Legea 10/2001. Decizia nr. 644/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 644/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 52852/3/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 644/R
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE B. A. S.
Judecător C. B. T.
Judecător M. D. O.
Grefier C. S.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți V. A., M. M., M. D., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - CU SEDIUL ALES LA DGFMB, M. BUCUREȘTI PRIN P. G., împotriva sentinței civile numărul 756/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ .
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 13.03.2013 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.03.2013.
CURTEA
Prin sentința civilă recurată, TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ a dispus: „Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la D.G.F. MB. din București .. Gerota nr.13, sector 2.
Respinge capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanții V. A., domiciliat în ., ., ., sector 5, M. M. și M. D. ambii domiciliați în București, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR G., cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 291-293 ca neîntemeiată”.
A arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București sub nr_, reclamanții V. A., M. M. și M. D. au chemat in judecata pârâții P. MUNICIPIULUI BUCURESTI, și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună, in principal, obligarea pârâtului P.M.B. la emiterea dispozitiei de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 1400 mp situat in București, .-7, fostă Drumul Sării nr.10, fostă Calea 13 septembrie nr. 240, sector 5.
În subsidiar, s-a solicitat restituirea prin echivalent, fie prin atribuirea unei suprafețe egale ca valoare cu imobilul notificat, fie prin acordarea de despăgubiri
În motivare au arătat că în calitate de moștenitori ai fostului proprietar P. P. Mălăiești au comunicat P.M.B. notificarea 4314/31.10.2001 prin care au solicitat restituirea în natură a terenului situat în . actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/ 1939 la Tribunalul Ilfov Secția notariat.
Imobilul a fost preluat abuziv in proprietatea statului după anul 1967- decizia administrativă de preluare a terenului nefiind comunicată proprietarului. Deși au fost anexate toate actele doveditoare Primăria Municipiului București nu a soluționat cererea de restituire până în prezent.
În drept au fost invocate prevederile din Legea 10/2001, republicată.
Prin întâmpinarea formulată la 10.05.2011 Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că potrivit titlului VII din Legea 247/2005 stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv este de competența Comisiei Centrale aflate în subordinea Guvernului.
În dovedirea acțiunii au fost anexate la dosar notificarea 4314/2001, contractul de vânzare-cumpărare aut._/1939 la Tribunalul Ilfov, certificat de moștenitor nr.27/ 2010 eliberat de B.N.P. C. A. B., C.M. 88/2000 eliberat de B.N.P.A. S. I. și Șaimovici I., C.M. 1170/12.08.1992 și 12.937/ 11.11.1981 eliberate de Notariatul de Stat sector 5,acte de stare civilă, planuri cadastrale și au fost solicitate relații referitoare la imobilul în litigiu.
Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul a constatat următoarea situație de fapt.
Prin Notificarea nr. 4314/2001 reclamanții V. A., M. M. și M. D. au solicitat restituirea imobilului situat București, .-7, fostă Drumul Sării nr. 10 și anterior Calea 13 Septembrie nr.240, în suprafață de 1410 mp. În baza acestei notificări s-a constituit dosarul administrativ nr._ la intimata P.M.B. Deși la dosar au fost depuse toate înscrisurile doveditoare, pârâta refuză nejustificat soluționarea cererii, termenul de 60 de zile prev. de art.25 fiind depășit cu mult.
Lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității investite cu soluționarea notificării reprezintă refuz nejustificat fiind aplicabilă Decizia 20/2007 prin care Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și a statuat asupra competenței instanței de judecată de a soluționa pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a soluționa notificarea.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr_ încheiat la data de 25.11.1939 autorul reclamanților, P. P. Mălăești, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în Calea 13 septembrie nr. 240 corespunzător cu Drumul sării nr.26-28, în suprafață de 1400 mp.
La decesul fostului proprietar au rămas ca moștenitori legali P. Mălăești F. V. în calitate de soție supraviețuitoare și fiicele, M. M., V. V. M..
Reclamanții V. A. și M. D. sunt nepoți de fiice decedate și în această calitate au solicitat pârâtului M. BUCUREȘTI restituirea imobilului.
Legea nr. 10/2001 în temeiul căreia reclamanții au formulat notificarea reglementează procedura de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în proprietatea statului în perioada 06.03._89.
De esența cererii formulate în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, nu este în primul rând existența bunului în patrimoniul fostului proprietar în perioada anterioară actului de preluare abuzivă, ci faptul juridic al preluării imobilului printr-un act cu caracter abuziv de la acel proprietar.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 24 din lege conform cărora în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care a fost dispusă măsura preluării abuzive. Or în cauză, reclamanții nu fac dovada preluării imobilului în patrimoniul statului și prin urmare nu fac nici dovada că a existat o preluare abuzivă.
Deși reclamanții probează calitatea lor de moștenitori legali ai fostului proprietar în calitate de nepoți de fiice, aceștia nu fac dovada preluării abuzive în patrimoniul statului.
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001, reclamanții trebuie să probeze nu doar existența și întinderea dreptului de proprietate în patrimoniul autorului lor, ci faptul juridic al trecerii abuzive în proprietatea statului. În concluzie, reținând că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în sensul art.4 din Legea 10/2001, tribunalul va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice se reține că prin modificările aduse prin Titlul I al Legii 247/2005 și prin Legea 302/2009 atribuțiile ce reveneau Ministerului potrivit Legii 10/2001 au fost date în competența altor instituții și în consecință, în temeiul art. 137 C.proc civ., tribunalul va admite excepția și va respinge capătul de cerere formulat în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții VATASESCU A., M. M. si M. D., considerând-o in parte netemeinica si nelegala si solicitând modificarea parțiala a acesteia; solicită să se admită acțiunea precizata, in sensul de a constata calitatea recurenților reclamanți de persoane îndreptățite in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, faptul ca autoritatea administrativa nu a înțeles sa soluționeze Notificarea nr. 4314/31.10.2001, formulata in temeiul legii nr. 10/2001, înaintata prin B.E.J.E. si P. si înregistrata la Primăria Municipiului București in data de 01.11.2001, faptul ca terenul ce face obiectul Notificării menționate, conform concluziilor raportului de expertiza topo nu poate fi restituit in natura, că a fost preluat abuziv in patrimoniul statului si sa fie obligați intimații parați M. București prin P. G. si P. G. al Municipiului București sa emită dispoziție cu propunere de acordare de masuri reparatorii constând in restituirea in echivalent in conformitate cu titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren in suprafața de 1410 mp din .-7, sector 5, București, la valoarea de circulație a acestuia de 2.494.473,30 lei, valoare stabilita in Raportul de expertiza tehnica judiciara topo efectuat de expert tehnic ing. A. I..
Arată următoarele:
În fapt, prin acțiunea precizată in dosarul de fond au chemat in judecată parații: M. București prin P. G., P. G. al Municipiului București si S. R. prin M.F.P., arătând ca in temeiul legii nr. 10/2001 am formulat Notificarea nr. 4314/31.10.2001, pe care au înaintat-o prin B.E J.E. si P. ce a fost înregistrată la Primăria Municipiului București in data de 01.11.2001 solicitând prin respectiva notificare in principal restituirea in natura a imobilului teren in suprafața de 1410 mp din .-7, sector 5. București preluat abuziv de statul roman, iar in situația in care acest lucru nu este posibil atribuirea in compensare a unui alt teren cu aceeași suprafață și valoare, iar in subsidiar au solicitat in situația in care niciuna din cele doua variante propuse nu este viabila, sa li se acorde despăgubiri bănești la valoarea de circulație a terenului, stabilită de un expert judiciar desemnat de instanță, despăgubiri care sa fie suportate de S. R. prin M.F.P. Ulterior, având in vedere întâmpinarea MFP in care invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, precum si concluziile Raportului de expertiza topo din care reieșea imposibilitatea restituirii in natură a terenului ,in situația admiterii excepției invocate de MFP, au solicitat obligarea paraților M. București prin P. G. si P. G. al Municipiului București la emiterea dispoziției cu propunere de acordare a masurilor reparatorii conform Titlului VII din Legea 247/2005. În motivarea cererii de chemare in judecată au arătat că sunt moștenitorii autorului imobilului, conform certificatelor de moștenitor depuse la dosarul de fond. Au mai arătat si au dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că autorul terenului P. Malaesti P., in suprafața de 1410 mp situat in București, .-7 (fost Dr. Sării nr. 10, fost Calea 13 Septembrie nr. 240, fost anterior nr. 274 si care corespunde cu Drumul Sării nr.26-28) ce face obiectul Notificării nr. 4314/31.10.2001, formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, 1-a dobândit prin contract de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat sub nr._/25.11.1939 si transcris sub nr._/27.11.1939.
Terenul viran in suprafața de 1410 mp nu a fost niciodată construit, el a fost declarat si autorul lui P. P. Malaesti a figurat cu rol fiscal si a plătit impozit anual pana prin anul 1967.
Terenul a fost preluat abuziv de stat după anul 1967, actul de preluare al lui nefiind comunicat niciodată autorului imobilului, iar acesta având in vedere condițiile socio- istorice in care s-au petrecut faptele ( perioada 1945-1989 ) nu a avut niciodată curajul de a cere lămuriri referitor la preluarea terenului si trecerea lui in proprietatea statului.
Arată recurenții că în susținerea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri (in cadrul căreia Primăria Municipiului București a depus copie de pe dosarul administrativ constituit in baza Legii 10/2001, altele fiind depuse de reclamanți), precum si expertiză topo cu mai multe obiective: identificarea imobilului teren, in suprafața de 1410 mp situat in București, .-7, sector 5 ; să se precizeze daca este ocupat de lucrări, construcții sau alte amenajări; sa se stabilească daca este afectat de elemente de sistematizare ; evaluarea terenului conform standardelor internaționale.Au depus înscrisuri prin care au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului terenului ce face obiectul notificării 4314/31.10.2001, faptul ca acesta a fost înscris pe rol cu terenul respectiv si ca pana in anul 1967 a plătit impozit pentru el. Au depus certificate de moștenitor prin care au făcut dovada ca au calitatea de persoane indreptatite a formula Notificare in temeiul Legii nr. 10/2001.
În ce privește concluziile raportului de expertiza topo efectuata in dosarul de fond, acestea sunt: confirmă faptul ca imobilul teren in suprafața de 1410 mp, situat in București, .-7 ,sector 5, ce face obiectul notificării, s-a aflat in Mun. Bucuresti, sectorul 5, în zona Dr. Sarii și că a avut de-a lungul timpului mai multe adrese, indicându-se acestea (. nr. 240, fost anterior 274, apoi .. 26-28, iar după efectuarea in 1937 a parcelarii zonei imobilul a primit adresa pe .-7 (se face trimitere la anexa 1 la raport care reprezintă Planul de parcelare a zonei întocmit in anul 1937 ). In perioada regimului comunist zona respectiva, cuprinsa intre .. S., de la Calea 13 Septembrie pana la ., zona ce includea si . sa dispară ) a fost sistematizata si construit un cartier de blocuri de locuințe iar străduțele din acest nou microcartier reconfigurate . Expertul topo in Anexa 2 la raportul de expertiza si in răspunsul la obiectivul nr. 2 arata ca terenul in suprafața de 1410 mp solicitat de reclamanți este ocupat pe de o parte cu construcțiile edificate in timpul regimului comunist - blocuri de locuințe V 62 si V 63, un cămin de nefamiliști -, iar pe de alta parte cu căile de acces la rampele de gunoi ale acestora, cu rețele de termoficare si canalizare ceea ce face imposibila restituirea lui in natura .
Prin sentința pronunțata de T.B.- Secția a III a Civila s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M.F.P. iar pe fondul cauzei instanța a respins acțiunea precizata impotriva paratului M. București prin Primar G. ca neintemeiata reținând ca reclamanți nu sunt persoane indreptatite la restituire in sensul art 4 din legea nr. 10/2001, ca nu au făcut dovada preluării imobilului in patrimoniul statului si nici ca ar fi existat o preluare abuziva a lui de către stat. Soluția instanței de respingere pe fond a acțiunii ca neîntemeiata o apreciază recurenții ca fiind total nelegala, netemeinica si nemotivata. Din probele administrate in cauza, înscrisuri si expertiza topo solicitata de reclamanți si încuviințata de instanța si despre care nu se vorbește si nu se face trimitere in Sentința recurata ca si când nu ar exista acest Raport de expertiza, rezulta clar: ca reclamanții sunt moștenitorii autorului terenului P. P. Malaesti ; ca terenul in suprafața de 1410 mp situat in București, cu ultima adresa poștala cunoscuta .-7, sector 5 a aparținut lui P. P. Mihaesti, care a avut rol deschis si a plătit impozit pe teren, conform chitanțelor pana prin anul 1967 ; ca tot terenul, construit si neconstruit, din perimetrul in care s-a găsit si . cu ultim nr. postal terenul de 1410 mp m solicitat prin notificare) a fost supus in perioada regimului comunist sistematizării si construirii unui cartier de locuințe si ca pe însăși terenul de 1410 mp sunt amplasate din acea perioada blocuri de locuințe, rețele de termoficare si canalizare, rezultă din răspunsul expertului topo la obiectivele încuviințate de instanța la Raportul de expertiza topo; concluzia finală a expertului topo a fost că terenul in suprafața de 1410 mp cu ultima adresa in .-7, București, sector 5 nu poate fi restituit in natura. Faptul ca terenul, conform concluziilor raportului de expertiza topo este cuprins . sistematizării de fostul regim comunist, ca pe acest perimetru a fost edificat in timpul fostului regim comunist un cartier de locuințe ,chiar si pe terenul in speța exista edificate doua blocuri, un cămin de nefamiliști, rețele de termoficare si canalizare, alei de trecere, deci de amenajări de utilitate publica, este dovada clara a preluării abuzive a lui si trecerii abuzive in patrimoniul statului de fostul regim comunist, după anul 1967 (aproximativ pana la acest an exista dovezi ale plații impozitului pe teren de către autorul lui P. P. Mihaesti).Chiar daca nu au dovada scrisa a actului administrativ de preluare a terenului în patrimoniul statului pentru ca nu a fost comunicat autorului terenului acest înscris, aceasta nu înseamnă că terenul nu a fost preluat in mod abuziv de regimul comunist, preluarea abuziva a lui prezumându-se în speța.
Însuși legiuitorul in art. 2 alin.1 a legii nr.10/2001 prezintă pe larg ce se înțelege prin imobile preluate in mod abuziv de fostul regim comunist. Potrivit art. 2 din legea 10/2001, in sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se înțelege, printre altele, imobilele preluate de stat in baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate la data preluării in M. Of. (lit. f), or in speța conform concluziilor raportului de expertiza topo pe teren si anexa 2 la raport au fost edificate lucrări/amenajări de utilitate publica de către fostul regim comunist.
Față de cele sus menționate, susținute si de probele administrate in cauza consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșita in care nu a ținut cont de prevederile art. 2 alin.1 din legea nr. 10/2001. Instanța de fond, având in vedere ca imobilul este afectat de amenajări de utilitate publica, in sensul art. 10 alin 2 din legea 10/2001 si, dată fiind distribuția acestora conform raportului de expertiza menționat, trebuia sa constate imposibilitatea restituirii in natura a terenului si sa oblige parații M. București prin P. G. si P. G. al Municipiului București sa emită dispoziția de acordare de masuri reparatorii prin echivalent in condițiile titlului VII din legea 247/2005 pentru terenul in suprafața de 1410 mp situat in București, .-7, sector 5.
În consecința, solicită admiterea recursului formulat împotriva Sentinței 756/18.04.2012 pronunțate de T.B.- Secția a III a Civila, modificarea in parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii precizate in contradictoriu cu parații M. București prin P. G. si P. G. al Municipiului București și obligarea lor sa emită dispoziție in care sa propună in favoarea reclamanților acordarea de despăgubiri in condițiile titlului VII din legea 247/2005 pentru terenul in suprafața de 1410 mp situat in București, .-7, sector 5 .
În drept, disp. art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 din C.pr.civ si art. 304 ind.1 din C.pr.civ.
Nu s-a depus întâmpinare.
La recurs s-au administrat probe cu înscrisuri.
În concluziile scrise depuse la data de 13.03.2013 recurenții reclamanți au pretins admiterea recursului si modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii față de M. București prin Primar G., cu constatarea calității acestora de persoane îndreptățite prevăzute de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru terenul de 1410 mp, situat la adresa din București- ., fost .-7, fost .. 10, fost Calea 13 Septembrie nr. 240 fost nr. 274, și cu obligarea acestui pârât să le soluționeze notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 sub nr. 4314/31.10.2001 și să le emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 1350 mp situat în București- ., fost .-7, fost .. 10, fost Calea 13 Septembrie nr. 240 fost nr. 274 .
Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea constată în primul rând că într-adevăr sentința recurată s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, asupra dezlegării fondului cererii reclamanților împotriva pârâtului M. București prin P. G., cu privire la preluarea abuzivă de imobile, apreciind nelegal că din prevederile art. 24 ale Legii nr. 10/2001 ar rezulta că reclamantul trebuie să facă dovada preluării abuzive exclusiv cu actul normativ prin care a fost dispusă măsura preluării abuzive și, astfel, că, în cauză, reclamanții nu fac dovada preluării imobilului în patrimoniul statului și prin urmare nu fac nici dovada că a existat o preluare abuzivă.
Aplicarea greșită a prevederilor art. 24 ale Legii nr. 10/2001 este relevată și de reținerea primei instanțe în sentința recurată că de esența cererii formulate în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 nu este în primul rând existența bunului în patrimoniul fostului proprietar în perioada anterioară actului de preluare abuzivă, ci faptul juridic al preluării imobilului printr-un act cu caracter abuziv de la acel proprietar.
Așadar, contrar prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2011, instanța reține că preluarea abuzivă s-ar putea face doar prin act juridic( care face parte din noțiunea faptului juridic în sens larg) pe care reclamantul să-l dovedească.
Legea nr. 10/2001 permite moștenitorilor proprietarului deposedat acțiunea în baza sa indiferent dacă a avut loc o preluare prin act juridic sau o preluare de fapt(art. 2 alin. 1 lit. i).
Așadar, corect au invederat recurenții reclamanti că dovada deținerii dreptului de proprietate al autorilor reclamantilor, urmată de starea de fapt a deținerii în tot sau în parte a imobilului de una din unitățile deținătoare avute în vedere de Legea nr. 10/2001, poate naște prezumția preluării abuzive a imobilului, în măsura în care nu este contrazisă de probe contrare, ceea ce impune însă identificarea cu claritate prin expertiză de specialitate topografică a imobilului în litigiu cu dimensiuni, suprafață și vecinătăți la data dovedirii proprietății autorului și respectiv cu dimensiuni și vecinătăți actuale, iar, în speță, în raport cu înscrisurile noi de la recurs, se impune identificarea imobilului în litigiu, cu dimensiuni, suprafață și vecinătăți, și la data exproprierii ce s-a dovedit în recurs realizată pe baza Deciziei nr. 3511 din 16.12.1967 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului București(copie filele 56-57), cu avizul Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului VI Lenin nr._/2242S/19.12.1967(fila 65) pentru o suprafață de 3492 mp teren, situat la adresele din Drumul Sării nr. 50 și 52, . și 6, . și 5 și ., 5 și 3, din care 2933 mp teren neconstruit –pentru care autorul reclamanților era nominalizat la expropriere în . cu o suprafață de 1350 mp-în adresa nr. 56/_/25.10.1967 a Direcției PTTR a Capitalei și Regiunii București-Oficiul Juridic(filele 59-60).
Legea nr. 10/2001 prevede: „ART. 1 (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
ART. 2 (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
ART. 23 Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
ART. 24 (1) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.
Dispozițiile art. 24 au rolul de a facilita proba cu înscrisuri în procedura specială a Legii nr. 10/2001, atunci când preluarea s-a dispus prin acte normative sau s-a pus în executare prin acte de autoritate, în sensul că nu mai pretinde și actul de proprietate în asemenea situații ci prezumă calitatea de proprietar și întinderea dreptului de proprietate și în lipsa actului de proprietate, dar nu înlătură situația reglementată special de prevederile art. 2 alin. 1 lit. i ale Legii nr. 10/2001.
Or, în speță, recurenții reclamanți au depus înscrisul(instrumentum probaționem) doveditor al actului juridic(negotium juris) de proprietate al autorului lor- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/25.11.1939 de Tribunalul Ilfov Secția a X- a Notariat.
Curtea urmează să dispună conform art.304 ind. 1 C.proc.civ. rap. la art. 312 C.proc.civ. casarea parțială a sentinței recurate, cu reținerea spre rejudecare a cererii de chemare în judecată a reclamanților împotriva pârâtului M. București prin P. G., având în vedere că identificarea terenului din expertiza de la prima instanță apare numai parțială, adică numai în raport cu actul de cumpărare al autorilor reclamanților, și în consecință pare a fi contrazisă, fără a se putea stabili, în lipsa unei identificări complete a imobilului în litigiu, care este situația reală, de adresa nr._/14.903/27.12.2012 a Serviciului Cadastru-Direcția Patrimoniu a PMB depusă la dosarul de recurs(care menționează că suprafața identificată de expert se suprapune peste imobilele, reprezentate în planul parcelar al anilor 1966/1978, de la fostele adrese astfel: secțiune din .. 40, nr. 42, nr. 44, nr. 46,nr. 48 și nr. 50 și secțiune din . și 5) și de adresa nr. 56/_/25.10.1967 a Direcției PTTR a Capitalei și Regiunii București-Oficiul Juridic( în care autorul reclamanților era nominalizat în . cu o suprafață de 1350 mp, pentru adrese de la numerele 3 și 5 din . alte persoane, C. E. și respectiv V. M., după cum pentru adresa de pe .. 50 apare proprietar S. T. și, mai ales, pentru . la care s-a făcut referire de către expertiza de la prima instanță nu este înscris deposedat autorul reclamanților ci un alt proprietar- T. M.). Curtea nu va putea dispune, în lipsa expertizei de specialitate care să lămurească discrepanțele astfel relevate, obligarea pârâtului M. București prin P. G. să emită reclamanților dispoziție cu propunere de despăgubiri în echivalent cu riscul creării unei situații juridice cu putere de lucru judecat pentru părți care să afecteze un terț- T. M. și respectiv să creeze nelegal posibilitatea acordării de către stat de măsuri reparatorii pentru același imobil din . dar și către o persoană diferită de aceștia și fără legătură cu aceștia fără a stabili care este suprafața, care sunt dimensiunile și vecinătățile actuale ale terenului pentru care reclamanților li s-ar putea cuveni măsuri reparatorii. Cu ocazia rejudecării se vor solicita și relații de la Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cu privire la soluționarea sau nesoluționarea cererilor copii din dosarul primei instanțe depuse în baza acelei Legi sau altor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru imobilul în litigiu, pentru verificarea respectării prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001. Expertiza din rejudecare urmează a identifica terenul din contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr._/25.11.1939 de Tribunalul Ilfov Secția a X- a Notariat, situat în București Calea 13 Septembrie nr. 240 fost 274, cu numere de parcele, dimensiuni, suprafață, vecinătăți, terenul expropriat în 1967 de la autorul reclamanților, situat în București ., cu numere de parcele, dimensiuni, suprafață, vecinătăți, terenul expropriat în 1967 de la numitul T. M. situat în București ., cu numere de parcele, dimensiuni, suprafață, vecinătăți, terenul pentru care reclamanții pretind măsuri reparatorii, pretins ca fiind fostul teren situat în București-Calea 13 Septembrie nr. 240, .. 10, ., .-7, cu numere de parcele, dimensiuni, suprafață, vecinătăți actuale, stabilind dacă terenul în litigiu este liber sau ocupat și respectiv în ce măsură apare ocupat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți V. A., M. M., M. D., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - CU SEDIUL ALES LA DGF MB, M. BUCUREȘTI PRIN P. G., împotriva sentinței civile numărul 756/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința civilă recurată și reține spre rejudecare cererea reclamanților împotriva pârâtului M. București prin P. G., căreia îi acordă termen 08 mai 2013, ora 9:00, Completul 11 R, sala E 68 – I. M., cu citare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
Președinte, B. A. S. | Judecător, C. B. T. | Judecător, M. D. O. |
Grefier, C. S. |
Red. CBT
Tehnored. .> 2 ex. / 30.04.2013 Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, Judecător S. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 260/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 703/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
