Legea 10/2001. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 16119/3/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.196A
Ședința publică de la 31 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă A. E. prin mandatar Sragher P. Ș., cu domiciliul ales la SCAv.Țuca, Z. și Asociații, în București, ..4-8, Clădirea America House, ., ., împotriva sentinței civile nr.1463/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Administrația D. Public Sector 1, cu sediul în București, ., sector 1, M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6 și intimata-intervenientă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, cu sediul în București, ..17, sector 1, având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 24 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 31 mai 2013.
CURTEA
P. cererea din 20.11.2006, reclamanta A. E., prin mandatar Sragher P. Ș., a chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primarul General, Administrația D. Public Sector 1 București și Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 – Municipiului București, solicitând să se dispună restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 61.688 mp situat în București, ., sector 1 (fosta .. 10), iar în subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de soluționare a notificării de restituire a imobilului nr. 2558/2001 intentată în baza Legii nr. 10/2001.
În motivare, a arătat că, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, a formulat notificare, solicitând restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 61.688 mp.
Terenul ce face obiectul dosarului a aparținut tatălui său, Henri Sragher, care l-a deținut conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/31.12.1919 (pentru o suprafață de 2,5 ha) și actului de partaj nr._/14.04.1927 încheiat între frații Sragher (tatăl său, Henri, I. și E.), prin care tatălui său i-a revenit suprafața de 3 ha și 8.988 mp. Deci, suprafața totală deținută de tatăl său era de 6 ha și 3.988 mp (adică 63.988 mp).
Mai arată reclamanta în motivarea cererii sale că în luna martie 1949, prin decizia Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale, terenul „proprietatea lui Henri Sragher" a fost „preluat în folosință" de Direcția Reeducării și Plasării în muncă a Deficienților, iar, ulterior, a fost dat în folosința Sfatului Popular al Capitalei prin Decizia nr. 2193/29.07.1957. În prezent, terenul se află în administrația ADP Sector 1, fiind în folosința Căminului de Bătrâni nr.1 București și I.A.S. Chitila.
Din expertiza tehnică efectuată în data de 24.06.1999 și din cuprinsul completării acesteia din data de 16.05.2000, ambele realizate de expertul tehnic autorizat A. Tabacaru, pentru buna funcționare a Căminului de Bătrâni nr. 1, acestuia îi este necesară o suprafață de 2.300 mp, în care sunt cuprinse clădirile anexele și căile de acces. Restul suprafeței de teren este ocupată de livezi de pomi fructiferi și de construcții neautorizate ale Restaurantului „Doi cocoși".
Motivul pentru care solicită restituirea doar a suprafeței de 61.688 mp, este acela că renunță la cei 2.300 mp teren necesari accesului la Căminul de Bătrâni nr. 1 și la spațiilor aferente anexelor acestuia.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, art. 16 din Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinarea din 20.02.2007, pârâta Administrația D. Public Sector 1 a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca inadmisibil, având în vedere temeiul de drept invocat de reclamantă.
În ceea ce privește capătul doi din cererea de chemare în judecată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece potrivit art. 25 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, obligația de a emite dispoziția/decizia de soluționare a notificării, revine unității deținătoare la care a fost înregistrată notificarea nr. 2558/2001, în speță, Primăria Municipiului București – Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
A mai arătat că nu are calitatea de unitate deținătoare a bunului litigios, întrucât astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic T. A., terenul pentru care a fost inițiată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 aparține Căminului de bătrâni nr. 1 și este destinat desfășurării unor activități de interes public în domeniul sănătății.
P. sentința civilă nr. 812/01.06.2007, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația D. Public Sector 1 și a respins acțiunea față de această pârâtă, ca atare, a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și l-a obligat să emită dispoziție cu privire la notificarea nr. 2558/2001, referitoare la imobilul teren în suprafață de 61.688 mp și spațiile anexă ale acestuia.
Sentința a fost atacată cu apel de către reclamantă, care a invocat nelegala respingere a primului capăt de cerere și greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației D. Public Sector 1.
P. decizia civilă nr. 128A din 25.02.2008, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru cauza cu minori și de Familie a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Reluând judecata, prin sentința civilă nr. 1463/25.10.2010, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația D. Public Sector 1 București, a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire în natură a imobilului situat în București, .. 10, sector 1, astfel cum a fost identificat în cadrul raportului de expertiză topografică de expertul G. G.. Totodată, a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 53.239,31 mp situat în incinta CSS Străulești și pentru terenul în suprafață de 982,31 mp domeniul public al statului prin modernizarea șoselei București-Târgoviște și a respins, ca neîntemeiate, atât cererea pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul aflat în amplasamentul comisiei locale de fond funciar și pentru terenul aflat în incinta restaurantului "Doi cocoși” situat în București, .. 10, sectorul 1, cât și cererea de intervenție formulată de intervenienta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 1 București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, pentru imobilul ce face obiectul cererii de restituire în natură în suprafață de 61.688 mp situat în București, ., sectorul 1, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a formulat notificare care nu a fost soluționată până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că, reclamanta contestă refuzul de soluționare a notificării de către M. București, reprezentat prin Primarul General și solicită ca instanța de judecată să dispună, în principal, restituirea în natură a imobilului, iar, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent potrivit prevederilor speciale ale Legii 10/2001.
Din raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expertul G. G., rezultă că în incinta CSS Străulești se identifică suprafața de 53.239,31 mp, iar 982,31 mp se aflată în domeniul public al statului. P. urmare, calitatea de unitate deținătoare a imobilului, în sensul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, o are M. București, prin Primarul General și, prin urmare, acesta este autoarea administrativă locală îndreptățită să soluționeze notificarea și nu Administrația D. Public Sectorul 1, care nu are calitate procesuală pasivă.
Aceasta întrucât, potrivit adresei nr. 297/1994, terenul se află în administrarea ADP Sectorul 1, fiind în folosința Căminului de Bătrâni nr. 1 și IAS Chitila, în acest sens fiind și adresa nr. 564/05.10.1999 eliberată de OCAOTA București, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ teritorială, fiind vorba despre un imobil deținut de unitatea administrativ teritorială, ADP Sectorul 1 are doar calitatea de administrator al imobilului, căci sentința civilă nr. 5768/01.06.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/1993, prin care s-a constatat că pârâta Căminul de Bătrâni nr. 1 este proprietara clădirii vechi și a anexelor situate în București, .. 10, sectorul 1, precum și a terenului aferent acestor construcții, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, este pronunțată în contradictoriu cu reclamantul S. D., autorul său fiind proprietarul altui lot de teren, respectiv E. Sragher. Reclamanta este succesoarea defunctului Henri Sragher, iar această hotărâre judecătorească nu-i este opozabilă.
Pe fond, a reținut că reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de_,31 mp situat în incinta CSS Străulești și pentru terenul în suprafață de 982,31 mp domeniul public al statului prin modernizarea șoselei București-Târgoviște, în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică întocmit de expertul G. G., potrivit dispozițiilor speciale art. 4 al.2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Aceasta a dovedit calitatea de succesoare în drepturi a tatălui său Henri Sragher, care a deținut întreg imobilul, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/31.12.1919 pentru o suprafață de 2.5 ha și actului de partaj nr._/14.04.1927, încheiat între frații Sragher pentru o suprafață de 3 ha și 8988 mp.
În martie 1949, prin decizia Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale, terenul proprietatea lui Henri Sragher a fost preluat în folosință de Direcția Reeducării și Plasării în muncă a deficienților, iar ulterior, a fost dat în folosință Sfatului Popular al Capitalei, prin decizia nr. 2193/29.07.1957.
P. raportul de expertiză specialitatea topografie s-a procedat la identificarea terenului ce face obiectul litigiului, la identificarea construcțiilor aflate pe teren, iar expertul, a concluzionat că imobilul revendicat de către reclamantă se identifică în parte cu amplasamentul Căminului pentru Persoane Vârstnice nr. 1, parte pe amplasamentul terenului ce constituie rezerva Comisiei Locale de Fond Funciar a Sectorului 1 București, parte pe amplasamentul elementelor stradale (trotuar, spațiu verde și parte din șoseaua asfaltată) din . și parte pe amplasamentul terenului deținut de Complexul Restaurant „Doi cocoși”.
Referitor la suprafața de teren identificată de expert ca făcând parte din proprietatea autorului Henri Sragher, localizată în zona rezervei Comisiei Locale de Fond Funciar, tribunalul nu a dispus acordarea de măsuri reparatorii față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora: „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.
Referitor la suprafața de teren ce se găsește în posesia Complexului Restaurant „Doi cocoși”, tribunalul a reținut că nu poate dispune acordarea de măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001 având în vedere că situația juridică a acestei suprafețe de teren. Potrivit adresei nr._/544/2010, emisă de direcția de Evidență Imobiliară și Cadastrală – Serviciul Evidența Proprietății, o secțiune din imobilul ce a fost consemnat în evidențele cadastrale din anul 1986 pe adresa poștală .. 8, sectorul 1, figurează doar suprafața de teren de 2397 mp din care 909 mp, s-ar afla în folosința INT Turism Hotel Restaurant. Or, expertul identifică o suprafață mult mai mare de teren a cărei situație juridică, nu se poate stabili.
În ceea ce privește amplasamentul incintei obiectivului Căminul pentru Persoane Vârstnice nr. 1, acesta cuprinde construcțiile cu destinație cazare, pavilion administrativ cu alipiri încăperi specifice unității, construcții cu destinație spălătorie, construcții cu destinație depozit alimente, spații depozitare articole de cazarmament și alte construcții anexe adecvate surselor de apa curenta, menajera, canalizare, surselor de energie electrica și gaze naturale.
În incinta Căminului de Bătrâni nr. 1, se afla edificata biserica din lemn în stil maramureșean cu construcția anexa specifica acesteia – lumanar, ce se afla împrejmuite cu gard din plasa de sarma sprijinita pe stâlpi din țeava metalica, iar edificiul parohial este ridicat în baza protocolului încheiat între căminul pentru persoane vârstnice nr. 1 și Arhiepiscopia Bucureștilor (proces-verbal de punere în posesie încheiat la 21.10.2003).
Construcțiile existente pe terenul revendicat solicitat a fi restituit în natură reclamantei sunt edificate din investiții și în folosința căminul pentru persoane vârstnice nr. 1: construcțiile anexe (construcții de depozitare alimente, material și articole de cazarmament, ateliere întreținere și reparații spălătorie și construcții scoase din funcțiune (grajduri magazii sector zootehnic), transformator electric, stația pompe, puțurile de mica, medie și mare adâncime ce asigura apa curenta și menajera, construcțiile rețelei de canalizare și conducta de gaze naturale pentru/in incinta căminul pentru persoane vârstnice nr. 1, pavilion administrativ, construcție cu destinație de cămin, laboratoare, cabinete medicale, centrala termica, cai de acces, împrejmuiri, exceptând construcția pavilion administrativ cu privire la care nu s-a formulat cerere pentru acordarea de masuri reparatorii sau restituirea în natura a acesteia.
Așa fiind, s-a apreciat că terenul revendicat nu este posibil a fi restituit în natură, întregul imobil reprezentând un complex social, fiind conceput pe funcțiuni specifice medicale, de cazare, de tratament, de odihna și recreere, și întregul teren este necesar unei bunei exploatări a căminului de bătrâni și, astfel, funcționând ca un tot unitar.
Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 10 al. 3, din Legea nr. 10/2001, printr-o interpretare per a contrario a acestor dispoziții legale și dispozițiile aliniatului 5 al articolului 10, întregul teren fiind apreciat ca este necesar exploatării căminului de bătrâni.
P. urmare, în raport de dispozițiile art. 1 al. 2 din Legea nr. 10/2001 a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de_,31 mp situat în incinta CSS Străulești și pentru terenul în suprafață de 982,31 mp domeniul public al statului prin modernizarea șoselei București-Târgoviște, care nu poate fi restituit în natură potrivit art. 10 al. 2 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta DGASPC Sectorul 1 București, ce are ca obiect constatarea calității de proprietar al intervenientei asupra construcție ce reprezintă Căminul de Bătrâni nr. 1 Străulești, față de motivele de fapt și de drept invocate, tribunalul a apreciat că sentința civilă nr. 5768/01.06.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/1993, prin care s-a constatat că pârâtul Căminul de Bătrâni nr. 1 este proprietara clădirii vechi și a anexelor situate în București, .. 10, sectorul 1, precum și a terenului aferent acestor construcții, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani pronunțată în contradictoriu cu reclamantul S. D., nu este opozabilă reclamantului. Pe de altă parte, nu se poate reține în contradictoriu cu reclamantul că posesia exercitată de către intervenientă ar duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deoarece posesia nu poate fi considerată una utilă, nicicând reclamantul neputând face acte de opoziție la posesia intervenientei, imobilul aflându-se în proprietatea statului, iar imposibilitatea restituirii în natură a imobilului s-a dispus de către instanță nu pentru că intervenientul ar avea titlu de proprietate asupra imobilului, ci față de dispozițiile speciale din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat apel reclamanta, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
-greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației D. Public Sectorul 1 București, în condițiile în care, din momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până în prezent, cea mai mare parte a terenului se află în administrarea acesteia, fiind dat în folosința Căminului nr. 1. Or, conform art. 9.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în cazul în care un imobil notificat a fost transferat în administrare unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate investită cu soluționarea notificării;
-greșit instanța a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului în condițiile în care există suprafețe neocupate și neutilizate de Căminul nr. 1, iar dispozițiile art. 10 alin. 2 și 3 din aceeași lege, stipulează în mod expres că, în cazul în care terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, cât și cea pe care se află construcții neautorizate sau construcții ușoare ori demontabile;
-instanța nu a observat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care permit restituirea imobilelor având destinația de așezăminte sociale și sanitare, cu condiția menținerii afectațiunii acestora pe o perioadă de 3 ani.
Pârâta Administrația D. Public Sector 1 a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu motivarea că just a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care prin hotărârea Consiliului Local Sector 1 nr. 368 din 18.11.2004, s-a aprobat reorganizarea Căminului pentru persoane vârstnice nr. 1, ca structură fără personalitate juridică, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 1. P. urmare, încă din anul 2005, Direcția Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 1, a preluat patrimoniul acestei structuri fără personalitate juridică.
La cererea apelantei-reclamante a fost încuviințată și s-a administrat proba cu expertiză judiciară topografică care a fost întocmită de expert G. V..
Curtea reține că apelul este întemeiat.
Astfel, Curtea constată că, prin sentința apelată s-a stabilit cu putere de lucru judecat, în lipsa apelului declarat de către pârâtă, că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenurile proprietatea tatălui său, Henri Sragher, care le-a deținut în proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/31.12.1919 (pentru o suprafață de 2,5 ha) și actului de partaj nr._/14.04.1927 încheiat între frații Sragher (tatăl său, Henri, I. și E.), prin care tatălui său i-a revenit suprafața de 3 ha și 8.988 mp.
Tot asemenea, s-a statuat că terenurile suscitate au intrat în mod abuziv în proprietatea statului în baza deciziei Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale din luna martie 1949, fiind date ulterior în folosință Sfatului Popular al Capitalei prin decizia nr. 2193 din 29.07.1957.
În apel, expertul G. V., prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică și completarea la acesta, a identificat terenul din actele de proprietate suscitate și a stabilit că suprafața totală a terenului este de 63.988 mp, din care suprafața de 61.478 mp se află în incinta Căminului Social de Servicii Străulești și 2.510 mp în incinta restaurantului „Doi C.”.
Din suprafața de 61.478 mp aflată în incinta Căminului Social de Servicii Străulești, suprafața de 27.070 mp identificată în conturul A-B-C-D-E-A, este liberă, iar suprafața de 34.408 mp este ocupată de construcțiile sociale ale acestuia (anexa nr. 3 – răspuns la obiecțiuni fila 134).
Referitor la identificarea și amplasarea construcțiilor și instalațiilor, expertiza topografică se coroborează cu expertiza în construcții, întocmită de expert C. N., prin care s-a concluzionat că pavilionul nr. 1, pavilionul nr. 2, pavilionul administrativ, depozitele de alimente și materiale, cabina de poartă, spălătoria, biserica ortodoxă, rezervorul pentru motorină, stația hidrofoare pentru apă potabilă, puțul de mare adâncime, puțul de medie adâncime, rețelele de racordare și stația de pompare, prin natura și destinația lor, nu pot fi ridicate și reamplasate pe un alt teren, fiind strict necesare desfășurării activității așezământului social.
Terenul în suprafață de 34.408 mp nu poate fi restituit, atâta vreme cât este ocupat de diverse construcții, multe dintre ale adăpostind instalații tehnice și instalații ale acestora, toate strict necesare pentru buna funcționare a Complexului Social de Servicii Străulești, precum și rețele edilitare supraterane și subterane, anexe ale acestora, precum și spații pentru odihnă și recreere a persoanelor asistate.
În raport de aceste constatări, Curtea reține că, într-adevăr, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, conform cu care, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Făcând aplicarea textului de lege susmenționat, în urma admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței, Curtea urmează a obliga pe pârâtul M. București, în a cărui proprietate se află întreaga suprafață de 61.478 mp teren din incinta Complexului Social de Servicii Străulești, să emită dispoziție cu propuneri de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 34.408 mp teren imposibil de restituit în natură, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul G. V..
În schimb, în baza aceleiași prevederi legale, Curtea urmează a dispune restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 27.070 mp teren din conturul A-B-C-D-E-A, neocupată de construcții și servituți, deci liberă în sensul legii, dând astfel eficiență și dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care instituie regula restituirii pe cât posibil în natură a imobilelor preluate în mod abuziv.
Această din urmă obligație de restituire în natură, urmează a fi instituită nu numai în sarcina Municipiului București, ca și proprietar al terenului, ci și în sarcina pârâtei Administrația D. Public Sector 1 București, în a cărei administrare se află același teren.
Desigur, că dispoziția motivată de restituire în natură a terenului ce urmează a se da în baza prezentei hotărâri judecătorești, cât și cea conținând propuneri de măsuri reparatorii prin echivalent, va fi emisă de unitatea administrativ-teritorială în baza art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cu care, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primăriilor, respectiv a primarul general a municipiul București.
Cu toate acestea, în privința terenului ce urmează a fi restituit în natură și administratorul acestuia, respectiv Administrația D. Public Sectorul 1 București, are calitatea de unitate deținătoare în temeiul art. 21, alin. 1 din Legea nr. 10/2001, de vreme ce beneficiază de atributele posesiei și folosinței terenului administrat, astfel încât hotărârea trebuie să-i fie opozabilă pentru a putea fi pusă în executare.
În acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 1 din lege, prin care se statuează, în mod expres, că imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin decizie sau, după caz, prin dispoziție … .
Din aceste considerente, constatând că și pârâta Administrația D. Public Sectorul 1 București, titulara dreptului de administrare a terenului ce urmează a fi restituit în natură, poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății alături de M. București, Curtea reține că aceasta justifică calitate procesuală pasivă, motiv pentru care urmează a respinge această excepție.
Situația juridică a suprafeței de 2510 mp teren aflat în incinta restaurantului „Doi C.”, nu poate fi clarificată în prezenta cauză, atâta vreme cât, din nici un document aflat la dosarul cauzei, nu rezultă că aceasta s-ar afla în proprietatea pârâtului M. București.
Dimpotrivă, din adresa nr._/544/29.01.2010 a Primăriei Municipiului București – Direcția G. de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană – Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, rezultă că acest teren s-ar afla în evidența Întreprinderii de Turism, Hotel, Restaurant.
Or, în aceste condiții, unitatea deținătoare a terenului suscitat ar putea fi, fie societatea comercială privatizată (în cazul în care-a emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate), fie Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, persoane juridice care nu sunt părți în cauză.
Dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 au prioritate în aplicare în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, căci reglementează în mod expres situația juridică a terenurilor parțial ocupate de construcții.
În aceste limite, în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul formulat de reclamantă și a se schimba în parte sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă A. E. prin mandatar Sragher P. Ș., cu domiciliul ales la SCAv. Țuca, Z. și Asociații, în București, .. 4-8, Clădirea America House, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1463/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Administrația D. Public Sector 1, cu sediul în București, ., sector 1, M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 și intimata-intervenientă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, cu sediul în București, .. 17, sector 1.
Schimbă în parte sentința.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația D. Public Sector 1.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Administrația D. Public Sector 1 și M. București prin Primarul General.
Obligă pe pârâți să restituie reclamantei, în natură, suprafața de teren de 27.070 mp situată în București, .. 10, identificată prin schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert G. V. – anexa 3, fila 134 din prezentul dosar, între punctele ABCDEA.
Obligă pe pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 34.408 mp, imposibil de restituit în natură, situat la aceeași adresă și identificat distinct prin anexa 3 susmenționată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. V. R. P.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
18.06.2013
Jud. fond: D. G. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1840/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 87/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
