Evacuare. Decizia nr. 1855/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1855/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 832/202/2013
Dosar nr._
(2043/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1855
Ședința publică de la 18 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți A. S. și A. C., împotriva deciziei civile nr.93 din 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV.
Cauza are ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic L. A., în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, în baza delegației nr.3702 din 14.11.2013, pe care o depune la dosar, lipsind recurenții-pârâți A. S. și A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin registratura instanței, a unei cereri formulate de recurenții-pârâți A. S. și A. C. prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că au depus timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei.
Reprezentantul intimatului-reclamant depune la dosar întâmpinare la care anexează o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată între aceleași părți și având ca obiect evacuare.
La interpelarea instanței, cu privire la depunerea întâmpinării, reprezentantul intimatului-reclamant învederează că a primit motivele de recurs la data de 11.11.2013, și în situația în care se consideră că întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, solicită a fi considerată ca și note scrise.
Curtea constată că întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege și o apreciază ca și concluzii scrise. Constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant apreciază că recursul promovat de către recurenții-pârâți nu se încadrează în motivele de drept, având în vedere că prin motivele de recurs au formulat critici care nu au fost invocate la instanța de apel, motiv pentru care se impune să se constate nulitatea recursului pentru nemotivare.
În situația în care instanța apreciază că motivele de recurs se încadrează în motivele de drept, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, având în vedere următoarele motive:
Calitatea recurenților de a invoca drepturi locative fără a prezenta un document din care să rezulte existența acestora, aceștia prin abuz de drept încearcă păstrarea locuinței ocupate abuziv din anul 2007.
De asemenea, arată că, din cele 20 de apartamente existente în ..D, la această dată, 12 au fost repartizate către Consiliul Local al Municipiului Călărași iar diferența de 8 apartamente sunt ocupate fără forme legale și se află în diferite stadii procesuale; unul dintre aceste apartamente este ocupat de către recurenți și se află în curs de soluționare judiciară.
Totodată, arată că, locuințele în cauză au fost predate pe bază de protocol de la administratorul anterior după data deschiderii procedurii falimentului, pentru faptul că aceste locuințe aparțineau municipalității, iar fostul administrator . revendicat mai multe imobile, printre care și aceste apartamente, fără însă a avea câștig de cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamantul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași a chemat în judecată pe pârâții A. S. și A. C., pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună evacuarea acestora din apartamentul nr. 6 din ., . Călărași, apartament pe care îl ocupă fără forme legale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că SP CTAFL este administratorul fondului locativ aparținând domeniului public sau privat al municipiului Călărași.
Istoricul acestor locuințe se regăsește în numeroase documente pe care le vor prezenta în prezenta acțiune.
Conform adresei 7736/14.09.2000 emisă de ., situația juridică a locuințelor din ., este prezentată în anexă, începând cu poziția 551 până la poziția 570, ca fiind apartamente aflate în proprietatea statului și în administrarea .>
Prin HCL 48/10.07.1998 de înființare a . stipulează la art. 8 că patrimoniul public și privat al Consiliului Local Călărași se concesionează pe 20 de ani către .>
La art. 2 se stipulează ca fiind acționar unic Consiliul Local Municipal Călărași.
Prin HCL 71/13.06.2002 ia ființă S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ al cărui obiect de activitate se menționează la art. 1, iar la art. 6 se stipulează preluarea pe bază de protocol, activul și pasivul fondului locativ de la . în faliment.
Protocolul încheiat între . SP CTAFL cuprinde în conținutul său și locuințele aflate în ., menționate în anexă de la pozițiile 0671 la poziția 0690.
Protocolul a fost înregistrat cu nr. 1058/2003 la . la SP CTAFL cu nr. 3720/2003.
Protocolul menționat a fost contestat în instanță de . lichidator, solicitându-se anularea acestuia pe motiv că mai multe active ar fi proprietatea .>
Tribunalul Călărași, prin Sentința Comercială nr. 164/F/2009 pronunțată în Dosarul_, definitivă și irevocabilă, a statuat că . primit activele solicitate prin protocol de la fostul RAGCL, bunurile fiind proprietatea municipiului Călărași.
În cauză, instanța a stabilit că reclamanta . faliment, nu face dovada proprietății bunurilor menționate în protocol, motiv pentru care a respins cererea introdusă.
La această dată, SP CTAFL deține în același titlu, prin preluare pe bază de protocol, locuințele administrate anterior de . municipiului Călărași.
Prin Decizia civilă 83/2011 pronunțată în Dosarul_ (anexată), rămasă definitivă și irevocabilă prin anularea recursului de Curtea de Apel București, se reține că practica Tribunalului Călărași referitoare la proprietatea și dreptul de a solicita evacuarea, este favorabilă și permite administratorului să intenteze astfel de acțiuni.
Prin Decizia Comercială nr. 2851/28.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr._ (anexată), se reține la pag. 13 alin. 6 că nu există nici un document referitor la proprietatea . unor imobile din care face parte și imobilul în cauză.
Prin Decizia Comercială nr. 559/17.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel București (anexată) se arată că mențiunile înscrise în Registrul Comerțului nu fac dovada vreunui drept de proprietate al .>
Decizia Comercială nr. 559/17.11.2010 a devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului promovat de . ÎCCJ București prin Decizia Comercială nr. 2851/28.09.2011.
Astfel, acțiunile promovate de . ca obiect declarat sau ascuns de revendicare a unor imobile de către . fost reținute de către instanțele judecătorești ca nedovedite.
Aceste locuințe (.), au fost realizate în anul 1976 cu fonduri alocate de la bugetul de stat și repartizate cu titlu de camere oficiale către ..
Regimul juridic de administrare și vânzare al acestor locuințe este în prezent reglementat de DL 61/1990 completat prin Legea 85/1992, acte normative ce reglementează și stipulează în mod expres că locuințele realizate până în anul 1982 cu fonduri alocate de la bugetul de stat se vând de către autoritățile locale prin administratori delegați, chiriașilor în baza cererii acestora.
. a deținut cu titlu de chiriaș cele 20 de apartamente în . până la data desființării contractelor de închiriere prin Sentința civilă nr. 4130/2004 definitivă și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul 4796/C/2004, acestea fiind predate de . bază de Proces verbal.
. aceste locuințe unor salariați proprii.
În prezent, 10 apartamente din totalul de 20 sunt ocupate abuziv de familii care refuză să le părăsească de bună voie, invocând că SP CTAFL nu are calitatea să le solicite acest lucru, deoarece . fi proprietar, fără a face și dovada, invocând Sentința Civilă nr. 1470/2010 care reprezintă o înserare de natură a crea posibilități viitoare de revendicare dar care nu poate fi reținută de instanță, comparativ cu hotărârile judecătorești pe care le-au anexat prezentei acțiuni (Sentința Comercială 164/F/2009, Decizia Civilă 83/2011, Decizia Comercială 2851/28.09.2011, Decizia Comercială nr. 559/17.11.2010).
Aceștia au fost în mai multe rânduri notificați să predea locuința pe care o ocupă fără titlu.
Încercările lor de evacuare au avut un rezultat favorabil parțial, în sensul că din totalul de 20 de apartamente, 10 au fost evacuate.
Diferența de 10 apartamente sunt încă ocupate de aceleași persoane care refuză eliberarea pe motiv că proprietatea ar aparține .>
Utilitățile pentru deservirea acestor apartamente sunt utilizate fraudulos, fără contract, prin racordări individuale la energie electrică (anexează adresa nr. 2504 din 08.12.2011 a . SA).
În virtutea dreptului lor de administrare cu privire la acest imobil sunt îndreptățiți să formuleze o acțiune în evacuare, acțiune al cărui scop este tocmai acela de a se asigura o bună administrare.
Potrivit art. 12 din Legea 213/1998 a proprietății publice, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească dreptul și să dispună de ele în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul. În baza acestor prerogative oferite de lege, SP CTAFL are calitate procesuală activă de a formula o acțiune în evacuare.
Promovarea unei acțiuni în evacuare are scopul, ca administratorul, SP CTAFL, să intre în posesia imobilului ocupat fără drept, nefiind obligat să dovedească existența vreunui titlu de proprietate, atâta timp cât din protocolul nr. 3720/2003 rezultă că apartamentul în cauză face parte din fondul locativ aflat în administrarea SP CTAFL, iar legea îi conferă dreptul de a-l poseda și a-l folosi.
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul A. S. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția autorității de lucru judecat a Sentinței Civile nr. 4007/10.12.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, precum și excepția lipsei calității procesuale active motivat de faptul că reclamanta nu avea dreptul să promoveze o astfel de acțiune.
Aceste excepții au fost reiterate ulterior în ședința publica și în raport cu cealaltă pârâtă, respectiv în ce privește calitatea procesuală activă.
Rămânând în pronunțare pe aceste excepții, instanța le-a admis, reținând că prin Sentința civilă nr. 4007/10.12.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ a fost respinsă o acțiune identică formulată de reclamantă cu privire la pârâtul A. S. (fila 69).
Prin urmare, o nouă acțiune cu același obiect și între aceleași părți (art.166 C.pr.civ.) nu mai poate fi promovată, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada autorizării promovării unei astfel de acțiuni de către consiliul local, așa cum s-a reținut în hotărârea sus-arătată.
Mai mult, la interpelarea instanței, reprezentanta reclamantei a arătat că nu există o hotărâre de consiliu local prin care sa fie autorizați să promoveze acțiunea de evacuare.
Faptul că în sentința sus-arătată nu figurează și pârâta A. C. nu înseamnă că aceasta nu are autoritate de lucru judecat în raport cu celălalt pârât și numai că aceasta nu este opozabilă pârâtei A. C..
În mod similar, acțiunea formulată împotriva pârâtei A. C. este promovată de o persoană fără calitate procesuală activă întrucât nu există o hotărâre de consiliu local prin care reclamanta să fie autorizată să promoveze acțiunea de evacuare, așa cum cer prevederile art. 32 alin. 4 din HGR 1275/2000, lucru recunoscut de reprezentanta acesteia.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în raport cu pârâtul A. S. și a lipsei calitătii procesuale active a reclamantei S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV CĂLĂRAȘI, în raport cu pârâta A. C..
A respins ca inadmisibilă cererea reclamantului S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV CĂLĂRASI în raport cu pârâtul A. S. și ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă în raport cu pârâta A. C..
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, formându-se la Tribunalul Călărași dosarul nr._ .
Prin Decizia civilă nr. 75 din 03.10. 2012 a fost respins apelul declarat de reclamant cu motivarea că acțiunea ce face obiectul apelului are același obiect cu cea din Dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași, având ca pârât doar pe A. S., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4007 din 10 decembrie 2009.
Prin această ultimă sentință Curtea de Apel București a soluționat recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 75/03.10. 2012 prin decizia nr. 5 R/8.01.2013, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul SPCTAFL are calitate procesuală activă având în vedere HCL 71/2002 în baza căreia a fost înființat, care conferă acestuia drept de a administra și întreține fondul locativ din care face parte și apartamentul în cauză din care s-a solicitat evacuarea pârâților.
În ceea ce privește inexistența unei hotărâri prealabile a Consiliului Local prin care să se stabilească evacuarea pârâtei, Curtea a constatat că existența unui mandat nu se impune, având în vedere că ocuparea imobilului nu s-a realizat în baza unei hotărâri de repartizare, motiv pentru care nici evacuarea nu trebuie condiționată de un astfel de document. De altfel, reclamanta este beneficiara unui mandat cu titlu general al autorității locale atribuit reclamantei pentru administrarea fondului locativ (HCL 71/2002).
Prin urmare, în virtutea dreptului de administrare cu privire la acest imobil, reclamantul este îndreptățit să formuleze o acțiune în evacuare, acțiune al cărui scop este tocmai acela de a se asigura o bună administrare.
Potrivit art.12 din Legea 213/1998 a proprietății publice, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de el în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul.
În baza acestor prerogative oferite de lege, SPCTAFL are calitate procesuală activă de a formula o acțiune în evacuare.
Întrucât ambele instanțe au soluționat cauza pe excepție, fără a analiza fondul cererii, Curtea a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca la rejudecare să se stabilească dacă între părți există raporturi locative.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată sub nr._ .
Cu ocazia celei de-a doua judecăți pe fond, nu au mai fost administrate probe noi.
Părțile au depus în susținerea punctelor lor de vedere copii ale unor hotărâri judecătorești ale instanțelor de fond și de control judiciar, în aceeași materie, cu valoare de practică judiciară.
La cererea părților pronunțarea a fost amânată pentru a le oferi posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.997/25.03.2013, Judecătoria Călărași a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul A. S. împotriva reclamantului S. P. Centrale Termice Călărași.
A admis acțiunea reclamantului SPCT Călărași împotriva pârâților A. S. și A. C., domiciliați în municipiul Călărași, .. M. 9, ., județul Călărași.
A dispus evacuarea acestora din spațiul locativ (apartament) situat în municipiul Călărași, .. M. 9, ..
A obligat pârâții către reclamantă la 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Călărași a reținut următoarele:
La primul ciclu de judecată instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, reținând existența autorității de lucru judecat între reclamantul SPCTAFL Călărași și pârâtul A. S. (un litigiu identic între aceleași părți, cu același obiect, fiind soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 4007 din 10 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași).
Pe cale de consecință, a respins acțiunea față de pârâtul A. S. ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință a respins acțiunea față de A. C., reținând și admițând excepția lipsei calității procesual active, decurgând din faptul că reclamanta nu a promovat acțiunea în baza unui mandat al Consiliului Local Călărași, cum prevedeau dispozițiile art. 32 al.4 din HGR nr. 1275/2000.
Tribunalul Călărași a menținut sentința civilă nr. 1434/20.04.2012 a Judecătoriei Călărași, considerând-o legală și temeinică, respingând apelul reclamantului prin Decizia civilă nr. 75 din 3 octombrie 2012.
Prin decizia pronunțată de Curtea de Apel București ambele hotărâri au fost casate, această instanță soluționând în mod definitiv și irevocabil faptul că reclamantul are calitate procesual activă în raport cu ambii pârâți, aceasta fiind conferită de HCL nr. 71 din 13.06.2002 prin care se acordă dreptul de administrare și asupra apartamentului în litigiu.
În concluziile sale, pentru pârâtul A. S. apărătorul acestuia a ridicat excepția autorității de lucru judecat, decurgând din identitatea de părți, obiect și cauză a prezentei acțiuni cu cea care a făcut obiectul dosarului nr._ - soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 4007 din 10.12. 2009 a Judecătoriei Călărași.
În susținerea excepției a arătat că instanța de recurs prin Decizia 5R – 08.01.2013 nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la această excepție ridicată și în fața instanței care a judecat prima dată fondul.
Prin urmare, instanța de rejudecare nu este supusă nici unei obligații din partea instanței de control judiciar, referitoare la autoritatea de lucru judecat.
Instanța a apreciat că aceste susțineri ale pârâtului ca instanța de rejudecare să analizeze excepția sunt întemeiate, urmând să examineze excepția ridicată sub incidența dispozițiilor art. 166 C.p.civ. și 1201 Cod civil.
Este de necontestat că între cele două cauze există identitate de părți și obiect. Acțiunea civilă nu se poate însă identifica numai prin părți și obiect, fiind indispensabil și al treilea element - cauza.
Prin cauza acțiunii civile trebuie înțeles temeiul juridic al cererii (causa petendi), fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părți intenționează să-l valorifice împotriva celeilalte.
Din examinarea sentinței civile nr. 4007/10.12. 2009 a Judecătoriei Călărași rezultă că acțiunea a fost promovată în temeiul art. 21 din L. 114/1996 coroborat cu dispozițiile HJ Consiliul Local al municipiului Călărași nr. 85 din 30 iulie 2009, conform cărora, spațiul ocupat abuziv de pârâți, fără contract de închiriere, a fost repartizat spre a fi închiriat altor persoane îndreptățite.
Spre deosebire de prima acțiune, în prezenta reclamantul și-a schimbat temeiul de drept, prevalându-se de dreptul de administrare prev. de art. 896 Cod civil, de dispozițiile HCL nr. 71 – 13.06.2002, precum și de alte înscrisuri și temeiuri de drept, mai puțin relevante pentru soluționarea excepției.
Cele două temeiuri ale acțiunii conferă reclamantului calitate procesual activă recunoscută și prin Decizia Curții de Apel București nr. 5R/08._, dar constituie în același timp o cauză diferită față de aceea ce a făcut obiectul Dosarului_ .
În concluzie, neexistând tripla identitate cerută de lege între elementele acțiunilor din cele două dosare, excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, în conformitate cu dispoziția instanței de casare, obligatorie pentru instanța de rejudecare, a fost examinată problema existenței unor raporturi locative între părți.
În fapt aceste raporturi există, pârâții intrând în posesia apartamentului nr. 6 în luna august 2007, așa cum se menționează în procesul–verbal din 3.08.2009 încheiat între directorul SP și pârât, proces–verbal la care se face referire în sentința civilă nr. 4007 din 10.12.2009 a Judecătoriei Călărași.
Din examinarea respectivului proces–verbal (aflat în copie la dosarul_ ) rezultă că accesul în apartament s-a bazat pe aprobarea verbală a fostului primar al municipiului Călărași, D. N..
Pe parcursul judecății pârâții nu au putut face dovada unui titlu locativ valabil, mărginindu-se să penalizeze acțiunea reclamantului prin înscenarea unor excepții care contestau dreptul de proprietate, concesiune, de administrare al acestuia asupra apartamentului în litigiu.
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, dovada făcându-se prin înscrisuri, prin martori, prezumții etc.
În speță reclamanta a făcut dovada că are un drept de administrare prevăzut de art.896 cod civil (invocat ca temei al acțiunii) conferit de HCL 71 din 13.06.2002.
Acest drept permite reclamantei să introducă acțiunea în evacuare al cărei scop este tocmai acela de a asigura o bună administrare a bunului.
Partea adversă nu a opus reclamantului niciun titlu locativ valabil, ocupând în anul 2007 un spațiu care nu-i aparține, în mod abuziv, fără a achita obligații ce decurg din folosința spațiului nici față de adevăratul proprietar (despre care afirmă că este . care nu este desființată) și nici față de reclamant.
În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții pârâți A. S. și A. C., criticând-o în primul rând pentru greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat de către instanța de fond; astfel, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că între prezenta acțiune și cea care a făcut obiectul dosarului_ nu există identitate de cauză. Astfel, cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._ are drept cauză art.21 din Legea 114/1996 coroborată cu prevederile HCL Călărași nr.85/2009 iar cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, are o cauză diferită și anume HCL nr.71/13.06.2002.
Și în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, cauza cererii de chemare în judecată a reclamantului a reprezentat-o, printre alte temeiuri de drept și Hotărârea Consiliului Local Călărași nr.71/13.06.2002, acest act administrativ fiind actul de înființare și organizare a Serviciului P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași și care îi conferă, printre alte atribuții și administrarea fondului locativ de stat. Acest act administrativ nu reprezintă temeiul juridic în baza căruia reclamantul poate solicita evacuarea oricărei persoane din orice apartament care nu face parte din fondul locativ de stat.
În dosarul nr._, reclamantul s-a prevalat de prevederile HCL nr.71/2002 însă instanța care a soluționat acea cauză, a reținut corect că reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Chiar în situația în care instanța de recurs a Curții de Apel București a reținut (nefondat) că reclamantul ar avea calitate procesuală activă însă nu s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, are relevanță soluția de respingere a acțiunii reclamantului din dosarul nr._ cât și faptul că HCL nr.71/2002 a fost invocată de reclamant ca temei juridic în ambele cauze judiciare.
Pe fondul cauzei, apelanții au criticat hotărârea instanței de fond întrucât reclamantul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ nu a dovedit că are un drept de proprietate, de concesiune sau de administrare asupra apartamentului nr.6 situat în blocul M9, . . Călărași.
În mod nelegal și nefondat reține instanța de fond că reclamantul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași ar avea un drept de administrare asupra apartamentului nr.6 situat în blocul M9, . .>
Conform prevederilor legale și a HCL Călărași nr.71/2002 reclamantul poate fi administrator al fondului locativ de stat, însă pentru a solicita evacuarea unei persoane este necesară îndeplinirea și condiției ca apartamentul în cauză să facă parte din fondul locativ de stat, condiție neîndeplinită în cauză pentru următoarele argumente.
Din moment ce SPCTAFL a invocat presupusul regim juridic al proprietății publice sau regimul proprietății private a Municipiului Călărași, cu referire la apartament, trebuia să arate modalitate de dobândire de către Municipiul Călărași a pretinsului drept de proprietate asupra apartamentului și actul administrativ care atestă unul din cele două pretinse regimuri juridice. Se observă că reclamantul nu produce nicio dovadă în acest sens întrucât niciun înscris de care înțelege să se folosească nu conține o modalitate legală de dobândire a dreptului de proprietate și nici nu atestă vreunul din regimurile juridice invocate de reclamant.
De asemenea, se observă că instanța de recurs a Curții de Apel București nu expune nicio motivație și niciun argument pe care ar fi trebuit să se întemeieze afirmația de la pagina 7 din decizie „fond locativ din care face parte și apartamentul în cauză din care s-a solicitat evacuarea pârâților”.
Deși nu pârâții erau obligați să dovedească un anumit regim juridic al apartamentului, ci reclamantul era obligat să dovedească faptul că este administrator al apartamentului în litigiu, pârâții au dovedit în cauză că singura entitate juridică care poate dispune de apartament este Societatea Comercială Termo SA Călărași, societate care este proprietara apartamentului. Apartamentul nr.6, ca de altfel toate apartamentele situate pe scara D a blocului M9 nu au fost niciodată în folosința și administrarea SPCTAFL Călărași și nu au fost și nici nu sunt proprietatea publică sau privată a Municipiului Călărași. ., în calitate de proprietară, a permis . calitate de locatară, să folosească aceste apartamente încă din 1999. La dosarul cauzei pârâții au depus mai multe contracte de închiriere încheiate între ., în calitate de proprietar și ., în calitate de chiriaș, având ca obiect apartamente situate în Călărași, ..M9, . contracte se observă că chiria era percepută începând cu luna septembrie 1999, aspect ce dovedește că . proprietarul apartamentelor și dispunea de acestea chiar anterior anului 1999.
Conform Hotărârii Consiliului Local Călărași nr.24/31.01.2008, Consiliul Local al Municipiului Călărași a dispus ca 20 de apartamente situate în Călărași, . M9, . constituie domeniu public al Municipiului Călărași, cu destinația de locuințe sociale.
Această hotărâre nr.24/31.01.2008 a fost constatată ca fiind nulă absolut de instanțele judecătorești în mod irevocabil.
Prin pronunțarea unei soluții irevocabile cu privire la HCL nr.24/2008, s-a constatat cu putere de lucru judecat, nulitatea absolută a HCL nr.24/2008, cu următoarele consecințe:
- Se desființează irevocabil pretinsul titlu de proprietate al Municipiului Călărași asupra acestor apartamente;
- Consiliul Local al Municipiului Călărași și Primarul Municipiului Călărași nu mai pot invoca niciodată că Municipiul Călărași ar avea vreun drept asupra acestor apartamente;
- Consiliul Local al Municipiului Călărași și Primarul Municipiului Călărași nu puteau și nu mai pot adopta nici un act administrativ cu referire la aceste apartamente;
- SPCTAFL Călărași care este un serviciu public înființat și în subordinea Consiliului Local Călărași, nu poate pretinde nici un drept de administrare asupra acestor apartamente;
- S-a constatat regimul juridic al apartamentelor de proprietate privată a ..
Regimul juridic al apartamentelor situate în Călărași, . M9, scara D, anume acela de proprietate privată a ., este stabilit de dispozițiile OUG 30/1997 aprobată prin Legea 207/1997, chiar la momentul înființării ., ca urmare a reorganizării fostei RAGCL Călărași.
În conformitate cu dispozițiile art.4 alin.1 și 2 din OUG 30/1997, la momentul înființării ., bunurile destinate realizării obiectului de activitate al . excepția celor prevăzute de art.135 alin.4 din Constituția României, trec de drept în patrimoniul societății nou înființate ., iar Consiliul Local Călărași a dobândit doar proprietatea asupra acțiunilor acestei societăți, fiind unic acționar al .. Așadar, modul de dobândire a dreptului de proprietate de către . este legea.
Observând că . a acumulat în cei câțiva ani de funcționare datorii însemnate și realizând imposibilitatea de redresare a acestei societăți, Consiliul Local Călărași adoptă o hotărâre prin care decide dizolvarea și lichidarea judiciară a ., însă conducerea acestei societăți, cu știința aleșilor locali (primar, consilieri locali) produce o imensă nelegalitate, „predând, scriptic, prin protocolul invocat de SPCTAFL Călărași și bunurile care constituiau patrimoniul privat al . și care erau proprietatea privată a . SPCTAFL Călărași trebuia să preia de la . numai bunurile proprietate publică a Municipiului Călărași ce nu trecuse de drept în patrimoniul societății.
Bunurile aparținând domeniului public al municipiului Călărași erau cele declarate ca atare prin actul administrativ care aproba inventarierea domeniului public al municipiului Călărași, dintre care nu făceau parte și apartamentele situate pe scara D a blocului M9 din Călărași.
Art.4 alin.3 al OUG 30/1997 aprobată prin Legea 207/1997 prevede expres că bunurile din categoria celor prevăzute la alineatul precedent (adică bunurile proprietate publică prevăzute de art.135 alin.4 din Constituție care nu se includ în capitalul social) aflate în administrarea regiilor autonome care se reorganizează (în cazul de față era vorba de RAGCL Călărași), se atribuie societăților comerciale rezultate, în baza unor contracte de concesiune pe un termen ce se stabilește prin actul administrativ individual de reorganizare.
Rezultă că bunurile pentru care nu se încheie astfel de contracte de concesiune, sunt bunurile proprietatea privată a societății comerciale rezultată din reorganizarea fostelor regii autonome și se includ în capitalul social al societății comerciale nou rezultată.
Având în vedere aceste dispoziții legale, dacă aceste apartamente erau considerate de autoritatea locală bunuri aparținând domeniului public al municipiului Călărași, trebuia să fie încheiate contractele de concesiune prevăzute de art.4 alin.3 din OUG 30/1997, contracte care să aibă ca obiect apartamentele în discuție. Aceste contracte de concesiune nu au fost încheiate tocmai pentru faptul că apartamentele erau proprietatea privată a RAGCL Călărași.
Din toată această argumentație rezultă o singură concluzie, anume că apartamentele situate pe scara D a blocului M9 de pe . Călărași sunt proprietatea privată a ..
De remarcat că nici . Legii 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice, lege care a stabilit că bunurile care aparțin domeniului public de interes local aparținând unităților administrativ teritoriale cât și bunurile proprietate publică a statului, această lege nu a prevăzut că astfel de imobile ar putea fi incluse în domeniul public al unității administrativ teritoriale respective întrucât nu fac parte din categoria celor menționate de această lege și nici nu sunt de uz sau interes public local.
În concluzie, apelanții au arătat că hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ care au stabilit regimul juridic al apartamentelor, acela de proprietate privată a ., trebuie însușite ca având putere de lucru judecat sub aspectul stabilirii regimului juridic întrucât hotărârile pronunțate de instanțele de contencios administrativ prin care se anulează pretinsul titlu de proprietate al municipiului Călărași și prin care se verifică și stabilește irevocabil regimul juridic al imobilelor, sunt opozabile Consiliului Local Călărași și reclamantului SPCTAFL Călărași, serviciu public aflat în subordinea Consiliului Local Călărași.
În termen legal, intimata reclamantă S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași a formulat întâmpinare în cauză, solicitând în primul rând respingerea excepției autorității de lucru judecat întrucât prin decizia civilă 5/R/08.01.2013 a Curții de Apel București s-a dispus obligația primei instanțe să analizeze cauza pe fond, respectiv stabilirea eventualelor raporturi locative existente între părți, iar această excepție a fost soluționată în mod irevocabil prin această decizie.
Pe fond, intimata reclamantă a susținut aceleași apărări pe care le-a menționat în cererile formulate pe parcursul întregii proceduri de soluționare a prezentei cauze.
În faza soluționării prezentului apel părțile nu au administrat probatorii suplimentare.
Prin decizia civilă nr.93/25.09.2013, Tribunalul Călărași a respins apelul formulat de pârâți, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că prezentul apel, atât prin argumentele care vizează modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat cât și a fondului cauzei, se bazează pe argumente aduse de apelanții pârâți A. S. și A. C. privind calitatea procesuală activă a reclamantei de a formula prezenta acțiune, respectiv dreptul reclamantei asupra apartamentului din care se solicită evacuarea pârâților și implicit, ca urmare a deținerii acestui drept, dacă ar putea solicita această evacuare.
În cadrul prezentului dosar, prin decizia civilă 5R/08.01.2013 a Curții de Apel București s-a admis recursul formulat în cauză și s-au desființat atât decizia civilă 75/2012 a Tribunalului Călărași, dar și sentința civilă 1434/20.04.2012 a Judecătoriei Călărași, sentință prin care se admisese excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, trimițându-se cauza spre rejudecare la Judecătoria Călărași. De precizat că excepția autorității de lucru judecat se solicitase de către pârâți a se constata în raport de sentința civilă 4007/2009 a Judecătoriei Călărași, sentință prin care s-a respins acțiunea reclamantei S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași pentru lipsa calității procesuale active a acestei reclamante.
Prin decizia civilă 5R/08.01.2013 a Curții de Apel București s-a stabilit că reclamanta S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași are calitate procesuală activă în prezenta cauză, având în vedere HCL 71/2002 în baza căreia a fost înființată și care îi conferă acesteia dreptul de a administra și întreține fondul locativ din care face parte și apartamentul în cauză din care s-a solicitat evacuarea pârâților, iar potrivit art.12 din Legea 213/1998 a proprietății publice, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească dreptul și să dispună de el în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul. În baza acestor prerogative oferite de lege, SPCTAFL are calitate procesuală activă de a formula acțiune în evacuare.
Potrivit art.315 al.1 C., „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
În raport de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că prin decizia civilă 5R/08.01.2013 Curtea de Apel București a stabilit în mod irevocabil că reclamanta S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași are calitate procesuală în cauză, arătând în virtutea căror considerente și temeiuri juridice a făcut acest lucru, iar o rediscutare a dreptului reclamantei în baza căruia poate solicita evacuarea pârâților, deci o rediscutare a calității procesuale active a reclamantei în prezenta cauză (fie pe calea excepției autorității de lucru judecat, fie pe fond), este imposibil în raport de art.315 al.1 C..
Ori, prin motivele de apel apelanta solicită numai constatarea lipsei calității procesuale active a reclamantei de a promova prezenta acțiune, constatare care nu se mai poate face în raport de art.315 al.1 C..
Apelanții pârâți nu au formulat apel și pe aspectele privind constatările instanței de fond privind inexistența raporturilor locative dintre părți, așa cum a dispus și Curtea de Apel prin decizia nr.5R/2013 a se clarifica cu ocazia rejudecării pe fond a cauzei.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că motivele de apel invocate de apelanți și care vizau (inclusiv din perspectiva excepției autorității de lucru judecat) calitatea procesuală activă a reclamantei, sunt neîntemeiate, astfel că în baza art.296 Cod procedură civilă a respins apelul formulat de apelanții pârâți A. S. și A. C. împotriva sentinței civile nr.997/2013 a Judecătoriei Călărași.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții A. S. și A. C., susținând că în mod nelegal instanța din apel nu a analizat excepția autorității de lucru judecat, invocată de ei, în calitate de apelanți, și reținând că această excepție ar fi fost motivată prin prisma lipsei calității procesuale active a reclamantei în a formula acțiunea în evacuare.
Excepția autorității de lucru judecat a fost motivată prin prisma existenței cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ în care Judecătoria Călărași a pronunțat sentința civilă nr.4007/10.12.2009, rămasă irevocabilă, fără a invoca în nici un stadiu procesual excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului atunci când a motivat excepția autorității de lucru judecat.
Excepția autorității de lucru judecat este întemeiată atât în ceea ce privește cauza acțiunii civile, obiectul și părțile.
Astfel, se reține greșit că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarul nr._ are drept cauză art.21 din Legea nr.114/1996, coroborat cu H.C.L.Călărași nr.85/2009, iar prezenta cerere are o cauză diferită, respectiv H.C.L. nr.71/13.06.2002.
Și în precedentul dosar, cauza cererii de chemare în judecată a reclamantului a reprezentat-o printre alte temeiuri de drept și H.C.L. nr.71/2002, act administrativ ce îi conferă reclamantului atribuții în administrarea fondului locativ de stat.
Acest act administrativ nu poate reprezenta temeiul juridic în baza căruia reclamantul poate solicita evacuarea din apartamentele care nu sunt în proprietatea municipiului Călărași.
În dosarul nr._ reclamantul s-a prevalat de prevederile H.C.L. nr.71/2002, însă instanța care a soluționat acea cauză a reținut corect că reclamantul nu are calitate procesuală activă și că nu are nici un drept de proprietate sau administrare a apartamentului.
Chiar în situația în care, instanța de recurs a reținut că reclamantul ar avea calitate procesuală activă, nu s-a pronunțat în privința autorității de lucru judecat, fiind astfel relevantă soluția de respingere a acțiunii reclamantului din dosarul nr._, cât și faptul că H.C.L. nr.71/2002 a fost invocat de reclamantă ca temei juridic în ambele cauze.
Și în ceea ce privește fondul cauzei, apreciază soluția neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate de concesiune sau drept de administrare asupra apartamentului situat în blocul M9, sc.D, ..
Chiar dacă reclamantul poate fi administrator al fondului locativ de stat sau a altor imobile proprietate privată sau publică, pentru a solicita evacuarea, este necesară îndeplinirea condiției ca apartamentul să facă parte din fondul locativ de stat sau din domeniul privat sau public al municipiului Călărași, condiție neîndeplinită.
În acest sens, se arată că reclamantul nu a arătat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate și actul administrativ care atestă unul din cele două pretinse regimuri.
De asemenea, susțin recurenții că instanța de recurs a Curții de Apel București nu a expus nicio motivație și nici un argument pe care ar fi trebuit să se întemeieze afirmația de la pag.7 din decizia de casare „fond locativ din care face parte și apartamentul în cauză, din care s-a solicitat evacuarea pârâților”.
Se apreciază că recurenții au dovedit că singura persoană juridică care poate dispune de apartament este S.C. Termo S.A. Călărași, întrucât între aceasta și Consiliul Local al Municipiului Călărași au existat mai multe litigii, prin care s-ar fi desființat irevocabil titlul de proprietate al Municipiului C..
În consecință, se apreciază că S.C. Termo S.A. Călărași este proprietara imobilului în temeiul O.G. nr.37/1997 aprobată prin Legea nr.207/1997.
Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ, care au stabilit regimul juridic al apartamentelor, acela de proprietate privată a .. Călărași, trebuie însușite ca având putere de lucru judecat sub aspectul stabilirii regimului juridic, deoarece s-a anulat pretinsul titlu de proprietate al municipiului Călărași și s-a verificat și stabilit irevocabil regimul juridic al imobilelor, fiind astfel opozabile Consiliului Local Călărași și reclamantului SPCTAFL Călărași, serviciu public aflat în subordinea Consiliului Local Călărași.
S.C. Termo S.A. Călărași, în calitate de proprietară, a permis S.C. Siderca S.A. să folosească aceste apartamente încă din anul 1999, la dosar fiind depuse mai multe contracte de închiriere între cele două societăți, contracte valabile și în prezent, fiind prelungite de drept, întrucât nu au fost reziliate prin hotărâre judecătorească.
Regimul juridic al apartamentului 6 deținut de recurenți este identic cu cel al apartamentelor nr.7 și 17, referitor la care instanțele de recurs au reținut cu putere de lucru judecat că sunt proprietatea privată a S.C. Termo S.A. Călărași.
Intimatul reclamant S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În primul ciclu procesual al cauzei, cauză ce se află pe rolul instanțelor din data de 07.02.2012, cauza s-a soluționat în temeiul excepției autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active a reclamantei SPCTAFL Călărași, în raport cu pârâta A. C. și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului în raport cu pârâtul A. S., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, în raport cu pârâta A. C..
Această soluție a fost menținută în apel prin decizia nr.75/2012 a Tribunalului Călărași, însă a fost desființată în recurs, prin decizia civilă nr.5R/8.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, care a admis recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul formulat de SPCTAFL Călărași, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Călărași.
Fiind o decizie pronunțată în recurs, toate dezlegările acestea în ceea ce privește starea de fapt și problemele de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanță, potrivit art.315 C.proc.civ., astfel cum a menționat și tribunalul în decizia atacată.
De asemenea, de reținut este și faptul că această decizie are caracter irevocabil și este obligatorie pentru toate părțile din dosar, nemaiputându-se formula împotriva sa nici un fel de critici și nici un fel de argumente prin care să se tindă la denaturarea dezlegărilor statuate.
Din această perspectivă, susținerea recurenților, potrivit căreia decizia instanței de recurs a Curții de Apel București nu expune nicio motivație și nici un argument pe care ar fi trebuit să se întemeieze afirmația de la pag.7 din decizie, respectiv că apartamentul în litigiu face parte din fondul locativ administrat de reclamant, nu poate fi primită, întrucât se opune caracterul irevocabil și obligatoriu al deciziei de casare pronunțate chiar în prezenta cauză.
În acest context, este de reținut că prin decizia susmenționată, instanța de recurs a soluționat și dezlegat în egală măsură atât excepția autorității de lucru judecat, cât și excepția lipsei calității procesuale active, deoarece cauza în fondul său fusese soluționată în temeiul art.137 C.proc.civ. prin admiterea celor două excepții.
În considerentele deciziei se arată că reclamanta are calitate procesuală activă, în temeiul H.C.L. nr.71/2002, în baza căreia s-a înființat, iar în temeiul dreptului de administrare cu privire la acest imobil, este îndreptățit să formuleze o acțiune în evacuare.
În egală măsură, prin soluția pronunțată, Curtea de Apel a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat, decizia din primul apel fiind desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Referitor la motivul de recurs, ce privește excepția autorității de lucru judecat, susținerile recurenților sunt nefondate, întrucât prin sentința civilă nr.4007/10.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Călărași, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SPCTAFL Călărași, s-a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În considerentele acestei sentințe, considerente ce fac corp comun cu dispozitivul acesteia, se face referire la calitatea reclamantului de a putea promova o acțiune în evacuare, fără a se analiza fondul dreptului, cauza fiind soluționată în temeiul art.137 C.proc.civ.
De autoritate de lucru judecat nu se pot bucura decât hotărârile judecătorești care sunt pronunțate pe fondul dreptului, și nu pe excepție. Din această perspectivă, nu există autoritate de lucru judecat.
Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut anterior, chestiunea a fost dezlegată cu putere obligatorie pentru părți și pentru instanță, potrivit art.315 C.proc.civ., prin decizia de modificare și de desființare a sentinței.
Nici susținerile ce ar putea fi întemeiate pe dispoz.art.304 pct.7 C.proc.civ. nu sunt întemeiate. Se susține că instanța de apel nu a analizat excepția autorității de lucru judecat, cu motivarea proprie dată de recurenți, aceștia neinvocând în prezenta cauză lipsa calității procesuale active a reclamantului, cel puțin când au motivat această excepție.
Din toate cererile formulate de recurenții pârâți în cauză, inclusiv din dezvoltarea prezentelor motive de recurs, rezultă contrariul celor susținute de recurenți, deoarece hotărârea la care s-a făcut trimitere în analizarea autorității de lucru judecat a vizat soluționarea unei excepții, astfel cum s-a menționat anterior, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Susținerile pe care recurenții le apreciază ca fiind pe fondul cauzei, în sensul că reclamanta nu dovedește dreptul de proprietate ori de administrare sau că apartamentul în litigiu nu face parte din fondul locativ de stat sau din domeniul public sau privat al municipiului Călărași, vizează parțial calitatea procesuală a intimatului reclamant de a solicita evacuarea lor din acest imobil.
În ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate ori a dreptului de administrare asupra imobilului în litigiu, Curtea constată că prin H.C.L. nr.48/10.07.1998 de înființare a S.C. Termo S.A. s-a stipulat că patrimoniul public și privat al Consiliului Local Călărași se concesionează pe 20 de ani de către S.C. Termo S.A.
Prin H.C.L. nr.71/13.06.2002 a luat ființă SPCTAFL Călărași, al cărui obiect de activitate este preluarea pe bază de protocol a activului și pasivului fondului locativ de la S.C. Termo S.A. – societate în faliment.
În protocolul încheiat între S.C. Termo S.A. și SPCTAFL Călărași se face mențiunea că locuința aflată la blocul M9, . care au fost realizate în anul 1976 cu fonduri alocate de la bugetul de stat și repartizate cu titlu de camere oficiale către S.C. Siderca S.A. Călărași.
Prin urmare, niciodată S.C. Termo S.A. nu a avut vreun drept de proprietate asupra acestor imobile, ci numai în temeiul concesiunii (o altă varietate a închirierii) un drept de administrate.
În aceeași ordine de idei, sentința comercială nr.164F/2009 a Tribunalului Călărași este edificatoare, întrucât a reținut cu autoritate de lucru judecat că S.C. Termo S.A. a primit bunuri de la R.A.G.C.L. Călărași, însă nu în proprietate, deoarece acestea erau proprietatea municipiului Călărași, ci pentru a-și desfășura în continuare activitatea, așa cum prevedea art.4 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.30/1997, iar neîncheierea unor contracte de concesiune pentru aceste bunuri neputând duce la concluzia că acestea ar fi incluse în patrimoniul S.C. Termo S.A.
În ceea ce privește menționarea sentințelor civile nr.1821/2010 a Tribunalului Călărași și nr.1470/2010 a aceluiași tribunal, Curtea constată că acestea nu au avut ca obiect stabilirea dreptului de proprietate între cele două societăți ori a raporturilor contractuale dintre aceste părți, singura hotărâre judecătorească care a tranșat chestiunea proprietății între S.C. Termo S.A. și SPCTAFL Călărași este sentința comercială nr.164/F/2009 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă și irevocabilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți A. S. și A. C., împotriva deciziei civile nr.93 din 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/4.12.2013
----------------------------------------
T.Călărași – M.A.C.
- N.C.C.
Jud.Călărași – I.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 705/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
