Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1701/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1701/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1117/292/2011*

Dosar nr._

(1546/2013)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1701

Ședința publică de la 28.10.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - D. A.

JUDECĂTOR - F. P.

JUDECĂTOR - C. M. T.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți Z. N., O. I., O. M., împotriva deciziei civile nr.62/05.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. B. N. și P. C. M..

P. are ca obiect – revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurenta-pârâtă, Z. N., legitimată cu C.I. . nr._/16.06.2005, lipsesc celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Recurenta-pârâtă, Z. N. face dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită prin rezoluție, în cuantum de 31 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate de instanță.

Totodată, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar o adeverință emisă de Primăria Scrioaștea, din care rezultă că nu a adus nici un fel de modificări la locuința proprietate personală.

Curtea, în urma deliberării, va încuviința pentru recurenta-pârâtă proba cu înscrisuri astfel cum a fost formulată.

Nemaifiind cereri prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.

Având cuvântul, recurenta-pârâtă, Z. N. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea dosarului pentru rejudecare, considerând hotărârea atacată nelegală, iar cheltuielile de judecată la care au fost obligați sunt prea mari și faptul că la imobilul lor, nu au făcut nici un fel de modificări.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1895 din 20 septembrie 2011, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis în parte cererea reclamanților P. B. N. și P. C. M. și a obligat pe pârâții Z. N., O. I. și O. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1,55 m.p. reprezentând scară de acces din beton cu trei trepte și să ridice această scară de pe terenul proprietatea reclamanților, suprafață individualizată în schița anexă raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar L. N., între punctele_-303-401, precum și la plata sumei de 512 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pârâta Z. N. a formulat apel împotriva sentinței civile sus menționate.

Prin decizia civilă nr. 37 din 14 martie 2012, Tribunalul Teleorman a admis apelul declarat de apelanta – pârâtă Z. N., a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se completa raportul de expertiză, fiind necesară măsurarea ambelor proprietăți..

La Judecătoria Roșiorii de Vede, cauza a fost înregistrată la data de 2 aprilie 2012, sub nr._ .

Prin sentința civilă nr.193/28.01.2013, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis în parte cererea, având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanții P. B. N. și P. C. M., în contradictoriu cu pârâții Z. N., O. I. și O. M., a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 2,40 m.p. (delimitată de punctele_-_ în anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expert N. L.), ocupată de scara de acces din beton cu trei trepte, în suprafață de 1,55 m.p. (delimitată de punctele_-402) și de construcția pârâților în suprafață de 0,85 m.p. (delimitată de punctele_-304), a obligat pârâții să ridice această scară de acces din beton cu trei trepte și construcția în suprafață de 0,85 m, de pe terenul proprietatea reclamanților, așa cum au fost individualizate mai sus și a obligat pârâții la plata sumei de 2.262 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Analizând probatoriile administrate în cauză, instanța de fond a reținut în urma rejudecării, că față de anul 1997 când pârâții au cumpărat imobilul, s-a produs o schimbare în configurația casei, ce constă în ocuparea suprafeței de 2,40 mp din terenul proprietatea reclamanților, aspect ce reiese din raportul de expertiză tehnico – judiciară întocmit de N. L..

Suprafața ocupată de pârâți este delimitată de punctele 301 – 202 –_-304 în anexa 1 la raportul de expertiză, scara de acces din beton cu trei trepte ocupând suprafața de 1,55 mp, iar construcția pârâților ocupând suprafața de 0,85 mp, în total 2,40 mp, astfel încât în temeiul art.480 cod civil anterior, pârâții au fost obligați prin sentința civilă nr. 193/28.01. 2013, să ridice de pe terenul proprietatea reclamanților, atât scara din beton, cât și construcția.

Prin decizia civilă nr.62/05.06.2013, Tribunalul Teleorman – Secția Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții - pârâți Z. N. și O. I., împotriva sentinței civile nr.193/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede și a luat act că pârâtul O. M. nu a declarat apel împotriva sentinței.

Analizând motivele de apel invocate, tribunalul a constatat că apelanții pârâți au criticat sentința, în esență, sub aspectul admiterii greșite a acțiunii în revendicare formulate de către reclamanții P. B. N. și P. C. M., în condițiile în care, susțin apelanții pârâți, cei care au mutat gardul, în lipsa lor de la domiciliu, au fost intimații reclamanți care au cumpărat casa de locuit de la același vânzător, după un interval de timp de 10 ani de la data la care apelanții au cumpărat imobilul în litigiu.

Critica formulată a fost găsită nefondată, față de concluziile raportului de expertiză tehnico judiciară efectuat de N. L., expert judiciar în specialitatea topografie și cadastru, la data de 29.06. 2011 și completat cu prilejul rejudecării cauzei, la data de 11.07.2012 și ulterior la data de 14.11.2012, potrivit cărora peste aliniamentul gardului existent între proprietățile părților, se află pe terenul reclamanților, o parte din casa de locuit a pârâților și trei trepte, terenul ocupat de părți fiind în suprafață de 2,40 mp, din care 0,85 mp ocupă construcția și 1,55 mp, ocupă scara de acces.

Expertul tehnic judiciar a constatat că pârâții ocupă din terenul proprietatea reclamanților, suprafața de 2,40 mp în urma măsurării terenurilor proprietatea părților, identificându-se terenul ocupat de construcția și scara de acces a pârâților și deși pârâții au susținut că reclamanții au fost cei care au mutat gardul către proprietatea lor, nu au dovedit acest aspect.

Raportul de expertiză a fost completat în mai multe rânduri în urma obiecțiunilor formulate de pârâta Z. N. la 11.07.2012 și la 14.11.2012, ultimele obiecțiuni formulate la 21.01.2013 fiind respinse prin încheierea de ședință din data de 16. 01. 2013, prin care a fost respinsă, ca nefondată și cererea pârâților de încuviințare a unei noi expertize.

Tribunalul a constatat că pârâții nu i-au permis expertului tehnic judiciar să le măsoare terenul, încât acesta a fost nevoit să efectueze cinci deplasări în satul Brebina . și abia la a cincia deplasare i s-a permis efectuarea măsurătorilor, aspect ce reiese din cererile formulate de către expert (filele 32, 33, 48, 52, 56) și în raport de care, tribunalul a apreciat că nu se mai impune efectuarea în cauză a unei noi expertize cu atât mai mult cu atât expertiza întocmită în cauză de N. L., se coroborează cu memoriul tehnic și planul de situație întocmite la data de 10.03.1997 (filele 5 – 11) în vederea cumpărării imobilului de către pârâți, din care reiese că hotarul despărțitor este în linie dreaptă și terenurile proprietatea părților, au dimensiunile identificate de expert.

Reținând, prin urmare, că s-a făcut dovada ocupării de către apelanții pârâți a suprafeței de 2,40 mp din terenul proprietatea intimaților reclamanți, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea în revendicare formulată de către reclamanți, susținerile invocate în apel nefiind dovedite.

Tribunalul a apreciat că apelanților pârâți nu le-a fost încălcat dreptul la apărare, aceștia având posibilitatea să propună probe la instanța de fond atât în primul ciclu procesual, cât și cu ocazia rejudecării cauzei, constatându-se că ei au fost cei care l-au împiedicat pe expert să întocmească raportul, încât acesta a fost nevoit să efectueze cinci deplasări la domiciliul părților, așa cum rezultă din numeroasele cereri adresate instanței de judecată de către expert.

În consecință, apreciind ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți Z. N. și O. I., tribunalul l-a respins în conformitate cu art.296 Cod procedură civilă, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții Z. N., O. I. și O. M., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv în mod greșit le-a fost refuzată efectuarea unei noi expertize, astfel că le-a fost încălcat dreptul la apărare.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este întemeiat și în temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct.9 Cod de procedură civilă l-a admis, pentru următoarele considerente:

Curtea constată că în cauză au fost ignorate prevederile art.292 Cod de procedură civilă și caracterul devolutiv al apelului, fiind ignorate cererile formulate de recurenți.

Recurenții au arătat pe tot parcursul derulării litigiului că din anul 1997, momentul cumpărării imobilului proprietatea lor, acesta nu și-a schimbat configurația și au solicitat constant administrarea de probe în acest sens.

Instanța avea obligația să verifice susținerile recurenților, ei depunând încă din primul ciclu procesual copie după contractul de vânzare – cumpărare autentificat la numărul 906/11.03.1997 și învederând instanțelor că la momentul dobândirii de către reclamanți – 25.05.2007 a imobilului proprietatea lor, aceștia au înțeles să intre în posesia imobilului, așa cum se găsea el, adică parțial ocupat de construcția pârâților.

Prima reformare a sentinței instanței fondului s-a datorat tocmai nerespectării principiului rolului activ al instanței, deoarece nu s-a dispus completarea raportului de expertiză și raportat la susținerea reclamanților că se impune măsurarea ambelor proprietăți pentru a se stabili dacă vreuna dintre părți deține teren în plus – dat fiind faptul că obiectul cererii introductive de instanță îl reprezintă revendicarea unei suprafețe de teren situată pe linia de hotar dintre proprietățile părților.

Cu prilejul rejudecării pricinii se impune, în vederea lămuririi depline a litigiului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, administrarea probei cu o nouă expertiză, probă care se privește ca pertinentă și utilă, în condițiile în care pârâții au contestat concluziile primului raport de expertiză efectuat în cauză, raport în contradicție cu adeverința depusă de recurenți în recurs. Instanța trebuie să administreze un probatoriu complet, pentru aflarea adevărului în cauză în raport de cererile părților în derularea litigiului, apelul fiind soluționat după acordarea a două termene, deși apelanții au solicitat prin apelul declarat probatoriu.

Față de aceste considerente, Curtea a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza în rejudecarea apelului, la aceeași instanță – Tribunalul Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenții-pârâți Z. N., O. I. și O. M., împotriva deciziei civile nr.62/05.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. B. N. și P. C. M..

Casează decizia recurată și trimite cauza în rejudecare în apel, la aceeași instanță – Tribunalul Teleorman.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. A. F. P. C. M. T.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.D.A.

Tehdact.R.L.

2 ex./27.11.2013

Trib.Teleorman – L.S.; A.D.

Jud.Roșiorii de Vede – M.M.P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1701/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI