Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 323/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 18099/3/2013
Dosar nr._
(2190/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.323A
Ședința publică de la 10.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. S.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - I. N. C.
**********
Ministerul Public - P. de pe L. Curtea de Apel București a fost reprezentat de d-na procuror I. E..
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta-pârâtă Ș. I., împotriva sentinței civile nr.1458 din 22.08.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V -a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-recurentă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 BUCUREȘTI.
Obiectul pricinii: plasament în regim de urgență pe cale de ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-pârâtă personal, legitimată cu CI . nr._ emis de SPCEP S 4 biroul nr.1 la 28.03.2008 și intimata reclamantă prin consilier juridic S. C., în baza delegației nr._/09.12.2013, ce o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că dosarul se află la primul termen de judecată, motivele apelului au fost comunicate intimatei potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția tardivității formulării cererii de apel.
Apelanta-pârâtă Ș. I. arată că cererea de apel a fost depusă la data de 10 octombrie 2013 și apreciază că a fost respectat termenul prevăzut de lege. Solicită respingerea excepției.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită admiterea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază cererea de apel ca fiind tardivă.
La interpelarea instanței, apelanta-pârâtă precizează că locuiește în localitatea Babadag . J. Tulcea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta-pârâtă Ș. I., solicită admiterea cererii de apel, astfel cum a fost formulat, arătând că poate locui împreună cu minorul în locuința fratelui său din localitatea Babadag.
Reprezentantul intimatei-reclamante Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Arată că instanța de fond nu a avut în vedere numai împrejurarea că apelanta –pârâtă nu a oferit o locuință în care copilul să poată locui, ci, instanța a constatat stare de abuz și neglijență în îngrijirea și educarea copilului, lipsa de interes față de creșterea și educarea acestuia, aspecte mai cuprinzătoare decât simpla împrejurare că minorul nu are o locuință.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub nr._ /14.05.2013, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București a solicitat ca instanța, pe calea ordonanței președințiale, să dispună, pentru copilul Ș. Charys Stephen A. (CNP_), născut la data de 29.03.2010 în București, sectorul 6, fiul lui Natural și Ș. I., plasamentul în regim de urgență la Centru de Primire în Regim de Urgență al Copilului Abuzat - Fete, aflat în subordinea D.G.A.S.P.C. sector 4. S-a solicitat, de asemenea, stabilirea domiciliului minorului, pe perioada plasamentului, în ., Sector 4, București, precum și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești către Primarul Sectorului 4.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
Cazul pârâtei a intrat în atenția DGASPC Sector 4, în anul 2010, perioadă în care doamna Ș. I. împreună cu nou născutul Ș. Charys Stephen A. a beneficiat de rezidență în cadrul Centrului Maternal "Mama și Copilul", conform Dispoziției nr.3464/31.03.2010, emisa de Directorul General al DGASPC Sector 4.
In luna mai 2010, pârâta a solicitat ieșirea din programul Centrului Maternal și reintegrarea cuplului mamă-copil la domiciliul bunicii materne, Caitas A. din județul C..
Ulterior, pârâta a revenit în București, și a solicitat încă odată Centrului „Mama și Copilul" sprijin pentru a fi primită în cadru centrului.
Astfel, din data de 18.05.2012 și până în prezent, aceasta a fost tolerată în Centrul "Mama și Copilul", inițial pentru o perioada limitată de timp, deoarece a refuzat emiterea unei dispoziții pentru a fi în legalitate. Minorul a fost inclus în programul Centrului de Zi „Sf. V.". În toată această perioadă de timp, pârâta ar fi trebuit să-și găsească un loc de muncă și un spațiu locativ, dar acest lucru nu s-a concretizat.
Pentru soluționarea problemei spațiului de locuit, personalul centrului i-a venit în întâmpinare cu câteva soluții concrete de locuit. Aceasta a fost înscrisă la Asociația "Semn de Viață", primind din partea acestora un răspuns favorabil, însă pârâta nu s-a prezentat la Asociație invocând diverse motive. Ulterior, a fost însoțită de un reprezentant al DGASPC Sector 4 pentru a participa la întâlnirea cu reprezentanții Asociației, însă a refuzat sprijinul acestora.
In urma acestui refuz s-a încercat identificarea unui alt spațiu de locuit în cadrul Asociației „Casa I.". Prezentându-se la interviu, pârâta a oferit informații eronate potrivit cărora ar beneficia de rezidență în Centrul "Mama și Copilul" până la obținerea unei locuințe sociale din partea Primăriei Sectorului 4. D. urmare, s-a considerat că situația pârâtei nu prezintă o urgență, fiind emis aviz negativ.
S-a mai arătat că, de când este tolerată în Centru „Mama și Copilul", începând cu anul 2012 și până în prezent, d-na Ș. I. nu a depus nici un efort în privința identificării unei locuințe. Mai mult decât atât, aceasta nu a respectat regulile din cadrul Centului „Mama și Copilul", afișând o atitudine de dezinteres și neglijență față de copil, devenind agresivă în nenumărate rânduri cu personalul din centru. Pârâta are o ținută indecentă, umblă dezbrăcată complet prin centru, și în fața celorlalte rezidente și a copiilor acestora.
In ceea ce privește relația cu minorul Ș. Charys Stephen A., s-a arătat că pârâta manifestă neglijență, nu acordă atenție nevoilor acestuia, îl ține mai mult dezbrăcat. Aceasta nu respectă regulile elementare de igienă corporală, alimentația copilului fiind neadecvată vârstei acestuia și de multe ori alterată, provocându-i dese infecții gastro-intestinale.
Copilul prezintă un vocabular slab dezvoltat, față de vârsta pe care o are, mama acestuia interacționând foarte puțin cu el. Aceasta nu-și stimulează copilul să desfășoare diverse activități specifice vârstei sale, preferând să afișeze un comportament agresiv, atât verbal cât și fizic. Minorul se rezumă doar la a imita comportamentul neadecvat al mamei, folosind cuvinte neadecvate unui copil de vârsta lui și lovind și el la rândul său pe cei din jur, folosind corpuri contondente și chiar cuțitul.
Având în vedere cele precizate mai sus, reclamanta a considerat că minorul Ș. Charys Stephen A. nu este în siguranță alături de mama lui,aceasta nu prezintă grijă și afecțiune maternă, astfel că interesul superior al copilului este grav atins.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148, art. 194 și urm., art.996 -1001 Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare; art. 64 - 66 și art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Instanța a încuviințat, la cererea DGASPC Sector 4, proba cu înscrisuri și proba testimonială, și a dispus, la cererea mamei, efectuarea anchetei sociale la reședințele indicate de aceasta.
Prin sentința civilă nr.1458/22.08.2013, a fost admisă cererea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, a instituit măsura plasamentului în regim de urgență la Centrul de Primire în Regim de Urgență al Copilului Abuzat - Fete, față de copilul Ș. Charys Stephen A.; a stabilit, pe durata plasamentului în regim de urgență, domiciliul copilului la C.P.R.U. al Copilului Abuzat - Fete, în București, Sector 4, . A, stabilind că, în perioada plasamentului în regim de urgență drepturile și obligațiile părintești privind persoana copilului se vor exercita/îndeplini de către Șeful C.P.R.U. al Copilului Abuzat - Fete, iar cele privind bunurile copilului de către Primarul Sectorului 4 București; s-au pus în vedere Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București dispozițiile art.94 alin.4 din Legea nr.272/2004.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În perioada 01.04._10, pârâta împreună cu copilul au beneficiat de rezidență în cadrul Centrului Maternal "Mama și Copilul", în baza Dispoziției nr.3464/31.03.2010 a Directorului General al DGASPC Sector 4. Ulterior, mama a solicitat ieșirea din programul centrului maternal, declarând că va locui în locuința mamei sale, în Județul Constanta.
In anul 2012, mama pârâtă a solicitat din nou sprijinul DGASPC Sector 4, refuzând însă îndeplinirea formalităților legale de găzduire.
D. urmare, începând cu data de 18.05.2012 si până Ia 15.04.2013, mama (împreună cu copilul) a fost tolerată în Centrul Maternal. In toată această perioadă, copilul a fost inclus în programul Centrului Comunitar "Sf.V.".
În același timp DGASPC Sector 4 a întreprins demersuri pe lângă diferite O.N.G. ( Asociația "Semn de Viață” și Asociația "Casa I.") și pe lângă Primăria Sectorului 4, pentru soluționarea situației locative a mamei și copilului, demersuri rămase, însă, fără rezultat.
Mama pârâtă a refuzat, în mod nejustificat, serviciile oferite de Asociația "Semn de Viață" (contract de închiriere pe termen de un an și un pachet de alimente în valoare de 120 lei, lunar), iar în cazul Asociației "Casa I." a furnizat date nereale (susținând că poate beneficia de găzduire în centrul maternal până la repartizarea unei locuințe sociale de către Primăria Sectorului 4), drept care reprezentanții Asociației "Casa I." au apreciat că situația mamei pârâte nu este o situație de urgență și au dat aviz negativ cererii sale.
Având în vedere că perioada de găzduire într-un centru maternal este limitată în timp, ca și vârsta copiilor care, alături de mame, pot fi găzduiți în astfel de centre, iar cererea mamei pentru repartizarea unei locuințe sociale, de către Primăria Sector 4, era plasată pe locul 221 (pârâta cumulând doar 12 puncte), DGASPC Sector 4, în încercarea de a rezolva situația locativă a mamei pârâte, a apelat la diverse agenții imobiliare pentru identificarea unei locuințe de închiriat la costuri sub limita pieței; această soluție a fost refuzată, în mod categoric, de pârâtă,
A mai reținut instanța că mama-pârâtă a manifestat și un comportament nepotrivit, atât față de copil cât și cât la adresa celorlalte rezidente, a personalului angajat și a agenților de pază ai centrului maternal în care era găzduită.
Astfel, în raporturile cu copilul, mama pârâtă are un comportament abuziv și neglijent: îl lovește și îi vorbește țipând; se expune goală în fața copilului; poartă copilul în oraș până la ore târzii, ignorând condițiile meteorologice și nevoile de odihnă ale copilului; nu respectă cele mai elementare norme de igienă - lasă copilul să mănânce alimente ce i-au căzut pe jos, așează copilul dezbrăcat în diferite locuri, nu-i asigură igiena corporală, gătește masa copilului, fiind dezbrăcată (toate acestea au dus la frecvente îmbolnăviri ale copilului așa cum rezultă din fișa medicală aflată la dosar, copilul fiind diagnosticat frecvent cu bronșiolită, faringită și rinofaringită, otită, conjunctivită, rash și alte erupții, gastroenterite repetate); interacționează foarte puțin cu copilul, ceea ce face ca minorul să aibă un vocabular slab dezvoltat, în schimb imită comportamentul agresiv al mamei, lovind la rândul său alți copii din centru.
La data de 16.01.2013 (cu adresa nr.80/C16/16.01.2013) și ulterior la 01.04.2013 (cu adresa nr.231/C16/01.04.2013), i s-a făcut cunoscut pârâtei că găzduirea sa, în Centrul Maternal "Mama și Copilul", încetează începând cu data de 15.04.2013.
Totodată, mama-pârâtă a fost informată și consiliată asupra necesității instituirii, în privința copilului său, a unei măsuri de protecție specială, refuzată însă de aceasta, conf. declarați ei sale de la 19.04.2013.
Tribunalul a reținut că refuzul mamei de a-și da acordul pentru instituirea unei măsuri de protecție specială în privința copilului îl pune pe acesta într-o situație intolerabilă, dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală sau socială fiind grav primejduită în condițiile în care, pe de o parte, mama-pârâtă a dat dovadă de un comportament abuziv și neglijent față de copil și, în plus, nu dispune de o locuință și nici de mijloacele materiale necesare creșterii, îngrijirii și educării corespunzătoare a copilului (mama pârâtă afirmând un venit lunar de 700 lei, al cărui cuantum și stabilitate nu le-a dovedit însă), iar pe de altă parte găzduirea cuplului mamă-copil într-un centru maternal este exclusă, dat fiind comportamentul total inadecvat al mamei, manifestat în mod repetat.
Tribunalul a apreciat, că cererea DGASPC Sector 4, formulată în procedura ordonanței președințiale, este admisibilă, având în vedere că urgența măsurii este în acest caz prezumată, măsura cerută este vremelnică, putând dăinui până la instituirea plasamentului, instituirea tutelei ori reintegrarea copilului în familie, și luarea măsurii nu impune prejudecarea fondului.
S-a mai reținut că abuzul și neglijenta în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, în formele mai sus descrise, constituie motive temeinice pentru a considera că minorul Ș. Charys-Stephen-A. se află într-o situație de pericol iminent care reclamă luarea unei măsuri de protecție specială și, în consecință, că se impune instituirea plasamentului copilului în regim de urgență.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere și faptul că, și după promovarea prezentei acțiuni, mama pârâtă a manifestat aceeași lipsă de preocupare în a asigura copilului un mediu familial stabil și echilibrat.
Pe parcursul soluționării prezentei cauze, mama pârâtă a indicat două adrese la care a susținut că locuiește cu acordul unor cunoștințe, însă verificările efectuate la cele două adrese au relevat că pentru niciuna dintre acestea pârâta nu avea un contract de închiriere, că una din locuințe i-a fost pusă la dispoziție de chiriaș, fără acordul proprietarului (pârâta nu cunoștea nici măcar numele acestuia), că pârâta și copilul au locuit în această primă locuință cel mult până la efectuarea anchetei sociale, iar în cea de a doua locuință nu a locuit niciodată, pârâta nefiind cunoscută la adresa indicată.
Față de acestea, și având în vedere că și în anul 2010 (părăsind Centrul Maternal la cererea sa) pârâta a afirmat că va locui cu copilul în locuința mamei sale din județul C., revenind însă, la scurt timp, în București, Tribunalul a apreciat că nu este suficientă, pentru a considera rezolvată problema locuinței, declarația dată de fratele pârâtei, în sensul că îi pune acesteia la dispoziție locuința proprietatea sa din Babadag.
În plus, nu numai lipsa unei locuințe stabile reținută ca factor de risc iminent pentru copil, ci și abuzul și neglijența manifestate de mamă în creșterea, îngrijirea și educarea copilului.
Instanța a reținut că separarea copiilor de părinții lor constituie o ingerință în viața de familie, considerând însă că măsura separării (măsură temporară și care nu pune capăt relațiilor familiale naturale) survine în îndeplinirea obligației pozitive a autorităților competente (dedusă din dispozițiile art. 30, 32 din Legea 272/2004, și în condițiile în care mama nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile rezultate, de asemenea, din dispozițiile legale enunțate mai sus) de a proteja copilul prin separarea acestuia de mama sa (singurul părinte față de care filiația era stabilită), având în vedere situația de pericol în care acesta se află și numai după ce mama pârâtă a beneficiat de sprijinul DGASPC Sector 4.
De asemenea, instanța a apreciat că măsura este necesară și urmărește un scop legitim, fiind menită să protejeze drepturile copilului.
Instanța a subliniat faptul că măsura de separare a copilului de mama sa nu este o sancțiune îndreptată împotriva mamei, ci un remediu pentru situația copilului, un mijloc de protejare a acestuia.
D. urmare, apreciind că instituirea, în regim de urgență, a unei măsuri de protecție este în interesul superior al copilului, Tribunalul a admis cererea DGASPC Sector 4 București și a dispus, în temeiul art. 94 alin.3, art.56 lit.c și art.58 alin.1 lit.c din Legea nr.272/2004, plasamentul copilului, în regim de urgență la Centrul de Primire în Regim de Urgență al Copilului Abuzat - Fete.
Conform art. 59 din Legea nr. 272/2004, pe toată durata plasamentului în regim de urgență, domiciliul copilului se află la Centrul de Primire în Regim de Urgență al Copilului Abuzat - Fete, în București, . A, Sector 4.
Conform art. 64 alin. 3 din Legea nr.272/2004, pe durata plasamentului în regim de urgență dispus față de minor, se suspendă de drept exercițiul drepturilor părintești, până când instanța judecătorească va decide cu privire la menținerea sau la înlocuirea acestei măsuri și cu privire la exercitarea drepturilor părintești (în condițiile art.94 alin.4 din lege) așa încât drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copilului au fost delegate, în temeiul acelorași dispoziții ale art.64 alin.3, către CPRUCA-Fete, iar cele privind bunurile, vor fi delegate Primarului Sectorului 4 București.
Tribunalul a pus în vedere DGASPC Sector 4, dispozițiile art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâta.
În motivarea apelului se arată în esență că hotărârea primei instanțe este criticabilă pentru analizarea incorectă a lucrărilor dosarului.
Solicită apelanta ca instanța de control judiciar să analizeze probs nou depusă în dosar, în coordonatele efectului devolutiv al acestei căi de atac.
Se mai arată că, odată cu cererea de apel depune la dosar chitanța doveditoare a resurselor financiare pentru întreținerea minorului Ș. Charys-Stephen-A. (bani care sunt trimiși periodic de către fratele apelantei Ș. Ș.).
Solicită instanței de apel să ia act că minorul Ș. Charys-Stephen-A. poate locui împreună cu apelanta la adresa din ., oraș Babadag, jud. Tulcea, sens în care plasarea minorului în regim de urgență este o măsură forțată și caducă.
Apel scutit de taxa de timbru.
Anexat cererii de apel, a fost depusă declarația autentificată sub nr. 776/19.08.2013 la BNP E. M., Babadag, jud. Tulcea, declarație prin care numitul Ș. Ș. a arătat că este acord ca apelanta pârâtă (sora declarantului) să locuiască în imobilul proprietate acestuia situat în or. Babadag, ., jud. Tulcea.
În ședința publică din data de 10.12.2013, Curtea a pus în discuție, din oficiu, excepția tardivității declarării apelului.
Analizând cu precădere excepția astfel invocată, conform prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Această excepția a fost invocată ținând seama de prevederile art. 999 alin. 1 N.C.pr.civ., conform căruia „dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.”
Cum prin Legea 272/2004 – legea specială care reglementează materia instituirii măsurilor de protecție specială față de copii – nu este prevăzută o altă durată a termenului de apel, și nici un alt moment de la care acesta începe să curgă în materia ordonanței președințiale, rezultă că, în speță, termenul în care trebuia să se exercite calea de atac era de 5 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe, termen care era depășit la data depunerii cererii de apel formulate de apelanta Ș. I..
Constatând, însă, că în hotărârea apelată se regăsește mențiunea eronată potrivit căreia termenul de apel este de 10 zile de la comunicare (acesta fiind, potrivit art. 128 din Legea 272/2004, termenul specific acțiunilor de fond exercitate în materia măsurilor de protecție specială), iar partea s-a conformat acestei indicații ce emană de la instanța judecătorească, Curtea apreciază că ar fi contrar dreptului părții de a beneficia de un proces echitabil ca aceasta să fie sancționată cu decăderea din dreptul de a exercita calea de atac atâta vreme cât ea s-a conformat indicației care se regăsește în hotărârea supusă apelului, iar această indicație se bucură de prezumția de legalitate conform prevederilor art. 427 alin. Ultim din N.C.pr.civ.
Față de aceste considerente, excepția urmează a fi respinsă.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 477 din Noul C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Fără temei susține apelanta ca sentința apelată a fost pronunțată fără o analiză atentă a probelor din dosar. În considerentele sentinței este expusă o amplă analiză asupra probatoriului administrat, și, prin prisma acestuia, a apărărilor pe care pârâta apelantă le-a formulat în timpul procesului.
Raportul de anchetă psihosocială întocmit, corespunzător atribuțiilor conferite prin lege, de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 4 București, declarațiile martorilor audiați de instanță, dar și înscrisurile existente la dosar relevă cu evidență faptul că apelanta a avut o conduită neadecvată în ce privește îndeplinirea obligațiilor care îi revin în sensul de a asigura minorului condiții de viață adecvate, respectiv de a-i asigura acestuia stabilitatea unei locuințe, de a-i asigura un mediu de viață sănătos din perspectiva modului de hrană și a asigurării timpului de odihnă corespunzător nevoilor specifice vârstei, de a-i oferi condiții de creștere, educare și formare corespunzătoare vârstei (reieșind din probe că apelanta îl lovește pe copil, țipă la acesta, rămâne complet dezbrăcată în fața lui și îl lasă să stea dezbrăcat în fața altor persoane, inducându-i astfel credința că este firesc/moral să se prezinte astfel în societate), dar și de a interacționa cu copilul într-o măsură suficientă spre a-i asigura acestuia o dezvoltare mentală adecvată vârstei.
Curtea notează că singurul înscris pe care apelanta l-a produs în fața instanței de control judiciar îl constituie declarația autentificată dată de fratele acesteia, în sensul că acesta este de acord ca apelanta să locuiască împreună cu minorul la locuința declarantului din or. Babadag, jud. Tulcea.
Acesta nu este însă un înscris nou – cum eronat se susține prin cererea de apel - el fiind depus și la judecata cauzei în primă instanță, și în privința căruia s-a reținut, prin sentința atacată, că nu poate constitui o dovadă suficientă pentru a considera rezolvată problema necesității asigurării unei locuințe stabile pentru minor.
Această concluzie a primei instanțe este corectă în contextul situației de fapt relevate de ansamblul probelor administrate, situație caracterizată printr-o conduită inconsecventă a apelantei în ce privește locuințele în care a declarat că ar putea locui (locuințe aparținând altor persoane, și în privința cărora nu a înfățișat vreun titlu locativ care să poată oferi garanția unei stabilități pentru o perioadă de timp rezonabilă).
În plus, Curtea reține că situația de abuz și neglijență în care se află copilul minor al apelantei se datorează nu numai lipsei unei locuințe stabile, ci și conduitei (astfel cum a fost descrisă anterior) pe care aceasta a manifestat-o față de copil, respectiv stării de pericol la care aceasta îl expune pe minor din perspectiva dezvoltării lui mentale, morale și sociale, dar și a sănătății fizice.
Potrivit art. 89 din Legea 272/2004 „(1) Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic.
(2) Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare”.
Cum conduita apelantei, stabilită pe baza unui amplu probatoriu administrat în cauză, constituie, în lumina normei juridice enunțate, o formă de abuz și de neglijare a minorului Ș. Charys Stephen A., Curtea apreciază că în mod just prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile instituirii în privința minorului a măsurii de protecție specială reglementată prin art. 64 alin. 1 lit. a din Legea 272/2004, respectiv plasamentului în regim de urgență.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de apelantă sentinței atacate, urmând a dispune respingerea ca atare a apelului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării apelului.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – pârâtă Ș. I., domiciliată în București, Calea Ș. V. nr.256, ., ., în București, Calea Ferentari nr.15, ., ., sector 5, în București, ., ., . și în Babadag, ., județ Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1458/22.08.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . – 254, sector 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. S. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
7 ex./
TB-S.5 – N.M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Contestatie la executare. Decizia nr. 424/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
