Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 37800/301/2012
Dosar nr._
(47/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.5 F
Ședința din camera de consiliu din 15.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte - L. D.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 3 București în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulate de BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI „AEQUITAS”, privind pe creditoarea A. B. ROMÂNIA S.A și pe debitoarea N. M..
Conflictul negativ de competență se soluționează potrivit art. 22 alin. 5 C. proc. civ.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care Curtea reține cauza spre soluționare asupra conflictului de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 06.09.2012 de Judecătoria Cornetu, în dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența soluționării cererii creditorului A. B. ROMANIA, de încuviințare a executării silite în contra debitoarei N. M., cerere formulată prin B.E.J. Asociați AEQUITAS, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Argumentele acestei instanțe au fost legate de conținutul art.373 alin.2 C.proc.civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. S-a avut, de asemenea, în vedere că executarea silită nu este cerută asupra unor bunuri determinate ale debitorului ori prin poprire față de terți situați în raza Judecătoriei Cornetu, ci se solicită executarea silită sub toate formele, în mod ipotetic, în vreme ce debitorul își are domiciliul pe raza sectorului 5. În considerarea acestui din urmă argument, s-a reținut incidența în cauză inclusiv a dispozițiilor art.5 din Codul de procedură civilă.
Învestită în urma acestei declinări de competență cu soluționarea cererii mai sus menționate, Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat sentința civilă nr._/14.11.2012 în dosarul nr._, prin care, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu, constatând, totodată, ivit conflictul negativ de competență și sesizând Curtea de Apel București în vederea pronunțării unui regulator de competență.
În considerentele acestei din urmă hotărâri judecătorești, s-a pornit de la ideea că orice persoană fizică sau societate comercială, care își are domiciliul/sediul în sectorul 3, poate să dețină bunuri imobile sau mobile pe teritoriul altor sectoare sau localități. Pe de altă parte, creditorul are libertatea de a cere încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza orașului Cornetu deținute de debitorul său, el nefiind obligat să solicite executarea silită doar a bunurilor debitorului de pe raza sectorului 3, astfel că a apreciat că Judecătoriei Cornetu îi revine competența soluționării prezentei cauze.
Soluționând conflictul negativ de competență ivit între cele două judecătorii, Curtea stabilește că revine Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a prezentei cereri de încuviințare a executării silite, în considerarea următoarelor argumente:
Stabilind aceasta, Curtea statuează de principiu că, potrivit dispozițiilor art.373 alin.3 Cod de procedură civilă, competența de soluționare a unor astfel de cereri este atribuită instanțelor de executare, iar, pe de altă parte, că în determinarea conceptului juridic de „instanță de executare” voința creditorului manifestată cu ocazia introducerii cererii sale de încuviințare a executării are un rol secundar, trebuind în mod necesar subordonată unor criterii legale.
În alte cuvinte, adresându-se unei anume instanțe cu cererea sa de încuviințare a executării silite, executorul nu face aceasta doar pentru că și-a propus pur și simplu ca executarea debitorului să se realizeze pe un anume teritoriu administrativ ales aleatoriu, ci opțiunea lui trebuie să se subordoneze în mod necesar unor criterii legale.
Legea definește în mod clar conceptul în cauză, arătând prin dispozițiile art.373 alin.2 Cod de procedură civilă, că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, atunci când legea nu dispune altfel, iar potrivit alin.1 al aceluiași articol, în cazul urmăririi bunurilor mobile sau imobile, executarea se va face la locul situării acestora, iar în cazul popririi, executarea silită se realizează prin executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, conform art.453 alin.1 Cod de procedură civilă.
Așadar, voința ori opțiunea creditorului atunci când sesizează o instanță judecătorească cu cererea lui de încuviințare a executării silite, trebuie să se subordoneze acestor criterii legale, care definesc conceptul de „instanță de executare” pentru ca cererea lui să poată fi considerată ca adresată unei instanțe competente să i-o soluționeze, după criteriul teritorialității.
Or, atunci când cererea lui de încuviințare a executării silite este adresată unei instanțe judecătorești, alta decât cea de la sediul debitorului său, unde este de presupus că există bunuri mobile ori imobile susceptibile de executare ori că devin aplicabile dispozițiile art.453 alin.1 Cod de procedură civilă (ca instanță de la domiciliul sau sediul debitorului), pentru a reține că această instanță constituie o „instanță de executare” în sensul legii, ar trebui arătate un minimum de informație sau indicii pe baza cărora să se poată considera că în raza acestei instanțe există fie bunuri ale debitorului ce se doresc a fi executate, fie eventuali terți popriți, indicii de natură să conducă la concluzia că executarea se poate face în raza acelei instanțe și, totodată că aceasta este competentă teritorial, ca instanță de executare, să încuviințeze cererea de executare silită.
Deși acest minimum de informații nu a fost arătat în cererea executorului judecătoresc adresată Judecătoriei Cornetu, Curtea observă, așa cum rezultă din înscrisurile atașate în dosarul Judecătoriei sectorului 3, că la solicitare aceluiași executor judecătoresc și în baza exact a acelorași titluri executorii, reprezentate de contractele de facilitare de credit și garanție mobiliară nr._/29.08.2007 și nr._/23.09.2008, instanța de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București, a încuviințat executarea silită a debitoarei N. M., la solicitarea creditoarei A. B. Romania.
Cum această încuviințare a fost dată de instanța de la domiciliul debitoarei anterior învestirii Judecătoriei Cornetu cu prezenta cerere de încuviințare a executării silite, este de presupus că cea din urmă solicitare a B.E.J. Asociați Aequitas, adresată Judecătoriei Cornetu, a fost determinată de insuccesul executării încuviințate la domiciliul debitoarei.
În consecință, Curtea va stabili în favoarea acestei din urmă instanțe competența soluționării acestei noi cereri formulate prin executorul judecătoresc, presupunerea că la domiciliul debitoarei s-ar putea găsi bunuri susceptibile de executare, nemaisubzistând în acest caz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI „AEQUITAS”, privind pe creditoarea A. B. ROMÂNIA S.A, cu sediul ales în București, Calea Rahovei nr.266-268, corp 63, ., sector 5 și pe debitoarea N. M., domiciliată în București, ., ., ., în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE
L. D. GREFIER
E. C.
Red.L.D.
Tehnored.B.I.
5 ex/24.01.2013
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 516/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1976/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
