Acţiune în constatare. Decizia nr. 2021/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2021/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 13621/299/2011
Dosar nr._
(2135/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.2021
Ședința publică de la 9 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul-pârât S. I., împotriva deciziei civile nr. 734 A din 28.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. C., S. C. și cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SPCEP S1, BIROUL 5 și C. L. SECTOR 1 PRIN PRIMARUL SECTORULUI 1 BUCUREȘTI.
Cauza are ca obiect –acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 9 decembrie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 la data de 30.03.2011, sub nr._ 72011, reclamanții S. C. și S. C. au chemat în judecată pe pârâții S. I. și DIRECȚIA GENERALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – S.P.C.E.P. S.1, Biroul Nr.5, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că domiciliul pârâtului S. I. a fost ilegal stabilit în apartamentul nr.157 din imobilul situat în ., ., fără acordul reclamanților, proprietari ai apartamentului respectiv; să se constate că pârâta persoană juridică a eliberat cartea de identitate . nr._ cu încălcarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr.97/2005, să se dispună anularea înscrierii privitoare la domiciliu din cartea de identitate mai sus menționată, eliberată pe numele pârâtului persoană fizică.
În motivare, reclamanții au susținut că sunt proprietarii apartamentului mai sus menționat în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1239/21.09.2006 de B.N.P. A. D. R., înscris în C.F. nr._/10.10.2006, iar în luna ianuarie 2007 pârâta, persoană juridică, a eliberat în favoarea pârâtului S. I. cartea de identitate . nr._ în care a menționat în mod nelegal că domiciliul acestuia este în apartamentul proprietatea celor doi reclamanți, fără să existe acordul lor în acest sens.
La data de 11.11.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea, învederând că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Municipiului București.
Pârâtul S. I. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, învederând că locuiește în apartamentul menționat în petitul acțiunii de peste 20 de ani și nu a avut cunoștință despre actul de vânzare-cumpărare, prin care mama sa a înstrăinat acest apartament pârâților, decât în momentul în care aceștia din urmă au solicitat evacuarea sa din apartament.
A arătat că în luna ianuarie a anului 2007 și-a schimbat cartea de identitate, la expirarea celei anterioare, ocazie cu care și-a declarat domiciliul la adresa la care locuia de peste 20 de ani, convins fiind că aceasta este în continuare proprietatea mamei sale.
La 02.12.2011 a depus la dosar întâmpinare pârâta Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Municipiului București, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că această instituție eliberează cărți de identitate doar pentru testarea și urmărirea funcționării aplicațiilor informatice, pentru soluționarea unor cazuri deosebite, precum și pentru sprijinirea structurilor cu atribuții în domeniul ordinii publice și siguranței naționale, în activitatea specifică.
La 29.05.2012, reclamanții au depus la dosar o nouă precizare de acțiune, prin care au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtul S. I. și pârâtul C. L. Sector 1, prin Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă Sector 1.
Prin sentința civilă nr._/19.10.2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Evidență a Persoanelor a Municipiului București – Biroul 5 și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamanților față de această pârâtă, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, a admis acțiunea reclamanților față de pârâții S. I. și C. L. Sector 1 prin Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă Sector 1 și a constatat nulitatea mențiunii privind domiciliul din cartea de identitate aparținând pârâtului S. I. . nr._ eliberată la data de 09.01.2007 de S.P.C.E.P. S1 – Biroul nr.5.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1239/21.09.2006 de B.N.P. A. D. R., numita Stocheciu F. a vândut reclamanților apartamentul nr.157 din imobilul situat în București, ..7, ..D, ..
Prin încheierea de carte funciară nr._/26.09.2006 a fost admisă întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamanților, în baza contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat.
La data de 09.01.2007, la solicitarea pârâtului S. I. a fost eliberată în favoarea acestuia cartea de identitate . nr._, în dreptul rubricii privind domiciliul fiind menționată adresa din București, sector 1, ., ..D, .> Reclamanții s-au adresat cu un memoriu Direcției pentru Evidența Persoanei și Administrarea Bazei de Date, pentru rectificarea acestei erori, ocazie cu care au fost îndrumați către instanță în vederea constatării nulității mențiunilor privind domiciliul din actul de identitate mai sus menționat.
Analizând cu prioritatea impusă de lege excepția invocată de pârâta Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Municipiului București, S.P.C.E.P. S1 – Biroul 5, instanța de fond a reținut, față de dispozițiile art.7 alin.1 din O.G. nr.84/2001 coroborate cu dispoz.art.49 alin.1 din H.G. nr.1375/2006, că este întemeiată și a dispus respingerea acțiunii față de această pârâtă pentru lipsa legitimării procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că la data la care a fost eliberată cartea de identitate a pârâtului, reclamanții erau proprietarii apartamentului menționat în acest act ca domiciliu al posesorului cărții de identitate, dreptul lor de proprietate fiind înscris și în cartea funciară.
Sub acest aspect, s-a considerat că nu pot fi primite susținerile pârâtului, în sensul că la data eliberării cărții de identitate, avea convingerea că își stabilește domiciliul în imobilul ce aparținea mamei sale, cât timp acest ar fi putut, prin minime diligențe, să ia cunoștință de vânzarea-cumpărarea intervenită.
În consecință, s-a apreciat că mențiunea făcută în cartea de identitate a pârâtului privind domiciliul acestuia este lovită de nulitate, deoarece a fost făcută fără ca pârâtul să dețină la acel moment un titlu locativ propriu și fără să existe o declarație de primire în spațiu din partea proprietarilor de la acea dată, respectiv reclamanții din prezenta cauză.
Aceste înscrisuri erau absolut necesare, potrivit dispozițiilor rt.28 alin.2 din O.U.G. nr.97/2005, iar faptul că pârâtul a solicitat în instanță constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între mama sa și reclamanți a fost apreciat ca fiind lipsit de relevanță juridică, cât timp nu există încă o hotărâre judecătorească irevocabilă de desființare a actului translativ de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții S. I. și C. L. al Sectorului 1, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate de pârâtul S. I. au fost reluate susținerile din întâmpinare, privind momentul la care acesta a luat cunoștință despre actul de vânzare-cumpărare, iar prin motivele de apel formulate de apelantul pârât C. L. al Sectorului 1 s-a susținut că actul de identitate a fost eliberat cu respectarea condițiilor impuse de O.U.G. nr.97/2005, nefiind incidente dispozițiile art.35 alin.1 din actul normativ menționat.
Prin decizia civilă nr.734/A/28.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că într-adevăr, potrivit art.35 alin.1 din O.U.G. nr.97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, în cazul în care mențiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reședinței s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această mențiune este nulă de drept, iar alin.3 prevede că nulitatea mențiunii poate fi constatată de instanța de judecată din oficiu sau ca urmare a sesizării D.E.P.A.B.D., a serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor ori a persoanelor interesate.
S-a apreciat însă că, nu sunt incidente în cauză aceste dispoziții legale, reținute de instanța de fond, câtă vreme reclamanții au solicitat să se constate nulitatea mențiunii privind adresa de domiciliu a pârâtului S. I., doar cu motivarea că imobilul menționat la aceasstă rubrică constituie proprietatea lor, conform actului de vânzare-cumpărare nr.1239/21.09.2006 și pentru că nu înțeleg să-i permită acestuia dreptul de a-și stabili domiciliul în imobilul proprietatea lor.
Prin urmare, tribunalul a considerat că prin acțiune nu s-a susținut faptul că documentul în temeiul căruia pârâtului i s-a consemnat a avea domiciliul la adresa proprietatea reclamanților ar fi fost ulterior anulat sau constatat nul, fals ori falsificat, după cum se arată limitativ în cuprinsul art.35, ci faptul că nu a existat consimțământul lor pentru stabilirea domiciliului pârâtului la adresa imobilului ce reprezintă proprietatea lor exclusivă, situație în care erau incidente dispozițiile art.28 alin.1 din O.U.G. nr.97/2005.
Conform acestui text de lege, pentru ca pârâtul să-și poată stabili domiciliul la locuința proprietatea reclamanților, era necesară prezentarea mai multor înscrisuri, prevăzute expres și limitativ de art.28 lit.a-d, iar din probele administrate nu a rezultat ca vreunul din aceste documente să fi însoțit cererea pârâtului de schimbare a actului de identitate.
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs a susținut că nu a avut cunoștință de actul de vânzare cumpărare încheiat de mama sa, până în momentul în care a fost chemat în judecată de fratele său pentru evacuare.
A solicitat Serviciului de Evidență a Populației preschimbarea actului său de identitate și nu stabilirea domiciliului, la o dată la care mama sa era în viață, convins fiind că aceasta este proprietara imobilului.
Instanța de apel a reținut greșit că, la acea dată era obligat să depună actele menționate la art. 28 alin. 1 lit. a-d din OUG nr. 97/2005, deoarece astfel de acte erau prevăzute de lege pentru ipoteza schimbării domiciliului nu și în cazul schimbării actului de identitate.
La termenul de judecată din data de 09.12.2013, instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului pentru neindicarea temeiului juridic al recursului și neîncadrarea criticilor formulate de recurent în motivele de recurs prevăzute de art. 304 cod procedură civilă.
Recurentul prin apărător a solicitat respingerea excepției, învederând că deși nu a indicat în cererea de recurs temeiul juridic, criticile dezvoltate în scris prin motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Analizând cu prioritatea impusă prin lege excepția absolută invocată de instanță, Curtea va reține că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform articolului 299 și următoarele Cod Procedură Civilă recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului ( atât în fapt cât și în drept ) în apel.
Cauza recursului constă deci în nelegalitatea hotărârii care se atacă și trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de articolul 304 Cod Procedură Civilă, în caz contrar fiind incidente dispozițiile articolului 306 Cod Procedură Civilă privind nulitatea recursului .
Simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Prin motivele de recurs, se reiau apărările făcute de recurent prin întâmpinarea la acțiune depusă în primă instanță, privind data la care a luat cunoștință de actul de vânzare cumpărare încheiat de mama sa și data la care a solicitat organelor de poliție schimbarea actului său de identitate, ce nu pot constitui, prin ele însele, motive de recurs, în lipsa unor critici concrete privind dezlegarea dată de instanțele anterioare acestor apărări.
Singura critică de nelegalitate, ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, ducând, totodată la respingerea excepției invocată din oficiu, este cea prin care recurentul susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. a-d din OUG nr. 97/2005.
Analizând pe fond critica de nelegalitate invocată de recurent, Curtea va reține că e nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin acțiune, intimații reclamanți au solicitat constatarea nulității mențiunii din cartea de identitate a recurentului pârât, privind domiciliul acestuia, susținând, în esență, că locuința ce constituie acest domiciliu este proprietatea lor și nu a existat acordul lor pentru stabilirea domiciliului recurentului pârât la această adresă.
Cererea a fost soluționată corect de instanțele anterioare, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 97 din 14 iulie 2005 *** Republicată privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
Conform dispozițiilor art. 13 din această ordonanță, actul de identitate face dovada identității, a cetățeniei române, dar și a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință.
Se eliberează de către serviciul public comunitar de evidență a persoanelor de la locul de domiciliu sau reședință a persoanei fizice, pe baza cererii acesteia sau a reprezentantului său legal, însoțită de documentele care, potrivit legii, fac dovada numelui de familie și a prenumelui, datei de naștere, statutului civil, cetățeniei române, adresei de domiciliu și, după caz, adresei de reședință.
În condițiile în care recurentul reclamant nu era proprietar al locuinței menționată în cererea acestuia drept domiciliu, era necesară, potrivit art. 28 din ordonanță, declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau persoană juridică, de primire în spațiu, declarație care în cazul recurentului reclamant nu a existat, cum în mod corect a reținut și instanța de apel.
Criticând această soluție, recurentul susține că nu erau incidente în cauză dispozițiile art. 28 din OUG nr. 97/2005, deoarece el și-a schimbat numai cartea de identitate nu și domiciliul, care a rămas același cu cel menționat în actul de identitate anterior.
Art. 15 din ordonanță, prevede, însă, expres faptul că cererile care privesc eliberarea unui nou act de identitate trebuie însoțite și de documentele care, potrivit legii, fac dovada adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință, iar actele care fac dovada domiciliului sunt cele prevăzute expres în art. 28 din ordonanță.
În consecință, reținând că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. I., împotriva deciziei civile nr. 734 A din 28.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. C., S. C. și cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SPCEP S1, BIROUL 5 și C. L. SECTOR 1 PRIN PRIMARUL SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./17.12.2013
-------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a –L.P.
- R.M.V.
Jud.Sector 1 – A.M.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1314/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 327/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
