Pretenţii. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 6729/300/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 193 R
Ședința publică de la 30.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant T. D. împotriva Deciziei civile nr. 99A/27.01.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, S. P. RAHOVA, S. P. JILAVA și D. L. V., având ca obiect, pretenții, acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4641/6.04.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Spital Jilava și D. L. V. și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului T. D., prin care acesta a solicitat obligarea pârâților la 70.000 euro daune morale pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea necorespunzătoare a unei operații.
În motivare, instanța a reținut, în esență, că nu există nicio faptă ilicită imputabilă pârâților, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, din care rezultă că intervenția chirurgicală a fost efectuată corect. Așa fiind, prejudiciul moral suferit de reclamant, constând în reducerea capacității de muncă și prelungirea perioadei de detenție, nu ocazionează răspunderea delictuală a pârâților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul T. D., invocând înscrisurile din care rezultă săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă și de vătămare corporală din culpă de către pârâți.
Prin întâmpinare, pârâții Penitenciarul Spital Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 99 A/27.01.2012 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant T. D. împotriva sentinței civile nr. 4641/6.04.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Administrația Națională a Penitenciarelor și D. L. V..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 998 – 999 C.civ. 1864 (aplicabil conform art. 223 alin.1 din Legea nr. 71/2011), pentru existența răspunderii civile delictuale, se cer cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Condiția primordială pentru a putea fi vorba despre răspundere delictuală este săvârșirea unei fapte ilicite, așadar, a unei fapte contrare dreptului obiectiv, care aduce atingere unui drept subiectiv al victimei.
Ori, apelantul reclamant T. D. invocă prejudiciile cauzate prin maniera pretinsă a fi neprofesionistă în care a fost efectuată operația din 13.10.2008, care i-a cauzat incapacitatea de muncă.
Din scrisorile și fișele medicale aflate la dosarul cauzei, precum și din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1463/11.02.2011 întocmit de INML București rezultă că reclamantul apelant a fost operat pentru hernie ombilicală, neexistând incidente intraoperatorii, iar evoluția postoperatorie a fost favorabilă. Tratamentul prescris în perioada postoperatorie, recomandările medicale și supravegherea medicală au fost corecte, prin raportare la diagnosticele stabilite (iar în ce privește acestea, tribunalul a observat că nu există probe în sensul că acestea ar fi fost greșite).
Ulterior operației, a apărut o eventrație abdominală, datorată stărilor morfologice și patologice preexistente ale pacientului - care au cauzat însăși hernia ombilicală – și care nu se află într-o eventuală legătură de cauzalitate cu intervenția operatorie inițială.
În final, tribunalul nu a putut să reține vreo faptă ilicită imputabilă pârâților, constând în aplicarea unui tratament medical necorespunzător. Vătămarea integrității corporale a reclamantului apelant apare așadar ca o consecință obiectivă a intervențiilor chirurgicale permise de lege și autorizate de pacient.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamantul T. D..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că apelul i-a fost respins nelegal și netemeinic, înscrisurile depuse la dosar dovedind că se încadrează în situația prevăzută de art. 998 – 999 cod civil și 1349 din noul cod civil.
Consideră că motivarea instanței de apel este injustă cu privire la agravarea stării de sănătate survenită după operația de hernie ombilicală, complicațiile dobândite datorându-se pârâților și nu unor stări morfologice și patologice preexistente.
Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
De asemenea, S. P. Jilava prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că reclamantul nu a depus nici un act din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul păgubitor.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului a rezultat că reclamantul aflat în executarea unei pedepse privative de libertate a fost diagnosticat în anul 2008 cu hernie ombilicală, fiind operat la S. P. București.
Din scrisoarea medicală aflată la dosarul cauzei rezultă că la același moment a fost depistat ca purtător de marcăr viral (VHB, VHC).
Deși în cuprinsul cererii de chemare în judecată acesta afirmă că operația nu a fost făcută profesional, înlăturându-i-se ombilicul, iar diagnosticul persistând provocându-i-se o incapacitate totală de muncă pe o perioadă nedeterminată, susținerile sale nu au fost dovedite.
Pe de altă parte, în ceea ce privește fapta ilicită de realizare în mod neprofesionist a unei intervenții chirurgicale asupra sa, responsabilitatea nu revine intimatei – pârâte, deoarece intervenția chirurgicală nu a fost realizată de angajați ai pârâtei cu prilejul exercitării funcției lor și aceștia nu au avut nici un rol în prescrierea tratamentului și monitorizarea ulterioară a pacientului.
Cu privire la cea de a doua faptă ilicită invocată, respectiv aceea de aplicare a unor rele tratamente pe perioada detenției, aceasta nu a fost dovedită. De altfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se afirmă doar că datorită pierderii capacității de muncă, nu a mai putut presta muncă pe perioada detenției, pierzând astfel drepturile pe care le-ar fi putut avea, respectiv evidențieri, permisii și i s-a prelungit perioada de detenție cu 70 de zile.
Din raportul de expertiză medico legală întocmit în fața instanței de fond, rezultă că substratorul morfopatologic al eventrațiilor abdominale l-a constituit degenerescența scleoatrofică a țesutului musuclo - aponevrotic, la care s-a adăugat presiune intraabdominală crescută în diferite circumstanțe (efort fizic, tuse, constipație) patologie preexistentă și care în timp duce la constituirea eventrației abdominale.
Raportul de expertiză a concluzionat că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între tehnica chirurgicală și de reducere a herniei ombilicale, tratamentele și supravegherea ulterioară a pacientului și apariției eventrației abdominale.
În raport de aceste concluzii, precum și de împrejurarea că reclamantul – recurent nu a administrat nici un fel de alte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, Curtea constată că în cauză nu a fost dovedită existența unei fapte ilicite a pârâților de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a acestora, cu consecința dreptului recurentului – reclamant la încasarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru fapta ilicită.
Ca atare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant T. D. împotriva deciziei civile nr. 99A/27.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Administrația Națională a Penitenciarelor, S. P. Rahova, S. P. Jilava și D. L. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. DY
Tehnored. GC/TI – 2 ex
18.03.2013
Jud. apel L. G.
D. N. T.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 535/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 601/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
