Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 1925/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1925/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 3258/303/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1925 R
Ședința publică de la 13.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ – ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT – S. PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR împotriva Deciziei civile nr. 885 A/24.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă FUNDAȚIA E. ALPIN, având ca obiect, dizolvare persoană juridică.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă R.A.-A.P.P.S. S. pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar prin consilier juridic D. C., cu delegație de reprezentare la fila 17 dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă Fundația E. Alpin.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei-reclamante R.A.-A.P.P.S. S. pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar depune dovada citării prin M. Publicitate a intimatei-pârâte Fundația E. Alpin și declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ – ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT – S. PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și pe fond, să se constate că debitoarea este în stare de insolvabilitate, urmând să se dispună dizolvarea acesteia în temeiul art. 56, alin.1 lit.d din O.G. nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații, cu modificările ulterioare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, reclamanta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – S. pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Fundația Cultural Sportivă Exotic Alpin, să se constate insolvabilitatea pârâtei și pe cale de consecință să se dispună dizolvarea acesteia în temeiul art. 56 alin. 1 lit. d din O.G. nr. 26/2010.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 5755/23.04.2003 pronunțată de Tribunalul București – Secția Comercială pârâta a fost obligată să-i plătească suma de 21.388,08 lei. Hotărârea a rămas definitivă, irevocabilă și a fost investită cu formulă executorie.
În baza titlului executoriu menționat reclamanta a formulat cerere de executare silită; B.E.J. a constatat că debitoarea nu deține bunuri ce pot fi valorificate pentru recuperarea creanței, aspecte care sunt consemnate în procesul verbal de închidere a executării silite întocmit în data de 05.01.2007 în dosarul de executare nr. 6/2005.
În consecință, reclamanta a considerat că toate debitele obținute împotriva pârâtei, acumulate ulterior celor prevăzute în titlurile executorii menționate mai sus nu mai pot fi recuperate.
Prin sentința civilă nr. 5989/08.09.2011, Judecătoria Sectorului 6 București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că pârâta nu se încadrează în categoriile de debitori prevăzute la art. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta R.A. A.P.P.S. – S. pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar.
Apelanta a criticat hotărârea ca netemeinică și nelegală, susținând că situația de fapt a fost greșit stabilită în sensul că nu a fost dovedită starea de insolvabilitate a pârâtei.
Dovada stării de insolvabilitate o reprezintă neachitarea debitului datorat reclamantei astfel cum s-a constatat de către executor prin procesul-verbal de închidere a executării silite, încheiat la 5 ianuarie 2007.
Dispozițiile art. 56 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 26/2000 deși se referă la insolvabilitatea persoanelor juridice fără scop patrimonial în realitate se referă la starea de insolvență astfel cum este definită de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 885A din 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – S. Pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar în contradictoriu cu pârâta Fundația Cultural Sportivă Exotic Alpin.
Pentru a decide astfel, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și în temeiul art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul nu este fondat, reținând următoarele:
În conformitate cu art. 56 din O.G. nr. 26/2000, aprobată prin Legea nr. 246/2005, cu privire la asociații și fundații, asociația se dizolvă prin hotărâre judecătorească la cererea oricărei persoane interesate, atunci când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice sau când asociația a devenit insolvabilă, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Așa cum corect a reținut prima instanță, procedura insolvenței reglementată prin Legea nr. 85/2006 nu se aplică asociațiilor și fundațiilor, înființarea, dizolvarea și lichidarea acestora fiind reglementată prin O.G. nr. 26/2000.
De altfel, o altă interpretare ar duce la aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 care dispune că toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită, având ca obiect bunurile debitorului aflat în insolvență se suspendă de drept la data formulării cererii de insolvență.
Pentru considerentele reținute, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs reclamanta Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – S. pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar, care a susținut următoarele:
Soluția pronunțată de tribunal este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:
În susținerea recursului, recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și de asemenea, dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În fapt, între RA – A. – SAIFI și Fundația Cultural Sportivă Exotic Alpin (actualmente Fundația E. Alpin), s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 2425/20.06.2000.
Debitoarea nu și-a achitat obligațiile contractuale, motiv pentru care a fost acționată în instanță formându-se dosarul nr. 5527/2003 aflat pe rolul Tribunalului București – Secția Comercială.
Instanța a dispus prin sentința civilă nr. 5755/23.04.2003 pronunțată în dosarul susmenționat admiterea cererii, obligând debitoarea la plata sumei de 21.388,08 lei, sumă compusă din:
Chirie – 9769,13 lei pe perioada 06.2001 – 01.2003.
Prestări servicii – 7634,44 lei pe perioada 06.2001 – 01.2003 Utilități – 1824,70 lei pe perioada 07.2001 – 02.2002 Penalități – 226,47 lei pe perioada 06.2001 – 01.2003.
Hotărârea a rămas definitivă, irevocabilă și a fost investită cu formulă executorie.
În baza titlului executor s-a formulat cerere de executare silită, cauză ce a format obiectul dosarului de executare nr. 6/2005.
În cursul executării silite organul de executare a constatat că debitoarea nu a fost identificată cu bunuri care ar fi putut fi valorificate pentru recuperarea creanței, aspecte care sunt consemnate în procesul-verbal de închidere a executării silite întocmit în data de 05.01.2007 în dosarul de executare nr. 6/2005.
Urmare a celor expuse, consideră că toate debitele obținute împotriva debitoarei Fundația Cultural Sportiva Exotic Alpin (Fundația E. Alpin) acumulate ulterior celor prevăzute în titlurile executorii mai sus amintite nu mai pot fi recuperate.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au respins cererea de dizolvare ca neîntemeiată, motivată de faptul că, nu pot fi aplicate prin asemănare norme speciale, respectiv art. 3 pct. l lit. a din Legea nr. 85/2006, deoarece în speța de față ne aflam în cazul unei fundații.
Consideră că este doar o eroare de interpretare a motivelor dezvoltate de către recurenta-reclamantă prin care, într-adevăr a făcut referire la procedura insolvenței doar pentru a învedera instanțelor ce constituie insolvabilitatea, deoarece în cazul constatării stării de insolvabilitate a societăților comerciale acestea vor intra sub incidenta Legii insolvenței, iar în cazul constatării insolvabilității asociațiilor și fundațiilor, dizolvarea și radierea acestora se face în raport de dispozițiile OG nr. 26/2000.
Și faptul că s-a adus în discuție Legea nr. 85/2006, a creat o neînțelegere asupra obiectului cauzei, în speță aflându-ne în cazul constatării faptului că debitoarea este în stare de insolvabilitate și solicită dizolvarea acesteia în temeiul art. 56, alin. 1, lit. d, din O.G. nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații cu modificările ulterioare.
Nu a solicitat niciodată prin asimilare aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 în speța de față a fost doar o trecere în revistă raportat la starea de insolvabilitate a debitoarei.
Consideră ca hotărârea recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Așa cum se prevede expres în legislația în vigoare, starea de insolvabilitate se constata când debitorul este în una din următoarele situații:
- debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
- când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;
- debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
- debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut și la acestea ori în alte locuri unde există indicii ca a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile;
- când, potrivit legii, debitorul persoana juridica își încetează existența și au rămas neachitate obligații.
Legislația nu prevede întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor enumerate, debitoarea aflându-se în situația în care după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului au rămas debite neachitate.
În legislația actuală instituția executorilor judecătorești a fost înființată tocmai în sensul că, toate actele de executare să fie realizate exclusiv de către acesta, procesul-verbal încheiat în data de 05.01.2007, de către executorul judecătoresc reprezentând o dovadă definitivă și irevocabilă care certifică insolvabilitatea debitorului.
Învederează instanței de recurs, ca insolvabilitatea nu reprezintă o procedură, ci este o stare de fapt a patrimoniului debitorului, în care nu se mai găsesc lichidități pentru a fi plătite datoriile ajunse la scadență.
În sens economic, lichiditatea reprezintă capacitatea unei persoane de a-și onora obligațiile financiare contractate sau prevăzute de lege.
Conform legii, asociația se dizolvă atunci când ea nu mai poate executa obligațiile civile cu caracter patrimonial pe care și le asumă.
În concret, insolvabilitatea fundației presupune inaptitudinea patrimoniului acesteia, care asigură garanția generală a creditorilor, la a servi îndestulării acestora.
Actul normativ invocat de recurenta-reclamantă – OG nr. 26/2000 – prevede că, cel ce are o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată prin titlu executoriu, are dreptul de a cere dizolvarea unei asociații non profit atunci când aceasta din urmă a încetat plățile, ceea ce presupune doar dovedirea de către ea a lipsei lichidităților fundației pentru plata datoriilor sale.
Dovada stării de insolvabilitate o reprezintă neachitarea debitului datorat, această stare fiind incontestabil atestată și de către actul final al executării, procesul-verbal încheiat în data de 05.01.2007, de către executorul judecătoresc. Mai mult decât atât, jurisprudența în materie statuează faptul că nici măcar cuantumul datoriei nu are relevanță în dispunerea dizolvării.
Conchizând, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului și pe fond constatarea faptului că debitoarea este în stare de insolvabilitate și să se dispună dizolvarea acesteia în temeiul art. 56, alin. 1, lit. d, din O.G. nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații, cu modificările ulterioare.
RA – A. – SAIFI este scutită de plata taxei de timbru deoarece în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 60/2005, referitoare la Organizarea și Funcționarea RA – A., aceasta este instituție în subordinea Secretariatului General al Guvernului, îndeplinind față de RA – A. – SAIFI atribuțiile ministerului de resort.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că în cursul executării silite efectuate de organul de executare a constatat că debitoarea nu a fost identificată cu bunuri ce ar putea fi valorificate în vederea recuperării creanței, astfel cum s-a stabilit prin procesul-verbal încheiat la data de 05.01.2007, în dosarul de executare nr. 6/2005, încadrându-se în dispozițiile art. 11 din OG nr. 26/2000, debitorul obligației fiind în stare de insolvabilitate, deoarece nu are venituri sau bunuri urmăribile.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 56 din OG nr. 26/2000, se poate solicita dizolvarea unei persoane juridice nonprofit în lipsa veniturilor sau bunurilor urmăribile pentru plata datoriilor sale.
În prezenta cauză s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții legale și se poate constata starea de insolvabilitate deoarece intimata-debitoare nu are venituri sau bunuri urmăribile, stare de insolvabilitate ce conduce la dizolvarea acestei asociații.
În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5989/08.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, va schimba în tot sentința apelată și pe fond va admite acțiunea, va constata starea de insolvență a pârâtei și, pe cale de consecință, va dispune dizolvarea acesteia conform art. 56 din OG nr. 26/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – S. pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar împotriva deciziei civile nr. 885 A/24.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Fundația E. Alpin.
Modifică decizia recurată în sensul că, admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5989/08.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, schimbă în tot sentința apelată și pe fond admite acțiunea, constată starea de insolvență a pârâtei și, pe cale de consecință, dispune dizolvarea acesteia conform art. 56 din OG nr. 26/2000.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. D. Y. P. F.
GREFIER,
F. J.
Red. MA
Tehnored. PS 2 ex./20.12.2013
Jud. apel: S. M.
I. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 618/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 470/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
