Evacuare. Decizia nr. 1064/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 27330/299/2011
Dosar nr._
(665/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1064
Ședința publică din 11.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât C. G., împotriva deciziei civile nr.811 A din 19.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. A. I., H. A. M., H. A. G., H. C., J. A., J. H., N. M. și Tanașoca A.-M..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârât C. G., asistat de avocatul I. R.-A., în baza împuternicirii avocațiale nr.6/2013, eliberate de Baroul București (fila 18), precum și avocatul B. Pinkerton D., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți D. A. I., H. A. M., H. A. G., H. C., J. A., J. H., N. M. și Tanașoca A.-M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București (fila 17).
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care Curtea pune în discuție excepția invocată din oficiu la termenul anterior, a nulității recursului pentru nemotivarea căii de atac în termenul prevăzut de lege.
Avocatul recurentului-pârât C. G. solicită respingerea excepției, arătând că recursul se află la dosar, motivat în drept și în fapt.
Avocatul intimaților-reclamanți D. A. I., H. A. M., H. A. G., H. C., J. A., J. H., N. M. și Tanașoca A.-M. solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului, având în vedere că acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.
Avocatul recurentului ține să precizeze că partea a formulat cerere de strămutare, care se află înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ și are stabilit termen de soluționare la data de 24.09.2013.
La interpelarea instanței, arată că instanța supremă nu a dispus suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea cererii de strămutare, dar alte cereri de strămutare, formulate de C. G., au fost admise.
Solicită, totodată, să se consemneze împrejurarea că dosarul de față a fost strigat la ora 11,30, fiindu-i necesară această mențiune în alte cauze pe care le are de susținut astăzi la alte instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 24.06.2011, reclamanții D. A. I., H. A. M., H. A. G., H. C., J. A., J. H., N. M. și T. A. M. au chemat în judecată pe pârâtul C. G., solicitând evacuarea acestuia din imobilul situat în București, ..5, ., sector 1, pentru lipsă titlu.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au obținut restituirea în natură a imobilului prin Dispoziția nr.5427/01.03.2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, iar pârâtul ocupă apartamentul de la etajul 2 al imobilului, fără a avea titlu locativ.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.480 cod civil și OUG nr.40/1999.
Pârâtul C. G. a solicitat respingerea acțiunii, învederând instanței că locuiește în imobil în baza unui contract de închiriere încheiat înainte de anul 1980.
Prin sentința civilă nr._/28.11.2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea reclamanților, a dispus evacuarea pârâtului din imobil pentru lipsa titlului locativ, constatând că, după data de 08.04.2004, contractele de închiriere încheiate cu privire la imobilele retrocedate adevăraților proprietari sau moștenitorilor acestora nu sunt prelungite de drept, întrucât nu mai există un temei legal, OUG nr.8/2004 și următoarele emise vizând doar contractele de închiriere pentru spațiile locative deținute de stat.
Prelungirea contractului de închiriere ar fi fost posibilă doar prin acordul părților, or, în speță, reclamanții nu au fost de acord.
Prin decizia civilă nr.811/19.09.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – pârât C. G., în considerarea faptului că acțiunea în revendicare se soluționează în fond de judecătorie, este o cerere neevaluabilă, că amânarea formulată la 28.11.2011 a fost corect motivată, în sensul respingerii, că apelantul nu a făcut dovada locuirii în imobil în baza unui titlu locativ opozabil, că nu se impune suspendarea judecății prezentei cauze și că simpla denumire a cererii depuse de către pârât ca cerere reconvențională nu atrage și calificarea ei într-un mod valabil.
Hotărârea instanței de apel a fost comunicată apelantului – pârât la data de 11.03.2013, la adresa din București, ..5, ., sector 1 (fila 47 dosar apel), iar nu la domiciliul ales de parte, indicat în apel, respectiv în București, ..96, sector 3.
Cu toate acestea, pârâtul a semnat de primirea hotărârii tribunalului, pe dovada de comunicare făcându-se mențiunea „destinatar găsit”, aspect confirmat și de către această parte în faza procesuală a recursului, în fața Curții, cum rezultă din încheierea de ședință din 23.04.2013. D. consecință, acesta nu poate invoca un viciu al procedurii de comunicare.
Recursul a fost exercitat în termen, prin declarația de recurs, iar motivele de recurs au fost depuse de pârâtul C. G. la 28.03.2013, astfel cum rezultă din rezoluția înscrisă pe cererea de comunicare a motivelor de recurs, aflată la fila 23 în dosar de recurs.
Curtea a pus în discuția părților prezente excepția nulității recursului, având în vedere dispozițiile art.301 și art.303 Cod de procedură civilă.
Examinând cu prioritate această excepție, Curtea o va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art.103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată să acționeze în termenul legal printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, termenul de recurs, care, în raport de natura litigiului este cel de drept comun de 15 zile, prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, a fost respectat la declararea recursului de către recurent.
Astfel, conform dovezii de comunicare de la fila 47 dosar apel, care îndeplinește toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art.100 alin.3 Cod procedură civilă, decizia tribunalului a fost comunicată pârâtului la data de 11.03.2013, ceea ce înseamnă că de la această dată a început să curgă termenul de recurs pentru reclamanții pârâți, termen care, potrivit sistemului de calcul pe zile libere, prevăzut de art.101 alin.1 Cod procedură civilă, s-a împlinit la 27.03.2013.
Potrivit art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar, conform art.306 alin.3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, recurentul – pârât nu s-a conformat exigențelor art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, neindicând temeiul juridic pe care își întemeiază recursul în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 alin.1 Cod de procedură civilă și neinvocând vreun motiv de ordine publică care să poată fi pus în discuție în termenul menționat anterior.
Conform art.306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care se invocă motive de ordine publică.
În speță, deși recursul este declarat de recurentul – pârât la data de 19.10.2012, anterior comunicării deciziei instanței de apel, acesta este motivat la data de 28.03.2013, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă, calculat în baza prevederilor art.101 Cod de procedură civilă, raportat la data comunicării hotărârii tribunalului, respectiv 11.03.2013.
În aceste condiții, Curtea, pentru considerentele reținute anterior, va constata nul recursul formulat de pârâtul C. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de formulat de recurentul-pârât C. G., împotriva deciziei civile nr.811 A din 19.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. A. I., H. A. M., H. A. G., H. C., J. A., J. H., N. M. și TANAȘOCA A.-M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. L. D. S.-G. P.
GREFIER
E. C.
Red.M.V.
Tehdact.R.L.
2 ex./14.06.2013
TB-S.5 – L.P.; M.B.
Jud.S.2 – M.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 703/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2152/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
