Cereri. Decizia nr. 493/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 6317/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 493 R
Ședința publică de la 06.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
JUDECĂTOR:- A. P.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă Z. V. împotriva Sentinței civile nr. 1843/12.10.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, având ca obiect, Legea nr. 10/2001, obligația de a face și alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă Z. V. prin apărător, avocat Toia P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 14 dosar și intimatul-pârât M. București prin primarul general prin consilier juridic M. E. L., cu delegație de reprezentare la fila 15 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă Z. V. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, schimbarea în tot a sentinței atacate și rejudecând, să se admită contestația, anularea parțială a dispoziției și stabilirea dreptului la măsuri reparatorii pentru întregul imobil.
Apreciază că soluția pronunțată la fond este dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, calitatea de moștenitor fiind a celui care a formulat notificare pe Legea nr. 10/2001, cu precizarea că la dosar au fost depuse dovezi în susținerea calității de moștenitor a reclamantei, prin depunerea actelor de stare civilă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că instanța de fond în mod corect a făcut aplicabilitatea art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi singura moștenitoare a defunctului M. N..
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 01.03.2012, reclamanta Z. V. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr._/23.01.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București, prin care a solicitat anularea dispoziției menționate, să se constate și să se stabilească calitatea contestatoarei de moștenitoare legală a persoanei îndreptățite R. T., la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru întregul imobil și nu doar pentru cota de !/2 din terenul situat în București, . (fostă Puțul înalt ) sector 4 în suprafață de 354 mp; să fie obligat pârâtul M. București să transmită direct către CCSD dosarul aferent notificării nr. 66/16.05.2001 și nr. 2618/02.08.2001 cu hotărârea judecătorească ce se va pronunța; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin notificările nr. 66/16.05.2001 și nr. 2618/02.08.2001, transmise prin executor judecătoresc și înregistrate la PMB sub numerele de dosar 1594 și_, notificatoarea R. Tudorița (decedată la data de 19.02.2012) a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, . (fostă Puțul înalt) sector 4, în suprafață de 354 mp, imobil preluat în mod abuziv.
A arătat contestatoarea că terenul în suprafață de 354 mp care a fost situat în București, ., Vatra Mănăstirii Văcărești, pe ., lotul nr. 15 a fost dobândit de părinții notificatoarei R. Tudorița, M. N. și M. N. Ș., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/21.06.1935 la Tribunalul Ilfov, Secția notariat. Acest teren, conform actului mai sus menționat, forma lotul nr. 15 dintr-o proprietate mai mare a vânzătorului, care se situa „în ., Vatra Mănăstirii Văcărești, pe . ce dă în . momentul perfectării vânzării, suprafața de 354 mp nu avea un număr cadastral, ci era identificată ca fiind lotul nr. 15, lot învecinat în continuare cu proprietatea vânzătorului.
Conform adresei nr._/07.05.2007 a Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4, terenul în litigiu, în suprafață de 354 mp, este impus la rol cu noua adresa poștală, ., pe numele noilor proprietari, N. M. și M. N. Ș..
Declarația de impunere din data de 12.02.1958 s-a făcut pe numele moștenitorilor lui M. N., care a decedat la data de 23.06.1936, respectiv M. N. Ș., în calitate de soție supraviețuitoare și R. Tudorița, în calitate de fiică.
În baza Decretului nr. 379/1985, anexa nr. l, poz. 379, terenul în suprafață de 405 mp situat în ., sector 4, a fost expropriat de stat în mod abuziv, de la moștenitorii defunctului N. M., fără a se acorda nici o minimă despăgubire.
Din actele de stare civilă care atestă rudenia cu titularul inițial al dreptului de proprietate depuse la dosar s-a făcut pe deplin dovada faptului că moștenitorii lui M. N., decedat la data de 23.06.1936, sunt M. Ș., în calitate de soție supraviețuitoare și R. Tudorița, în calitate de fiică.
Ulterior a decedat și M. Ș., după aceasta fiind întocmit certificatul de moștenitor nr. 1352/11.10.1991 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6, București, singura moștenitoare a acesteia fiind fiica R. Tudorița, căreia îi revine întreaga masă succesorală.
Prin notificările nr. 66/16.05.2001 și nr. 2618/02.08.2001, transmise prin executor judecătoresc și înregistrate la PMB sub numerele de dosar 1594 și_, notificatoarea R. Tudorița a solicitat restituirea în natură a terenului situat în București, . (fostă Puțul înalt) sector 4.
Notificările au fost soluționate prin Dispoziția nr._/23.01.2012, prin care s-a propus acordarea către contestatoare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru cota de ½ din imobil.
Împotriva acestei dispoziții, în termen legal, a formulat contestație fiica acesteia, Z. V. (contestatoarea decedând la data de 19.02.2012), solicitând, în esență, acordarea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil, iar nu doar pentru cota de ½ și invocând în acest sens prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1843/12.10.2012 Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea Z. V. împotriva Dispoziției nr._/23.01.2012, emisă de intimatul M. București prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul notificat a fost dobândit de M. N. și M. N. Ș., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/21.06.1935 la Tribunalul Ilfov, Secția Notariat.
Conform relațiilor de la fila 19 dosar, M. N. a decedat la data de 23.06.1936, iar în urma lui nu a fost dezbătută succesiunea, certificatul de moștenitor nefiind atașat la dosar.
Ulterior, imobilul a fost preluat de la "moștenitorii defunctului M. N.", prin Decretul nr. 379/4.12.1985, după cum rezultă din adresa nr. 60/23.01.2007 emisă de SCAVL Berceni SA.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că notificatoarea R. Tudorița era fiica lui M. N. și a lui M. Ș..
Pe de altă parte, în urma decesului lui M. Ș., a rămas ca unică moștenitoare R. Tudorița, conform certificatului de moștenitor nr. 1352/11.10.1991 emis de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 6 București.
Prin raportare la aspectele reținute, Tribunalul a constatat că prezumția instituita de art. 24 din Legea nr. 10/2001 operează în favoarea tuturor moștenitorilor lui M. N., întrucât în actul de preluare se precizează că imobilul a fost preluat direct de la "moștenitorii defunctului M. N.".
Tribunalul a reținut că într-adevăr, prin actele de stare civilă depuse s-a făcut dovada că notificatoarea avea vocație la moștenirea lui M. N., în calitate de fiică, dar nu și faptul că aceasta era singura moștenitoare, aspect care nu poate fi dovedit decât printr-un certificat de moștenitor.
În consecință, în mod corect acesteia i-au fost acordate măsuri reparatorii doar pentru cota de 1/2, în calitate de unică moștenitoare a coproprietarei M. Ș..
Împotriva acestei sentințe, a declarat recursa reclamanta Z. V..
În motivarea recursului, s-a arătat că prin notificările 66 din 16 mai 2001 și 2618/18.02.2001 R. Tudorița a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, ., fostă Puțul Înalt, sector 4, în suprafață de 354 m.p., teren ce a aparținut părinților săi conform actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/1935 la Tribunalul Ilfov.
Arată recurenta că la 23.06.1936 a decedat coproprietarul N. M., bunicul său, fără a se dezbate succesiunea, însă modificându-se rolul fiscal și fiind trecuți în calitate de proprietari, soția supraviețuitoare a acestuia și moștenitorii defunctului.
Preluarea a fost realizată de la moștenitorii defunctului N. M..
Deși în dosarul administrativ s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, continuității acestui drept până la data preluării situației juridice și urbanistice, precum și dovada calității de persoană îndreptățită prin dispoziția contestată s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii numai pentru cota de ½ fără a se preciza care este motivul pentru care nu au fost acordate despăgubiri și pentru cealaltă cotă.
Recurenta invocă dispozițiile art. 23 pct. 1 lit. b din HG nr. 250/2007 susținând că a făcut dovada calității de persoană îndreptățită cu acte de stare civilă.
Recurenta apreciază că instanța de fond nu a coroborat probele administrate în cauză și nici nu a aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie.
Solicită totodată obligarea Municipiului București de a transmite imediat și direct către CCSD dosarul aferent celor două notificări însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză sau să fie obligat M. București să transmită dosarul către prefectură, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative.
Susține recurenta că controlul de legalitate exercitat de către un judecător este superior celui realizat de prefectură și având în vedere că hotărârea judecătorească ține loc de dispoziție se impune ca transmiterea notificării și a dosarului aferent să se facă direct către CCSD.
Examinând criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Din actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu a fost proprietatea numiților Ș. N. M. și N. M., dobândit conform actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/21 iunie 1935, act aflat la filele 15, 16 din dosarul de fond.
Rezultă de asemenea că cei doi coproprietari erau soți, la data de 23 iunie 1936 N. M. decedând.
Imobilul a fost preluat în temeiul deciziei nr. 379/4.12.1985 prin expropriere în actul de expropriere existând mențiunea preluării de la moștenitorii lui M. N. (filele 46 – 47 dosar fond).
Conform actelor depuse la dosar, succesiunea defunctului M. N. nu a fost dezbătută dar imobilul a fost înscris la rolul fiscal de către soția supraviețuitoare (fila 42). Înscrierea imobilului pe numele soției supraviețuitoare și folosirea acestuia până la data exproprierii de aceasta și de fiica părților, constituie acte de acceptare tacită a succesiunii, astfel încât numita R. Tudorița chiar în lipsa unui certificat de moștenitor poate fi considerată moștenitor acceptant al succesiunii defunctului său tată.
Urmare a decesului coproprietarei M. Ș., succesiunea a fost dezbătută, moștenitorul acesteia fiind numita R. Tudorița care a formulat și notificare pentru imobil.
La fila 21 dosar fond există în copie certificatul de naștere al notificatoarei din cuprinsul căruia rezultă că aceasta este fiica lui M. N. și M. Ș., iar conform certificatului de căsătorie aflat la fila 22, după căsătorie aceasta a purtat numele de R. Tudorița.
Nu s-a făcut dovada existenței unor alți moștenitori de pe urma defuncților M. Ș. și M. N., singura notificare cu privire la imobil formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind cea depusă de autoarea reclamantei R. Tudorița.
Ca atare, aceasta culege drepturile succesorale de pe urma părinților săi, măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 cuvenindu-i-se pentru întreg imobilul și nu pentru cota de ½.
În ceea ce privește critica privind parcursul notificării între instituțiile statului implicate în soluționarea notificării, instanța o consideră neîntemeiată, având în vedere că art. 16 alin,. 21 din cap. V, titlul VII, a legii nr. 247/2005, instituie obligația centralizării la nivel de prefectură a dispozițiilor emise de autoritățile Administrației Locale care urmează a fi înaintate către CCSD de către prefect împreună cu avizul de legalitate emis de acesta.
În raport de aceste considerente și de dispozițiile art. 23 pct. 1 lit. b din HG nr. 250/2007, coroborate cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată, va admite contestația și va anula în parte dispoziția_/23.01.2012 emisă de P.M.B. în sensul că măsurile reparatorii privesc întreg imobilul, situat în București, ., fostă Puțul Înalt, sector 4, format din teren în suprafață de 354 m.p., respectiv cota de 1/1 și nu cota de ½.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Z. V. împotriva sentinței civile nr. 1843/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea Z. V.
Anulează în parte Dispoziția nr._/23.01.2012 emisă de Primăria Municipiului București în sensul că măsurile reparatorii privesc întreg imobilul (cota de 1/1 și nu cota de 1/2) .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. D. Y. A. P.
GREFIER
F. J.
Red. DY
Tehnored. GC/TI – 2 ex
29.04.2013
Jud. fond A. M. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 191/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
