Legea 10/2001. Decizia nr. 618/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 22799/3/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.618 R
Ședința publică din data de 21.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și de recurentul intervenient R. G. împotriva sentinței civile nr.1685/05.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. V. GERARD L. A. și D. O. D. G., cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul pârât M. București prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic M. E. L., cu delegație la fila 77 dosar, recurentul intervenient R. G., personal, și intimații reclamanți D. V. Gerard L. A., D. O. D. G., prin avocat C. C., cu împuternicire avocațială la fila 58 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursuri.
Reprezentantul recurentului pârât M. București prin Primarul General solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură deoarece pe el se află edificată o construcție. Apreciază că în mod greșit instanța a apreciat că este vorba despre o construcție ușoară și demontabilă, în condițiile în care pentru acea construcție a fost emisă o autorizație de construire.
Recurentul intervenient R. G. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că acțiunile formulate de reclamanți reprezintă doar o șicanare. Mai arată că nu este un constructor de rea-credință, construcția fiind ridicată cu autorizație de construire.
De asemenea, arată că Statul i-a făcut act de proprietate pentru teren, iar până la acest moment intimații nu au prezentat acte valabile de moștenitor sau de proprietar. Sub acest aspect, arată că instanța de fond le-a pus în vedere ca până la data de 25.11.2012 să prezinte actul de proprietate, în original, iar până la acest moment nu au făcut-o și nici nu se cunoaște care este . care o solicită.
Recurentul intervenient mai arată că în baza actului emis de Statul Român a solicitat autorizația de construcție și a înscris imobilul în cartea funciară.
Pentru aceste motive, recurentul intervenient arată că susține și recursul formulat de M. București, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii.
Apărătorul intimaților reclamanți D. V. Gerard L. A. și D. O. D. G. solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate, apreciind că în mod corect instanța de fond a constatat faptul că acea construcție a fost edificată fără autorizație. Mai arată că la cartea funciară și Primăria sectorului 3 s-au depus dovezi din care rezultă că exista pe rol cerere de revizuire a hotărârii din 1998 prin care intervenientul R. G. a fost pus în proprietate, care a rămas irevocabilă și prin care s-a dispus restituirea imobilului căre intimații reclamanți. În cursul udecății acestei cereri, arată apărătorul intimaților, intervenientul a edificat, ilegal, o construcție, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus restituirea în natură, fiind îndeplinite disp. art.28 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În replică, recurentul intervenient R. G. arată că în cartea funciară Primăria Municipiului București nu mai are niciun drept înscris, imobilul fiind vândut de mai mult de 8 ani de zile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După reținerea cauzei în pronunțare, recurentul intervenient revine și depune la dosar precizări și note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, reclamanții D. V. Gerard L. A. si D. O. D. G. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natura a imobilului situat în București, .. 123 A, sector 3, compus din teren in suprafața de 432 mp si construcție formata dintr-un imobil principal de 120 mp si o magazie de 96 mp și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii legali ai autorului lor, D. A. decedat la data de 31.01.1957, în baza certificatului de calitate de moștenitor nr. 99 din 25 septembrie 2001 emis de BNPA „Constanta Popper si T. Silvana B.". Acesta, la rândul sau, este moștenitorul legal al autorului sau, D. Berardus Josphs Hubertus, decedat la data de_.1956, in baza certificatului de calitate de moștenitor nr. 111 din 29.10.2001 emis de BNPA „Constanta Popper si T. Silvana B.". Bunicul lor, D. Gerardus Josphs Hubertus, a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/24 aprilie 1934 imobilul situat in București, .. 123, sector 3.
La data de 12 aprilie 2001, la apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții au depus notificarea nr. 2496 înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr. 2004/2001, iar la data de 25 aprilie 2001 au depus și notificarea nr. 2497 înregistrata la Primăria Municipiului București sub nr. 3125/2001. Ambele dosare privesc același imobil, respectiv acela din .. 123 A, sector 3. Reclamanții au depus două notificări, întrucât au adresat una Primăriei Municipiului București si cealaltă către ., despre care credeau că este deținătorul imobilului.
Primind cererea de restituire în baza art. 25 din Legea nr. 10/2001, paratul avea la dispoziție 60 zile pentru a se pronunța prin dispoziție motivata asupra cererii reclamanților. Însă, deși au trecut de la depunerea notificărilor aproape 10 ani, paratul nu a emis nici o dispoziție motivata referitoare la acestea.
La data de 29.11.2011, numitul R. G. a formulat cerere de intervenție principală și accesorie în sprijinul pârâtului M. București prin Primar General solicitând admiterea in principiu a cererii de intervenție; respingerea cererii introductive formulată de reclamanții D. V. Gerard Loius A. si D. O. D. G., ca neîntemeiata.
În motivarea cererii, terțul intervenient a arătat că terenul solicitat si neindividualizat de către reclamanți intra în compunerea imobilului - teren de la numărul 123-123 A, dobândit de el în anul 1998 și asupra căruia a și realizat o construcție P+4 si mansarda.
Terțul intervenient a solicitat să se rețină că terenul nu este liber de construcții, ca, de asemenea, bunul nu se mai afla in patrimoniul statului, fiind in patrimoniu privat, astfel încât, acesta nu mai poate dispune, in sensul restituirii.
De altfel, terțul intervenient a apreciat că în realitate terenul solicitat de către reclamanți este un altul decât cel de la numărul 123-123 A, fiind foarte posibil ca acesta sa fie in prezent ocupat de blocul din apropiere si, mai mult decât atât, reclamanții nu fac dovada unui drept de proprietate al pretinsului lor autor asupra terenului solicitat.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.12.2011, instanța a constatat că în raport de susținerile formulate prin cererea de intervenție, aceasta are natura unei cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtului Municipiului București prin Primarul General, fiind admisă în principiu, pentru considerentele menționate în încheierea pronunțată la acea dată.
Prin adresa nr._/22.02.2012 s-a înaintat dosarul administrativ nr. 2004 conexat cu dosarul nr. 3125 constituite ca urmare a notificărilor nr. 2497/2001 și 2496/2001 nesoluționate până la data emiterii adresei.
În ședința publică de la 30.03.2012, s-a încuviințat cererea reclamanților de administrare a probelor’ cu înscrisuri și expertiză topografică, fiind prorogată necesitatea administrării cu expertiză construcții, după efectuarea expertizei topografice.
Raportul de expertiză topografică a fost întocmit de expertul Topa V. și a fost depus la data de 23.05.2012, împotriva acestuia părțile neformulând obiecțiuni.
Reclamanții nu au mai reiterat cererea de administrare a probei cu expertiză în construcții.
Prin sentința civilă nr.1685/05.10.2012 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea principală formulată de reclamanții D. V. Gerard L. A. și D. O. D. G., ambii în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și intervenientul accesoriu R. G., a obligat pârâtul către reclamanți, în calitate de persoane îndreptățite, la restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 123 A (actual 123-123A), sector 3, compus din teren în suprafață de 457,00 mp (din acte), respectiv 471,24 mp (din măsurători), astfel cum a fost identificat de expert Topa V. în raportul de expertiză efectuat în cauză și în planul de situație - Anexa nr. 2 și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul R. G., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că decizia nr. 1059/25.05.1953 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular București, se află la fila 146 din dosar și prin aceasta se confirmă preluarea imobilului situat în .. 123 A, fost proprietar Gerard I. D., preluat de stat în conformitate cu Decretele nr. 111 și 224/1951. Așadar, preluarea imobilului a fost abuzivă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001.
În adresa nr._/2002 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu privind istoricul adresei poștale a imobilului cu nr. 123 A pe . 3 se arată că artera de circulație situată în M. București, sectoarele 2 și 3 care poartă denumirea de . purtat următoarele denumiri: . P. N.. Imobilul înscris în evidențele cadastrale cu nr. 123 B, pe . 3 București, a purtat următoarele adrese poștale nr. 3 pe Prelungirea P. N. până la nivelul anul 1925, nr. 123 pe . nivelul anul 1925, nr. 123 A pe . nivelul anul 1948.
Prin nota de reconstituire întocmită de Primăria Municipiului București privind fostul amplasament al imobilului situat în București, .. 123 A, sector 3 executată conform planului topografic din anul 1965, actualizat în anul 1990, coroborat cu planul din anul 1940 și adresa nr._/2002 fostul imobil se identifică pe planul topografic anexat prin conturul determinat de punctele 1, 2, 3, 4, 1, menționându-se că fostul imobil ce avea o suprafață de cca. 450 m.p., este inclus în actualul număr poștal 123 – 123 A de pe . se află o construcție de tip A (P+5) în execuție.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Topa V., s-a prezentat un scurt istoric asupra terenului în litigiu, arătându-se că până în anul 1934 acest teren l-a avut proprietar pe numitul L. Ciulley și purta număr poștal 123 B situat pe fosta Prelungire P. N. nr. 3, ulterior încheindu-se actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/24.04.1934 (expertul menționând nr._/1934, acesta fiind însă numărul certificatului de sarcini menționat în contract, în baza căreia s-a încheiat actul de vânzare), expertul având în vedere atât suprafața terenului menționată în act, de 457 m.p, cât și dimensiunile și vecinătățile cuprinse în act.
Potrivit certificatului de calitate nr. 111/29.10.2001, D. Joseph Jerard a decedat la data de 23.02.1956, rămânând în calitate de moștenitor fiul acestuia, D. A., la rândul lui decedat la 30.01.1957.
Potrivit certificatului de calitate nr. 29/25.09.2001, de pe urma defunctului D. A. au rămas ca moștenitori fiii acestuia, reclamanții D. V. Gerard L. A. si D. O. D. G..
Cele menționate în certificatele de moștenitor evidențiate sunt confirmate și prin actele de stare civilă depuse la dosar.
După preluarea de către stat a imobilului, s-a construit și dat în folosință blocul de locuințe I 120, prin construcția căruia s-a afectat suprafața imobilului situat în .. 123, în proporție de 70%, rămânând o suprafață de 72,51 m.p. (acte) având destinația de teren viran.
În urma acestor construcții, suprafața imobilului situat la nr. 123 A este identificata, prin măsurători, ca fiind de 471,24 m.p., față de 457 m.p., potrivit actelor.
Expertul a concluzionat că suprafața de teren rezultată din măsurători de 471,24 m.p., în prezent este situata în București, sector 3, . nr. 123, fost 123 B, actualmente fiind încorporată în numărul poștal 123-123 A, pe aceeași stradă P. N., situație de fapt ce concordă cu nota de reconstituire efectuată în cadrul dosarului administrativ de Primăria Municipiului București.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de terțul R. G., tribunalul a constatat că prin aceasta s-a arătat că terenul notificat intră în compunerea imobilului teren de la nr. 123 – 123A, dobândit în anul 1998 de terțul-intervenient, asupra căruia a realizat o construcție P+4 și mansardă.
În dovedirea interesului formulării cererii de intervenție, a fost depusă la dosar sentința civilă nr._/18.12.1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. 1268/1998, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. G. împotriva pârâților CGMB și Consiliul Local al Sectorului 3 București, constatându-se intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului situat în .. 123 – 123 A, compus din teren în suprafață de 787,5 m.p., contract intervenit între reclamant în calitate de cumpărător și numita C. E. în calitate de vânzătoare, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. 5064/2003 (nr. unic_ ) revizuentul M. București prin Primarul General a chemat în judecată pe intimații R. G. și Consiliul Local Sector 3 București, solicitând revizuirea sentinței civile nr._/18.12.1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
La data de 27.05.2003, intimatul R. G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a revizuentului Municipiului București și excepția calității procesuale active.
La data de 11.06.2003 a fost depusă la dosar cerere de intervenție în interesul revizuentului formulată de numitul D. V. Gerard L. A. (unul din reclamanții din prezenta cauză) invocând calitatea sa de moștenitor legal al numitului D. Joseph Gerard, precum și dobândirea imobilului din .. 123 de către autorul său conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1934.
Prin sentința civilă nr. 3960/26.04.2006 a fost admisă cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, a fost schimbată în tot sentința civilă nr._/18.12.1998 a Judecătoriei Sectorului 3 București, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâtele CGMB și Consiliul Local Sector 3, ca neîntemeiată.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 983/9.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București a fost admisă plângerea formulată de reclamantul D. V. Gerard L. A., în temeiul art. 2781 alin. 8 C.pr.pen, dispunându-se trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București în vederea urmăriri penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 291 C.pen., în privința intimatului R. G..
În acea cauză, înscrisul reclamat ca fiind fals a fost cel încheiat la data de 23.02.1977, instanța apreciind că în mod vădit acesta a fost falsificat posterior anului 1990, de vreme ce în cuprinsul său se face vorbire de Consiliul Local al Sectorului 4 București, instituție care nu exista în anul 1977.
Au existat în speță indicii temeinice privind comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C.pen., cu ocazia obținerii certificatului de urbanism și autorizație de construire, prin utilizarea de către intimatul R. G. a sentinței civile nr._/18.12.1998 a Judecătoriei Sectorului 3 București și a actului sub semnătură privată falsificat, încheiat la 23.02.1977.
În considerentele acestei sentințe s-a mai reținut că și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1966 între D. Gerard și numita C. E. este fals, având în vedere că la aceea dată vânzătorul era decedat, încă de la data de 23.02.1956, așa cum s-a arătat mai sus.
Tribunalul a reținut că prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, se arată că numerele 123 și 123A au fost comasate, că pe suprafața de teren notificată de 457 m.p., se află construcția edificată de intervenientul R. G., ca urmare a pronunțării sentinței civile nr._/18.12.1998, construcția fiind în curs de finalizare P+5 de tip A, având o suprafață la sol (amprenta) de 274,79 m.p..
Intervenientul a depus certificatul de urbanism nr. 2056/22.08.2002 și autorizația de construire nr. 765/10.10.2002, prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru extindere, reparații, consolidare și supraetajare cu 2E+M a imobilului existent, pe terenul în suprafață totală de 787,50 m.p., situat în intravilanul Municipiului București, .. 123 – 123 A proprietatea numitului R. G., conform sentinței civile nr._/18.12.1998.
Tribunalul a constatat că în prezent, intervenientul R. G. nu mai deține nici un titlu de proprietate asupra terenului pe care a edificat construcția a cărei existență a fost constatată de expertul Topa V..
Retractarea sentinței care a reprezentat titlul de proprietate, în care starea de fapt nu era corespunzătoare adevărului obiectiv, produce efect retroactiv, astfel încât se socotește că dispozițiile schimbate din titlul pus în executare, prin solicitarea și obținerea autorizației de construire, nu au existat niciodată. Restabilirea legalității, încălcată la momentul pronunțării sentinței prin care s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea terenului notificat, impune înlăturarea efectelor produse în temeiul hotărârii judecătorești, astfel desființată.
Tribunalul a considerat că reclamanții, în calitate de persoane îndreptățite, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001, potrivit cărora, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, conform art. 3 alin.1 lit. a din lege, justifică restituirea în natură a terenului situat în .. 123 A, întrucât construcția edificată de intervenientul R. G. nu poate fi calificată ca fiind o construcție nouă autorizată, iar acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent ar însemna menținerea unei stări de nelegalitate ce a fost înlăturată prin hotărârea ce a soluționat cererea de revizuire, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a desființat hotărârea ce a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea.
Împotriva sentinței, au declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General și intervenientul R. G..
În recursul declarat de M. București prin Primarul General, se arată că restituirea în natură a suprafeței de teren în cauză nu este posibilă așa cum reiese din concluziile raportului de expertiză din care rezultă că pe suprafața de teren în litigiu se află construcția edificată de către intervenientul R. G., ca urmare a pronunțării sentinței nr._/1998, construcția fiind în curs de finalizare P+5 de tip A având o suprafață la sol de 174,79 m.
De asemenea se precizează că din înscrisurile depuse la dosar reiese că intervenientul deține certificat de urbanism și autorizația de construcție nr. 765/2002, prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru construcția edificată pentru terenul în litigiu.
Se arată că din materialul probator reiese că este vorba de o construcție autorizată, însă toate aceste aspecte au fost ignorate de tribunal care în mod greșit a analizat valabilitatea autorizației emise.
Criticile invocate de către recurentul M. București prin Primarul General pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civil.
În recursul declarat de intervenient, se arată că certificatele de calitate depuse de către reclamanții-intimați atestă numărul și calitatea moștenitorilor, însă, pentru valorificarea drepturilor patrimoniale, trebuie depus un alt certificat de moștenitor, cu plata taxelor legale de moștenire.
Se mai arată că în ceea ce privește construcția edificată de către intervenient, aceasta este legală conform certificatului de urbanism și autorizației de construcției nr. 765/2002,
Se precizează că trebuie să se țină cont de raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Topa Vieta conform căruia suprafața de teren revendicată nu mai poate fi retrocedată în natură, având în vedere construcția edificată pe teren.
La data de 12.02.2013 recurentul R. G. depune la dosar o dezvoltare a motivelor de recurs în care se precizează că în fapt recursul declarat privește nu numai sentința civilă pronunțată în cauză de către tribunal, cât și încheierea interlocutorie din data de 02.12.2012 prin care instanța a calificat în mod nelegal cererea de intervenție ca fiind o cerere exclusiv accesorie, contrar voinței procesuale a petentului care, a arătat că înțelege să formuleze o cerere de intervenție principală și accesorie.
Recurentul intervenient expuse în dezvoltarea motivelor situația factuală, rezumativ expusă și precizează că instanța civilă nu putea să cerceteze legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, așa cum este autorizația de construcție, și că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate, iar în acest caz, instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.
Se menționează că, neprocedând astfel, și încălcând normele de procedură funcționale, a pronunțat o hotărâre nulă absolut.
Se mai arată că instanța i-a încălcat dreptul la apărare al intervenientului, atunci când l-a considerat construct de rea credință, deoarece nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Se mai menționează că terenul nu putea fi restituit în natură pentru că nu se regăsește în patrimoniul Municipiului București, ci în proprietate privată, fiind afectat de construcții, efectuat în baza autorizațiilor legal emise, și nu s-a dovedit că terenul solicitat este cel deținut de către autorii reclamanților.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către reclamanții-intimați care au solicitat respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate.
Criticile din recursul declarat de intervenient pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursurile declarate raportat la criticile formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele care vor urma.
În ceea ce privește recursul declarat de către intervenientul R. G., Curtea de apel reține următoarele aspecte:
Reclamanții intimați au făcut în cauză dovada calității lor procesuale active, depunând atât dovada actului de proprietate și anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat, prin care bunicul lor a dobândit imobilul în litigiu, cât și dovada că sunt moștenitorii acestuia cu certificate de moștenitor și acte de stare civilă.
Conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/_, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv, s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În ceea ce privesc terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 01.01.1990, conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, acestea se restituie în natură.
Conform art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, dispoziția legală prevăzută la art. 10 alin. 3 din Legea nr.10/2001, impune obligativitatea restituirii în natură a terenurilor pe care se află construcții edificate în mod ilegal, caz în care, entitatea investită cu soluționarea notificării trebuie să analizeze regimul juridic al construcțiilor edificate, constatând dacă au fost construite cu sau fără autorizare legală.
În speța de față, este adevărat că intervenientul R. G. deține o autorizație de construcție, și anume autorizația cu nr. 765/10.10.2002 însă, referitor la construcția edificată în mod corect s-a concluzionat că este o construcție edificată în mod nelegal, fără autorizațiile legale, cât timp însăși legalitatea titlului în baza căruia a dobândit terenul intervenientul, a fost contestată, și, mai mult, nelegalitatea acestuia a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin sentința civilă nr._/198 de care se prevalează intervenientul recurent, atașată la fila 43 din dosarul instanței de fond, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului în cauză, pronunțându-se o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, însă, ulterior, prin sentința penală nr. 983/2004 a fost admisă plângerea formulată de petentul D. V. Gerard L. A., desființându-se rezoluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale și trimițându-se cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 281 cod penal, reținându-se că există indicii temeinicie că în speță a fost comisă infracțiunea de uz de fals, cu ocazia obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construcție.
Prin sentința civilă nr. 3807/26.04.2006, a fost admisă cererea de revizuire formulată de către revizuentul M. București prin Primarul General, în contradictoriu cu intervenientul D. V. Gerard L. A. și cu intimații R. G. și Consiliul Local sector 3, schimbând în tot sentința civilă nr._/1998, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamantul R. G., ca neîntemeiată.
În cauză, s-a stabilit identitatea imobilului în litigiu cu imobilul solicitat, în baza întregului ansamblu probator administrat, respectiv înscrisuri (atașate la filele 92-100 și 158) raport de expertiză, planuri topografice și schițe ale acestui imobil.
Recurentul intervenient invocă în apărarea sa, faptul că deține o autorizație de construcție pentru construcția edificată pe terenul în cauză. Cu privire la această autorizație, instanța constată însă următoarele:
Autorizația de construcție emisă numitului R., atașată la fila 45 din dosarul instanței de fond, a fost emisă la data de 10.10.2002 doar pentru o extindere, reparație, consolidare și etajare a imobilului deja existent pe teren.
Pentru imobilul deja existent, intervenientul nu a prezentat nici o autorizație de construcție, aceasta neexistând.
De asemenea, se observă că autorizația de construcție a fost eliberată la data de 10.10.2002 în condițiile în care fusese deja înregistrată o plângere a petentului D. V. Gerard L. A. împotriva numitului R. G., acesta din urmă având cunoștință de conținutul acestei plângeri. Totodată, așa cum, reiese din notificarea atașată în dosarul instanței de fond la fila 179, mai mult, reclamantul intimat a adus la cunoștință Primăriei sector 3, necesitatea sistării oricăror acte și a solicitat neeliberarea unei autorizații de construcție, anterior eliberării acesteia. În această modalitate, reiese că în fapt, autorizația de construcție de care se prevalează intervenientul nefiind eliberată pentru ridicarea construcției, ci doar pentru consolidarea și înălțarea acesteia, nu este suficientă pentru a fi considerat constructor de bună credință și pentru respingerea cererii de restituire a terenului pe care se află o asemenea clădire.
Astfel, reaua credință a constructorului a fost în mod clar stabilită în funcție de condițiile în care a fost obținută autorizația și în care au fost executate lucrările pe teren, și de faptul că pentru imobilul în cauză nu există eliberată o autorizație de construcție, ci doar o autorizație în vederea extinderii și etajării imobilului deja existent.
Faptul că instanța de fond l-a considerat pe intimatul intervenient „constructor de rea credință” nu constituie un aspect ce ține de nelegalitate și nici nu conduce la concluzia că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare sau că s-ar fi depășit cadrul procesual. Instanța, în considerarea art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 trebuie să analizeze dacă pe terenurile în litigiu s-au ridicat construcții autorizate în condițiile legii, astfel că, procedând legal, instanța de fond a reținut considerentele expuse în acest sens.
În ceea ce privește critica din „dezvoltarea” motivelor de recurs depusă de către intervenient privind declararea recursului și împotriva încheierii de calificare a cererii de intervenție, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o simplă dezvoltare a motivelor deja menționate de recurs, ci reprezintă un nou motiv de recurs pentru care recurentul nu mai este în termenul legal în vederea formulării acestuia, astfel cu mai poate fi analizat.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că atât recursul declarat de către recurentul-intervenient, cât și recursul declarat de către recurentul-pârât care vizează aceleași aspecte, sunt nefondate, și conform art. 3041 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-pârât M. București prin Primarul General și de recurentul-intervenient R. G. împotriva sentinței civile nr. 1685/05.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. V. Gerard L. A. și D. O. D. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G. D.-M. M. A.-M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
03.04.2013
Jud. fond: L. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 59/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 1925/2013. Curtea de... → |
|---|
