Contestatie la executare. Decizia nr. 424/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 4281/3/2005*
Dosar nr._
(11/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.424
Ședința publică de la 07.03.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - M. H.
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - N.-G. M.-A.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de apelantul – reclamant CONCĂL M., împotriva încheierii de ședință din data de 21.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă CONCĂL L. A. și cu intimata – pârâtă C. (CONCĂL) G..
Obiectul pricinii – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. P., în calitate de reprezentant al intimatei – pârâte C. (CONCĂL) G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de Baroul București (fila 19), lipsind apelantul – reclamant CONCĂL M. și intimata – reclamantă CONCĂL L. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a cauzei, formulată de recurentul – reclamant la data de 22.01.2013 (fila 15) în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._/299/2011.
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare, nefiind întrunite dispozițiile art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere pe de o parte, caracterul distinct al celor două proceduri (lămurire titlu executoriu din procedura partajului, revendicare), iar pe de altă parte, stadiul și soluția pronunțată în respectiva acțiune în revendicare promovată de terțe persoane, soluție care nu schimbă cu nimic datele problemei din prezentul litigiu până în prezent. De altfel, dacă cererea de revendicare va fi admisă, atunci partea va putea promova o cerere nouă în raport de eventuala nouă situație juridică. Raportat și la caracterul urgent al prezentei proceduri, Curtea apreciază că se impune respingerea cererii ca neîntemeiate.
Intimata – pârâtă, prin apărător, solicită a se lua act că înțelege să nu mai susțină excepția de nulitate invocată pe calea întâmpinării.
Curtea, în urma deliberării, ia act de renunțarea intimatei – pârâte la excepția de nulitate a recursului.
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, susține că nu mai are de formulat alte cereri, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata – pârâtă C. (CONCĂL) G., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefundat, având în vedere că recursul promovat de reclamant nu cuprinde motive de nelegalitate, recurentul nu a înțeles să evidențieze care este scopul acțiunii, în sensul ce urma a fi clarificat din înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Titlul executoriu este clar, măsurile dispuse prin dispozitiv sunt lipsite de orice echivoc și prin urmare, nu suscită nici un fel de lămurire de natură să justifice formularea unei contestații la titlu în condițiile art. 399 din Codul de procedură civilă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2011, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2010, contestatorul Concăl M. a formulat în contradictoriu cu intimata C. G., contestație la executare împotriva executării silite a deciziei civile nr. 766/A din 14 iunie 2010, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, solicitând suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 146/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc „D. M.” și să se constate faptul că sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 399 Cod de procedură civilă.
La data de 07 octombrie 2012, petentul Concăl M. a precizat cererea în sensul că fostul proprietar al imobilului ce formează obiectul partajului a recâștigat proprietatea asupra acestuia, astfel încât nu mai există obiectul cererii de executare.
Prin sentința civilă nr._ din 12 octombrie 2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a declinat competența privind pe contestatorul Concăl M. și intimații C. G. și Biroul Executorului Judecătoresc „M. D.”, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București invocate din oficiu, că, potrivit art. 400 alin. 2 Cod de procedură civilă, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Instanța a reținut că hotărârea care reprezintă titlul executoriu în cauză și în privința căreia contestatorul a solicitat lămuriri sub aspectul înțelesului, întinderii și aplicării, este decizia civila nr. 766/A din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr._ .
Prin Încheierea din Camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2012, Tribunalul București – Secția a III a Civilă a respins cererea formulată de petentul Concăl M. în contradictoriu cu intimatele C. G. și Concăl L. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a apreciat că în speță este vorba despre o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 2811 Cod de procedură civilă în sensul că s-a solicitat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
Astfel, prin decizia civila nr. 766/A din 14 iunie 2010 Tribunalul București – Secția a III a Civilă a admis apelul apelantei C. G., a schimbat în parte sentința civilă nr. 8692/2004 a Judecătoriei Sectorului 1 București, în sensul că a constatat o cotă de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune de 50%, a reținut valoarea imobilului situat în București, . nr. 15, . de 109.351 euro și valoarea bunurilor mobile de 1553 lei, a obligat reclamantul la plata sumei de 54.760 euro cu titlu de sultă către pârâtă.
Petentul în cererea sa, a solicitat să se constate că imobilul se vinde cu un preț foarte mic, astfel încât nu se mai are în vedere egalitatea soților.
Tribunalul, față de conținutul deciziei de apel invocate și de prevederile textului legal invocat, a apreciat că în speță este vorba despre un titlu care cuprinde clar și explicit obligațiile părților. Aspectul că bunul ar fi suferit o diminuare a prețului față de momentul când a fost supus expertizei în timpul partajului, nu înseamnă că este un fapt care să conducă la schimbarea soluției pronunțate cu privire la valoarea acestuia, întrucât s-ar aduce atingere unei hotărâri irevocabile, lucru nepermis de legiuitor.
Totodată, tribunalul a constatat că prin decizia civila nr. 664/A din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel București nu s-a adus atingere dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, apartamentul nr. 2 nefiind restituit proprietarului. De asemenea, și în dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București a fost respinsă acțiunea privind revendicarea imobilului ce a constituit obiectul partajului.
În consecință, față de considerentele examinate, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
La data de 03 ianuarie 2013, contestatorul Concăl M. a formulat apel împotriva încheierii, acesta fiind calificat la termenul de judecată din data de 24.01.2013, ca fiind recurs.
În motivare, a arătat că la Tribunalul București – Secția a IV a Civilă se află dosarul civil nr._/299/2011 care judecă apelul formulat de fostul proprietar al apartamentului D. S. la data de 27 februarie 2013.
La acest termen de judecată, Tribunalul București judecă cererea prin care fostul proprietar solicită restituirea apartamentului ce constituie obiectul partajului.
În drept, solicită judecarea cauzei după judecarea apelului din dosarul nr._/299/2011 al Tribunalului București – Secția a IV a Civilă.
La data de 16 ianuarie 2013, intimata C. G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat să se respingă cererea de recurs ca fiind nefondată și pe cale de consecință să se mențină soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală; să se dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Curtea observă că instanța de fond a calificat prezenta cerere ca reprezentând o cerere întemeiată exclusiv de dispozițiile art. 2811 Cod de procedură civilă, privind solicitarea de lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
Recurentul nu a criticat prin nici o mențiune din motivele de recurs formulate, această calificare juridică, astfel încât prezenta instanță de recurs apreciază că la acest obiect al prezentei pricini trebuie raportate criticile formulate în recurs.
2. Grefându-ne pe această premisă juridică, Curtea observă că singurul motiv de recurs formulat de prezentul recurent, vizează solicitarea sa de a se judeca dosarul prezent după soluționarea dosarului nr._/299/2011 vizând acțiunea în revendicare promovată de terțe persoane împotriva inclusiv a sa, asupra imobilului care i-a revenit în proprietate la partaj, în schimbul unei sulte.
Or, raportat la obiectul juridic al prezentei cauze, astfel cum a fost reliefat la punctul 1, Curtea constată că eventuala pierdere a dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al executării, nu are nici o consecință juridică asupra clarității titlului executoriu, prin prisma elementelor vizând înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
Cel mult, s-ar putea invoca această potențială împrejurare ca și motiv al unei contestații la executare, contestație cu care instanța de fond nu s-a considerat învestită, potrivit considerentelor sale exprese din hotărârea recurată.
3. Chiar dacă am aprecia că aspectul eventual invocat ar putea constitui și cauză a instituției juridice prevăzute de art. 2811 Cod de procedură civilă (astfel cum a apreciat instanța de apel), totuși, în mod similar tribunalului, Curtea ar considera că impedimentul la executare silită, invocat de contestator, derivând din pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului atribuit în cadrul partajului, nu este actual și deci, întemeiat, atât timp cât în cadrul dosarului distinct evocat, acțiunea în revendicare a fost respinsă până în prezent, ceea ce înseamnă că bunul imobil a rămas în patrimoniul recurentului.
Așadar, din această perspectivă, nu este necesară în prezent, nici o lămurire asupra înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu din cadrul procedurii de partaj, partea putând formula o astfel de cerere sau o alta adecvată, de-abia după survenirea unei astfel de împrejurări.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivul de recurs invocat nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant Concăl M., împotriva încheierii de ședință din Camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2012, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă Concăl L. A. și cu intimata – pârâtă C. (Concăl) G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. H. M. I. M.-A. N.-G.
Grefier,
S. R.
Red.M.H.
Tehnodact.M.H./C.F.2ex./07.06.2013
T.B.-S.3.-D.A.D.;T.S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 323/2013. Curtea de... | Strămutare. Sentința nr. 87/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
