Pretenţii. Decizia nr. 1655/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1655/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 4772/2/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1655 R
Ședința publică din data de 10.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta pârâtă . împotriva deciziei civile nr.252A/12.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L. PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR, cauza având, ca obiect, „pretenții”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 30.08.2006, reclamantul M. Integrării Europene a chemat în judecată pârâta S.C D. 2001 S.R.L solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să o oblige pe aceasta la plata sumei de 40.000 Euro, sumă virată pârâtei cu titlu de finanțare nerambursabilă, din fonduri PHARE, în baza Contractului Grant Ro_.0528, urmare rezilierii acestui contract de către Autoritatea Contractantă în baza prevederilor art. 11 (3) din Condițiile Generale ale Contractului de Grant; s-a cerut de asemenea obligarea societății pârâte la plata dobânzii de întârziere, conform art. 8 (3) din Condițiile Generale, plătibilă de la data expirării termenului de plată acordat de reclamantă și până la achitarea integrală a debitului.
Prin sentința civila nr. 1246/23.10.2006, tribunalul a admis excepția de necompetenta materiala și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă la data de 26.04.2007 sub același număr_/3/2006.
Prin sentința civilă nr. 665/22.01.2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, în dosar nr._/3/2006, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. Dezvoltării, L. Publice și Locuințelor în contradictoriu cu pârâta S.C. D. 2001 S.R.L., a fost obligată pârâta la plata sumelor de 40.000 euro, echivalentul în lei la data plații - finanțare nerambursabilă, 1.400 euro echivalentul în lei la data plații - dobânda contractuala precum și la plata dobânzii contractuale de la 01.04.2006 până la achitarea efectivă a acestuia, luându-se act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, între reclamant, în calitate de Autoritate Contractantă și pârâta, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de grant RO_.0528/29.11.2002, în vederea implementării proiectului „Pensiunea Casa Văratec, materializare a inițiativei particulare în turismul rural".
Instanța a reținut că, prin prevederile art. 7 (2) (l) din Condițiile speciale și art. 2 alin. l și 3 din Condițiile generale ale contractului, s-a stabilit în sarcina beneficiarului obligația de a întocmi rapoarte intermediare și un raport final, fiind necesar ca acesta din urmă să conțină o descriere detaliată a condițiilor în care a fost realizat proiectul, informații asupra măsurilor luate și asupra elementelor care să permită evaluarea impactului Proiectului, un decont final al tuturor costurilor eligibile ale operațiunii iar în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din Anexa II la contract, reclamantul s-a obligat sa contribuie cu 59,95 % din valoarea proiectului, diferența urmând a fi achitata de către parata.
Instanța a mai reținut că, la data de 28.09.2004, s-a efectuat de către ADR Nord - Est un control cu privire la desfășurarea contractului, constatându-se ca pensiunea nu a fost lansata în circuitul turistic, nefiind atins, devenind astfel incidente dispozițiile art. 11 alin.3 din Condițiile generale ale contractului, anume rezilierea contractului și restituirea de către pârâta a sumei achitate de către reclamanta.
Instanța a constatat că, deși au devenit aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 menționate anterior, pârâta nu a restituit în întregime reclamantului suma primita, rămânând datorate suma de 40.000 euro, echivalent lei la data plații, cu titlu de fonduri Phare, și 1400 euro, echivalent lei la data plații, dobânda calculata conform contractului până la data de 31.03.2006, conform contractului de grant și datei depunerii acțiunii pe rolul Tribunalului București. Dobânda, având rolul de a repara prejudiciul rezultat ca urmare a neachitării sau achitării cu întârziere a debitului principal, urmează a curge și în continuare, ca dauna moratorie, de la data de 01.04.2006 și până la achitarea efectiva a debitului principal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, motivat în drept, pârâtă S.C D. 2001 S.R.L, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1356/2009 pronunțată de Tribunalul București- Secția a V-a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate, iar prin decizia civilă nr. 1205/28.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă s-a admis recursul formulat de recurenta pârâta .; s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza la același Tribunal pentru rejudecarea apelului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la data de 28.10.2010.
Au fost administrata prin comisie rogatorie proba cu expertiză evaluatorie, specialitatea construcții.
Prin decizia civilă nr. 252A/12.03.2013 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. D. 2001 S.R.L împotriva sentinței civile nr. 665/22.01.2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L. Publice și Locuințelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin motivele de recurs apelanta a reiterat primele trei motive de apel, iar soluționarea acestora a intrat în puterea de lucru judecat, astfel că în ceea ce privește rejudecarea apelului nu a fost avut in vedere decât motivul patru de apel, referitor la analizarea culpei in ceea ce privește neexecutarea contractului si la posibilitatea rambursării totale sau parțiale a creditului.
În conformitate cu indicațiile instanței de casare, care sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, potrivit dispozițiilor art.315 alin 1 C.pr.civ, tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare în specialitatea evaluare construcții, pentru a se stabili gradul de finalizare al lucrărilor la Pensiunea Casa Varatec la data de 28.09.2004.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza, prin comisie rogatorie, s-a stabilit ca gradul de finalizare a proiectului „Casa Varatec” situata in . 80% , adică sub cel stabilit in lista de verificare si raportul vizitei la fata locului. Totodată expertul a menționat că acest stadiu se datorează faptului ca lucrările de construcții pentru care s-a avansat suma fin fondurile PHARE sunt executate in proporție de 50%.
Considerentele instanței de fond sub aspectul analizării strict a condițiilor răspunderii contractuale sunt corecte, neavând nici o relevanta apărările formulate de către apelanta cu privire la angajarea răspunderii penale a antreprenorilor sub aspectul modalității îndeplinirii contractului încheiat în vederea edificării construcției. Aceste aspecte nu pot fi avute in vedere decât . în regres.
Tribunalul a reținut că rambursarea parțiala reprezintă un drept de opțiune al autorității contractante, si nu o obligație a acesteia corelativ unui drept al beneficiarului. Atâta timp cat reclamanta atât prin concilierea direct, cât și prin acțiunea introductiva si-a manifestat opțiunea în sensul restituirii integrale a finanțării acordate, parata nu se poate prevala de posibilitatea restituirii doar a sumelor de bani calculate la valoarea lucrărilor nerealizate din proiect.
Autoritatea contractanta a estimat un cost total al operațiunii la suma de 83.400 euro, din care procentul de 59,95%, respectiv 50 000 euro constând in finanțare nerambursabila. Din aceasta suma au fost virați in contul beneficiarului ca un avans suma de 40 000 euro, conform art. 15, alin.1 din contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta ..
În motivarea recursului se arată că decizia pronunțată în apel, după casare este nelegală pentru încălcarea imperativelor competenței materiale conform art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, deoarece contractul de grant este administrativ, iar autoritatea contractantă este un organ administrativ central, arătându-se că în drept competența materială în primă instanță este a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ. Această critică poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
În cel de-al doilea motiv de recurs, se precizează că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, nefiind respectate dispozițiile art. 948 pct. 4, art. 1010, art. 1200 pct. 1 și art. 1201 Cod civil.
Recurenta expune cele menționate în teoria generală a obligațiilor, în sensul că nimic nu se opune ca părțile să prevadă în contract posibilitatea de denunțare unilaterală a acestuia, o astfel de clauză putând fi introdusă cu respectarea anumitor reguli, și anume că respectiva clauză nu poate fi înscrisă într-un contract declarat de lege irevocabilă, și ca ea să nu reprezinte o condiție pur potestativă din partea cui se obligă, deoarece obligația asumată sub o astfel de condiție este nulă, conform art. 1010 Cod civil.
Se precizează că instanțele nu au observat dispozițiile art. 1010 și art. 1200 pct. 1 cod civil considerând că autoritatea contractantă poate fi desființa unilateral contractul de grant, așa cum dorește.
Se mai arată că pârâta recurentă a finalizat în parte lucrarea pentru care a primit fonduri nerambursabile, interpretând astfel art. 11 din anexele contractului, în sensul desființării parțiale a contractului de grant și a restituirii numai în măsura nerealizării obiectivului în termenul convenit, rezilierea nefiind un drept de opțiune al autorității contractante.
Interpretând prevederile contractuale asumate de către fiecare parte, se arată că tribunalul a reținut în mod greșit că rambursarea parțială ar reprezenta un drept de opțiune al autorității contractante, încălcându-se astfel art. 1010 și art. 1200 pct. 1 Cod civil, cât și art. 1200 pct. 4 Cod civil.
Criticile din cel de-al doilea motiv de recurs vizând nelegalitatea hotărârii recurate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor urma.
Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de către recurentă, Curtea reține că această critică este în fapt reiterată și că ea a fost analizată de către Curte în decizia nr. 1205/2001.
Astfel, Curtea a stabilit deja că această critică este neîntemeiată, reținând considerentele reținute în acest sens, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 305 alin. 1 Cod procedură civilă, se constată că ceea ce a hotărât instanța de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatoriu nemaiputând fi rediscutat ulterior.
Singurul considerent pentru care instanța de recurs a dispus casarea deciziei recurate și rejudecarea apelului a fost cel de a se verifica dacă întârzierea în nefinalizarea proiectului era justificată, și dacă se impunea rambursarea totală sau numai parțială a sumelor deja plătite, în raport de lucrările efectuate.
Și criticile din cel de-al doilea motiv de recurs sunt neîntemeiate.
Având în vedere considerentele reținute în decizia de casare a C.A.B, menționate de altfel anterior, instanța de apel a încuviințat apelantei pârâtei și intimatei-reclamante proba cu înscrisuri, cât și proba cu o expertiză tehnică în specialitatea construcții, menționând ca obiectiv al expertizei, stabilirea gradului de finalizare al lucrărilor la Pensiunea Casa Văratec la data de 28.09.2004, ținându-se cont de înscrisurile aflate la dosar, inclusiv de cele atașate la filele 43-54 din dosarul_/3/2006 anexat prezentului dosar, respectiv de lista de verificare și raportul vizitei la fața locului din data de 28.09.2004.
Din raportul de expertiză atașat la filele 286-292 din dosarul nr._ al Tribunalului N. (unde s-a efectuat expertiza prin comisie rogatorie) reiese că în speță, . semnat contractul nr. 33/2003 cu . pentru execuția unor lucrări de construcție prin care urma să se pună în funcțiune Pensiunea Casa Văratec, convenindu-se să se execute și să se termine lucrările conform contractului și în cadrul perioadei de răspundere să se remedieze defectele ce apar.
Fără acceptul scris al beneficiarului, au fost cesionate lucrările către . B., care a efectuat anumite lucrări timp de 3 aluni, apoi abandonându-le.
Ulterior, . fără acceptul scris al beneficiarului au cesionat lucrările ce au rămas de executat către . SRL Piatra N. care a executat anumite lucrări în continuare la Casa Văratec.
La termenul de încheiere a lucrărilor nu au fost executate majoritatea lucrărilor, deși acestea constituiau obiectul contractului, conform devizelor anexe din cadrul acestuia, și anume: sistematizarea verticală, instalațiile termice, instalațiile electrice, totalul valorii lucrărilor neexecutate fiind_ lei, cu precizarea expertului că în cadrul acestui calcul al lucrărilor nefinalizate nu au fost cuprinse lucrările nefinalizate și cele neexecutate din cadrul devizelor de arhitectură și rezistență. Se menționează că aceste din urmă lucrări reprezintă 20% stadiu fizic nefinalizat.
În concluzie, expertul a arătat că lucrările contractate nu au fost executate decât parțial, nu au fost recepționate de către beneficiar, iar Pensiunea Casa Văratec nu a putut fi pusă în funcțiune, nefiind încheiat un proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor conform HG 273/1994, prin care beneficiarul să preia lucrările.
Astfel, gradul de finalizare al proiectului este sub cel stabilit în lisa de verificare și raportul vizitei la fața locului, acest stadiu datorându-se faptului că lucrările de construcții pentru care s-a avansat suma de 50.420,58 euro din cei 57.498 euro, prevăzuți în proiect sunt executate în proporție de 50%, așa cum s-a arătat și prin expertiza tehnică a Ing. Musceac T. și cea contabilă a economistului P. M..
Așa cum s-a reținut în încheierea din ședința publică din data de 27.10.2011 pronunțată de Tribunalul N. niciuna dintre părți nu a depus în termenul legal de 5 zile de la primirea raportului, obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat.
Conform art. 3 alin. 2 din Anexa 2 la contract, s-a convenit că beneficiarul își va asuma întreaga responsabilitate în raport cu terțele părți, inclusiv pentru daune de orice natură aduse în perioada desfășurării proiectului, astfel că nu au relevanță argumentele în sensul că nu a existat posibilitatea realizării proiectului, din cauze care nu au depins de voința recurentei-pârâte.
Potrivit art. 11 alin. 3 anexa 2, autoritatea contractantă poate să rezilieze contractul atunci când beneficiatul nu își îndeplinește oricare din obligațiile care îi revin, putând solicita rambursarea totală sau parțială a sumelor plătite.
În speță s-a dovedit că la data când a expirat termenul prevăzut, beneficiarul nu a dovedit respectarea obligațiilor asumate, astfel încât, autoritatea contractantă a cerut să fie rambursate toate sumele acordate, cu atât mai mult cu cât nici măcar până la acest moment nu s-a făcut dovada că proiectul ar fi fost finalizat.
Curtea constată că în mod corect a respins apelul pârâtei, făcând o interpretare corectă și a art. 1 din condițiile generale ale contractului de grant RO_/2002, în conformitate cu care, beneficiarul este singurul care răspunde în fața autorității contractante, apreciindu-se ca fiind îndeplinite cerințele răspunderii contractuale.
Având în vedere cele menționate, reiese că sunt neîntemeiate criticile recurentei privind nelegalitatea hotărârii, în speță nefiind vorba de o condiție pur potestativă din partea celui ce se obligă pentru a putea fi constatată nulă, ci punându-se problema respectării obligațiilor contractuale asumate.
Față de aceste considerente, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă . împotriva deciziei civile nr. 252A/12.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L. Publice și Locuințelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
16.10.2013
Jud. apel: M. G.
L. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1589/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 1687/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
