul peste care s-a "mutat" . fost o suprafața libera, neocupata, când de fapt acel teren aparținea apelantei obiectul acțiunii în revendicare.

Mai mult, susținerile expertului I. I., conform cărora granița de est a parcelei apelantei nu ar fi suferit nicio modificare, proprietatea subscrisei fiind "ocupata doar de . de . . nr. cadastral 8290", sunt cu atât mai mult eronate și lipsite de orice adevăr științific, cu cât acesta, în efectuarea expertizei dispuse de instanța, a păstrat ca element de baza tocmai Procesul verbal de grănițuire a cărui nulitate absoluta se solicită a fi constatată.

Nu în ultimul rând, instanța de fond își motivează hotărârea în baza concluziilor aceluiași expert, ce a înțeles sa ignore cu buna știința - la momentul întocmirii raportului de expertiza, a Planului parcelar însușit de către Primăria orașului Otopeni, în temeiul căruia s-a efectuat punerea în posesie a proprietarilor din tarlaua A 178, parcelele nr.42, 39, 44, 41 și 51. Mai mult, expertul nu a identificat în mod clar fiecare lot de teren al pârâților cu arătare a vecinătăților, a formelor geometrice și suprafețelor acestora, astfel cum se regăsesc în prezent în posesia părților în urma procesului verbal de grănițuire, cât și anterior încheierii acestuia, pentru ca instanța sa se poată edifica cu privire la suprafețele de teren a căror translatare s-a realizat fără respectarea legii, ci s-a rezumat sa prezinte doar schițele planurilor parcelare.

Trecând peste toate aceste aspecte învederate anterior, precum și peste faptul ca întocmirea acestui raport de expertiza dispus în cauza nu a făcut decât sa amâne judecarea cauzei cu peste 1 an, în condițiile în care nu a reușit să aducă elemente suplimentare, definitorii, pentru aflarea adevărului în prezentul dosar procesual, este fără putința de tăgada faptul ca amplasarea parcelelor nr.42, 39 și 44 în forma actuala este doar rezultatul aplicării greșite a Procesului verbal de grănițuire, prin care acestea și-au reamplasat spre stânga, respectiv spre ., granițele de Nord, Est și de Vest.

Prin urmare, sentința instanței de fond nu conține motivele pentru care se retine ca fiind justificat faptul ca amplasamentul anterior procesului verbal de grănițuire, pe care au fost puși în posesie proprietarii parcelelor nr.42, 39 și 44, ar fi identic cu amplasamentul ulterior Procesului verbal de grănițuire.

Concluzionând, apelanta – reclamantă solicită să se rețină faptul ca motivarea instanței de fond este lipsita de substanță, analizând superficial întreaga speța dedusa judecații și fiind axata cu precădere pe concluziile expertizei întocmite de către expertul judiciar I. I.. În consecința, consideră ca instanța a reținut în mod greșit faptul ca "în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea unor porțiuni de teren pretins ocupate de pârâți se constata ca nici unul dintre experții desemnați sa efectueze expertizele topografice în cauza nu a putut identifica astfel de suprafețe în limitele parcelei 41, tarlaua 178, în care, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._/1995 este delimitat terenul proprietatea reclamantei; expertul I. I. identifica o suprapunere de teren în . . în procesul verbal de punere în posesie încheiat la eliberarea titlului de proprietate ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare nr._/1995, astfel ca reclamanta nu poate pretinde o încălcarea dreptului sau de proprietate".

Contrar celor reținute de instanța, este evident faptul ca suprafețele ocupate de pârâți urmare a Procesului verbal de grănițuire încalcă limitele parcelei 41, tarlaua 178, astfel cum a fost delimitata conform Planului parcelar însușit de către Primăria Orașului Otopeni.

Mai mult, deși retine afirmați a expertului potrivit căreia se "identifică o suprapunere de teren în . în pasivitate, neobservând ca, de fapt, . . latura de Vest a proprietății apelantei și arătând doar ca "aceasta . în procesul verbal de punere în posesie încheiat la eliberarea titlului de proprietate ", ceea ce nu rezolva în niciun mod situația existenta, potrivit căreia pârâții deținători ai parcelei cu nr. 51 dețin în prezent, abuziv, o suprafața de 260 mp din terenul subscrisei, prin încălcarea limitei de hotar.

S-a consacrat la nivel doctrinar și jurisprudențial ca ,,o expertiza nu poate fi luata în considerare atunci când concluziile la care ajunge nu sunt rezultatul unor raționamente precise și verificabile, ci al unei simple aprecieri a expertului." (a se vedea în acest sens: Decizia nr.1168/1964 a Tribunalului Suprem, Colegiul Civil, publicata de M. Tabarca și G. B., Codul de Procedura Civila, Ediția a II-a, Editura Universul Juridic, București, 2008, pag. 630). "Experții nu au sarcina de a soluționa procesul, ci pe aceea de a da lămuriri asupra unor împrejurări de fapt, în calitatea lor de specialiști. În consecința, instanța de judecata are îndatorirea sa discute constatările și concluziile experților." (a se vedea în acest sens: Decizia nr. 1168/1964 a Tribunalului Suprem, Colegiul Civil, publicată de M. Tabarca și Gh. B., op. cit., Ediția a II-a, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 630).

Totodată, s-a arătat ca o expertiza nemotivata sau ale cărei concluzii nu sunt întemeiate pe alte probe administrate în cauza nu este utila aflării adevărului: "Pentru ca această proba să-și dovedească însă utilitatea se impune ca prezentarea materialului sa fie completa, răspunzând tuturor chestiunilor ridicate, iar concluziile trase să fie suficient motivate, astfel încât instanța sa fie în măsură să aprecieze asupra valorii acestor concluzii în dezbaterea pricinii. "(a se vedea în acest sens: Decizia nr._ a Tribunalului Suprem, Colegiul Civil, publicata de M. Tabarca și G. B., op. cit., Ediția a II-a, Editura Universul Juridic, p. 627).

Concluzionând, este evident ca instanța de judecată avea obligația de a cenzura raportul de expertiza întocmit în cauza, dându-i eficienta juridica doar prin coroborarea cu alte probe câștigate cauzei. Or, în situația apelantei - reclamante instanța de fond își motivează aproape în totalitate hotărârea cu privire la capetele de cerere privind revendicarea și constatarea dreptului de proprietate în contradictoriu cu pârâții proprietari ai parcelei nr.51 doar în baza raportului de expertiza întocmit de expertul judiciar I. I., fără o analiza detaliata și a celorlalte probe administrate în dosar.

Mai mult, instanța nu dezvolta nici motivele în baza cărora este respins capătul de cerere prin care a solicitat constatarea dreptului apelantului de proprietate asupra suprafeței de teren de 260 mp., cuprinsă actual în . distribuita egal între loturile cu numerele cadastrale_/1,_/2,_/3 și_/4 - respectiv cate 65 mp. în fiecare lot, deținute de către pârâții M. M. și G. C. Helene, Neamtu C. D. și Neamtu C., P. T. și P. M. N..

Astfel, aceasta retine extrem de succint ca "prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat sa se constate dreptul sau de proprietate asupra unor terenuri aparținând pârâților și care-sunt cuprinse în . administrate în cauza nu rezulta ca reclamanta a exercitat o posesie utila în perioada cerută de lege, motiv pentru care va fi respins și acest capăt de cerere". Or, subscrisa nu este posesoarea neproprietara a respectivelor suprafețe de teren, caz în care s-ar fi putut invoca uzucapiunea pentru exercitarea unei posesii utile (neviciate) în termenul prevăzut de lege. În realitate, astfel cum rezulta și din probatoriul administrat în dosar, pârâții – proprietari ai parcelei nr.51 sunt cei care ocupa abuziv anumite suprafețe de teren aparținând apelantei, prin încălcarea limitelor de hotar ale parcelei nr.41, proprietatea apelantei – reclamante.

(iii) Rectificarea cartilor funciare. Repunerea partilor în situatia anterioara.

Față de împrejurarea ca Procesul verbal de grănițuire este lovit de nulitate absoluta, în temeiul art.36 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliara, se impune rectificarea corelativa a cărților funciare în care a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâților, în sensul radierii dreptului de proprietate al acestora, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al apelantei – reclamante asupra loturilor de teren situate în București, ., Sector 1 (parte din . A178), în ., Sector 1 (parte din . A178) și în .-120, Sector 1 (parte din . 178).

Totodată, apelanta – reclamantă solicită instanței să observe, potrivit art.33 alin 1 din Legea nr.7/1996 "Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibila a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara" (sub!. ns.).

În consecința, urmare a acestei rectificări, instanța urmează sa dispună intabularea dreptului de proprietate al apelantei, în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/30.08.1995.

Pe de alta parte, apelanta – reclamantă solicită să se observe a investit instanța de judecata cu o cerere principală ce vizează verificarea validității unui act ce a fost încheiat cu încălcarea normelor imperative ce prevăd obligația încheierii sale în forma autentica. Capetele ce cerere privind revendicarea, constatarea dreptului de proprietate, rectificarea cărților funciare deschise pe numele pârâților etc., reprezenta în realitate cereri accesorii, ce vizează repunere a parților în situația anterioara, soluționarea fiecăreia dintre aceste cereri accesorii depinzând în mod direct de soluționarea cererii principale cu care a fost investita instanța de judecata. Cu alte cuvinte, apreciază ca este evident caracterul accesoriu al acțiunii în revendicare, respectiv al celei în constatare față de cererea principala, vizând constatarea nulității Procesului verbal de grănițuire.

Or, având în vedere caracterul accesoriu al acestor cereri, instanța este rugata sa observe ca, urmare a constatării nulității absolute a Procesului verbal de grănițuire din data de 23.12.2003, în temeiul principiului restitutio în integrum e impune și repunerea părților în situația anterioara încheierii acestui act (astfel cum aceasta a fost delimitata potrivit planului parcelar însușit de către Primăria Orașului Otopeni), așa-zisa grănițuire neproducând efecte.

(iv) Sistarea lucrărilor efectuate de către pârâți pe terenul aparținând apelantei - reclamante

Astfel cum a învederat instanței de fond cu prilejul depunerii cererii precizatoare la termenul din data de 18.06.2008, pârâții au început și edificarea unor construcții care se extind inclusiv pe laturile de teren proprietate a reclamantei încălcându-se grav, și din acest punct de vedere, dreptul de proprietate asupra terenului anterior descris.

Apelanta reclamantă solicită să se constate ca o continuare a execuției lucrărilor de ridicare a edificiului ar reprezenta și a încălcării dispozițiilor constituționale. Or, în corecta interpretare a dispozițiilor art. 44 și art. 136 din Constituția României care consacra și protejează dreptul de proprietate, rezulta ca restrângerea adusă acestui drept se poate realiza numai în condițiile și formele prevăzute de lege, atâta vreme ce regula o constituie exercițiul liber, iar numai excepția este cea a indisponibilizării, inclusiv prin acte de putere publica.

În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele din Codul de procedura civila, art.584 din vechiul Cod civil, dispozițiile Legii nr.7/1996, Legii nr. 54/1998, Legii nr. 18/1991, Legii nr. 31/1990.

La termenul de judecată din 04.04.2013, intimații – pârâți S. I. și S. L., au formulat cerere privind încuviințarea dezmembrării suprafeței de teren aflata în litigiu solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună: admiterea cererii, încuviințarea dezmembrării parții din terenul proprietatea lor aflat în litigiu, conform Încheierii nr._/08.04.2008 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara București - Sector 1 și Adresei nr._/03.04.2008 emisa de aceeași instituție, în suprafata de 100 mp, de restul de teren în suprafata de 4.781,94 mp. aflat în proprietatea lor și care nu este afectat de litigiul ce face obiectul prezentei cauze, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe și obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, intimații – pârâți au arătat că sunt titularii dreptului de proprietate exclusivă asupra terenului în suprafata de 5.000 mp (conform titlurilor de proprietate și respectiv de 4.881 94 mp. conform măsurătorilor), reprezentând parcela 39, . la numărul poștal 112 pe ., București, număr cadastral_, înscris în Cartea Funciara nr._ - București Sector 1, pe care l-a dobândit de la Ș. C. prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/01.07.1993 de notariatul Stat al sectorului 1 București.

Potrivit încheierii nr._/08.04.2008 emisa de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara București Sector 1 și Adresei nr._/03.04.2008 emisa de aceeași instituție, pe care le depun anexat (Anexa 1 la prezenta), a fost notata o suprapunere de teren pe o suprafata de 100 mp, aceasta fiind altfel și mobilul acțiunii în revendicare în ceea ce îi privește promovata de apelanta-reclamanta S.C. GLOBE H. PROD. CORP S.R.L.

Articolul 83 alin. (21) din Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și publicitate imobiliara nr.633/2006, modificat și completat prevede faptul ca notarea plângerii împotriva încheierii de carte funciara și a litigiilor având ca obiect imobilul înscris în cartea funciara constituie piedica la comasarea sau dezmembrarea imobilului până la radierea acestora" .

Articolul 83 alin.(22) din același Regulament prevede faptul ca "se exceptează de la prevederile alin. (21) situația în care doar o parte din imobil este afectata de litigiu. În acest caz, imobilul se poate dezmembra la cererea proprietarului cu consimțământul părților în litigiu exprimat în formă autentică sau în baza unei încheieri pronunțate de instanța de judecata, formându-se un imobil distinct din partea grevată de litigiu și unul sau mai multe imobile neafectate de litigiu.(sublinierea noastra)"

Așadar, legiuitorul da dreptul proprietarului al cărui imobil este afectat în parte de un litigiu să poată obține dezmembrarea imobilului în doua imobile distincte:

- Imobilul afectat de litigiu, în cazul nostru o suprafata de 100 mp.;

- Restul imobilului care nu este afectat de litigiu, în cazul lor o suprafata de 4.781,94 mp.

În prezenta cauză, apelanta-reclamanta S.C. GLOBE H. PROD. CORP S.R.L. a formulat acțiune în revendicare având ca obiect o suprafata de 100 mp din suprafata totala de 4.881,94 mp a terenului aflat în proprietatea intimaților pârâți S. astfel cum aceasta a fost identificata prin actele emise de Oficiul de Caadastru și Publicitate Imobiliara București - Sector 1, menționate mai sus. Vădita rea-credința a inițierii cestui demers de către apelanta-reclamanta este susținuta inclusiv de poziția adoptata de către Agenția Naționala de Cadastru și Publicitate Imobiliara (ANCPI) care, prin Adresa sa nr._/23.07.2008 (Anexa 21a prezenta) explica foarte clar ca problemele juridice ale apelantei-reclamante sunt rezultatul direct al lipsei acesteia de minima diligenta în circumstanțele imposibilității tehnice ale instituției de a cenzura corectitudinea întocmirii documentațiilor cadastrale și a intabulării proprietarilor terenurilor situate de cealaltă parte a parcelei apelantei-reclamante, respectiv parcelele identificate cu numerele cadastrale_ (. 8290 (".> Deși legiuitorul, așa cum a arătat, a prevăzut doua modalități în urma cărora proprietarul al cărui imobil este afectat doar în parte de existenta unui litigiu, sa poată obține dezmembrarea proprietății sale, intimații – pârâți considera ca, față de existenta mai multor părți în cauza (23 parți!), obținerea acordului fiecăreia dintre aceste părți exprimat în forma autentică ar fi aproape imposibil, astfel ca, intimații – pârâți S. înțeleg să utilizeze cea de a doua cale, respectiv încuviințarea acestei operațiuni de către instanța de judecata.

În aceste condiții, pentru a nu bloca în continuare proprietatea intimaților – pârâți formata dintr-un teren în suprafata de 5.000 mp din cauza faptului ca o mica parte din acesta (a 50-a parte!) face obiectul unui litigiu, solicita instanței admiterea cererii perfect admisibile, astfel cum aceasta este reglementata de Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr.633/2006, modificat și completat.

În orice caz, intimații – pârâți, ca de altfel cea mai mare parte din pârâți, au suferit și suferă în continuare de grave prejudicii din cauza acțiunii formulate de apelanta-reclamanta, demersul acesteia început de aproximativ 5 ani fiind de natura a împiedica atât o posibila valorificare a imobilului, cat și edificarea unor construcții pe teren.

În plus, față de faptul ca intimații - pârâți dețin cea mai mare suprafata de teren care este afectata doar într-o foarte mica măsura de litigiu, consideră ca se afla în situația în care dreptul reglementat de legiuitor conform Regulamentului de mai sus își găsește pe deplin justificarea.

Din cauza demersului apelantei-reclamante început și îndreptat cu vădita rea-credința împotriva lor după ce aceasta semnase în prealabil o tranzacție extrajudiciara cu cea mai mare parte din pârâți, intimații – pârâți S. au acumulat mari prejudicii pe care le-a adus la cunoștința apelantei-reclamante prin intermediul Notificării comunicate acesteia sub nr.832/24.04.2008 de către Biroul Executorului Judecătoresc D. Gont (Anexa 3 la prezenta), după cum urmează:

(a) daune cauzate de neînceperea lucrărilor de construire pe teren, în condițiile în care intimații elaboraseră până la acea data toata documentația și obținuseră toate avizele necesare emiterii autorizației de construire, în condițiile Certificatului de Urbanism nr.1849/192/S/9303/14.05.2007 eliberat de Primăria Sectorului 1 București (Anexa 4 la prezenta);

(b) daune cauzate de imposibilitatea vânzării terenului în condițiile ofertei ferme de 1.300 Euro pe metru pătrat adresata intimaților – pârâți de către o societate comerciala pe data de 04.02.2008 (Anexa 5 la prezenta), ofertantul retrăgându-și oferta de comparare în condițiile înregistrării acțiunii apelantei-reclamante. La pierderea oportunității de a fi vândut terenul în condițiile de piața avantajoase ale anului, se adaugă oricum daunele cauzate de înscrierea litigiului în Cartea Funciara nr._ - București Sector 1 a terenului, înscriere care, chiar dacă va fi radiată, va apărea întotdeauna în istoricul cărții funciare, generând suspiciuni pentru eventualii cumpărători și creându-le o poziție defavorabila în relație cu aceștia;

(c) cheltuielile suferite cu asigurarea aparerii drepturilor și intereselor noastre legitime în cadrul litigiului dedus judecații instanței.

Deși anticipează opoziția față de prezenta cerere din partea apelantei-reclamantă și poate a unei părți din pârâții din prezenta cauza, solicita instanței sa aibă în vedere faptul ca dreptul subsemnaților de a obține dezmembrarea imobilului exista independent de acordul acestora, tocmai de aceea legiuitorul prevăzând că instanța care judeca litigiul ce afectează imobilul să se poată pronunța în lipsa unei înțelegeri între părțile litigante.

Menționează faptul ca eventualele opoziții nu ar reprezenta decât alte abuzuri de drept din partea apelantei-reclamante, care încearcă prin orice mijloace și din nefericire până în acest moment reușește, blocarea proprietarilor tuturor pârâților, printre care se numără și intimații S..

Rămânerea lor în litigiu cu suprafata afectata de acesta nu ar trebui sa lezeze interesele legitime ale niciuneia dintre părțile în proces. Pe de alta parte însă, blocarea în continuare, pe durata de soluționare a fazei procesule a apelului și eventual a recursului, a întregii lor proprietăți în suprafata totală de 4.881,94 mp pentru o suprafata în litigiu de 100 mp. nu ar face decât sa adauge inutil la pierderile deja foarte mari pe care intimații le-au suferit începând cu data de 06.03.2008 la care apelanta-reclamanta a blocat Cartea Funciara nr._ - București Sector 1 în care este intabulat dreptul lor de proprietate prin înscrierea litigiului pe care cu rea-credința l-a îndreptat împotriva intimaților-pârâți S..

Față de cele de mai sus, solicita instanței admiterea cererii astfel cum a formulata și pronunțarea unei încheieri prin care sa fie încuviințata dezmembrarea conform art.83 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.

În drept au fost invocate dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate imobiliara nr.3/2006, modificat și completat.

La data de 26.03.2013 intimații – pârâți Neamtu C. D. și Neamtu C., P. T. și Pomencu M. N., M. M. și Cua Helene, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului atât ca urmare a excepțiilor invocate la fond, iar în subsidiar respingerea apelului ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată la data de 01.04.2013 intimații – pârâți S. I. și S. L. au solicitat respingerea, ca nefondat a apelului declarat de apelanta – reclamantă ..CORP SRL, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 03.04.2013 intimații – pârâți Gramescu B. O. și Gramescu B. D. I. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat de apelanta – reclamantă ..CORP SRL ca nefondat, menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 04.04.2013 intimații – pârâți P. V. C., I. I. M. și P. I. au depus întâmpinare solicitând respingerea, ca nefondat a apelului declarat de apelanta – reclamantă ..CORP SRL, menținerea în totalitate ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de, dispozițiile art 304 cod procedură civilă din materia recursului, care stabilesc în mod expres și limitativ, cazurile de modificare respectiv de casare a hotărârii recurate exclusiv pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art 295 cod procedură civilă, în alineatul 1 permit instanței de apel să examineze cauză, în limitele criticilor invocate prin cererea de apel atât din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al aplicării legii iar în alineatul 2 dau posibilitatea instanței să refacă probatoriul administrat în primă instanță și să administreze probe noi dacă consideră necesar.

Pe cale de consecință, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară devolutivă, spre deosebire de recurs, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, astfel că organul judiciar în apel este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și poate modifica situația de fapt reținută, exercitând atât un control de legalitate câr și de temeinicie asupra soluției apelate.

Examinând cererea de apel promovată de reclamanți, Curtea constată că, în esență, reclamanta a formulat 2 motive de apel, criticând sentința primei instanțe, sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art 584 cod civil și art 2 alin 1 din legea 54/1998, sub aspectul nerespectării principiului disponibilității, susținând în esență că tribunalul se pronunță de două ori pe excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește constatarea nulității procesului vernal de grănițuire și că omite să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, precum și aprecierea eronată a probelor. Critica relativă la maniera de interpretare a materialului probator constituie cel de-al doilea motiv de apel, potrivit modului de structurare a apelantei, subsumat acestui motiv fiind formulate și critici care vizează cele două motive de nulitate a procesului verbal de grănițuire, fiind reluate susținerile privind necesitatea respectării formei autentice la încheierea procesului verbal de grănițuire, care au fost exprimate și în cadrul primului motiv de apel.

Examinând primul motiv de apel, având în vedere că se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art 584 cod civil, precum și necesitatea respectării formei autentice la încheierea procesului verbal de grănițuire, Curtea pornește în analiza chiar de la conținutul acestui proces verbal de grănițuire. Așa cum rezultă din conținutul acestui, act motivele pentru care părțile semnatare au recurs la încheierea sa, rezidă în faptul că parcelele 39, 42, 42 și 44 se învecinează în partea de nord a tarlalei A 178, că din eroare parcelele 39 și 42 se suprapuneau pe o suprafață de aproximativ de_ mp, aspect constatat ca atare de către oficiu de cadastru, precum și în faptul că documentația cadastrală aferentă parcelei 39 a fost aprobată de OCGC București și corespunde planului parcelar al tarlalei anterior menționate, urmând ca documentațiile parcelelor 41 și 44 să fie refăcute pentru a fi compatibile cu planul parcelar și pentru a se înlătura orice suprapunere în teren a parcelelor în litigiu. Clauzele acestui proces verbal de grănițuire, cuprind practic modalitatea de delimitare a acestor parcele, prin trasarea exactă a liniei de hotar pe planul anexă procesului verbal cu mențiunea că părțile se declară în final de acord cu amplasarea și delimitarea proprietăților lor, așa cum rezultă di documentația cadastrală a parcelei 39, recepționată deja de OCGC București, precum și documentațiile cadastrale ale parcelei 41 și respectiv 44( în componența căreia intră cele 10 loturi), ce urmează a fi refăcute. De asemenea, părțile s-au obligat să efectueze în cel mai scurt timp posibil, Judecătoriei Sectorului 1 Biroului de Carte Funciară efectuarea tuturor înscrierilor și rectificărilor necesare în cărțile funciare ale parcelelor 39, 41, 42 și 44. Relevante sunt de asemenea și dispozițiile art 7 din procesul verbal de grănițuire, prin care părțile califică procesul verbal, atât sub aspectul efectelor cât și al naturii juridice, stipulându-se că prin perfectarea acestui nu se realizează înstrăinări de terenuri, unicul scop fiind acela de a realiza grănițuirea proprietăților limitrofe, precum și faptul că procesul verbal de grănițuire are valoare unei tranzacții extrajudiciare, menită să preîntâmpine orice eventual litigiu care s-ar putea în legătură cu obiectul procesului verbal.

Prin motivele de apel s-a invocat greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art 584 cod civil, care statuează în sensul că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cu mențiunea că spezele grănițuirii se vor suporta în mod egal de titularii fondurilor învecinate.

Curtea pornește în analiza acestei critici de la fizionomia juridică a instituției juridice a grănițuirii, care comportă câteva distincții la nivel noțional, în sensul că operația grănițuirii este o operație materială care constă în trasarea semnelor exterioare pentru identificarea liniei de graniță dintre două terenuri vecine. De regulă, stabilirea limitei despărțitoare între proprietățile învecinate este precizată în actele de proprietate. Numai în cazul în care limita de graniță între proprietățile imobiliare nu este stabilită, integral sau parțial, se pune problema trasării acesteia, ceea ce, de regulă, se realizează prin înțelegerea titularilor fondurilor învecinate. În caz de neînțelegere,oricare dintre proprietarii vecini are la dispoziție acțiunea în grănițuire, care se grefează pe dreptul de proprietate, constituind un mijloc direct de apărare a acestuia. Practic, interesul promovării unei astfel de acțiuni există în situația în care între cele două terenuri vecine nu au fost trasate semne despărțitoare, precum și în ipoteza în care astfel de semne exterioare există dar, nefiind stabilite prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească, sunt contestate. Acțiunea în grănițuire este definită în doctrină ca fiind acțiunea reală imobiliară și petitorie, prin care reclamantul, prevalându-se de dreptul său de proprietate asupra unui teren, îl cheamă în judecată pe proprietarul fondului învecinat, pentru a marca, prin semne exterioare, granița dintre cele două terenuri. Această definiție, pune în valoare faptul că dreptul și obligația de grănițuire au un caracter reciproc și fac parte din categoria limitelor normale de exercitare a dreptului de proprietate în raporturile dintre vecini, cu precizarea că dreptul la grănițuire decurge în mod firesc din conținutul juridic al dreptului de proprietate imobiliară, iar obligația corespunzătoare grănițuirii apare ca o obligație propter rem. Prin intermediul acestor instrumente juridice este posibilă stabilirea limitelor de exercitare a acestui drept sub aspectul suprafeței terenului, respectiv al amplasamentului. În literatură de specialitate, sunt examinate caracterele juridice al acțiunii în grănițuire, subliniindu-se faptul că în mod normal o astfel de acțiune nu presupune că reclamantul contestă dreptul de proprietate al pârâtului, astfel încât litigiul nu poartă asupra acestui drept. În egală măsură, trebuie evidențiat faptul că contestarea nu privește întinderea terenului limitrof sau în general dreptul de proprietate al acestuia, cu precizarea că în ipoteza în care există între titularii fondurilor învecinate și divergențe de această natură, nu pot fi tranșate pe calea acțiunii în grănițuire, ci este necesar ca reclamantul să alăture acțiunea în grănițuire celei în revendicare, cu respectarea regulilor ce conturează regimul juridic al acesteia.

Având în vedere că grănițuirea cunoaște două modalități de realizare și anume pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, efectele juridice fiind același în ambele ipoteze, iar parametrii în care se realizează delimitarea terenurilor vecine fiind aceeași, Curtea constată că aspectele teoretice anterior explicitate cu referire la acțiunea în grănițuire își găsesc deopotrivă aplicabilitatea și în situația în care grănițuirea s-a realizat prin înțelegerea părților, fără a fi necesară intervenția organului judiciar. Prin urmare, interpretând, din această perspectivă, procesul verbal de grănițuire, atât sub aspectul clauzelor cât și din punct de vedere al naturii juridice a operațiunilor juridice pe care le constată, ținând cont de voința reală a părților, Curtea apreciază că procesul verbal de grănițuire nu constituie altceva decât o modalitate convențională de remediere a unor inadvertențe, care au ca sursă erori de natură cadastrală( sesizate și de organele în drept) și care se concretizau în apariția unor suprapuneri între loturile de teren aflate în proprietatea părților, remediere care a reclamat o reașezare, respectiv reamplasare a loturilor părților semnatare, fără a se aduce atingere suprafeței a fiecărui lot de teren și fără a implica transferuri de drepturi reale.

Așa cum reiese din prevederile art 7 din procesul verbal de grănițuire, părțile au calificat acest act juridic, drept o tranzacție extrajudiciară, care este definită în literatura de specialitate, pornind de la dispozițiile art 1704 cod civil, ca fiind un contract prin care părțile pun capăt unui proces început sau preîntâmpină nașterea unui proces, prin concesii reciproce. În doctrină, tranzacția este caracterizată ca fiind un contract consensual, cu precizarea că cerința formei scrise este impusă ad probationem de dispozițiile art 1705 cod civil. Tranzacția poate deveni act solemn doar în situația în care presupune înstrăinarea unui bun pentru care a cărei validitate dispozițiile legii stipulează această formă, cum este situația terenurilor, a căror înstrăinare nu se poate realiza, sub sancțiunea nulității absolute, decât în formă autentică. O astfel de prevedere conțineau și dispozițiile art 2 din legea 54/1998, în vigoare la data încheierii procesului verbal de grănițuire, dispoziții pe care le invocă și apelanta în susținerea acestei critici. În lipsa formei autentice, tranzacția, purtând asupra unui teren intravilan sau extravilan și perfectată cu neobservarea formei autentice poate valora cel mult un anteconract, din care izvorăște obligația încheierii convenției cu respectarea prescripțiilor legale din punct de vedere al formei actului juridic.

Făcând aplicarea în speță a acestor aspecte teoretice, Curtea constată că procesul verbal de grănițuire nu se încadrează în această ipoteză, în condițiile în care prin intermediul său nu se produc transferuri reale imobiliare, care să reclame, drept condiție de valabilitate, forma autentică, ci părțile semnatare doar au procedat la eliminarea, pe cale amiabilă, a suprapunerilor existente și constatate ca atare și de către OCGC București în procesele verbale, ce preced încheierii actului a cărui nulitate se cere a fi constată.

Pentru fundamentarea acestei concluzii, Curtea are în vedere și situația de fapt stabilită în cauză precum și modalitatea în care s-au succedat faptele care au condus la generarea acestui litigiu. Din această perspectivă, Curtea reține că sunt relevante relațiile furnizate de Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, la data de 23 07 2008, prin care sunt evidențiate cauzele care au determinat cererea reclamantei de rectificare a planului de amplasament pentru lotul de teren pe care îl deține în proprietate, identificat prin . cadastral 6279. Astfel ANCPI arată că din verificările efectuate de către această autoritatea la nivelul OCPI București, a rezultat faptul că documentațiile tehnice aferente imobilelor reprezentate de parcelele 39, 42 și 44 au fost rectificate la nivelul anului 2003, în ceea ce privește configurația, în baza procesului verbal de grănițuire încheiat la data de 23 12 2003. ANCPI relevă faptul că aceste rectificări au fost considerate necesare de reprezentanții OCGC București și persoanele autorizate care au întocmit documentațiile cadastrale aferente parcelelor 39, 41, 42 și 44, potrivit proceselor verbale încheiate la data de 16 07 2003, 31 07 2003 și 25 08 2003, care urmare a constatării unor neconcordanțe între situația reală din teren și planurile de amplasament. Deși reclamanta apelantă a fost parte în procesul verbal de grănițuire din data de 23 12 2003, aceasta nu a solicitat rectificarea planului de amplasament al imobilului său, în același timp cu ceilalți semnatari ai procesului verbal. Cererea reclamantei având acest obiect a fost depusă la data de 02 08 2007, solicitarea fiind respinsă, datorită suprapunerii cu planurile de amplasament ale imobilelor cu nr cadastrale_ (care formează .. În privința parcelei 51, ANCPI punctează faptul că, deși proprietarul acestui lot nu a fost parte în procesul verbal de grănițuire din 2003, documentația tehnică a imobilului său a fost avizată la nivelul anului 2004, pe o configurație ce ținea cont de poziția rectificată a planurilor de amplasament ale parcelelor 39, 42 și 44. De asemenea, din aceste relații, reiese că documentația inițial avizată de OCGC București pentru . o rectificare la data de 30 03 2007, motivată de modificarea amplasamentului s-a realizat la cererea proprietarului pentru evitarea suprapunerii cu . 8290. În ceea ce privește recepționarea documentației aferentei acestei parcele fără număr, se arată că data respectivă, OCPI nu dispunea de baza tehnică necesară pentru a verifica corectitudinea executării din punct de vedere tehnic a planurilor de amplasament.

În cauză s-au efectuat în fața primei instanțe două rapoarte de expertiză, ale căror concluzii convergente, sunt în măsură să explice și să elucideze pe de plin aspectele faptice, ce impuneau a fi lămurite în cauză.

Astfel, potrivit constatărilor și concluziilor primului raport de expertiză, rezultă că expertul a identificat existența unor suprapuneri între parcele în litigiu, învederând atât lipsa unei suprafețe de teren din totalul suprafeței pe care o însumează parcelele în litigiu, cât și problemele generate de apariția unei parcele cu număr cadastral 8290/2000, a cărei suprafață inițială a fost de 1200 mp,pentru ca în documentația cadastrală să fie menționată suprafață de 1258 mp, cu precizarea această parcelă( care nu are atribuit număr de parcelă) u a fost inclusă în planurile de parcelare 1 și 2 întocmite de Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar. Expertul mai relevă un aspect, care în opinia sa este de natură să accentueze situația de suprapunere creată și anume faptul că, . în cel de-al II lea plan parcelar (în condițiile nu figura în primul plan) are o poziționare și formă atipică față de celelalte parcele, în sensul că este depărtată față de lac și șosea și are dimensiunea maximă înspre lac, unde parcelele în litigiu au prevăzută dimensiunea minimă de ieșire la lac, conform amplasării parcelelor în tarlaua A178.

De asemenea, expertul învederează faptul că inițial . la nord direct cu . nu cu . avea suprafață de 0,25 ha în planul parcelar nr 1,iar în cel de-al doilea plan parcelar, figurează cu suprafața de 0,325 ha, pentru care s-a întocmit documentația cadastrală și s-a realizat intabularea cu suprafață de 0,075 mp mai mare.

Așa cum s-a învederat în coraportul de expertiză întocmit de expertul parte N. V. și cum de altfel s-a susținut și prin obiecțiunile formulate de părți, deși, primul raport de expertiză clarifică anumite aspecte, nu răspunde obiectivelor fixate de instanță, nefăcându-se o analiză a amplasamentului fiecărei parcele în parte, potrivit documentelor tehnice aflate la dosarul cauzei, în sensul că nu se realizează poziționarea acestora conform amplasamentului stabilit în documentele ,menționate în obiectivele expertizei și anume: planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelelor din tarlaua A 178,, planurile anexă proceselor verbale întocmite de OCGC București în cursul anului 2003 și a procesului verbal de grănițuire din 23 12 2003. În privința cauzei care a generat litigiul de față și expertul parte achiesează la concluziile raportului de expertiză în sensul că mărirea parcelei nr 51 de la 2500, în primul plan parcelar mp la 3250 mp, în cel de-al II lea plan parcelar și introducerea unei alte parcele între aceasta și . suprafață de 1250 mp, fără a i se atribui număr de parcelă.

Pe cale de consecință, prin încheierea din data de 05 05 2010, tribunalul, admițând obiecțiunile părților, a dispus refacerea raportului de expertiză de către un alt expert. Potrivit celui de-al II-lea raport de expertiză, se reține că punerile în posesie a proprietarilor în tarlaua A178, s-a realizat în conformitate cu planul parcelar aprobat de OCPI, făcând parte din fiecare documentație cadastrală, precum și faptul că amplasamentul, suprafețele și vecinătățile actuale ale loturilor 39, 42 și 44, coincid cu amplasamentul, suprafețele și vecinătățile parcelelor din care provin, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor 39, 42, 44 ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București la datele de 16 07 2003, 31 07 2003, 18 08 2003 și 25 08 2003, precum și în procesul verbal de grănițuire din 23 12 2003. În privința parcelei 41, ce aparține reclamantei apelante, s-a constatat de către expert că amplasamentul corespunde cu cel din procesele verbale anterior menționate, amplasament ce corespunde cu cel din planul parcelar al tarlalei A178, după care s-a efectuat punerea în posesie. Cu privire la . învederat prin concluziile raportului de expertiză faptul că amplasamentul, suprafața și vecinătățile actuale ale acesteia nu coincid cu amplasamentul, suprafața și vecinătățile lotului 51 din care provine, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor 39, 42, 44 ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București la datele de 16 07 2003, 31 07 2003, 18 08 2003 și 25 08 2003. Expertul arată că . cadastral_, respectiv . translatată spre sud, suprapunându-se în mare măsură peste ., ieșind din configurația procesului verbal de grănițuire din 23 12 2003, avizată de ONCGC București. De asemenea, se învederează prin concluziile expertului faptul că loturile dezmembrate din . mărit suprafața cu 638 mp. În completare, expertul mai reține că proprietarul parcelei 51 pus în posesie conform planului parcelar nu respectă acest plan și odată cu dezmembrarea lotului său de teren în subparcele, a modificat forma terenului și poziția acestuia, în baza unui plan care nu este indicat și fără a ține seamă de faptul că pe latura de est, există proprietar pus în posesie, astfel că modificarea pe care o face aduce atingere proprietății situate la est, adică ., ajungând cu încălcarea dreptului de proprietate până în perimetrul parcelei 44.

Cu privire la . cu nr cadastral 8290, se arată că aceasta nu figura pe planul parcelar, în baza căruia s-a realizat punerea în posesie în temeiul legii fondului funciar, cu precizarea că s-a adoptat în prezent un plan parcelar în care adăugată o parcelă fără număr, situată la vest de . a modifica restul planului parcelar, această parcelă fără număr ocupând o suprafață semnificativă din . în perimetrul parcelei 41 și chiar mai mult, până în perimetrul parcelei 44.

Părțile au formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de prima instanță, expertul menținându-și punctul de vedere exprimat inițial, completându-și concluziile în sensul că a identificat suprafața de teren ocupată de pârâți din . reclamantei( 1417 mp) și .), reînvederând faptul că . translatată către sud suprapunându-se în mare măsură peste ., ieșind din configurația procesului verbal de grănițuire din 23 12 2003, avizată de ONCGC București, precum și faptul că loturile dezmembrate din . mărit suprafața cu 638 mp. Expertul mai evidențiază că . a făcut parte din lanul parcelar inițial( în baza căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor inițiali, în temeiul legilor reparatorii din materia fondului funciar) și că ocupă din terenul pârâților, titulari au loturilor de teren din . de 1112 mp și din terenul reclamantei, titulara parcelei 41, o suprafață de 152 mp.

Analizând comparativ concluziile celor două expertize, trecând peste faptul că primul expert nu a răspuns punctual obiectivelor fixate de instanță, Curtea constată că ambii experți identifică drept cauză a deficitului de suprafață din lotul reclamantei ( . noi parcele( fără număr de parcelă) identificată cu nr cadastral 8290, care nu a figurat pe planul parcelar inițial, în temeiul căruia s-au făcut punerile în posesie în temeiul legii fondului funciar, care ocupă o porțiune din terenul parcelei 51, situată la vest . apelante, parcelă 51, care își rectifică la nivelul anului 2007 amplasamentul, tocmai pentru a evita suprapunerea cu . astfel, translatându-se către sud, se suprapune cu . suprafeței stabilite de cel de-al doilea expert, prin răspunsul la obiecțiuni. Astfel, Curtea apreciază că susținerea potrivit căreia concluziile celor două rapoarte sunt concordante este pe deplin fundamentată.

Pe cale de consecință, revenind la consecințele juridice ale procesului verbal de grănițuire, în sensul de a stabili dacă implică sau nu transferul drepturilor reale imobiliare, Curtea, servindu-se și concluziile lucrărilor de specialitate efectuate în faza judecății în primă instanță, anterior expuse pe larg, reține că rolul, concretizat de altfel în rectificarea documentațiilor cadastrale ale pârâților titulari ai parcelelor 39, 42 și 44( cu excepția reclamantei, motivele reieșind din relațiile furnizate de ANCPI), a fost acela de a realiza o reașezare a parcelor anterior menționate, astfel încât amplasamentul, suprafața și vecinătățile să corespundă planului parcelar în temeiul căruia s-a efectuat punerile în posesie a persoanelor îndreptățite. Această reașezare s-a realizat practic prin remodelarea liniilor de hotar, fără ca proprietarii parcelor implicate în operațiunea de grănițuire să-și transfere dreptul de proprietate pe anumite suprafețe de teren. Concluzionând, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art 584 cod civil, în condițiile art 2 din legea 54/1998, care reglementa circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data încheierii procesului verbal de tranzacție, nu sunt incidente în cauză, pentru motivele anterior detaliate.

În privința prescripției dreptului material la acțiune, reținând că se invocă sancțiunea nulității absolute, care potrivit regulilor ce îi conturează regimul juridic, este imprescpriptibilă extinctiv, nu poate fi acoperită( cu excepția cazurilor prevăzute de lege) și poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, Curtea apreciază corectă soluția de respingere a acestei excepții pronunțată de prima instanță.

De asemenea, Curtea reține că nu acestea este cadrul procesual în care să se examineze concordanța, lato sensu, cu dispozițiile legale a intabulăriilor efectuate de pârâți, în condițiile nu a fost investită cu un astfel de petit, prima instanță, verificând prin intermediul probei cu expertiză, administrată în cauză, maniera în care amplasamentul, suprafața și vecinătățile loturilor deținute de pârâți respectă actele juridice considerate relevante în cauză: planul parcelar în baza căruia s-au efectuat punerea în posesie, procesele verbale întocmite de în procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București în cursul anului 2003 și care preced încheierea procesului verbal de grănițuire, precum și acest ultim proces verbal menționat, acest aspect fiind necesar a fi clarificat pentru justa soluționare a cauzei.

În susținerea primului motiv de apel s-a mai invocat nerespectarea principiului disponibilității, justificat, în opinia reclamantei, de faptul că tribunalul se pronunță de ori asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune dar omite să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în condițiile în care această excepției fusese unită cu fondul.

Cu privire la primul aspect legate de pronunțarea de ori asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că menționarea soluției de respingere a excepții și în dispozitiv, nu numai prin încheierea prin care a fost soluționată, corespunde exigențelor de redactare a dispozitivului, în sensul că acesta trebuie să consemneze soluția supra tuturor excepțiilor procesuale invocate de părți în cursul procesului, alături de soluția dată asupra fondului, în măsura în care rezolvarea excepțiilor nu împiedică pronunțarea asupra fondului raportului juridic litigios dedus judecății. O situație similară se întâlnește în practică în ipoteza în care, în cursul procesului, la un termen de judecată, se invocă o excepție procesuală, asupra căreia instanța se pronunță pe loc și continuă soluționarea cauzei, trecând la discutarea și încuviințarea probatoriului. În dispozitivul încheierii de la acel termen va figura și soluția dată asupra excepției, deși aceasta se regăsește și în practicaua încheierii, în care este consemnat mersul dezbaterilor și acest lucru u echivalează cu o dublă pronunțare asupra unui incident procedural. Pe cale de consecință, curtea reține că nu poate fi vorba de un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii.

În ceea ce privește chestiunea nepronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, Curtea constată nu se poate identifica interesul formulării unei astfel de critici, în condițiile în care excepția nu a fost promovată de reclamantă ci de către părțile adverse, care nu au exercitat calea de atac a apelului. Apelanta invocă nepronunțarea primei instanțe asupra acestei excepții, deși soluția reiese, în mod implicit, dar neechivoc, din soluția dată asupra fondului litigiului, dar trebuie precizat că, prin menținerea pârâților în proces, este evident că reclamanta nu a suferit nicio vătămare procesuală.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, Curtea constată că se invocă aprecierea eronată a probelor de către instanța de fond. Curtea apreciază ca nefondată această susținere, în condițiile în care tribunalul a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat în mod corect, reținând situația de fapt în prezenta cauză, în urma examinării coroborative a tuturor probelor din dosar. Situația de fapt, care a rezultat din materialul probator administrat în faza judecății în primă instanță, care a fost reanalizat și de către instanța de control judiciar, a fost prezentată detaliat în cele ce preced, astfel că, se apreciază de către Curte că nu se impune reluarea acestei argumentații.

Apelantul reia în cadrul celui de-a II-lea motiv de apel chestiunea formei autentice, pe care ar trebui să o îmbrace procesul verbal de grănițuire, în opinia sa, aspecte cărora Curtea le-a dat deja un răspuns.

Subsumat acestui motiv de apel, reclamanta a mai invocat nerespectarea dispozițiilor art 129 cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului în cauză. Curtea va înlătura această susținere ca nepertinentă, în condițiile în care părțile au formulat întâmpinări și concluzii scrise cu privire la chestiunile de fapt și de drept care au fost puse în discuție în cauză, inclusiv cu privire la excepțiile invocate în cursul judecății, astfel că părțile au avut în concret posibilitatea și chiar și-au prezentat punctul de vedere asupra tuturor aspectelor faptice și juridice în litigiu, prima instanță manifestându-și rolul activ în limitele și în modalitățile permise de dispozițiile art 129 cod procedură civilă, cu respectarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil.

De asemenea, s-a mai susținut că în ipoteza în care instanța considera materialul probator administrat ca insuficient, putea dispune completarea acestuia. Examinând lucrările dosarului de fond din această perspectivă, Curtea reține că mijloacele de probă administrate, constatând în înscrisuri, interogatoriu și expertize sunt suficiente și au fost de natură să elucideze complet aspectele de fapt și, pe cale de consecință, pe cele de drept, care s-au ridicat în cauză. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și precizată, precum și față maniera în care celelalte probe administrate în cauză au clarificat situația de fapt și de drept, încuviințarea probei testimoniale apare ca fiind vădit inutilă și nepertinentă. În speță se pune problema validității unui act juridic, care a fost redactat într-un limbaj juridic adecvat, astfel încât voința părților este reflectată în mod fidel de terminologia folosită, și nu se pune problema necesității administrării de probatorii pe acest aspect. Fiind vorba de un act prin care consemnează înțelegerea părților semnatare, privind modalitatea de grănițuire a parcelelor de teren pe care le dețin, cu implicații în ceea ce privește documentația cadastrală a acestora( înseși cauza ce a condus părțile la realizarea grănițuirii pe cale amiabilă fiind, de asemenea, reprezentată de neconcordanțe ale documentației cadastrale cu situația din teren), Curtea apreciază că lămurirea situației de fapt din speță reclama obținerea de relații de la instituțiile competente în domeniu( ANCPI, OJCGC Ilfov și OCGC București) precum și lămurirea situației actuale a loturilor de teren din proprietatea părților litigante, sub aspectul concordanței cu planurile parcelare și celelalte acte relevante prin intermediul expertizei realizate de un expert topo-cadastrist. În ceea ce privește pretinsa înțelegere verbală a părților semnatare ale procesului verbal de grănițuire, referitoare la încheierea ulterioară de acte juridice translative de proprietate, ce trebuia să aibă drept rezultat rezolvarea suprapunerilor reciproce ale celor 4 parcele, Curtea reține că existența acesteia este negată de pârâți, o astfel de înțelegere nu rezultă din nici un mijloc de probă administrat în cauză, procesul verbal de grănițuire nu oferă nici un indiciu în acest sens, ba, din contră, exclude varianta susținută de apelantă, deoarece se consemnează expres în finalul acestuia că s-au stins toate doleanțele părților semnatare și că nu operează transferuri de proprietate între acestea, în condițiile în care părțile se obligă să întreprindă demersuri pentru rectificarea documentațiilor lor cadastrale și să respecte liniile de graniță astfel cum au fost stabilite.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor legii 31/2009, sub aspectul lipsei autorizării prealabile a Adunării Generale a societății, Curtea apreciază ca nefondată această susținere, în condițiile în care, din analiza conținutului procesului verbal de grănițuire, se constată că actul a fost semnat de către poartă semnătura reprezentantului societății și ștampila acesteia în partea finală, ceea ce atestă faptul că reclamata prin delegatul său și-a asumat clauzele actului. Curtea reține că, în primul rând, trebuie observat faptul că apelanta își invocă propria culpă, susținând că procesul verbal de grănițuire a fost semnat de persoana împuternicită, fără respectarea dispozițiilor legale relative la modalitatea de desemnare a reprezentantului societăților comerciale.

Chiar trecând peste acest aspect, Curtea are în vedere faptul că reclamanta este o societate comercială cu răspundere limitată, cu asociat unic și nu o societate pe acțiuni și că efectele procesului verbal de grănițuire nu constau în înstrăinări sau dobândiri de drepturi, astfel că nu se pune problema obținerii prealabilă a aprobării de către Adunarea Generală a Asociaților. În egală măsură, Curtea reține că reclamanta invocă aceste chestiuni, față de pârâți, care sunt terți în privința manierei în care aceasta și-a asigurat reprezentarea la semnarea procesului verbal de grănițuire și nici nu a făcut dovada că aceștia cunoșteau sau, potrivit împrejurărilor, ar fi trebuit să cunoască că nu ar fi existat acordul asociatului unic. Pentru fundamentarea acestei concluzii, în sensul netemeiniciei criticii formulate de reclamamtă, Curtea are în vedere și faptul că grănițuirea parcelelor deținute de părțile semnatare nu a implicat renunțări reciproce la drepturi sau efectuarea de prestații noi în schimbul renunțării celorlalte părți la dreptul de proprietate asupra unor porțiuni de teren, ceea ce înseamnă că procesul verbal de grănițuire nu produce efecte constitutive sau translative de drepturi reale, astfel că împuternicirea acordată de administratorul apelantei este pe deplin eficientă și suficientă pentru valabilitatea operației juridice din acest punct de vedere.

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la soluția de respingere a capetelor de cerere având ca obiect revendicarea unor suprafețe de teren de la pârâții titulari ai parcelelor nr 39 și 44, precum și constatarea dreptului de proprietate a reclamantei asupra unei porțiuni de teren din . cu titularii loturilor dezmembrate din această parcelă, Curtea reține că a dat deja un răspuns acestor chestiuni în cele ce preced. Examinând concluziile celor două rapoarte de expertiză coroborat cu relațiile furnizare de ANCPI, inclusiv documentațiile cadastrale ale loturilor de teren aflate în proprietatea părților, Curtea a clarificat toate aspectele de fapt ale cauzei, astfel că nu se impune reluare acestei analize.

Curtea consideră necesar să puncteze faptul că reclamanta, prin motivele de apel susține că pârâții stăpânesc porțiuni din terenul său, în temeiul procesului verbal de grănițuire( act lovit de nulitate absolută, în concepția sa), în privința proprietarilor parcelelor 39 și 44 și respectiv justificat de faptul că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară este anterioară, în privința proprietarilor parcelei 51. Pornind de la faptul că motivele de nulitate invocate de reclamantă au fost găsite de către instanța de control judiciar ca nefondate, confirmându-se astfel soluția primei instanței și având în vedere și întreaga analiză, realizată anterior, cu privire la efectele juridice și consecințele concrete pe care le-a avut procesul verbal de grănițuire și anume stabilirea formei celor 4 parcele, care și-au conservat cu strictețe suprafața, astfel încât să corespundă planului parcelar în temeiul căruia s-a efectuat punerea în posesie și să elimine suprapunerile care existau în teren, Curtea apreciază că revendicarea suprafețelor de teren față de pârâții, titulari ai parcelelor 39 și 44 este nefondată.

Așa cum s-a concluzionat de către experți, cauza pierderilor de teren pe care le-a suferit reclamanta, se datorează modificării amplasamentului și măririi suprafeței, aparent fără bază legală, a parcelei 51, care au generat suprapuneri cu ., la rândul său, translatarea spre sud a parcelei 51 datorându-se apariției parcelei fără număr, care nu figura pe planul parcelar inițial ( care a stat la baza efectuării punerii în posesie în temeiul legislației fondului funciar) și care a fost introducă fără modificarea corespunzătoare a restului planului parcelei al tarlalei A 178. Pentru stabilirea temeiniciei capetelor de cerere având ca obiect revendicarea, Curtea apreciază că sunt edificatoare concluziile expertului în sensul că amplasamentul, suprafețele și vecinătățile actuale ale loturilor 39, 42 și 44, coincid cu amplasamentul, suprafețele și vecinătățile parcelelor din care provin, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor 39, 42, 44 ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București la datele de 16 07 2003, 31 07 2003, 18 08 2003 și 25 08 2003, precum și în procesul verbal de grănițuire din 23 12 2003.

Nu acestea au fost constatările expertului și în privința parcelei 51, cu privire la care s-a învederat că amplasamentul, suprafața și vecinătățile actuale ale acesteia nu coincid cu amplasamentul, suprafața și vecinătățile lotului 51 din care provine, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor 39, 42, 44 ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București la datele de 16 07 2003, 31 07 2003, 18 08 2003 și 25 08 2003. Expertul a mai arătat că . cadastral_, respectiv . translatată spre sud, suprapunându-se în mare măsură peste ., ieșind din configurația procesului verbal de grănițuire din 23 12 2003, avizată de ONCGC București. De asemenea, se învederează prin concluziile expertului faptul că loturile dezmembrate din . mărit suprafața cu 638 mp. În completare, expertul mai reține că proprietarul parcelei 51 pus în posesie conform planului parcelar nu respectă acest plan și odată cu dezmembrarea lotului său de teren în subparcele, a modificat forma terenului și poziția acestuia, în baza unui plan care nu este indicat și fără a ține seamă de faptul că pe latura de est, există proprietar pus în posesie, astfel că modificarea pe care o face aduce atingere proprietății situate la est, adică ., ajungând cu încălcarea dreptului de proprietate până în perimetrul parcelei 44.

Pe cale de consecință, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefondate capetele de cerere având ca obiect revendicarea unor suprafețe de teren.

În susținerea celui de-al doilea motiv de apel, reclamanta a criticat cel de-al doilea raport de expertiză,susținând că este superficial și că a prezentat denaturat situația existentă pe teren. Examinând raportul de expertiză, Curtea concluzionează în sensul netemeiniciei acestor critici, având în vedere că expertul a răspuns punctual și argumentat la fiecare obiectiv stabilit de instanță, și-a însoțit lucrarea de planuri de situație și schițe topografice edificatoare, a analizat amplasamentul și situația actuală a terenurilor părților în litigiu prin raportare la toate actele relevante: planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor 39, 42, 44 ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București la datele de 16 07 2003, 31 07 2003, 18 08 2003 și 25 08 2003, precum și în procesul verbal de grănițuire din 23 12 2003. Expertul a stabilit cu exactitate amplasamentul, suprafața și forma fiecărui lot de teren, precum și conformitatea acestuia cu fiecare dintre actele anterior enumerate, identificând și calculând suprafețele de suprapunere, unde a fost cazul, explicând totodată și cauzele care generează o astfel de situație. Față de analiza amănunțită realizată de expert pentru a răspunde fiecărui obiectiv fixat de instanță, Curtea consideră că acesta a înțeles situația din teren cât cea din punct de vedere cadastral și a prezentat aceste aspecte într-un mod fidel, fără să le denatureze.

De asemenea a răspuns obiecțiunilor formulate, completându-și concluziile inițiale și menținându-și totodată opinia exprimată inițială. Faptul că expertul a păstrat ca reper pentru analiza întreprinsă procesul verbal de grănițuire nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece acest act a fost recepționat de către OCPI București( în baza sa s-a realizat rectificarea documentației cadastrale de către pârâții semnatari ai acestui proces verbal, inclusiv reclamanta intenționa să facă acest lucru), validitatea sa fost doar contestată pe cale judiciară și nu și constată în această manieră, astfel că atâta timp cât acest aspect nu a fost tranșat printr-o hotărâre irevocabilă în sensul anulării, actul respectiv se bucură de prezumția de validitate. De asemenea, trebuie precizat că expertul nu s-a raportat exclusiv la procesul verbal de grănițuire ci a avut în vedere, în primul rând planul parcelar al tarlalei cât și constatările făcute chiar de către OJCGC Ilfov și OCGC București în cursul anului 2003, referitoare la neconcordanțele dintre situația din teren și cea cadastrală și la suprapunerile care au fost generate și care au condus la reglementarea situației prin perfectarea procesului verbal de grănițuire.

În egală măsură, Curtea consideră nefondată susținerea apelantei potrivit căreia expertul nu a ținut cont de planul parcelar în temeiul căruia s-a efectuat punerea în posesie a proprietarilor din tarlaua A 178, din argumentele aduse în cele ce preced, rezultând în mod indubitabil că, în primul rând expertul s-a raportat la acest plan parcelar, atunci când a examinat corectitudinea amplasamentului, suprafeței și vecinătăților fiecărui lot de teren aparținând părților în litigiu. În acest sens trebuie avută în vedere anexa 6, ce reprezintă planul de situație ce cuprinde imobilele cu forma, poziția, dimensiunile și vecinătățile lor.

De asemenea, Curtea apreciază că lucrarea expertului I. I. este bine argumentată și fundamentată științific, riguros redactată, fiind însoțită de schițe, planuri de situație și planurile parcelare avute în vedere, astfel că nu poate susține că ar fi rezultatul unei simple aprecieri a expertului. Lămuririle pe care expertul le-a dat asupra situației de fapt au fost pertinente și au condus la clarificarea acesteia pe deplin, lucrarea sa fiind motivată și ancorată în materialul probator existent la dosar. Anterior prezentării concluziilor, expertul a învederat succint materialul studiat pentru întocmirea raportului de expertiză și anume planurile parcelare ale tarlalei, documentațiile cadastrale întocmite pentru ocupanții parcelelor în litigiu și a tuturor documentelor aflate la dosarul cauzei.

Curtea apreciază ca nefondată susținerea apelantei în sensul că soluția tribunalului este nemotivată sub aspectul că amplasamentul anterior procesului verbal de grănițuire pe care proprietarii parcelelor 39, 42 și 44 ar fi identic cu cel ulterior acestui proces verbal, deoarece nu apare o astfel de concluzie în considerentele sentinței apelate și nici nu avea să apară, în condițiile în care tribunalul și-a întemeiat soluția pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expert I. I., care arată, în mod clar că, amplasamentul, suprafețele și vecinătățile actuale ale loturilor 39, 42 și 44, coincid cu amplasamentul, suprafețele și vecinătățile parcelelor din care provin, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor 39, 42, 44 ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București la datele de 16 07 2003, 31 07 2003, 18 08 2003 și 25 08 2003, precum și în procesul verbal de grănițuire din 23 12 2003.

În cadrul motivul al doilea de apel, reclamata a mai invocat nemotivarea sentinței, critică pe care Curtea o consideră de asemenea, ca nefondată, având în vedere că existența unei motivări corespunzătoare se analizează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că prima instanță, deși a motivat succint soluția pronunțată a evidențiat argumentele esențiale pentru conturarea raționamentului său, astfel că a tranșat asupra situației de fapt și de drept din cauză și că sunt respectate cerințele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă.

S-a mai susținut că instanța de fond și-a baza soluția dată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză fără examineze și celelalte probe administrate în dosar. Curtea, deși constată justețea acestei afirmații, apreciază că nu este de natură să natură să furnizeze un motiv de nelegalitate, în condițiile în care concluziile expertului au fost elaborate cu luarea în considerare a tuturor probelor relevante existente la dosar și anume documentațiile cadastrale ale proprietarilor parcelelor în litigiu, planurile parcelare ale tarlalei, precum și relațiile furnizate de de Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, la data de 23 07 2008.

Pe cale de consecință, Curtea reține că materialul probator administrat la fond a fost suficient și elocvent pentru clarificarea situației de fapt, astfel că nu a considerat necesară readministrarea probei cu expertiză în faza procesuală a apelului, în condițiile în care dispozițiile art 295 cod procedură dau posibilitatea instanței de apel să completeze sau să refacă probatoriul de la fond sau să administreze probe noi, în măsura în care acest lucru apare ca fiind necesar pentru justa soluționare a cauzei. Pentru toate aspectele anterior învederate, Curtea a apreciat că nu s-a impus refacerea probei cu expertiză.

În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unor suprafețe de teren de 260 mp, Curtea reține că poziția reclamantei este oscilantă, în sensul că pe de o parte susțin că această suprafață de teren se află în posesia lor, dar figurează în cuprinsă în documentația cadastrală a pârâților, proprietari ai parcelei 51 și deci, nu pot formula o acțiunea în revendicare, astfel că justifică un interes pentru reglementarea acestei situați pe cale acțiunii întemeiate pe dispozițiile art 111 cod procedură civilă. Pe de altă parte, din formulare criticilor din apel( fila 19 dosar C.), reiese că pârâții ocupă, în prezent, abuziv o suprafață de 260 mp din terenul reclamantei prin încălcarea liniei de hotar.

În ipoteza în care pretenția reclamantei, deși formulată pe calea acțiunii în constatare se întemeiază pe faptul ocupării concrete a acestei suprafețe de teren de către pârâți, Curtea constată că ne aflăm în situația clasică a acțiunii în revendicare în care proprietarul neposesor urmărește să obțină retrocedarea porțiunii de teren de la posesorul neproprietar, care implică cu necesitatea compararea titlurilor prezentate, operațiune nerealizabilă în cadrul unei simple acțiuni în constatare. În această situație, soluția care se impune este acea de respingere a acțiunii în constatare.

În situația în care suprafața de 260 mp nu este ocupată în fapt de către pârâți, acțiunea în constatare este admisibilă, deoarece obiectul dedus judecății este dreptul de proprietate( din această perspectivă, excepția inadmisibilității fiind nefondată, va fi respinsă ca atare), dar, raportându-se la materialul probator administrat, Curtea constată că este nefondată. Pornind de la schița existentă la fila 32 din dosarul de fond, care relevă suprafață de 260 mp, Curtea își fundamentează soluția de respingere pe concluziile formulate de expertul I. I., în cadrul răspunsului la obiecțiunile încuviințate de instanță, în sensul că . cadastral_, respectiv . translatată spre sud, suprapunându-se în mare măsură peste ., ieșind din configurația procesului verbal de grănițuire din 23 12 2003, avizată de ONCGC București, suprafața de suprapunere fiind de 1417,55 mp ,potrivit schiței din anexa A( fila 225 din dosarul de fond, volumul 3). Așa cum s-a învederat și în cele ce preced, expertul a ajuns la această concluzie, în urma examinării documentației cadastrale a parcelei 51, alături de planul parcelar al tarlalei și de celelalte înscrisuri din dosar. Curtea constată că prin acțiunea precizată, reclamanta a solicitat o altă porțiune de teren, despre care reclamanta arată în cererea de chemare în judecată că reprezintă o fâșie de-a lungul limitei de vest a proprietății sale, pe care o stăpânește în fapt, dar figurează inclusă în documentația cadastrală a pârâților. Pe cale de consecință, Curtea reține că soluția de respingere a capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate este corectă.

În ceea ce privește cererea de rectificare a cărții funciare, față de soluția de respingere a celorlalte capete de cerere, Curtea constată că, în speță, consecință inerentă a acestei soluții este aceea de respingere și a acestui petit, neexistând premisele legale care să atragă, în prezenta cauză, rectificarea cărții funciare, repunerea părților în situația anterioară și nici obligarea pârâților să sisteze lucrările de construcții efectuate.

Cu privire la cererea de dezmembrare a unei porțiuni din terenul pârâților S. I. și L., Curtea reține că prin cererea, așa cum a fost inițial formulată, s-a cerut dezmembrarea unei suprafețe de 100 mp, potrivit solicitărilor reclamantei din acțiunea ce constituie obiectul prezentului dosar. Ulterior, pârâții, pe baza memoriului tehnic întocmit de expertul topo-cadastrist I. D. și pe baza documentației aferente, petenții au cerut ca dezmembrarea să se realizeze în limita suprafeței de 40 mp.

Pentru fundamentarea în drept a cererii lor, pârâții se prevalează de dispozițiile art 83 alin 2 indice 2 din Ordinul 633/2006, potrivit căruia sunt exceptate de la interdicția comasării sau dezmembrării a unui imobil, atât timp cât notarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară și a litigiilor referitoare la imobil nu au fost radiate, situațiile în care doar o parte din imobil este afectată de litigiu. Textul de lege reglementează și modalitatea în care se poate realiza dezmembrarea, în sensul că legiuitorul impune existența consimțământului părților în litigiu exprimat în formă autentică sau dispoziția organului judiciar, sub forma unei încheieri de ședință, prin care să se dispună acest lucru. De asemenea, legiuitorul arată că, în ipoteza în care se încuviințează dezmembrarea, se va forma un imobil distinct din partea grevată de litigiu și unul sau mai multe imobile neafectate de litigiu, ceea ce însemnă că trebuie individualizate foarte precis, din punct de vedere cadastral, partea supusă dezlipirii și restul terenului, neafectat de litigiu.

Făcând aplicarea acestor dispoziții legale în speța de față, Curtea constată că nu sunt îndeplinite exigențele impuse de dispozițiile legale anterior menționate, în condițiile în care cele două porțiuni ale imobilului deținut de pârâți în proprietate nu au fost riguros identificate, pe schițele și planul cadastral depus de petenți. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că suprafață solicitată de reclamantă nu coincide cu cea pentru care, pârâții, au identificat suprapunere, din perspectiva raționamentului societății reclamante. De altfel, Curtea a învederat în cele ce preced, faptul că, potrivit celui de-al II lea raport de expertiză întocmit în faza judecății în primă instanță, expertul a statuat că loturile de teren deținute de reclamantă și de către pârâți, cu excepția titularilor parcelei 51, sunt în deplină concordanță cu planul parcelar, pe baza căruia s-a realizat punerea în posesie, procesele verbale întocmite de OJCGC Ilfov și OCGC București, premergătoare celui din 23 12 2003, precum și cu acest din urmă proces verbal, sub aspectul amplasamentului, suprafeței și vecinătăților, astfel, că nu există suprapuneri în momentul de față, ele fiind înlăturate prin procesul verbal de grănițuire.

Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 296 cod procedură civilă, Curtea, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune, va respinge apelul ca nefondat și cererea de dezmembrare ca neîntemeiată.

Se va lua act că toate părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, excepțiile prescripției dreptului la acțiune și inadmisibilității.

Respinge, ca nefondată, cererea privind încuviințarea dezmembrării suprafeței de teren aflată în litigiu, formulată de pârâții S. I. și S. L..

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta – reclamantă S.C. GLOBE H. PROD CORP S.R.L. cu sediul în București, ..1, . și cu sediul ales la S.C.A M. & Asociații cu sediul în București, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr.725 din 12.04.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții D. M., D. V. cu domiciliul în București, .. 2, vila B, ., M. N., M. M. A. cu domiciliul în București, .. 52, ., G. L. V., G. M. ambii domiciliați în București, ., sector 4, P. V. C., P. I. ambii domiciliați în București, ., sector 1, D. M., D. G. ambii domiciliați în București, ..71, ., sector 6, GRAMESCU B. O., G. B. D. I. ambii cu domiciliul ales la S.C.A. D. B. în București, ., ., ., C. S. A., C. A. M., ambii domiciliați în București, .-13, ., sector 1, S. I., S. L. ambii cu domiciliul ales la S.C.A. D., D. și asociații cu sediul în București, . nr.35, sector 1, P. V., P. Ș., cu domiciliul ales la SCA C. și Asociații cu sediul în București, ., ., C. HELENE, M. M., N. C. D., N. C. toți cu domiciliul ales la S.C.A. M. V. N. cu sediul în București, ., ..2, ., P. T. și P. M. N., ambii cu domiciliul ales în București, ., ..2, . și I. I. M. cu domiciliul în București, ., ., sector 2.

Ia act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I. S. C. G.

GREFIER

S. R.

Red. I.S.

Tehnored. C.S./IS

Ex 2

T.B.Secția a III-a Civilă – S.M.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 1214/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Legea 10/2001. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Legea 10/2001. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 87/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 2027/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 1214/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 86/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Validare poprire. Decizia nr. 365/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cereri. Decizia nr. 1516/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI