Pretenţii. Decizia nr. 985/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 985/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 11873/302/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 985 R
Ședința publică de la 14.05.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți C. I. A., M. O. M. și M. T. și de recurenții pârâți G. E. M. și M. M. Ș., împotriva deciziei civile nr. 136A/11.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți C. I. A., M. O. M. și M. T. reprezentați de avocat Caștaliu I., cu împuternicire avocațială la dosar, recurentul pârât M. M. Ș. personal și asistat de avocat R. M., cu împuternicire avocațială la dosar și recurenta pârâtă G. E. M. reprezentată de același avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurenții pârâți G. E. M. și M. M. Ș. dovada achitării taxei de timbru în sumă de 255 lei (chitanța nr. ACC_/13.05.2013) și timbru judiciar de 0,30 lei.
Apărătorul recurenților reclamanți C. I. A., M. O. M. și M. T. ace dovada achitării taxei de timbru în sumă de 255 lei, prin depunerea la doar a chitanței r._/14.05.2013 și timbru judiciar de 0,30 lei.
Apărătorul recurenților pârâți G. E. M. și M. M. Ș. depune la dosar întâmpinare și înscrisuri și comunică și părții adverse o copie de pe acestea.
Apărătorul recurenților reclamanți C. I. A., M. O. M. și M. T. consideră că întâmpinarea este tardiv depusă și solicită calificarea acesteia ca atare.
Apărătorul recurenților pârâți G. E. M. și M. M. Ș. solicită a se lua act că probele au fost solicitate prin motivele de recurs. Mai solicită ca întâmpinarea să fie avută în vedere ca și concluzii scrise.
Curtea urmează a avea în vedere întâmpinarea depusă de recurenții pârâți G. E. M. și M. M. Ș. ca și concluzii scrise, iar înscrisurile le va încuviința, având în vedere că recurenții pârâți au solicitat prin motivele de recurs proba cu înscrisuri.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți C. I. A., M. O. M. și M. T. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată cu privire la plata contravalorii îmbunătățirilor în cuantum de 6.000 lei. Arată că instanța a dispus evacuarea recunoscând calitatea de proprietar. să se constate că ici la acest moment nu au posesia și folosința acestui imobil. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurenților pârâți G. E. M. și M. M. Ș. solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii atacate și menținerea sentinței civile nr. 7965/2012 ca temeinică și legală, în sensul respingerii solicitării reclamanților privind evacuarea pârâtului M. M. Ș.. Arată că această solicitare privind evacuarea a fost soluționată irevocabil și instanța a reținut că acțiunea a fost formulată de recurenți cu rea credință. Să se constate că încă nu a fost soluționată acțiunea privind radierea. Instanța de fond a analizat și a apreciat că la acest moment în absența anulării titlului lor de proprietate trebuie să se aibă în vedere existența acestor titluri și efectele pe care acestea le produc. Mai solicită să se constate că au fost cumpărători de bună credință. Cu privire la recursul formulat de reclamanți solicită respingerea acestuia. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurenților reclamanți C. I. A., M. O. M. și M. T. solicită respingerea recursului formulat de pârâți. Să se constate că instanța de apel a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar, iar măsurile reținute nu sunt străine cauzei și nici contradictorii. Arată că au solicitat instanței o comparare de titluri, iar instanța a analizat inclusiv efectele deciziei civile nr. 1546 și a fost obligată pârâta G. E. M. să lase imobilul în deplină proprietate și folosință. Să se constate că instanța a stabilit rectificarea cărții funciare, care s-a făcut în baza unei hotărâri irevocabile. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurenților pârâți G. E. M. și M. M. Ș. arată că dacă este recunoscut dreptul de retenție de ce se mai solicită plata contravalorii îmbunătățirilor.
După rămânerea dosarului în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă apărătorul recurenților reclamanți, care depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Soluționând recursurile civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.07.2010, reclamanții M. T., M. O. M. și C. I. au solicitat evacuarea pârâtului M. M. Ș. din imobilul situat în București, .. 58, sector 5 și obligarea pârâtei G. E. M. la plata echivalentului lipsei de folosință a imobilului, aferentă perioadei 13.03.2009 și până la pronunțarea sentinței, estimată la suma de 6.500 RON, în drept fiind indicate disp. art. 480, 998 și urm. C.civ.
La termenul de judecată din data de 09.09.2011 pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 7965/14.10.2011 pronunțată de Judecătoria sector 5 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, totodată fiind respinse ca neîntemeiate cererile reclamanților privind evacuarea pârâtului M. M. Ș. din imobil și de obligare a pârâtei G. E. M., având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință, în cuantum de 6500 lei.
Instanța a reținut în considerente că prin sentința civilă nr. 6303/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria sector 5 București a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanți și obligată pârâta G. E. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, .. 58, sector 5, în cadrul acestui proces realizându-se o comparare a titlurilor de proprietate ce au fost prezentate de părți.
Prin sentința civilă nr. 2667/2009 dată de Judecătoria sector 5 s-a dispus evacuarea din imobil a numitului B. C. M., fiind obligată pârâta G. E. M. la plata către reclamanți a sumei de 9.382 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe perioada 12.10.2006 – 12.03.2009.
Prin decizia civilă nr. 245/2011 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admis recursul declarat de B. C. M. și G. E. M. împotriva deciziei civile nr._/2009 a Tribunalului București, dispunându-se modificarea deciziei recurate, admiterea apelurilor, fiind schimbată în tot sentința civilă nr. 2667/25.03.2009 a Judecătoriei sector 5 București, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că prin decizia civilă nr. 1546/ 2003 a Curții de Apel București s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții M. și C. împotriva pârâtei B. E., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr._/1997 cât și revendicarea bunului ce formează obiectul contractului.
Sentința civilă nr. 6303/2006 a Judecătoriei sector 5 București este ulterioară Deciziei civile nr. 1546/2003 a Curții de Apel București prin care a fost confirmat dreptul de proprietate al autoarei pârâte G. E. M. și respinsă acțiunea în revendicare așa încât sentința civilă nr. 6303/2006 nu poate produce efecte juridice avându-se în vedere că pârâta G. E. M. deține un titlu de proprietate valabil supra imobilului, neputând fi obligată la plata contravalorii lipsei de folosință.
Cea de a doua acțiune în revendicare soluționată prin sentința civilă nr. 6303/2006 a fost formulată de reclamanți cu rea credință, încălcând astfel autoritatea primei hotărâri.
Instanța de fond a avut în vedere considerentele expuse în decizia civilă nr. 245/2011 a Curții de Apel București, respectiv faptul că pârâta G. E. M. este proprietara imobilului în calitate de moștenitoare a numitei B. E. și ca atare nu poate fi obligată la plata contravalorii lipsei de folosință, totodată reclamanții neavând un drept recunoscut în privința acestui imobil nu pot solicita evacuarea pârâtului M. M. Ș..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții
Prin decizia civilă nr. 136 A din 11.02.2013, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanții – reclamanți M. T., M. O. M. și C. I., a schimbat în parte sentința civilă în sensul că a admis în parte acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului M. M. Ș. din imobilul situat în .. 58,sector 5, București.
A respins capătul doi al acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta G. E. M., ca neîntemeiat.
A obligat pârâtul intimat către apelantă la 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în cauza de față reclamanții au invocat drept titlu în susținerea cererii de evacuare sentința civilă nr. 6303/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria sector 5, hotărâre rămasă definitivă și devenită irevocabilă prin care pârâta G. E. M. a fost obligată să lase reclamanților M. și C. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu situat în București, .. 58, sector 5, în acest proces de revendicare fiind comparate titlurile de proprietate ce au fost prezentate de părți, astfel că instanța a acordat în final preferabilitate titlului invocat de către reclamanți.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 1546/2003 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care au fost admise recursurile declarate de Municipiul București și B. E. împotriva deciziei civile nr. 2193/2002 a Tribunalului București, s-a constatat că instanța de control judiciar reținând buna credință a numitei B. E. la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare nr._/1997 încheiat cu Municipiul București pentru imobilul în litigiu a schimbat în parte soluția instanței de fond în sensul că a fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a acestui contract.
Tribunalul a mai constatat că în cadrul dosarului în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 6303/2006 de către Judecătoria sector 5, pârâta G. E. M. a invocat excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr. 1546/2003 a Curții de Apel București, însă instanța de fond a respins prin încheiere această excepție ca neîntemeiată, fiind astfel evident faptul că la momentul admiterii cererii de revendicare formulată de reclamanți, prin sentința civilă nr. 6303/2006 a fost avută în vedere de către instanță situația juridică rezultată din pronunțarea deciziei civile nr. 1546/2003 a Curții de Apel București ceea ce înseamnă că s-a tranșat în mod irevocabil această chestiune legat de inexistența autorității de lucru judecat precum și cu privire la admiterea cererii în revendicare.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 2213/2010 pronunțată de Judecătoria sector 5, rămasă definitivă și irevocabilă, hotărâre în care numita G. E. M. apare în calitate de pârâtă s-a dispus rectificarea Cărții Funciare privind imobilul în litigiu în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei fiind înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al reclamanților referitor la acest imobil.
La situațiile expuse se adaugă împrejurarea că numita G. E. M. considerând față de procesele anterioare că a pierdut dreptul de proprietate referitor la imobilul în litigiu a promovat la Judecătoria sector 5 o cerere de chemare în judecată ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 9610/2011 prin care s-a dispus obligarea pârâtului Ministerul de Finanțe la plata prețului de piață al imobilului din . 5, totodată fiind obligați pârâții M. și C. la plata sporului de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare și utile, ceea ce demonstrează recunoașterea calității de proprietari pentru numiții M. și C. privitor la acest imobil.
Date fiind considerentele expuse, este evident faptul că pârâtul M. M. Ș., fiul numitei G. E. M. ocupă fără titlu imobilul în litigiu câtă vreme pârâta G. E. M. a pierdut procesul de revendicare finalizat prin pronunțarea de către Judecătoria sector 5 a sentinței civile nr. 6303/2006.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții M. T., M. O. M. și C. I. cât și pârâtul M. M. Ș..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții reclamanți au arătat că, respingerea capătului de cerere din acțiunea formulata de ei, prin care au solicitat obligarea paratei G. E. M. la contravaloarea lipsei de folosința a imobilului nu este motivată.
Instanța de apel a dispus respingerea acestui capăt de cerere, justificându-și soluția pe aspectul ca G. E. M. nu locuiește în imobilul respectiv.
O asemenea soluție este nu numai legala, dar și neîntemeiata, fata de toate probele existente la dosar și chiar considerentele expuse de către instanța de apel în cuprinsul soluției pronunțate.
Astfel, recurenții reclamanți arată că titlul lor de proprietate este necontestat și fac trimitere la sentința civilă nr. 6303/11.10.2006 pronunțata de Judecătoria Sectorului 5 București, prin care s-a dispus obligarea paratei G. E. M. sa le lase în deplina proprietate și liniștita posesie imobilul din București, .. 58, sector 5.
Existenta sentinței civile nr. 2213/30.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus rectificarea Cărții Funciare nr._, în sensul radierii dreptului de proprietate al paratei și înscrierea acestuia pe numele lor, face deplina dovada ca dreptul lor de proprietate asupra imobilului este înscris și în Cartea Funciara.
Admiterea apelului, prin decizia nr. 136A/2013 și evacuarea paratului M. M. S. este dovada, pe de o parte, ca G. E. M., fara sa aibă titlu de proprietate asupra acestui imobil, în mod nelegal a transmis folosința fiului său, iar pe de alta parte ca posesia și folosința acestui imobil nu este exercitată de recurenții-reclamanți, ci de G. E. M..
Pentru a intra în posesia acestui imobil recurenții-reclamanți au declanșat procedura executării silite, în baza titlului executoriu, sentința civila nr. 6303/11.10.2006, în ca din anul 2007 este format dosarul de executare nr._ la B. " D., I. și Crafcenco", fiind obstaculati, vreme de 6 ani de zile, prin diverse artificii procesuale, sa intre în posesia acestui imobil, situație care este perpetuata și în prezent datorita unui comportament vădit de rea credința al intimatei.
Soluția instanței de apel de respingere a capătului de cerere privind obligarea lui G. E. M. la plata lipsei de folosința pentru perioada martie 2009 – ianuarie 2011 nu are la baza nici un fundament probator sau legal, iar motivare a respingerii pe aspectul ca parata nu a locuit în imobil nu le dă posibilitatea să facă vreun comentariu.
În ceea ce îl privește pe recurentul-pârât, prin motivele de recurs acesta a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a îmbrățișat în totalitate apărările și argumentația apelanților, fără a da o motivare coerentă hotărârii pronunțate. În speță, tribunalul a procedat doar la o analiză superficială a hotărârilor judecătorești invocate de către părți în cauză, fără a surprinde caracterul contradictoriu al acestora – în raport de obiectul prezentei cauze.
Logica instanței de apel – prin care se presupune că la pronunțarea unei hotărâri ulterioare (sentința civilă nr. 6303/2006) s-a ținut cont de o hotărâre anterioară (deciziei civile nr. 1546/2003 a Curții de Apel București), pronunțată într-o altă cauză, este o pură speculație, fără nici un fundament.
Pe aceeași logică deductivă, instanța de apel putea foarte bine să analizeze argumentația oferită de judecătorii recursului în motivarea deciziei civile nr. 1546/2003 a Curții de Apel București, care nu a luat „în considerare sentința civilă nr. 6303/11.10.2006, deoarece cea de-a doua acțiune (prin care s-a obținut decizia civilă – definitivă și irevocabilă – nr. 1546/20 iunie 2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă) a fost formulată de către intimații-reclamanți cu rea credință încălcând autoritatea primei hotărâri (decizia civilă – definitivă și irevocabilă – nr. 1546/20 iunie 2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă), prin care s-a dat preferabilitate titlului de proprietate al recurentei-pârâte și s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare al acesteia."
În plus, recurentul-pârât arată că, în mod corect, instanța de fond a ținut seama de existența unei hotărâri precedente, definitive și irevocabile, respectiv decizia civilă – definitivă și irevocabilă – nr. 1546/20 iunie 2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, pronunțată în dosarul de recurs nr. 1292/2003 s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanții M. T., M. O. M. și C. I. A., împotriva pârâtei B. E., "cerere având ca obiect atât constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr._/22.01.1997 (ce constituție titlul său de proprietate n.n.) cât și revendicarea bunului ce formează obiectul contractului."
În condițiile existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile – privind o acțiune în realizarea dreptului de proprietate – instanța de fond a ținut cont de existența acestei hotărâri mai sus evocate, constatând că, „urmare a admiterii acțiunii în revendicare nu este anulat titlul pârâtului, dar acesta devine ineficace, nu mai poate produce efecte juridice, în sensul existenței dreptului de proprietate în patrimoniul pârâtului." (fila 10 din decizia nr. 380R/11.10.2011).
Prin urmare, preeminența hotărârii anterioare este recunoscută în speța de față inclusiv de către Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, prin decizia civilă nr. 245R/09.03.2011, în cauza având ca obiect evacuare, unde instanța analizează cu suficiență autoritatea de lucru judecat invocată mai sus și constată reaua credință a reclamanților în introducerea cu rea credința a unei a doua cereri în revendicare – în urma căreia s-a obținut în mod nelegal totul în temeiul căruia se cere evacuarea în cauza de față.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul ca sentința civila nr. 6303/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București este ulterioara deciziei civile nr. 1546/20 iunie 2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă – definitivă și irevocabilă – prin care a fost confirmat dreptul de proprietate al autoarei intimate G. E. M. și respinsa acțiunea în revendicare, astfel încât sentința civila nr. 6303/11.10.2006 nu poate produce efecte juridice având în vedere ca intimata G. E. M. deține un titlu de proprietate valabil asupra imobilului și nu poate fi obligata la plata lipsei de folosința.
De asemenea, prin decizia civila nr. 245/R_ a Curții de Apel – Secția a IV-a Civilă, a fost admis recursul declarat de B. C. M. și G. E. M. împotriva deciziei civile nr. 1195/A/06.11.2009 Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, dispunându-se admiterea apelurilor, schimbarea în întregime a sentinței civile nr. 2667/25.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București, în sensul respingerii acțiunii apelanților ca neîntemeiata.
Practic, prin decizia civila nr. 245/R/09.03.2011 a Curții de Apel, Secția a IV-a Civilă, s-a apreciat faptul ca intimata G. E. M. este proprietara imobilului în litigiu, respectiv deține contractul de vânzare-cumpărare nr._/22.01.1997, titlu intabulat în carte funciara sub nume de proprietar, astfel încât nu poate fi obligata la plata contravalorii lipsei de folosința.
Tot prin decizia civila nr. 245/R/09.03.2011 a Curții de Apel – Secția a IV-a Civilă, s-a statuat faptul ca nu se poate lua în considerare sentința civila nr. 6303/11.10.2006, întrucât acțiunea a fost formulată de către apelanți cu rea-credința, încălcând autoritatea primei hotărâri decizia civila nr. 1546/20.06.2003 a Curții de Apel – Secția a IV-a Civilă, prin care s-a dat preferabilitate titlului de proprietate al intimatei G. E. M. și s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare al acesteia.
În ceea ce privește soluționarea excepției autoritarii de lucru judecat, apreciază ca instanța de fond a apreciat corect faptul ca litigiile anterioare au avut ca obiect revendicarea imobilului, iar intimatul M. M. S. nu a fost parte.
Potrivit deciziei civile nr. 245/R/09.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, G. E. M. este proprietara imobilului în calitatea sa de moștenitoare a numitei B. E., iar apelanții nu au nici un drept recunoscut asupra imobilului, astfel încât nu pot solicita evacuarea intimatului M. M. S..
Cererea nu poate fi admisă pe temeiul de fapt și de drept invocat de către apelanți (lipsa de titlu), în condițiile în care recurenta pârâtă G. E. este proprietară a imobilului ce face obiectul cereri de evacuare, titlul său nefiind desființat, și chiar a promovat contestație împotriva înscrierii dreptului de proprietate al apelanților în Cartea Funciară, cu privire la imobilul în litigiu.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 din Legea nr. 7/1996 "Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară". Or, în cauză, dreptul său de proprietate nu a fost radiat de la cartea funciară, fiind opozabil erga omnes, inclusiv reclamanților din prezenta cauză.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a apreciat faptul că sentința civila nr. 6303/11.10.2006 nu poate produce efecte juridice având în vedere ca intimata G. E. M. deține un titlu de proprietate valabil asupra imobilului și nu poate fi obligata la plata lipsei de folosința.
În acest sens, chiar Curtea de Apel București a apreciat ca cea de a doua acțiune soluționata prin sentința civila nr. 6303/11.10.2006 a fost formulata de către apelanții din prezentul dosar cu rea-credința încălcând autoritatea primei hotărâri, prin care s-a dat preferabilitate titlului de proprietate al intimatei.
În privința completării aduse de către apelanți la motivele de apel depuse la dosar, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate având în vedere că nu fac obiectul sentinței civile nr. 7965 din data de 14.10.2011, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul civil nr._ – sentința atacata de aceștia.
Precizează faptul ca sentința civila nr. 9610/17.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, nu este definitiva și irevocabila fiind atacata de către apelanți, iar afirmațiile acestora cum că implicit a recunoscut un drept de proprietate privind imobilul din .. 58, sector 5, nu corespund realității – acțiunea sa având doar rolul de a conserva un drept cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului – în eventualitatea evingerii sale de către reclamanți, pentru a nu pierde termenul de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiune cu privire la contravaloarea acestor îmbunătățiri.
În acest sens, precizează faptul că dreptul de proprietate al apelanților cu privire la imobilul din .. 58, sector 5, nu este recunoscut de nicio instanța de judecata – nici măcar prin sentința civilă nr. 9610/17.12.2011, în condițiile în care reclamanții și-au înscris în mod nelegal în Cartea Funciară sentința civila nr. 6303/11.10.2006, în prezent având pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București o contestație cu privire la înscrierea acestei hotărâri în Cartea Funciară, ce face obiectul dosarului nr._/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 București, cu prim termen de judecată la data de 25.04.2013.
Totodată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Civilă, se află pe rol dosarul nr._ cu termen de judecată la data de 23.05.2013, având ca obiect revizuire-recurs rectificarea cărții funciare a imobilului mai sus menționat.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
In materia acțiunii în evacuare se pune în discuție folosința asupra imobilului, folosință încălcată de către pârâți, urmare a ocupării fără titlu a imobilului.
În speță, prin sentința civilă nr. 6303/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria sector 5, hotărâre rămasă definitivă și devenită irevocabilă, care pârâta G. E. M. a fost obligată să lase reclamanților M. și C. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu situat în București, .. 58, sector 5.
Anterior, prin decizia civilă nr. 1546/ 2003 a Curții de Apel București fusese respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții M. și C. împotriva pârâtei B. E., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr._/1997 cât și revendicarea bunului ce formează obiectul contractului (fila 31 dosar apel).
Cu toate acestea, deși titlul autoarei recurentei pârâte G. E. M. nu a fost anulat, totuși el a încetat să mai producă efecte juridice ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare formulată de recurenții reclamanți prin sentința civilă nr. 6303/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria sector 5, litigiu în cadrul căruia au fost comparate titlurile exhibate de cele două părți litigante și s-a dat preferabilitate titlului de proprietate al recurenților reclamanți din prezenta cauză, cu consecința firească de a le fi fost recunoscut acestora dreptul de proprietate asupra bunului imobil în litigiu.
Prin urmare, recurenții pârâți nu mai pot opune în cadrul acțiunii în evacuare formulată de proprietarul recunoscut în justiție, titlul căruia instanța nu i-a dat eficiență în cadrul acțiunii în revendicare, ei fiind obligați, ca efect al admiterii acțiunii în revendicare, să restituie bunul, doar astfel fiind restabilit dreptul de proprietate al recurenților reclamanți.
Împrejurarea că recurenta pârâtă a înțeles să dea eficiență aceste hotărâri judecătorești și, implicit, a recunoscut pierderea calității proprietar asupra imobilului în litigiu în favoarea recurenților reclamanți din prezenta cauză, rezultă și din faptul că a promovat cerere pentru recuperarea prețului de piață al imobilului în litigiu, în condițiile art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acțiune care a și fost admisă prin sentința civilă nr. 9610 din 07.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă (fila 21 – dosar apel), instanța reținând că pretențiile recurentei pârâte din prezenta cauză sunt întemeiată tocmai pentru faptul că titlul de proprietate al acesteia, reprezentat de contractul de vânzare cumpărare nr._/1997, a fost desființat prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, conform sentinței civile nr. 6303/11.10.2006.
De asemenea, recurenții pârâți nu pot opune nici considerentele deciziei civile nr. 245/2011 pronunțată de Curtea de Apel București pronunțată în cadrul unei acțiuni în evacuare, hotărâre dată cu nesocotirea dezlegărilor date excepției puterii de lucru judecat prin sentința civilă nr. 6303/11.10.2006 a Curții de Apel București, care a avut în vedere situația juridică rezultată din litigiul finalizat prin decizia civilă nr. 1546/20.03.2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă. De altfel, din cuprinsul deciziei civile nr. 1546/20.03.2003 rezultă că instanța de recurs, care a pronunțat această decizie, a analizat exclusiv capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr._/1997, iar nu și acțiunea în revendicare, deși cererea de chemare în judecată avea și un astfel de petit.
În aceste condiții, este excesiv a se reține că în cadrul acțiunii în revendicare soluționată prin sentința civilă nr. 6303/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria sector 5 a fost încălcată autoritatea primei hotărâri, cu atât mai mult cu cât în cadrul acestui al doilea litigiu, instanța s-a pronunțat în mod irevocabil în sensul inexistenței autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr. 1546/20.03.2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă.
În consecință, față de cele reținute, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a găsit întemeiată acțiunea în evacuare formulată de recurenții reclamanți în contradictoriu cu recurentul pârât M. M. Ș., căruia, în lipsa unui titlu asupra bunului, îi revine obligația legală de a restitui posesia imobilului către proprietarii de drept ai acestuia.
În ceea ce o privește pe recurenta pârâtă G. E., în mod corect a fost respinsă acțiunea în evacuare formulată în contradictoriu cu această pârâtă, care nu locuiește în imobilul în litigiu. Astfel cum s-a arătat la începutul considerentelor, acțiunea în evacuare constituie mijlocul procedural de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor. Or, câtă vreme recurenta pârâtă nu locuiește în imobil, nu pot fi valorificate aceste dezmembrăminte ale dreptului de proprietate de la aceasta.
De asemenea, câtă vreme nu recurenta reclamantă este cea care folosește bunul, nu poate fi obligată nici la plata contravalorii lipsei de folosință, prejudiciul cauzat recurenților reclamanți prin lipsirea de folosință putând fi recuperat exclusiv de la persoana care le-a încălcat dreptul, respectiv de la recurentul pârât, care ocupă imobilul fără titlu.
Însă recurenții reclamanți nu au solicitat contravaloarea lipsei de folosință în contradictoriu și cu acesta, astfel încât Curtea apreciază ca fiind legală hotărârea recurată, fiind pronunțată cu respectarea principiului disponibilității părții.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, astfel încât, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
Va fi respinsă, de asemenea, și cererea formulată de recurenții reclamanți privind obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la baza acestei obligații stă culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Or, având în vedere că în prezenta cauză au fost respinse ambele recursuri, recurenții pârâți nu pot fi considerați părți căzute în pretenții, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-reclamanți C. I. A., M. O. M. și M. T. și de recurenții-pârâți G. E. M. și M. M. Ș., împotriva deciziei civile nr. 136A/11.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ .
Respinge cererea recurenților-reclamanți privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G. F. C.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
13.06.2013
Jud. apel: C. T.
Ș. Ț.
| ← Cereri. Decizia nr. 234/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1752/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
