Cereri. Decizia nr. 1422/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1422/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 4831/4/2009**
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1422R
Ședința publică de la data de 13.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - P. R.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 140A/ 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. D. L. și B. F. și cu intimații – pârâți M. București prin Primarul General și ..A., cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001”.
Dosarul se află la primul termen de judecată și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații – reclamanți B. D. L. și B. F. – ambii reprezentați de avocat Ghița L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, depusă la dosar(fila 16), lipsind recurentul – pârât Ministerul Finanțelor Publice și intimații – pârâți M. București prin Primarul General și SCAVL B. S.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 08.08.2013, s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimații – reclamanți B. D. L. și B. F., 3(trei) exemplare fiind comunicate recurentului – pârât și intimaților – pârâți din prezenta cauză, în aceeași zi, în baza rezoluției grefierului șef al secției, dovada în acest sens fiind depuse la dosar(filele 17,18 și 24).
Reprezentanta intimaților – reclamanți B. D. L. și B. F., învederează instanței că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, având în vedere că s-a solicitat în scris de către recurentul – pârât, judecarea cauzei, în lipsă conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimații – reclamanți B. D. L. și B. F., prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de recurentul – pârât, menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la recursul declarat învederează că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, întrucât apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice a fost depus peste termenul prevăzut de dispozițiile legale în vigoare, deoarece ultima zi pentru depunerea apelului era 17.05.2012, iar apelul a fost înregistrat la data de 21.05.2012.
Arată că, după rejudecare, sentința de fond a fost comunicată la data de 02.05.2012, conform dovezii aflate în dosarul de fond( 74), iar cererea de apel a fost înregistrată la data de 21.05.2013, conform vizei de primire.
De asemenea, învederează că pe dovada de comunicare din data de 02.05.2012, se menționează la rubrica „ semnătură primitor – R. P.”.
Este nedovedită susținerea recurentului în sensul că hotărârea a fost comunicată în data de 04.05.2012, deoarece faptul că s-a înregistrat la acea dată o hotărâre în evidența Ministerului Finanțelor Publice, nu înseamnă că la acea dată a fost în fapt comunicată.
Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța în acest sens.
Totodată, solicită a se avea în vedere chitanța aflată la fila 35 din dosarul Tribunalului București, privind onorariul de avocat, asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 05.05.2009, reclamanții B. D.-L. și B. F. au chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primarul General și S.C. A.V.L. B. S.A., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata sumei reprezentând valoarea de circulație a apartamentelor nr. 1 și 2, situate în București, . nr. 3, sector 4, precum și a terenului aferent acestora.
În motivare, reclamanții au arătat că apartamentul nr. 2 a fost dobândit prin contractul de vânzare nr. 1750 din data de 14.04.2007, încheiat cu M. București, prin mandatar S.C A.V.L B. S.A, iar apartamentul nr. 1 a fost achiziționat de numita C. M., bunica reclamantei B. D.-L., prin contractul de vânzare nr. 1749 din data de 14.04.2007, încheiat cu același vânzător. A susținut reclamanta B. D.-L. că este unica moștenitoare a numitei C. M., conform certificatului de moștenitor nr. 16/12.03.2003.
Ulterior, au fost evinși prin admiterea acțiunii în revendicare formulată de foștii proprietari ai imobilului, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Reclamanții au considerat că au fost de bună-credință, iar pârâții datorează despăgubiri în temeiul garanției pentru evicțiune și al dispozițiilor cuprinse în art. 501 din Legea nr. 10/2001.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, art. 1337 Cod civil, art. 1 din Protocol adițional nr. 1 la CEDO.
Pârâtul M. București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că sunt moștenitorii numitei C. M.. A fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că, în raport cu art. 501 din Legea nr. 10/2001, Ministerul Finanțelor Publice este abilitat să achite sumele solicitate de reclamanți.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece sumele rezultate în urma vânzărilor nu au intrat în contul său.
În subsidiar, s-a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că această instituție a încasat prețul plătit.
Prin întâmpinare la cererea de chemare în garanție, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că nu a fost parte în raportul juridic dedus judecății, iar garanția pentru evicțiune incumbă vânzătorului, potrivit dreptului comun.
În subsidiar, Ministerul Finanțelor Publice a chemat în garanție pe S.C. A.V.L. B. S.A., pentru restituirea comisionului de 1 % încasat din prețul vânzării.
Pârâta S.C. A.V.L. B. S.A. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că a vândut apartamentele în calitate de mandatar al Primăriei Municipiului București, iar nu în calitate de proprietar.
Prin sentința civilă nr. 5961/30.10.2009, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Au fost respinse ca rămase fără obiect celelalte cereri formulate în cadrul dosarului.
S-a apreciat că este tardivă cererea completatoare formulată de reclamanți, prin care s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin decizia civilă nr. 772/07.09.2010 pronunțată de către Tribunalul București, a fost admis apelul reclamanților, a fost desființată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A considerat instanța de apel că cererea completatoare a fost introdusă în termen, astfel încât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.
În rejudecare, față de dispozițiile instanței superioare, s-a dispus introducerea în cauză, calitate de pârât, a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 9794/27.12.2011, Judecătoria Sectorului 4 București a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții M. București prin Primarul General și S.C. A.V.L. B. S.A.; a respins acțiunea formulată de reclamanții B. D.-L. și B. F., în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General și S.C. A.V.L B. S.A., ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, formulată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 214.642 lei către reclamanți; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. București prin Primarul General împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice ca rămasă fără obiect; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca rămasă fără obiect; a respins cererea de chemare în garanție formulată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva S.C A.V.L. B. S.A, ca rămasă fără obiect și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 3.100 lei către reclamanta B. D.-L., reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 2852/3.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, completată prin sentința civilă nr. 5082/20.09.2006, irevocabile prin decizia nr. 289/R/2.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de P. L. M. C. în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză, B. D.-L. și B. F., aceștia fiind obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei apartamentele nr. 1 și 2, situate în București, . nr. 3, sector 4.
Apartamentele respective fuseseră dobândite de reclamanții B. D.-L. și B. F. în baza Legii nr. 112/1995, după cum urmează: apartamentul nr. 2, prin contractul de vânzare nr. 1750 din data de 14.04.2007, încheiat cu M. București, prin mandatar S.C. A.V.L. B. S.A., iar apartamentul nr. 1 de către numita C. M., bunica reclamantei B. D.-L., prin contractul de vânzare nr. 1749 din data de 14.04.2007, încheiat cu același vânzător.
Reclamanta B. D.-L. este unica moștenitoare a defunctei C. M., potrivit certificatului de moștenitor nr. 16/12.03.2003, emis de BNP A. D., motiv pentru care va respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtul M. București.
Cu privire la cadrul procesual pasiv, instanța reține că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sumei reprezentând valoarea actuală de circulație a imobilului.
Potrivit art. 501 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
În condițiile art. 50 alin. 21 din Legea nr. 10/2001 modificată, cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru, iar potrivit alin. 3, restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Aceste dispoziții imperative au intrat în vigoare înaintea introducerii acțiunii și sunt de imediată aplicare, astfel încât se constată că are calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect plata valorii de circulație a imobilului numai Ministerul Finanțelor Publice. Normele speciale menționate derogă de la dreptul comun al răspunderii pentru evicțiune, prevăzute de art. 1336 și urm. Cod civil.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. București și S.C. A.V.L. B. S.A. și a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe cale de consecință, având în vedere că pârâtul M. București nu a căzut în pretenții, cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât împotriva Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă ca lipsită de obiect.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Trebuie menționat că această excepție a fost invocată în primul ciclu procesual, în raport cu cererea de chemare în garanție formulată de M. București, și nu de către Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în raport cu acțiunea principală.
Pentru aceleași considerente, a fost respinsă ca rămasă fără obiect și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu S.C. A.V.L. B. S.A.
Pe fond, instanța de fond a considerat că art. 501 din Legea nr. 10/2001 trebuie interpretat în sensul aplicării lui și în situația în care contractul de vânzare-cumpărare al fostului chiriaș, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, nu a fost desființat, însă acesta a pierdut posesia bunului într-o acțiune în revendicare, cum este cazul reclamanților din prezenta cauză. Explicația acestei interpretări rezidă în faptul că poziția reclamanților este mai favorabilă față de cea a unui cumpărător al cărui contract a fost desființat. Contractul este valid, dar bunul este pierdut ca efect al comparării titlurilor, instanța a apreciat că titlul adversarului este mai bine caracterizat. Deși valid, contractul nu mai produce efecte juridice cu privire la imobilul în litigiu, dreptul de proprietate fiind recunoscut în favoarea altei persoane.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de textul de lege menționat.
Față de cele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților despăgubiri în cuantum de 214.642 lei, reprezentând valoarea de piață a apartamentelor nr. 1 și 2, situate în București, . nr. 3, sector 4, sumă stabilită prin raportul de expertiză dispus în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ .
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 si urm. C.proc.civ., art. 1337 C.civ., Legea nr. 10/2001; art. 274 C.proc.civ., iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimații-reclamanți B. D.-L. și B. F., au formulat în temeiul art. 296 raportat la art. 115 C.proc.civ., întâmpinare prin car e au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 14.02.2013, tribunalul a invocat excepția tardivității formulării apelului, și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Prin decizia civilă nr. 140 A/14.02.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilăa admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 9794 din 27.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. D.-L. și B. F. și cu intimații-pârâți M. București prin Primarul General, și S.C. A.V.L. B. S.A.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ. tribunalul va soluționa cu prioritate excepției tardivității, excepție întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 284 alin. 1 C.proc.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauză hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantului-pârât la data de 02.05.2012, conform dovezii de comunicare aflată la fila 74 dosar fond, iar cererea de apel a fost înregistrată la data de 21.05.2012 conform vizei de primire a cererii de apel, peste termenul prevăzut de dispozițiile legale citate.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 296 coroborat cu dispozițiile art. 284 alin. 1 C.proc.civ., a admis excepția tardivității și a respins apelul ca fiind tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanței de apel este netemeinică si nelegală, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii, motiv de recurs încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedura civilă.
În opinia recurentului pârât, instanța de apel, în mod greșit, a respins apelul Ministerului Finanțelor Publice ca tardiv declarat, reținând că hotărârea instanței de fond a fost comunicata apelantului parat la data de 02.05.2012, întrucât așa cum rezulta din stampila registraturii Ministerului Finanțelor Publice de pe comunicarea sentinței civile nr.9794/27.12.2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, hotărârea a fost comunicata in data de 04.05.2012. înregistrata cu nr._/04.05.2012, iar apelul a fost formulat si depus la data de 21.05.2012, așa cum reiese din stampila aplicata de registratura Judecătoriei sectorului 4 București. F. de aceste precizări este fără putința de tăgada faptul ca apelul a fost declarat in termen, conform datei scrise pe stampila registraturii Ministerului Finanțelor Publice - data care corespunde cu momentul primirii actului, deoarece stampila si data se aplica in ziua primirii. Astfel, în opinia recurentului pârât, apelul a fost depus in termen, cu respectarea prevederilor art. 284 cod procedura civila respectiv, 15 zile de la comunicarea hotărârii.
In susținerea celor de mai sus, a fost atașată copie de pe dovada de comunicare a sentinței civile nr.9794/27.12.2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
În final, recurentul pârât a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.
Intimații – reclamanți B. D. L. și B. F. nu au formulat întâmpinare, pentru a combate motivele de recurs.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că instanța de apel a aplicat și a interpretat, în mod corect, dispozițiile art.284 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, motiv pentru care recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 284 alin. 1 C.proc.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauză, hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentului la data de 02.05.2012, conform dovezii de comunicare aflată la fila 74 dosar fond, iar cererea de apel a fost înregistrată la data de 21.05.2012 conform vizei de primire a cererii de apel, peste termenul prevăzut de dispozițiile legale citate.
Termenul de apel începe să curgă de la comunicarea hotărârii, respectiv de la data de 02.05.2012, în conformitate cu art.102 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, iar dovada comunicării se realizează în conformitate 100 alin.4 din Codul de Procedură Civilă.
În raport de dispozițiile legale menționate, Curtea învederează că data comunicării hotărârii este data menționată în cuprinsul procesului verbal de comunicare a hotărârii, și nu data de înregistrare aplicată de către parte pe hotărârea comunicată.
Astfel, instanța de recurs învederează că nu este întemeiată critica formulată de către recurentă cu privire la momentul începutului curgerii termenului de exercitare a apelului, în raport de momentul înregistrării hotărârii la registratura recurentului-pârât.
Curtea învederează că instanța de apel a reținut, în mod corect, că apelul nu a fost declarat înãuntrul termenului legal imperativ, care este de 15 zile și care curge de la data comunicãrii hotãrârii ce se atacã.
Curtea constată că, în mod corect s-a statuat de către instanța de apel că nu a fost respectat termenul legal imperativ de 15 zile, iar nerespectarea termenului de exercitare a apelului, reglementat printr-o normã imperativã atrage sancțiunea decãderii, ceea ce înseamnã cã partea pierde dreptul procesual la apel, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că instanța de apel a aplicat și a interpretat corect dispozițiile art.284 alin.1 coroborat cu art. 86, art.261 și art.103 din codul de procedură civilă și, ținând cont că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 140A/ 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. D. L. și B. F. și cu intimații – pârâți M. București prin Primarul General și ..A.
În temeiul art.274 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală prin declanșarea prezentului litigiu, va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 1500 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată către B. L. D. și B. F., reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței aflate la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 140A/ 14.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații – reclamanți B. D. L. și B. F. și cu intimații – pârâți M. București prin Primarul General și ..A.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1500 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată către B. L. D. și B. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. Steluța P. R.
Grefier,
D. L.
Red. DZ/27.09.2013
Tehnored. GC - 2 ex
20.09.2013
Jud. apel: E. R.
C. Segărcianu
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2727/2013. Curtea... | Anulare act. Decizia nr. 164/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
