Evacuare. Decizia nr. 1861/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1861/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 10955/300/2007**
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1861 R
Ședința publică de la 05.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă R. S., împotriva deciziei civile nr. 579A/04.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. R. M., având ca obiect „evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă R. S. reprezentată de avocat T. C., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât D. R. M. personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei reclamante R. S. precizează că solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Apărătorul recurentei reclamante R. S. și intimatul pârât D. R. M. personal arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante R. S., în raport de dispozițiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ. precizează cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. invocat în fața instanței în raport de încheierea de dezbateri, în raport de cele verificate și solicită să se constate că încheierea nu este semnată de unul dintre judecători, respectiv din încheierea din 21 mai prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 mai, precum și încheierea din 28 mai prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 iunie.
Arată că prezenta pricină a fost casată în apel pe aspectul cererii reconvenționale, reținând instanța că în mod greșit Judecătoria sector 2 a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor reprezentând îmbunătățirile necesare și utile aduse imobilului, în contradictoriu cu proprietarul bunului. Cauza a fost devoluată în recurs, hotărârea a rămas definită, iar în rejudecare dosarul cuprinde probe administrate în cadrul capătului de cerere privind evacuarea, respectiv înscrisuri desfășurate în această procedură, utile cauzei și neluate în considerare de instanța de fond. având în vedere cadrul procesual în fața Judecătoriei sector 2 a fost solicitată și încuviințată proba cu expertiza tehnică construcții, având ca obiectiv identificarea îmbunătățirilor și stabilirea contravalorii acestora. Arată că au formulat o cerere de ajutor public judiciar pentru onorariul de expert.
Aceste probe au fost cerute prin cererea de apel. În încheierea de dezbateri, în condițiile în care se apreciază că nu sunt aduse critici decăderii din proba cu expertiza efectuată în fața instanței de fond, ori motivele de apel dovedesc tocmai contrariul. Apelul declarat împotriva unei sentințe este și apel împotriva unei încheieri premergătoare, iar în motivele de apel au solicitat încuviințarea acestei probe, depunând expertiza desfășurată în cauza ce a avut ca obiect restituire preț, purtată în contradictoriu cu M. de Finanțe și disjunsă din această pricină. Apreciază că este o expertiză care nu îndeplinește în raport de reclamant prevederile art. 208 și urm. cu privire la citare, obiective proprii, însă în mod greșit tribunalul București prin încheierea din data de 21 mai a respins cererea efectuare a unei expertize.
În raport de nesemnarea încheierii, solicită a se avea în vedere dispoz. art. 255 și urm. prin care se stabilește că hotărârile date în fond sunt sentințe, iar hotărârile date în căile de atac sunt decizii, încheierile reprezintă restul hotărârilor prin care instanțele pregătesc judecarea fondului, iar încheierea din 21 mai 2013 este încheierea prin care s-a dispus asupra respingerii probatoriului, ori nesemnarea acesteia de către un judecător este clar că nu poate forma obiectul controlului judiciar pe fondul acestei soluții, nefiind clară deliberarea pe acest aspect.
Consideră că nulitatea este absolută, având în vedere prevederile art. 105 care precizează că se sancționează neîndeplinirea de către un judecător prin observarea actelor ce-i stau în sarcină, respectiv încheierile de ședință. Să se constate că nulitatea este invocată în termen.
În raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Intimatul pârât D. R. M. personal, cu privire la situația invocată astăzi solicită a se face verificările necesare. Lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect. Nesemnarea unui încheieri are aspect de ordine publică, însă nu este hotărâre judecătorească. Dacă hotărârea judecătorească nu este semnată de ambii judecători ar fi un motiv de casare. Pe fond solicită respingerea recursului. În principal solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Arată că se invocă în motivele de recurs anumite situații care sunt situații de netemeinicie și acestea nu pot constitui motive de recurs. În subsidiar solicită respingerea recursului pentru netemeinicie. Se critică hotărârea și se solicită efectuarea unui expertize tehnice, însă se omite a se spune faptul că reclamantei i s-a încuviințat o expertiză tehnică de prima instanță, în fond după casare, care nu a putut fi administrată din dubla culpă procesuală a acesteia.
Arată că la data convocării făcută de expert, reclamanta nu s-a prezentat și nu a permis . când s-a admis expertiza, instanța i pus în vedere reclamantei să achite onorariul expertului sub sancțiunea decăderii din probă, iar reclamanta nu a făcut această dovadă, iar instanța a luat măsura decăderii din probă.
Să se constate că s-a mai invocat o altă expertiză. Arată că la dosar sunt depuse două rapoarte de expertiză, dar nici una nu le este opozabilă. O expertiză este informă, la care nu a fost convocat, nefiind respectat principiul contradictorialității și nu este încuviințată de instanță. Cealaltă expertiză este efectuată într-un dosar în care nu este parte, fiind între reclamantă și Primăria Municipiului București.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului, în principal ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
Apărătorul recurentei reclamante R. S. arată că greșita stabilire a cadrului procesual pasiv nu incumbă reclamantei, care pe tot parcursul procesului, în fața Judecătoriei sector 2, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, arătând că aceste îmbunătățiri urmează să fie suportate de proprietarul imobilului.
În raport de decizia de casare, care stabilește cadrul procesual pasiv cu privire la aceste îmbunătățiri au depus 2 rapoarte de expertiză, efectuate în cauza care avea ca obiect stabilirea prețului, în raport de care pârâtul putea să și le însușească. Proba trebuia să fie avută în vedere de instanță, în raport de decizia de casare, ordonată din oficiu, în condițiile art. 129 alin. 4 și 5, nefiind lăsată la îndemâna reclamantei de a o solicita, fiind vorba de rejudecare.
Să se constate că vătămarea este evidentă, având în vedere că nu a fost soluționat fondul pricinii, apreciind instanțele că nu există probatoriu pentru a putea identifica îmbunătățirile, iar aplicarea greșită a legii, este evidentă în raport de cazul de casare invocat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 2 București la data de 12.10.2007 sub nr._ și completată apoi la data de 15.02.2008, reclamantul D. R. M. a chemat în judecată pârâții R. S., Ș. R. și B. A., D. A. M., Ș. R. F., Ș. Ahmed B., Ș. B. A., Ș. A. V., R. R. F., F. A., M. C. G. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în București, Calea Moșilor nr.91, sector 2, cu cheltuieli de judecată.
O dată cu întâmpinarea, pârâta R. S. a formulat cerere de chemare în garanție a Municipiului București prin Primar General și a S.C. F. S.A., solicitându-se ca, în cazul în care se va admite cererea formulată de reclamant să fie obligat chematul în garanție la restituirea valorii bunului imobil cumpărat, la prețul de circulație din momentul pronunțării, în virtutea obligației de garanție pentru evicțiune. De asemenea, s-a solicitat obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 09.11.2007 a fost formulată de către pârâta R. S. cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamantul D. R. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea reclamantului la plata contravalorii cheltuielilor de refacere și conservare a imobilului, precum și a îmbunătățirilor aduse imobilului, îmbunătățiri pe care pârâta le apreciază ca necesare și utile, solicitând și acordarea unui drept de retenție până la plata acestor cheltuieli. În acest sens, pârâta-reclamantă a indicat îmbunătățirile aduse imobilului, respectiv lucrări de construcții detaliate pe materiale de construcții și mână de lucru, pentru perioada 1994-1995, în sumă actualizată totală de 1._ lei, lucrări instalații electrice în valoare actualizată de_ lei pentru perioada 1994-1995, lucrări instalații sanitare în cuantum actualizat de_ lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.992 C.civ., art.112 și urm. C.p.civ.
Prin sentința civilă nr. 8190/06.11.2009 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, a respins excepția inadmisibilității, a admis cererea de chemare în judecată, evacuarea pârâților din imobilul situat în București Calea Moșilor, nr. 91, sector 2 și a respins cererea reconvențională ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a disjuns cererea de chemare în garanție formulată de R. S. în contradictoriu cu M. București prin Primar General, . Finanțelor Publice, urmând a fi format un alt dosar cu termen la data de 19.02.2010.
Prin decizia civilă nr. 1122/07.12.2010 Tribunalul București Secția a V-a Civilă, instanța a respins ca nefondate apelurile formulate de către apelanții pârâți M. C., Ș. R. și B. A., D. A. M., Ș. R. F., Ș. Ahmed B., Ș. B. A., Ș. A. V., R. R. F., F. A., M. C. G. și Ministerul Finanțelor Publice, a admis apelul formulat de apelanta R. S., a desființat în parte sentința apelată în ceea ce privește soluția vizând cererea reconvențională și a trimis spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă R. S. având ca obiect obligarea reclamantului-pârât la plata contravalorii cheltuielilor de refacere și conservare a imobilului, precum și a îmbunătățirilor și acordarea unui drept de retenție până la plata acestor cheltuieli.
Prin decizia civilă nr. 3128/R/17.11.2011 instanța a admis excepția netimbrării recursului și a anulat recursul declarat de recurenta R. S., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Sector 2 la data de 09.10.2009, în dosarul nr._, ca netimbrat.
La data de 01.08.2011 dosarul nr._ a reintrat pe rolul Judecătoriei S. 2 București.
În primul ciclu procesual au fost încuviințate pentru părți proba cu înscrisuri, cu interogatoriu și proba testimonială, fiind audiați martorii I. A. I., A. A. T., I. S. și C. L..
În al doilea ciclu procesual, la termenul de judecată din data de 29.05.2012, au fost încuviințate pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și în plus pentru reclamanta-pârâtă, proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții civile, având ca obiective identificarea și evaluarea îmbunătățirilor necesare și utile realizate de către reclamanta-pârâtă la imobilul situat în Calea Moșilor nr. 91 și care au adus un spor de valoare imobilului. Deoarece reclamanta-pârâtă nu a achitat onorariul provizoriu stabilit în sarcina sa, în temeiul art. 170 alin. 3 C.proc.civ., a fost decăzută din această probă.
Prin sentința civilă nr._/02.10.2012, Judecătoria S. 2 București a respins cererea reconvenționala ca neîntemeiata în cauza privind pe reclamanta reconvențională R. S. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional D. R. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din sentința civilă nr. 157/15.02.2000 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, irevocabilă prin decizia nr. 70/13.01.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința civilă nr.8165/31.10.2006 pronunțată de Judecătoria Sector 2 irevocabilă decizia civilă nr.1279/29.06.2007 a Curții de Apel București Secția a III-a civilă, reclamantul-pârât este proprietarul imobilul situat în București, Calea Moșilor, nr. 91, sectorul 2.
Prin cererea reconvențională pârâta-reclamantă pretinde că a adus îmbunătățiri imobilului constând în lucrări de construcții în valoare de_ lei, lucrări instalații sanitare în valoare de_ lei și lucrări instalații electrice în valoare de_ lei și solicită obligarea reclamantului-pârât la plata acestor sume precum și recunoașterea unui drept de retenție până la plata acestor sume.
Prima instanța a constatat că pârâta reclamanta nu și - a dovedit prin probele administrate pretențiile.
Prin decizia civilă nr.579A/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă R. S.,împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. R. M..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. S. pe care a considerat-o nelegala si netemeinica, solicitand în conditiile art.312 alin.3 teza 1, ca găsind întemeiat cazul de casare prevazut de art.304 pct.5 c.p.civ și admitand recursul sa se trimită cauza spre rejudecare instantei de apel, avand în vedere vatamarea creata în raport de disp. art.l05 alin.2 c.p.civ.
Intrucat s-a declarat apel în cauza, s-a precizat ca recursul priveste atat sentinta cat si decizia, fiind de la sine înteles în raport de prevederile art. 303 c.p.civ respectiv art.304 alin.l c.p.civ, art.306 c.p.civ ca sunt supuse controlului judiciar, încheierile interlocutorii cu referire la încheierea din 21.05.2013 pe aspectul respingerii probatoriului solicitat în fata instantei de apel, precum si încheierea în conditiile art.167 c.p.civ. pronuntata de instanta de fond.
In raport de prevederile art.312 alin.3 teza a-II-a vazand cazul de modificare prevazut de art.304 pct.9 c.p.civ. hotararea pronuntata fiind data cu aplicarea gresita a legii, referindu-se la respingerea cererii de probe (Expertiza tehnica constructii), apelul fiind o cale devolutiva de atac, criticile aduse sentintei fiind precizate si pe aspectul încalcarii prevederilor art.129 alin.5 c.p.civ raportandu-se si la prevederile art.167 c.p.civ. s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotararilor, retinerea cauzei spre rejudecare, constatand ca modificarea nu este posibila in lipsa efectuarii expertizei constructii, rejudecarea de catre instanta de recurs dupa efectuarea expertizei.
Hotararile sunt nelegale fiind date cu încalcarea legii, prev. art. 50 1 din Legea 10/2001, astfel cum au fost modificata prin legea 1/2009, dând dreptul fostilor proprietari, în conditiile Legii 112/1995, la despagubiri, reprezentand cheltuielile facute în sensul îmbunataririlor necesare si utile, dar si în ceea ce priveste sporul de valoare adus imobilului.
Hotararile sunt netemeinice date cu aplicarea gresita a legii, probatoriul administrat, facand atat dovada efectuarii acestor cheltuieli cat si dovada despagubirilor solicitate.
In raport de motivele de apel, vazand si prevederile arț.282 c.p.civ,art.287 c.p.civ. respectiv art.292 c.p.civ, apreciază ca hotararea pronuntata este nelegala, instanta de control judiciar nepronuntandu-se pe cea de-a II-a critica adusa sentintei fondului, încalcându-se prevederile art.195 c.p.civ. în conditiile în care nu a facut o verificare a aplicarii legii de catre prima instanta, nu a stabilit situatia de fapt si nu s-a pronuntat asupra criticilor aduse. In raport de solutia dispusa vatamarea este evidenta, impunandu-se admiterea recursului, casarea deciziei in vederea rejudecarii apelului.
In fata instantei de fond, în termen legal, în conditii în care parata a fost chemata în judecata, solicitandu- se evacuarea, s-au formulat aparari, atat pe calea întampinarii cat si pe calea cererii reconventionale, respectiva cererii de chemare in garantie.
Probatoriu pe cererea reconventionala a fost efectuat . procesual, în acest sens urmand sa luati act de incuvintarea probatoriului facuta si in fond dupa casare, fiind încuvintata proba cu înscrisuri, înscrisuri depuse la dosarul cauzei, la prima zi de înfățișare in complet legal constituit, cat si în prima etapa procesuala când pe aspectul îmbunătățirilor au fost audiați martori, respectiva fost încuviințată proba cu interogatoriu .
Astfel în condițiile art. 119 c.p.ci,v, pretentiile reconventionale, poarta asupra despagubirilor prevazute de Legea 10/200t astfel cum a fost modificata prin Legea 1/2009, situatie retinuta de instanta de apel în conditiile în care a constatat calitatea procesual pasiva a proprietarului, pentru contravaloarea cheltuielilor de refacere si conservarea bunului imobil, precum si a îmbunatatirilor, respectiva sporului de valoare adus imobilului.
Astfel față de obiectul cererii urmeaza sa se retină ca si temei alaturi de cele invocate prevederile art.50 ind.1 din legea 10/2001 astfel cum a fost modificat prin legea 1/2009. C. procesual pasiv în functie de cererea dedusa judecatii, a fost stabilit prin decizia pronuntată de Tribunalul B. cu ocazia judecatii apelului, precizarea temeiurilor de fapt si de drept întemeindu-se cererea si pe prevederile Legii 1/2009 cu privire la contravaloarea îmbunatatirilor respectiv calitatea procesuala pasiva a paratului persoana fizica pe acest capat de cerere invocand prevederile art.14 din Legea 1/2009 "indiferent daca imobilul a fost preluat cu titlul valabil sau fara titlu obligatia despagubirii prevazute la alin.1 revine persoanei indreptatite", a fost retinuta si stabilita definitiv si irevocabil.
S-a legitimat procesual activ ca fiind titulara cererii deduse judecatii fiind fostul proprietar al imobilului situat în B., Calea Mosilor nr. 91, sector 2, în conditiile Legii 112/1995.
Urmeaza a se stabili atat valoarea imbunatatirilor cat si sporul de valoare adus imobilului ambele constituind despagubirile solicitate in conditiile Legii 1/2009 respectiv modificarilor survenit prin aceasta cu privire la legea 10/2001 urmand sa obligati paratul la plata acestor despagubiri respectiv sa stabiliti un drept de retentie pana la achitarea integrala a acestuia.
Cu ocazia notelor de sedinta, s-au individualizat lucrarile de constructii, lucrarile efectuate la instalatiile electrice, lucrarile efectuate la instalatiile sanitare,toate reprezentand îmbunatatriri aduse imobilului, cheltuieli necesare si utile retinute de întreaga legislatie ca fiind in sarcina proprietarului, respectiv, s-a aratat sporul de valoare adus imobilului.
Urmeaza sa se observe dovada efectuarii acestor îmbunatațiri, dovada facuta în cadrul probei cu înscrisuri dar si cu martori, respectiv interogatoriu, actiunea principala, întemeindu-se pe prev. art. 13 lit. g), art. 13 lit. f). art. 13. Lit. h). din G. 40/1999, reclamantul vorbind de distrugeri si alterari ale imobilului, probate pe parcursul cercetarii judecatoresti ca fiind îmbunatatiri respectiv spor de valoare.
In drept au fost invocate dispozițiile art.299 si urm. c.p.civ., art.304 pct.5 c.p.civ, art.304 pct.9 c.p.civ., art.312 c.p.civ, art.l05 c.p.civ, art.306 c.p.civ, art.129 alin.5 c.p.civ, art.6 CEDO, Legea 10/2001, Legea 1/2009 .
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la motivele de recurs Curtea a constatat că este nefondat fiind respins pentru considerentele ce urmează :
În ceea ce privește excepția nulității hotărârii atacate pentru nesemnarea hotărârii premergătoare hotărârii Curtea a respins-o pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 105 alin. 2 C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, text de lege care mai prevede ca in cazul nulităților arătate expres de lege, vătămarea se presupune pana la proba contrara. Rezulta ca, in cazul nulităților virtuale, partea interesata trebuie sa dovedească si prejudiciul cauzat, alături de faptul ca acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.
Casarea hotărârii pentru acest motiv se poate obîține in mod diferit, după cum s-a încălcat o norma procedurala cu caracter imperativ, când sancțiunea este nulitatea absoluta, ori o norma procedurala cu caracter dispozitiv, când sancțiunea este nulitatea relativa.
Numai nesemnarea minutei de către toți judecătorii poate atrage nulitatea absolută a hotărârii întrucât numai în această situație nu se poate constata dacă instanța a fost compusă potrivit prevederilor legale și dacă toți membrii completului au luat parte la deliberare; ca atare, ea nu se acoperă prin semnarea ulterioară a hotărârii motivate, de către judecătorii arătați în partea introductivă a acesteia.
Prin urmare împrejurarea că încheierea de ședință nu a fost semnată de unul dintre judecători, câtă vreme din cuprinsul caietului grefierului de ședință nu rezultă și nici partea nu a invocat absența acelui judecător, cuprinsul caietului în care se consemnează dezbaterile, a fost atestat prin semnătura președintelui completului de judecată, și nu se invocă vreo omisiune sau consemnare inexactă în desfășurarea procesului, cu atât mai mult că aspectele consemnate se pot verifica oricând în caietul grefierului, vătămarea nu este dovedită.
Oricum, o astfel de încălcare face parte din încălcările la care se referă art. 105 alin 2 c pr civ, sancționată cu nulitate relativă, hotărârea fiind anulată numai în măsura în care s-ar produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia .
Cu privire la posibilitatea atacării cu recurs a tuturor încheierilor interlocutorii pronunțate în cauză Curtea reține următoarele:
Cauza recursului consta în nelegalitatea hotărârii ce se ataca pe aceasta cale, care trebuie sa îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedura civila. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, si care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât si recursul sunt exercitate de aceeași parte iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității cailor de atac si se explica prin aceea ca, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse si în apel. Numai în acest fel se respecta principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrara, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale parților sa fie analizate pentru prima oara de instanța investita cu calea extraordinara de atac.
Recurentul indică drept motive de recurs, prevederile art.299, 304 pct. 9, 306,art 129 alin 5 c pr civ.Cod procedură civilă, dar aceste motive sunt indicate doar formal și în mod generic, fără o susținere concretă și detailată și fără o fundamentare și dezvoltare cu argumente separate, așa cum dispune art.302/1 alin.1, pct. 3 Cod procedură civilă, conform căruia cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității, printre alte mențiuni obligatorii și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ceea ce nu este cazul prezentului recurs, care va fi deci respins, în consecință.
A motiva recursul înseamnă formularea de critici privind modul de judecată al instanței raportate la motivele de recurs invocate, or, în speță, recurentul nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în aceste motive de recurs și ca atare, fără de considerentele ce preced, nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele.
Critica privind nepronunțarea pe cea de-a II-a critica adusa sentinței fondului, prin neverificarea aplicarii legii de către prima instanța, nestabilirea situației de fapt si nepronunțarea asupra criticilor aduse este nefondată.
Instanța de apel a analizat și a răspuns motivat criticilor formulate și, totodată, a argumentat motivele pentru care și-a însușit considerentele de fapt ori de drept reținute de prima instanță.
Faptul că în ceea ce privește despăgubirilor prevăzute de Legea 10/200t astfel cum a fost modificata prin Legea 1/2009, instanța de apel a constatat calitatea procesual pasiva a proprietarului, pentru contravaloarea cheltuielilor de refacere si conservarea bunului imobil, precum si a îmbunătățirilor, respectiv a sporului de valoare adus imobilul în temeiul art.50 ind.1 din legea 10/2001 astfel cum a fost modificat prin legea 1/2009 nu-l îndreptățește pe reclamant la admiterea cererii câtă vreme acesta nu a probat și nici nu a solicitat în termen legal proba cu expertiza judiciară.
Aprecierea instanței cu privire la probele administrate nu poate face obiectul controlului judiciar pe calea recursului ,putându-se invoca pe această cale numai motive de nelegalitate iar nu si de netemeinicie.
Pentru considerentele arătate Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins ca nefondat acest recurs al recurentei reclamante, menținând decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, precizate, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă R. S., împotriva deciziei civile nr. 579A/04.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. R. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. F. G.
GREFIER
S. V.
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
18.11.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 756/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 566/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
