Cereri. Decizia nr. 1516/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 1516/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 19735/299/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1516 R
Ședința publică de la 24.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurentul revizuent Mihaiță D. Miluță A., împotriva deciziei civile nr. 567A/18.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. G. D., având ca obiect „succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul revizuent Mihaiță D. Miluță A. reprezentat de avocat I. M. A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă I. G. D. reprezentată de avocat C. D. V., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimata reclamantă I. G. D. întâmpinare, în 2 exemplare.
Apărătorul recurentului revizuent Mihaiță D. Miluță A. face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 5 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr._/09.07.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța comunică apărătorului recurentului revizuent Mihaiță D. Miluță A. o copie a întâmpinării formulate în cauză.
Apărătorul recurentului revizuent Mihaiță D. Miluță A. depune la dosar o cerere, prin care solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 2 C.pr.civ., întrucât împotriva intimatei s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și consideră că soluționarea acesteia are înrâurire cu soluționarea prezentei cauze. Comunică și părții adverse o copie a cererii prin care se solicită suspendarea cauzei. Arată că începerea urmăririi penale împotriva intimatei s-a dispus în baza deciziei penale nr. 452R/24.03.2011. mai solicită să se constate că sunt grav prejudiciați pentru că nu a fost verificat aspectul dacă sunt în cote egale ambele părți. Precizează că nu schimbă temeiul acțiunii, invocă prin cererea formulată aplicarea dispozițiilor art. 244 alin.2 C.pr.civ. și solicită suspendarea prezentei cauze.
Apărătorul intimatei reclamante I. G. D. solicită respingerea cererii de suspendare ca nefondată. Să se constate că recurenta omite a preciza că s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei. Arată că s-a formulat plângere împotriva rezoluției, care a fost respinsă. Depune la dosar în acest sens un certificat de grefă eliberat de Judecătoria sector 5, în dosarul penal nr._/302/2011.
Apărătorul recurentului revizuent Mihaiță D. Miluță A. solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate astăzi.
Apărătorul intimatei reclamante I. G. D. arată că se opune amânării cauzei.
Pentru a da posibilitate apărătorului recurentului revizuent Mihaiță D. Miluță A. să lectureze întâmpinarea comunicată astăzi, Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul listei de recursuri.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul revizuent Mihaiță D. Miluță A. reprezentat de avocat I. M. A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă I. G. D. reprezentată de avocat C. D. V., cu împuternicire avocațială la dosar.
Apărătorul recurentului revizuent Mihaiță D. Miluță A. arată că cererea de revizuire vizează fondul cauzei. Având în vedere garantarea unui proces echitabil și consecințelor care au decurs din aceste hotărâri civile, care au înrâurire asupra bunului și patrimoniului recurentului solicită admiterea cererii de suspendare.
Deliberând asupra cererii de suspendare formulată de recurent, Curtea o respinge ca neîntemeiată, având în vedere temeiul de drept al revizuirii, care îl reprezintă art. 322 pct. 5 C.pr.civ. și faptul că hotărârea penală invocată, în acest moment nu are relevanță, decât în cazul admiterii cererii de revizuire și judecarea cauzei pe fond.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului revizuent Mihaiță D. Miluță A. critică hotărârea instanței de apel, în sensul că nu a ținut contractului de vânzare cumpărare de toate dovezile de la dosar. Instanța de apel, deși a fost investit cu critici cu privire la declarația, actul nou despre care ei au adus toate elemente. La fila 14 din dosarul de apel există un document eliberat de Ministerul de Interne – Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din anul 2002. acest document nu este menționat în hotărârea atacată. Precizează că au făcut demersuri la această instituție, iar în anul 2002 nu li s-a adus la cunoștință despre declarația dată de G. V. A. de renunțare la avere. Dacă nu are nici o avere de ce intimata este moștenitoare. Să se constate că acest înscris nu a fost analizat de instanță. Să se constate că la masa succesorală mai există un imobil care nu a fost declarat de intimată. Actele de stare civilă dovedesc că intimata este afin și că recurentul este rudă cu G. V. A.. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și să se constate că instanța de apel nu a ținut cont de temeinicia acestui document. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
Apărătorul intimatei reclamante I. G. D. solicită respingerea recursului ca nefondat. Prin cererea de recurs s-au invocat motive care nu au legătură cu cererea formulată la fond. În speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune revizuirea. Să se aibă în vedere modalitatea în care s-a dat acea declarație, care a fost dată la momentul în care G. V. A. vroia să plece din țară. Soțul acesteia era arestat politic, iar toate bunurile lor au fost confiscate. Precizează că a solicitat anularea certificatului de moștenitor, însă s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea prezentei cereri de revizuire. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 23.01.2006, sub nr._, reclamanta I. G. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. D. Miluță A., să se constate deschisă succesiunea defunctului G. Amedeu, decedat la data de 06.08.1961; a defunctei G. V. A., decedată în Franța la data de 13.10.1987; a defunctului G. C. A., decedat în Franța la data de 28.06.2000 și a defunctului G. Ș. Georges, decedat la data de 31.07.2000; să se stabilească succesorii acestora și masa succesorală.
Prin sentința civilă nr.1739/27.02.2006, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, care, prin sentința civilă nr.8305/30.05.2006, pronunțată în dosarul nr._/299/2006, admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Prin sentința civilă nr.1389/27.10.2006, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a soluționat conflictul negativ de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 22.06.2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București a fost înregistrată sub nr._, acțiunea în constatare formulată de reclamantul M. D. Miluță A. împotriva pârâtei I. G. D., în privința căreia prin încheierea din 26.01.2007, instanța a admis excepția de litispendență cu cauza aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, căreia i-a trimis-o spre soluționare. Acest dosar a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, iar prin încheierea din 24.05.2007, instanța a dispus conexarea sa la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr._/27.09.2007, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității ca neîntemeiate, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis în parte cererea principală, formulata de reclamanta I. G. D. în contradictoriu cu pârâtul M. D. MILUȚĂ A., a constatat deschisă succesiunea defuncților: G. Amedeu, decedat la data de 06.08.1961, de pe urma căruia au rămas moștenitori G. V. A., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, G. Ș. Georges și G. C. A., în calitate de fii, cu o cotă de 3/8 fiecare; G. V. A., decedată la data de 24.12.1981, de pe urma căreia au rămas moștenitori fii acesteia, G. Ș. Georges și G. C. Alexandrun cu cote de 1/2 fiecare; G. C. A., decedat la data de 28.06.2000, de pe urma căruia a rămas ca succesor fratele acestuia G. Ș. Georges, decedat la data de 31.07.2000, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori, în calitate de veri primari, rude de gradul IV, pe linie maternă reclamanta și pe linie paternă pârâtul, în cote egale de ½; a respins capătul de cerere privind constatarea masei succesorale ca neîntemeiat și a respins cererea reconvențională și cererea conexă ca neîntemeiate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.05.2010, sub nr._, revizuientul pârât-reclamant M. D. MILUȚĂ A. a formulat, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă I. G. D., cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr._ din 27.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în temeiul art.322 pct.5 teza I C.proc.civ.
Ca atare, a menționat revizuientul, obiectul prezentei revizuiri îl constituie sentința civilă nr._ din 27.09.2007, pronunțată de instanța de fond, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, urmând ca prin puterea actului nou, respectiv declarația de voință a lui V. A. G. din 13.03.1962, autentificată sub nr. 1142 de notariatul de Stat, să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății în acest dosar.
Revizuientul a arătat că actul nou, respectiv declarația lui V. A. G. din 13.03.1962, autentificată de Notariatul de Stat sub nr. 1442 din 13.03.1962, eliberată de Direcția Generală de Pașapoarte București prin adresa nr._/14.04.2010, confirmă că dezlegarea dată de Judecătoria Sectorului 1 București raportului juridic dedus judecății în această cauză, este nelegală, este împotriva realității rezultată din actele de stare civilă, precum și împotriva dispozițiilor Codului Civil, respectiv articolelor 659, 661, 672, 700.
Prin sentința civilă nr._/25.10.2010, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr._/27.09.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, formulată de revizuientul M. D. Miluță A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuientul M. D. Miluță A., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, sub nr._, la data de 14.04.2011.
Prin decizia civilă nr.567 A/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a respins apelul declarat de apelantul -revizuient M. D. Miluță A., împotriva sentinței civile nr._/25.10.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. G. D., ca nefondat; a obligat apelantul-revizuient la plata către intimata I. G. D. a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs M. D. Miluță A., în contradictoriu cu I. G. D., întrucât a considerat-o nelegală și netemeinică.
1.Motivul de nelegalitate indicat de recurent este cel prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, și anume: încălcarea prevederilor art.3" I (3) din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, care stipulează,: "Dispozițiile alin.(l) și (2) se aplică în mod corespunzător și cererilor în materie de moștenire".
Starea de fapt, arătată în cele ce precedă, stabilită de Tribunalul București, prin Decizia atacată, reconfirmă greșeala de judecată stabilită prin sentința a cărei revizuire a solicitat-o, fapt ce contravine, inclusiv, textului de lege, și anume art.4 (1) din Legea Nr.10/2001, care prevede tocmai că, pentru persoanele îndreptățite coproprietare ale bunului imobil notificat, dreptul se stabilește în cote ideale potrivit dreptului comun, norme încălcate atât de Tribunalul București, cât și de Judecătoria Sectorului 1
2.Motivul de nelegalitate, prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă,: "când Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".
Tribunalul București a încălcat prevederile art.675 cod civil (vechi), în sensul că a preluat ad literam, fără nici un fel de analiză pertinentă, justificările Sentinței, a cărei revizuire a solicitat-o, reținând, la pag.18 din Decizia atacată, că, citez: "Intimata-reclamantă este succesoare directă a defunctului G. Ș. Georges, în calitate de vară primră (rudă de gradul IV), alături de apelantul revizuent, văr primar al defunctului, fiecare o cotă de Y:! din masa succesorală rămasă de pe urma acestui defunct si prin efectul retransmiterii mostenirii din autor în autor părtile sunt succesorii defunctului Ghitescu Amedeu".
Mai mult, Tribunalul București a greșit cu privire la stabilirea cotelor succesorale de pe urma defunctului G. Ș. Georges, deși, din interpretarea art.675 Cod civil (vechi) rezultă foarte clar că revizuentul rudă de gradul III cu defunctul Ghitescu S. Georges (deci în grad mai apropiat), o înlătură pe I. G. D. de la masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, deoarece I., cum am arătat în cele ce precedă, este în gradul IV de afinitate (deci în grad mai îndepărtat).
Tribunalul București a preluat greșeala de judecată a tuturor instanțelor anterioare, reținând că, prin efectul retransmiterii moștenirii de la autor la autor, atât revizuentul cât și I., sunt succesorii defunctului G. Amedeu, au fost încălcate prevederile art.675 Cod civil (vechi
În această speță, nu există a retransmitere de la autor la autor pentru ambele părți, cum greșit au stabilit toate instanțele care s-au pronunțat în această cauză, încălcat atât de Tribunalul București, cât și de celelalte Instanțe de judecată care au pronunțat soluțiile greșite în acest dosar.
Față de cele ce precedă, și pentru acest motiv de nelegalitate, prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură penală, întrucât Tribunalul București a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, se impune modificarea în tot a Deciziei atacate, pentru nelegalitate și netemeinicie.
3.Motivul de nelegalitate, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă,: când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Instanța de apel, respectiv Tribunalul București, a încălcat inclusiv prevederile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, în sensul că a nesocotit motivele recurentului, respingând apelul, fără a analiza aspectele invocate, și anume împrejurarea că, la data pronunțării hotărârii atacate cu cererea de revizuire, instanța nu a avut în vedere înscrisul - actul nou - deoarece nu l-a putut înfățișa, independent de voința sa, revizuentul dovedind Tribunalului București că a îndeplinit cumulativ condițiile exprese stabilite de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, și anume:
a)că, în calitate de parte interesantă,se bazează pe înscrisul nou - care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;
b) că, înscrisul invocat exista la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
c) că înscrisul nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, atât pentru că, partea potrivnică ar fi putut întreprinde diligențe să nu-i fie comunicate acte privitoare la rudele sale,îÎn speța de față G. V. A., mătușa lui I.;
d) înscrisul invocat pentru revizuire este determinant, întrucât o înlătură pe I. de a mai avea pretenții față de autoarea sa, G. V. A., inclusiv față de descendenții acesteia, mătușă care, potrivit înscrisului nou - a renunțat la orice drepturi patrimoniale de pe teritoriul României;
e)înscrisul nou a fost prezentat de subsemnatul revizuent în anul 2010, când l-a obținut, deși a efectuat demersuri la aceeași instituție în anul 2002 - el neavând posibilitatea să impun Instituției la care s-a adresat să răspundă demersului meu, altfel decât a considerat respectiva Instituție - prin aceasta probând forta majoră care i-a împiedicat să prezinte înscrisul nou în procesul de succesiune, demersul din anul 2010 nesoldându-se cu același răspuns dat de Direcția de Pașapoarte în anul 2002.
În aceste condiții, Tribunalul București a încălcat prevederile art.129 5)1 Cod procedură civilă, în sensul că, deși avea obligația și îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, dimpotrivă, Tribunalul București a nesocotit îndepIinirea de către subsemnatul a tuturor conditiilor mai sus enuntate si a respins. Apelul, menținând nelegalitatea soluțiilor pronunțate, acționând împotriva aflării adevărului.
Tribunalul București, dând o interpretare proprie prevederilor art.700 Cod civil (vechi), deși reține că declarația - actul nou - din data de 13.03.1962 este peste termenul de 6 luni de la data decesului soțului său, G. Amedeu, decedat la 6.08.1961, încălcând prevederile articolului sus indicat, Tribunalul preocupându-se de o justificare străină sensului interpretării juridice ce trebuia dată acestui act nou, stabilind că această declarație nu a fost înregistrată ca declarație de renunțare de moștenire, în registrul special ținut de Notariatul de Stat al Raionului "1 Mai".
Aprecierile Tribunalului București nu au nici un fundament juridic, câtă vreme această declarație stabilește, în mod cert, respectiv peste termenul de 6 luni de opțiune succesorală, prevăzut de art.700 Cod civil, că această G. V. A. nu a acceptat succesiunea de pe urma soțului său, G. Amedeu, caz în care, fiind străină de succesiunea acestuia, nepoata sa I. nu poate pretinde nimic de pe urma soțului mătușii sale, G. Amedeu.
Mai mult, Tribunalul București, prin actele noi indicate de revizuent, printre care și o Dispoziție Nr._.01.2008 (alineatul 3, pag.l2 din Decizia atacată), emisă de Primăria Municipiului București lui I. G. D., prin care i se restituie acesteia în natură o suprafață de 664 m.p. dintr-un imobil, situat în Calea Victoriei Nr.116, Sectorul 1 București, a luat, practic, cunostință de probe noi ascunse de I. pe durata desfăsurării procesului succesoral.
Tribunalul București, în temeiul art.129 (5)1 Cod procedură civilă, putea administra aceste probe noi, însă încălcând textul de lege menționat, nici măcar nu s-a preocupat de această împrejurare, obligatorie a fi dezlegată, dimpotrivă, s-a arătat preocupat, pentru menținerea soluțiilor greșite pronunțate, reținând că, citez: "situatie care nu ar fi fost posibilă, dacă aceasta, la începutul disputei succesorale cu apelantul, ar fi încunostiintat Instantele de judecată si despre existenta acestui bun imobil."
Împotriva legii, Tribunalul București consimte că acest imobil din Calea Victoriei, obținut de I. în integralitate - fără să-I declare la masa succesorală - deși aparținea aceluiași proprietar, G., nu ar fi putut fi obținut de aceasta dacă, de la începutul disputei succesorale, ar fi încunoștiințat instanțele de judecată.
4.Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă teza 2, când hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Preocupat de menținerea calității de succesoare a intimatei I. G. D. cu privire la moștenirea defunctului G. Amedeu, Tribunalul București a încălcat prevederile art.664, art.665, art.666, art.675 cod civil vechi, ignorând și înlăturând caracterul determinant al înscrisului, respectiv declarația lui V. A. G. din data de 13.03.1962, în care s recurentul-revizuent a dovedit lipsa vocației succesorale a lui I. G. D. față de bunurile ce au aparținut proprietarului G. Amedeu, situație de fapt confirmată prin Decizia penală Nr.452/R/24.03 .20 Il, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la motivele de recurs Curtea constată următoarele :
Potrivit art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…) 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Raportat la ipoteza relevantă pentru cauza de față, Curtea a reținut că reprezintă motiv de revizuire situația în care instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri noi, deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.
În urma interpretării textului menționat, doctrina de drept procesual civil și o jurisprudență constantă și îndelungată au concluzionat că, pentru a se putea invoca acest motiv, devenind astfel admisibilă revizuirea, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: 1) partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, deci care să nu fi făcut obiect de cercetare și să nu fi fost cunoscut de instanță; 2) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; 3) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; 4) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; 5) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să îl administreze din oficiu.
În cauza de față, Curtea a constatat că în mod corect cele două instanțe au reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 322 pct. 5 prima teză Cod procedură civilă, în raport de înscrisul invocat de partea revizuentă.
În primul rând, înscrisul pe care se întemeiază revizuirea nu conduce la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în hotărârea ce face obiectul revizuirii, nefiind determinant, pentru considerentele ce preced, în sensul că, neavând valoarea unei declarații de renunțare a soției supraviețuitoare G. V.-A. la moștenirea defunctului G. Amedeu, nu desființează vocația acesteia la succesiunea soțului său decedat și nu înlătură dreptul la moștenire al acesteia față de defunct
În al doilea rând, astfel cum nu sunt întrunite condițiile nr. 1,3, 4 și 5, astfel cum au fost menționate în precedent, deoarece nu rezultă natura de înscris probator determinant a dosarului respectiv, după cum acesta este prezentat de revizuent.
În al treilea rând împrejurarea potrivit căreia actul nu a putut fi înfățișat, independent de voința sa nu se reține întrucât se referă la situații excepționale în care a fost partea și care au pus-o în imposibilitatea procurării unui act iar nu la situația în care deși acest act a existat la o instituție a statului a fost solicitat ulterior judecății.
În final, Curtea nu a putut face abstracție de faptul că revizuentul încearcă să deturneze instituția revizuirii de la scopul acesteia, astfel cum este reglementat de art. 322 și urm. Cod procedură civilă, câtă vreme demersul său nu pare a fi justificat doar de soluția pronunțată prin sentința civilă nr._/27.09.2007 a Judecătoriei sector 1 Bucureșt ci urmărește să-și susțină drepturile și să combată netemeinicia și nefondarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat ,invocă lipsa rolului activ a instanței prin neadminstrarea de noi probe într-o astfel de cale extraodinară în care procesul se derulează numai cu privire la actele din dosar și a motivului invocat.
Față de cele arătate în precedent, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 prima teză Cod procedură civilă, Curtea a respins cererea de revizuire. Totodată, în argumentare, Curtea mai arată că revizuirea reprezintă o cale de atac distinctă de apel și recurs, circumscriindu-se anumitor condiții expres prevăzute de lege, fără a permite la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă o analiză a unei hotărâri judecătorești doar pe baza probelor deja administrate în cauza respectivă, motiv pentru care criticile revizuentului relativ la soluția judecătorului fondului, raportat la cercetarea și aprecierea probelor administrate în fața acestuia, au fost apreciate inadmisibile din perspectiva revizuirii.
De asemenea pe această cale nu poate fi invocată excepția netimbrării unei cereri soluționată în mod irevocabil de instanțe ,nu se poate dezbate fondul cauzei și a reapreciere a probelor cu privire la calitatea de moștenitori. Faptul că pe calea revizuirii instanțele au socotit ca înscrisul nou arătat de revizuient nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art 322 pct 5 c pr civ ,nu echivalează cu o nepronunțare a instanțelor cu privire la acest înscris.
Curtea are în vedere principiul securitatii raporturilor juridice enunțat adeseori de CEDO și care implica respectarea principiului res iudicata, conform caruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revenire asupra unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obtine o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instantelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un recurs deghizat. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei).
Pronuntandu-se in cauza M. vs. Romania,_/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din partile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanta a carei hotarare este atacata a apreciat gresit probele sau a aplicat gresit legea, in absenta unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu
În raport de cele ce preced, constatând că decizia recurată este temeinică și legală, în baza art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul declarat de revizuent a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul revizuent Mihaiță D. Miluță A., împotriva deciziei civile nr. 567A/18.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. G. D..
Obligă pe recurent la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. F. G.
GREFIER
S. V.
RED.FC/9.10.2013
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
7.10.2013
← Validare poprire. Decizia nr. 365/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1151/2013. Curtea de Apel... → |
---|