Obligaţie de a face. Decizia nr. 1212/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1212/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 3496/1748/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1212R
Ședința publică de la data de 14.06.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L. -M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – pârâtă N. A. M. împotriva deciziei civile nr. 18A/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. L. E. și cu intimatul – pârât C. Ș., cauza având ca obiect „ grănițuire”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – pârâtă N. A. M. – reprezentată de avocat M. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, lipsind intimatul – reclamant M. L. E. și intimatul – pârât C. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta – pârâtă nu a depus la dosarul cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluție.
Reprezentantul recurentei – pârâte depune la dosar împuternicirea avocațială și originalul chitanței .-10 nr._(26) din 20.05.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 23 lei și două timbre judiciare de 0,50 lei fiecare și, în același timp, arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că s-a timbrat recursul în cuantumul stabilit prin rezoluție și că, în cauză, nu sunt de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, motiv pentru care constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în cauză.
Recurenta – pârâtă N. A. M., prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În susținerea motivelor de recurs, în esență, arată că zidul dintre proprietăți a fost edificat de către recurentă pe cheltuiala sa.
Totodată, arată că a depășit proprietatea sa și a intrat pe proprietatea intimatului – reclamant cu câțiva centimetri pătrați, acest lucru s-a datorat numai din cauza cofrajelor de beton cu ajutorul cărora a fost construit zidul.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 18.09.2008, sub nr._ , reclamanții M. L. E. și M. M. i-au chemat în judecată pe pârâții C. Ș. și N. A. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților să desființeze gardul care desparte proprietățile părților, să se stabilească hotarul real dintre proprietăți și să îndepărteze eventualele resturi provenite de la acesta; obligarea pârâților să îndepărteze pământul și resturile de construcție provenite în urma excavării și construcției unui beci pe terenul vecinului său și pe care aceștia l-au abandonat pe terenul reclamanților; să nu mai pătrundă fără drept pe terenul lor.
În motivarea cererii, reclamanții au precizat că sunt proprietarii unui imobil teren și construcție situat în oraș P., ., jud. Ilfov, teren ce se învecinează cu terenul pârâților, iar acestia nu respectă limitele proprietăților, ridicând un zid despărțitor pe terenul reclamantilor.
Reclamanții susțin că acest zid trebuie desființat și trebuie refăcut pe linia de hotar, mai susțin că pârâții au construit un beci lângă hotarul despărțitor, iar pământul și resturile de construcție provenite în urma excavării l-au abandonat pe terenul lor.
În dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei un set de înscrisuri, planșe foto.
Pârâtii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că sunt proprietarii imobilului situat în orașul P., ., care se învecinează cu proprietatea reclamanților, dar la momentul ridicării gardului nu a aflat cine sunt vecinii, gardul fiind construit cu respectarea normelor legale, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție ce a fost unită cu fondul.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat identificarea exactă a proprietarului terenului vecin pentru a ști cine are calitate procesuală.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate topografie, prin care s-a identificat hotarul dintre proprietățile părților, evaluarea și stabilirea liniei de hotar.
La solicitarea instanței, Primăria P. a comunicat documentația care a stat la baza autorizației de construire a gardului despărțitor și cine este proprietarul.
Analizând excepția invocată de pârâți, instanța constată că reclamanții nu au făcut dovada în niciun alt mod în sensul că proprietatea acestora s-ar învecina cu proprietatea pârâtului, motiv pentru care excepția urmează să fie admisă, iar cererea formulată de reclamanți împotriva acestuia va fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 394/03.02.2011, Judecătoria Cornetu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. S., a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu C. Ș. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu N. A. M. a dispus dărâmarea construcției (a gardului) ce desparte proprietatea reclamanților din ., Orș. P., jud. Ilfov, de proprietatea vecinului, N. A. M., a dispus depărtarea pământului și a resturilor de construcție provenite din escavarea și construirea beciului și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în cauză.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1637/01.11.2007, reclamanții au achiziționat de la S. D. C. imobilul situat în Orș. P., jud. Ilfov, ., compus din teren intravilan, curți, construcții, în suprafață de 310 mp, cu nr. cadastral 2022/2/27, împreună cu cota indiviză de 4,35% din terenul intravilan în suprafață de 1212,23 mp., cotă indiviză echivalentă a 52,71 mp.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2660/08.10.2007, I. N. și I. F. au înstrăinat pârâtei N. A. M. imobilul situat în Orș. P., jud. Ilfov, ., lotul 26, compus din teren intravilan, curți, construcții, în suprafață de 310 mp, cu nr. cadastral 2022/2/26, împreună cu cota indiviză de 4,34% din terenul intravilan în suprafață de 1234,71 mp, cotă indiviză echivalentă a 53,68 mp.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză (fila 111 din dosar), în urma măsurătorilor a rezultat că pârâta, prin construirea gardului despărțitor, a încălcat proprietatea reclamanților cu 0,08 m. în partea de nord vest și cu 0,13 m. în partea de nord est.
Conform art. 1076 C.Civ. “creditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a făcut cu încălcarea obligației de a nu face și poate cere a fi autorizat a distruge el însuși, cu cheltuiala debitorului, afară de dezdăunări”.
Având în vedere această prevedere, instanța a admis cererea reclamanților în ceea ce privește capătul de cerere privind demolarea gardului ce desparte proprietatea reclamanților din ., Orș. P., jud. Ilfov, de proprietatea vecinului, N. A. M..
Referitor la pământul și resturile de construcție provenite în urma excavării efectuate la construcția beciului și pe care pârâții l-au abandonat pe terenul reclamanților, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în judecată sub acest aspect, urmând a fi admis și acest capăt de cerere.
În consecință, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul reclamanților.
Împotriva sentinței civile nr. 394/03.02.2011 a formulat apel pârâta N. A. M., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și după rejudecare respingerea cererii reclamantului ca nefondată.
În motivarea apelului, apelanta pârâtă a arătat că a construit zidul despărțitor pe cheltuiala sa, respectând toate dispozițiile legale, în acest sens eliberându-i-se autorizație de construire de către Primărie, autorizație pe care a depus-o la instanța de fond.
Cu privire la încălcarea proprietății intimatului reclamant cu 0.008 m. în partea de nor-vest și 0,13 m. în partea de nord est, așa cum susține domnul expert în raportul de expertiză, acest lucru s-a datorat numai și numai din cauza cofrajelor de beton cu ajutorul cărora a fost construit zidul, care creează mici diferențe pe lungimea zidului despărțitor. Mai mult decât atât, Primăria P., prin organele sale specializate, s-a deplasat la fața locului după edificarea gardului și a emis și un proces-verbal de predare a lucrării în care se specifică clar ca s-a respectat autorizația de construire.
A considerat apelanta că măsura de demolare a zidului despărțitor, dispusă de instanța de fond ca fiind disproporționată față de o altă măsură pe care instanța de fond putea să o ia și anume să fie obligată la plata unei sulte echivalente la valoarea pieței, pentru cei câțiva centimetrii pătrați cu care a intrat pe proprietatea intimatului-reclamant.
A mai menționat apelanta pârâtă că intimatul reclamant nu și-a arătat disponibilitatea ca în cazul demolării acestui zid despărțitor să contribuie cu partea sa corespunzătoare la construirea altui zid, urmând ca între cele două proprietăți să nu mai existe niciun zid despărțitor.
În privința capătului de cerere referitor la îndepărtarea resturilor de construcție provenite de la faptul că s-ar fi construit un beci, apelanta pârâtă a arătat că aceste resturi nu-i aparțin, acestea fiind pe proprietatea intimatului - reclamant, sprijinite de gardul despărțitor dar pentru a stinge acest conflict, s-a oferit să le îndepărteze de acolo, pe cheltuiala sa, însă intimatul reclamant nu i-a permis accesul pe proprietatea sa pentru a face acest lucru.
A mai susținut apelanta pârâtă că în fața primei instanțe intimatul reclamant nu a administrat niciun mijloc de probă cu privire la faptul că ar fi depozitat sau aruncat pe terenul acestuia aceste resturi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri și a respins proba cu contraexpertiză și proba cu expertiza evaluatorie solicitate de recurenta pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 18 A din 29.01.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă N. A. M., împotriva sentinței civile nr. 394/03.02.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. L. E., și intimatul pârât C. Ș., a fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că a fost înlăturată obligația pârâtei de a îndepărta pământul și resturile de construcție provenite din escavarea și construirea beciului și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate, Tribunalul a reținut următoarele:
În privința motivului de apel vizând edificarea zidului despărțitor pe cheltuiala părții apelante, cu respectarea dispozițiilor legale, tribunalul a reținut caracterul nefondat al acestuia.
În acest sens, s-a constatat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică efectuat de expert D. M. A., pârâta a încălcat proprietatea reclamanților cu 0,08 m. în partea de NV și cu 1,13 m. în partea de NE. De altfel, apelanta pârâtă însăși recunoaște că încălcarea proprietății reclamanților se datorează cofrajelor de beton cu ajutorul cărora a fost construit zidul.
Totodată, instanța a înlăturat ca nefondată și susținerea apelantei pârâte în sensul că zidul a fost executat în baza unei autorizații de construire. Astfel, din cuprinsul adresei nr. 423/28.05.2008 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții a rezultat rezultă că împrejmuirea a fost edificată de cumpărător fără să existe autorizație de construire. Ulterior, apelanta a obținut autorizația nr. 28/06.02.2009 precum și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 106/14.09.2010. Cu toate acestea, din conținutul raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expert D. M. A. a rezultat aspectul edificării gardului din materiale de slabă calitate, fără stâlpi de rezistență și cu o fundație defectuoasă, concluzia raportului fiind în sensul necesității absolute de refacere în totalitate a gardului.
Prin urmare, datorită materialelor de slabă calitate folosite la edificarea gardului si a nerespectării regulilor de construire (fără stâlpi de rezistență, fundație mai mică decât partea de sus a gardului), tribunalul a reținut o atingere adusă drepturilor subiective ale reclamanților, existând o nesiguranță și un pericol real și serios de degradare sau chiar demolare a gardului, cu prejudicierea acestora, ceea ce nu poate avea drept consecință decât obligarea apelantei pârâte la demolarea gardului edificat în asemenea condiții.
Referitor la aspectul vizând caracterul disproporționat al măsurii demolării și posibilitatea instanței de a dispune obligarea apelantei la plata unei sulte care să compenseze suprafața de teren ocupată, tribunalul a înlăturat-o, de asemenea, reținând, pe de o parte, că prezentul litigiu nu vizează o ieșire din indiviziune care să presupună o compensare a unor loturi prin plata de sulte și, pe de altă, parte, față de considerentele anterioare, protejarea drepturilor reclamanților justifică pe deplin măsura dispusă de prima instanță, nefiind administrate dovezi care să determine adoptarea unei alte soluții.
Cu privire la motivul vizând obligația apelantei pârâte de a îndepărta pământul și resturile de construcție provenite din escavarea și construirea beciului, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acestuia. În acest sens, s-a constatat că reclamanții nu au reușit să facă dovada pozitivă a susținerilor lor pe acest capăt de cerere, neadministrând niciun fel de dovadă, deși sarcina probei le revenea.
Simpla afirmație a reclamanților neînsoțită de probe pertinente și concludente nu poate conduce decât la respingerea cererii formulate, sarcina probei revenind celui care face o propunere în fața instanței, în condițiile art. 129 alin. 1 teza finală C. pr. civ.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. pr. civ., tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a înlăturat obligația pârâtei de a îndepărta pământul și resturile de construcție provenite din escavarea și construirea beciului, menținând în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta –pârâtă N. A. M., considerând hotărârile atacate ca fiind fara temei legal ori au fost date cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii, respectiv a dispozițiilor art.584 din Codul Civil din 1864.
Recurenta - pârâtă învederează faptul ca a fost chemata in judecata pentru a desființa gardul care desparte proprietatea acesteia de cea a paratului, să se stabilesca hotarul real dintre cele doua proprietati si sa fie obligată sa îndepărteze pamantul si resturile de constructie provenite in urma escavarii si construcției unui beci, resturi pe care aceasta le-ar fi abandonat pe terenul intimatului-reclamant.
In privința primelor doua capete de cerere, recurenta –pârâtă învederează ca a construit zidul despărțitor pe cheltuiala ei, respectând toate dispozițiile legale, in acest sens eliberându-i-se autorizație de construire de către Primărie, autorizație pe care de altfel a depus-o la instanța de fond.
Dacă . a incalcat proprietatea intimatului-reclamant, cu 0,08 m in partea de nord-vest si cu 0,13 m in partea de nord est, așa cum susține domnul expert in raportul de expertiza, acest lucru s-a datorat numai si numai din cauza cofrajelor de beton cu ajutorul cărora a fost construit zidul, care creează mici diferențe pe lungimea zidului despărțitor.
Mai mult decât atât, Primăria P., prin organele sale specializate, s-a deplasat la fata locului după edificarea gardului si a emis si un proces verbal de predare a lucrării in care se specifica clar ca recurenta pârâtă a respectat autorizația de construire. De aceste doua acte de care s-a făcut vorbire mai sus, prima instanța de fond nu a ținut cont in niciun mod.
La instanța de fond, a fost efectuata o expertiza si domnul expert a stabilit ca gardul construit a fost edificat din materiale de slaba calitate, fara stâlpi de rezistenta si cu fundație necorespunzătoare, dar nu a explicat cum a ajuns la aceasta concluzie, pe ce argumente științifice s-a bazat.
Nici judecătorul fondului, in motivarea sentinței nu a făcut nicio mențiune cu privire la calitatea zidului, ci doar că a fost depășit hotarul si din aceasta cauza ar trebui demolat zidul.
Recurenta – pârâtă consideră că măsura de demolare a zidului despărțitor, dispusa de instanța de fond si menținuta de instanța de apel ca fiind disproporționata față de o altă măsura pe care instanța de fond putea sa o ia, si anume că recurenta – pârâtă să fie obligată la plata unei sulte echivalente la valoarea pieței, pentru cei cativa centimetrii pătrați cu care aceasta a intrat fara intenție pe proprietatea intimatului-reclamant.
Recurenta – pârâtă menționează că intimatul-reclamant nu si-a aratat disponibilitatea ca in cazul demolării acestui zid despattitor sa contribuie cu partea sa corespunzătoare la construirea altui zid, urmând ca intre cele doua proprietati sa nu mai existe niciun zid despărțitor, acest lucru fiind evident si in dezavantajul intimatului-reclamant.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316 cod proc. civila.
F. de aceste aspecte, recurenta – pârâtă solicita admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate in sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare pentru a combate din motivele de recurs.
În calea de atac a recursului, nu a fost încuviințat sau administrat niciun mijloc de probă.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că au fost aplicate, în mod greșit dispozițiile art.584 din Codul Civil din 1864, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.584 din Codul Civil din 1864 „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănituirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumatate „, iar conform art. 585 „Tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se face la art. 616”.
În cauza de față, s-a constatat de către instanțele de fond, pe baza probatoriului administrat că, recurenta-pârâtă N. A. M. a ridicat gardul despărțitor și că, prin construirea acestuia, a fost încălcată proprietatea intimaților cu 0,08 m în partea de nord-vest și cu o,13 m în partea de nord est. Prin ridicarea gardului, recurenta-pârâtă a ocupat o suprafață de 1 mp din terenului reclamantului.
Ca urmare a acestei constatării, s-a dispus demolarea gardului despărțitor, fără a se stabili stabili linia de hotar.
Astfel, Curtea învederează că, prin stabilirea obligației de demolare a gardului despărțitor, fără a stabili, în concret linia de hotar, în raport de suprafețele de teren deținute în proprietate de ambele părți, au fost încălcate dispozițiile art.584 din Codul Civil din 1864, care consacră dreptul proprietarilor vecini de a-și îngrădi proprietate.
În acest sens, instanța de recurs învederează că, deși prima instanță a dispus ca obiectiv al raportului de expertiză stabilirea limitelor de hotar, nu s-au formulat propuneri în acest sens de către expertul desemnat.
De asemenea, în pofida faptului că au fost formulate obiecțiuni pe acest aspect, expertul nu a stabilit nicio linie de hotar, în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni.
Curtea învederează că nestabilirea unei linii de hotar, în cadrul unei acțiuni de grănițuire, echivalează cu nesoluționarea cauzei pe fond a cauzei, fiind necesar să se readministreze proba cu expertiză topografică.
În cadrul expertizei topografice, se va pune în vedere expertului să stabilească linia de hotar, în raport de situația de fapt și de suprafețele de teren deținute în proprietate de către părți, se va pune în vedere expertul să precizeze dacă gardul poate fi îndreptat sau refăcut parțial, pentru a se evita demolarea în totalitate a acestuia și dacă gardul actual a fost efectuat pe locul unde era amplasat vechiul gard confecționat din bolțari, așa cum susține reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că, în calea de atac a recursului, nu poate fi administrată decât proba cu înscrisuri, în conformitate cu art.305 din codul de procedură civilă și că, pentru soluționarea pe fond a cauzei, este necesar să se administreze o noua expertiză topografică, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.5 coroborat cu art.297 din Codul de Procedură Civilă va admite recursul declarat de recurenta – pârâtă N. A. M. împotriva deciziei civile nr. 18A/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. L. E. și cu intimatul – pârât C. Ș., va casa decizia civilă recurată, va admite apelul, va desființa sentința civilă apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Cornetu.
În rejudecarea cauzei, prima instanță va avea în vedere și susținerile recurentei (dacă sunt concretizate printr-o eventuală cerere reconvențională) referitoare la menținerea gardului a cărui demolare se solicită, cu obligarea sa de a plăti contravaloarea suprafeței de 1 mp ocupat din terenul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă N. A. M. împotriva deciziei civile nr. 18A/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. L. E. și cu intimatul – pârât C. Ș.
Casează decizia civilă recurată.
Admite apelul.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. Steluța I. L. -M.
GREFIER
L. D.
Red. D.Z./03.07.2013
Tehnored. T.I./D.Z.
2 ex./28.05.2013
Jud. apel:
E. M. O.
L. C. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1522/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 982/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
