Fond funciar. Decizia nr. 513/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 226/87/2013
DOSAR NR._
(371/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.513
Ședința publică de la 20.03.2013
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul P. GH.C., împotriva deciziei civile nr.45 din 01.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR BOTOROAGA PRIN PRIMAR C. M. și C. JUDEȚEANĂ TELEORMAN PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
P. are ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul P. GH.C., personal, lipsind intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR BOTOROAGA PRIN PRIMAR C. M. și C. JUDEȚEANĂ TELEORMAN PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că reizuientul a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 11.03.2013, cerere completatoare.
Se mai învederează și faptul că intimata C. L. de Fond Funciar Botoroaga a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 13.03.2013, întâmpinare, prin care solicită aplicarea dispozițiilor art.242 al.2 din codul de procedură civilă privind judecata în lipsă.
Curtea, din oficiu invocă inadmisibilitatea recursului, întrucât a declarat recurs împotriva unei hotărâri irevocabile.
Recurentul-petent, personal arată că a formulat plângere și nu recurs, care se încadrează pe dispozițiile art.322 din Codul de procedură civilă - revizuire.
Curtea ia act de faptul că în urma invocării inadmisibilității căii de atac împotriva deciziei civile nr.45 din 01.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, recurentul, personal precizează că plângerea formulată împotriva acestei decizii, este de fapt o revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1, 2, 5 și 7 din Codul de procedură civilă.
Totodată, pune în vedere recurentului ca în raport de temeiul cererii de revizuire, respectiv art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, să precizeze care sunt cele două hotărâri contradictorii.
Recurentul, personal arată că hotărârea nr.45 din 01.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă este contradictorie cu decizia nr.135/07.03.2008 a Tribunalului Teleorman, care este irevocabilă, pe care o depune la dosar în copie xerox.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, iar cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1,2 și 5 din Codul de procedură civilă, invocă excepția de necompetență a instanței de față, având în vedere că această competență a soluționării cererilor de revizuire aparține instanței care a pronunțat hotărârea atacată.
Va dispune efectuarea modificărilor atât în dosar, cât și în programul Ecris, având în vedere că partea a declarat plângere și nu a nominalizat-o ca fiind recurs, față de voința expres manifestată astăzi de către petent, consideră că suntem investiți cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1,2,5 și 7 din Codul de procedură civilă.
Revizuientul, personal, având cuvântul pe susținerea cererii de revizuire astfel cum a fost precizată astăzi în ședință publică, pe dispozițiile art.322 pct.7 din Codul de procedură civilă, arată că cele două hotărâri susmenționate sunt contradictorii.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1,2 și 5 din Codul de procedură civilă solicită pronunțarea pe fond a cauzei de către această instanță, Curtea de Apel București.
Curtea reține pricina în pronunțare pe ambele aspecte invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15 februarie 2013, astfel cum a fost precizată în ședința publică din data de 20 martie 2013, petentul P. Gh. C. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 45 din 01 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman arătând că aceasta este contradictorie cu decizia civilă nr. 135 din 07 martie 2008 a aceluiași tribunal.
Totodată a solicitat revizuirea aceleiași decizii arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 5 Cod de procedură civilă.
Curtea, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 5 constată că potrivit dispozițiilor art. 323 alin. 1 „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”.
Cum hotărârea (decizia civilă nr. 45/2013) a fost pronunțată de Tribunalul Teleorman, Curtea își va declina competența în favoarea acestei instanțe.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată întrucât:
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceleași obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității judecat.
În speță, însă nu există contrarietate de hotărâri. Astfel:
Prin decizia civilă nr. 135/R din 07 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 135/A din 07 martie 2008 s-a admis recursul declarat de recurentul petent P. C. împotriva încheierii de suspendare din 21 ianuarie 2008, s-a casat încheierea și s-a trimis cauza Judecătoriei V. pentru continuarea judecății, reținându-se că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 1, întrucât părțile nu au solicitat acest lucru.
Prin decizia civilă nr. 45 din 01 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul – petent P. Gh. C. împotriva sentinței civile nr. 1634 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria V. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. L. de Fond Funciar Botoroaga prin Primar C. M..
A reținut tribunalul că, prin încheierea din 09 august 2011 a Judecătoriei V. a fost suspendată judecata cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 pct. 2 Cod de procedură civilă, iar la data de 12 septembrie 2012 a fost repusă din oficiu cauza pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 12 decembrie 2012, când instanța a constatat perimată acțiunea în baza art. 247 Cod de procedură civilă, întrucât de la data suspendării a trecut mai mult de un an, pricina rămânând în nelucrare din vina părților.
Soluția instanței de constatare a perimării acțiunii, în raport de situația de fapt descrisă și de prevederile art. 248 Cod de procedură civilă este legală.
Criticile formulate de recurent cât privește încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor testamentare stabilite de autorul său și a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan și extravilan și că hotărârea a fost dată cu rea credință și părtinire, sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a soluționat cauza prin invocarea excepției perimării, fără a analiza pe fond temeinicia susținerilor petentului, astfel încât, nu s-a putut reține că au fost nesocotite dispozițiile din testamentul autorului să și nici că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, perimarea fiind consecința lipsei de stăruință în desfășurarea procesului.
Recurentul nu a făcut dovada nici a susținerilor privind reaua credință a instanței și a părtinirii acesteia.
De altfel, în cazul în care petentul ar fi considerat că judecătorul nu ar fi fost imparțial avea posibilitatea să formuleze cerere de recuzare, cerere nu a fost formulată la instanța de fond.
Așa cum rezultă din situația de fapt expusă prin decizia civilă nr. 135/2008 a Tribunalului Teleorman s-a reținut că s-a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 242 pct. 1 Cod de procedură civilă, iar prin decizia civilă nr. 54/2011 a aceluiași tribunal s-a reținut că au fost aplicate corect dispozițiile art. 242 cpt. 2 Cod de procedură civilă și art. 248 Cod de procedură civilă privind perimarea.
De altfel, cele două hotărâri nu au nicio legătură între ele pentru a vorbi de existența autorității de lucru judecat.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 323 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul P. Gh. C., împotriva deciziei civile nr. 45 din 01 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Botoroaga prin Primar C. M. și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, în temeiul dispozițiilor art. 322 cpt. 7 Cod de procedură civilă.
Declină competența soluționării cererii de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 cpt. 1, 2 și 5 Cod de procedură civilă în favoarea Tribunalului Teleorman.
Cu recurs în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. A. H. P. E. V. A. D. T.
Grefier,
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
2ex./08.04.2013
T.Teleorman-P.G.;D.C.;M.F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1607/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1385/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
