Legea 10/2001. Decizia nr. 1385/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1385/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 26379/3/2011
Dosar nr._
(1254/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1385
Ședința publică de la 23 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1786 din 04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. M. A., Ș. RĂDIȚA ȘI I. E. M. .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte P. M. București, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații-reclamanți I. M. A., Ș. Rădița și I. E. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului în ceea ce privește critica de nelegalitate vizând incidența în cauză a Legii nr.165/2013, modificarea sentinței civile atacate în sensul obligării instituției la acordarea de măsuri compensatorii, potrivit art.1 alin 2 din Legea nr.165/2013.
După încheierea dezbaterilor și reținerea dosarului în pronunțare, nu înainte de terminarea ședinței se prezintă avocat R. T., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți căreia i se comunică faptul că, dosarul a fost reținut în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, sub nr._, reclamantele I. M. A., Ș. R. și I. E. M. au chemat în judecată pârâta P. M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să emită o decizie de restituire în echivalent bănesc pentru imobilul situat in București . nr.6, sector 2, compus din 9 apartamente, respectiv teren in suprafața de 320 mp si construcția aferenta (subsol, parter si etaj).
Prin sentința civilă nr.1786/04.10.2012, tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis cererea reclamanților având în vedere următoarele:
Prezenta cerere constituie o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr.XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Astfel, reclamanții Ș. Rădița, I. E. M. și I. (E.) M. A. au depus la Prefectura M. București notificarea nr._/16.08.2001 (fila 67), comunicată la data de 12.08.2002 spre competentă soluționare Primăriei M. București (filele 27, 67), formându-se dosarul administrativ nr._ al Primăriei M. București. Prin notificarea menționată, s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru trecerea în proprietatea statului a imobilului situat in București, . nr. 6, sector 2, compus din teren în suprafață de 320 mp și construcție aferentă (subsol, parter și etaj), compusă din 9 apartamente. Prin notificare, s-a susținut că imobilul a fost expropriat, construcția fiind ulterior demolată, iar în prezent pe terenul în cauză sunt blocuri de locuințe.
Având în vedere refuzul nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare timp de peste 11 ani, cu depășirea termenului prevăzut de art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul este competent să soluționeze pe fond acțiunea.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a reținut, din certificatul de calitate de moștenitor, autentificat sub nr.90/12.05.2003 de BNP G. G. – din localitatea Topoloveni, jud. Argeș (fila 4), că de pe urma defunctului I. Ș., au rămas următorii moștenitori: I. M. – E., în calitate de nepoată de fiu, I. M.-A., în calitate de nepoată de fiu și Ș. Rădița, în calitate de strănepoată de fiică, fiecare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală.
Tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art.4 alin.2, coroborate cu art.3 alin.1 lit.a) și din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentei cereri, Tribunalul a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 28.05.1938 de către Tribunalul Ilfov – Secția notariat (fila 9), autorul reclamantelor, I. Ș., a cumpărat imobilele situate în . nr. 6, „împreună cu tot locul pe care se află”. Din modul de formulare al acestui act, Tribunalul reține că imobilul era constituit din teren și construcție, fără a fi precizate suprafețele acestora.
În completarea probelor cu privire la dovada dreptului de proprietate, Tribunalul a mai reținut că prin procesul-verbal nr.7632/27.06.1940, întocmit de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare București (fila 70), s-a dispus înscrierea în cartea funciară a imobilului situat în . nr. 6, pe numele I. Ș., teren în suprafață de 320 mp și construcție compusă din parter, etaj și subsol, având la parter - 2 camere, bucătărie, dependințe, la etaj – 2 camere, bucătărie și dependințe, iar la subsol - 2 camere, o construcție mică din 2 camere și dependințe.
Prin urmare, reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai proprietarului imobilului situat în București, Calea Moșilor nr.6 (fostă . nr.6), sector 2, fiind prin urmare îndreptățiți la măsuri reparatorii aferente acestui imobil.
În ceea ce privește caracterul preluării de către stat a imobilelor menționate mai sus, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform situației juridice comunicate de P. M. București (fila 8), imobilul din Calea Moșilor nr.6, sector 2 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, figurând la poziția nr. 3708, precum și în baza Decretului Consiliului de Stat nr.55/9.02.1979, anexa 7, poziția 1, la care figurează construcții în suprafață desfășurată de 502 mp, ce se scoate din funcțiune în vederea demolării.
Tribunalul retine că, în temeiul dispozițiilor art.6 alin.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului, respectiv instanța trebuie să constate dacă bunurile au fost preluate de stat cu sau fără titlu valabil, precum și dacă fac obiectul unor legi speciale de reparație.
În ceea ce privește imobilul în prezenta cauză, Tribunalul reține că prevederile Decretului nr. 92/1950 și ale Decretului nr. 55/1979 contraveneau dispozițiilor Constituției din anul 1948 (art.8, art.10 și art.16), potrivit cărora proprietatea particulară se bucura de o protecție specială, cetățenii fiind egali în fața legii, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică se făceau pe baza unei legi și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
De asemenea, Decretele contraveneau dispozițiilor legale de la acea dată, privitoare la proprietate, respectiv dispozițiilor art.481 cod civil precum și dispozițiilor tratatelor internaționale la care România era parte, privitoare la proprietate, și anume Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Tribunalul a constatat așadar că imobilul situat în . (Calea Moșilor) nr.6, sector 2 a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.
De asemenea, tribunalul reține că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, conform dispozițiilor art.2 alin.1 lit. a) și i) din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește situația fizică și juridică actuală a imobilului, Tribunalul a reținut din cuprinsul raportului de expertiză topografică că pe amplasamentul fostului imobil expropriat sunt în prezent zonă carosabilă a șoselei Ș. cel M., trotuarul aferent și blocul de locuințe nr.15, precum și rețele edilitare subterane ce deservesc aceste construcții (electrice, termice, canalizare).
Prin urmare, terenul nu mai poate fi restituit în natură reclamanților, iar potrivit art.10 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul urmează a propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale.
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile de mai sus, pârâtul a susținut că soluția este greșită deoarece potrivit cu dispozițiile art.1-50 din Legea nr.165/2013 dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007 nu mai sunt aplicabile deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziția în sensul art.1 alin.2, respectiv compensare prin puncte pentru imobilul din litigiu.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data adoptării soluției care face obiectul disputei în prezentul recurs.
Solicitarea recurentului reprezintă, în esență, doar o chestiune de executare a sentinței, dispozițiile speciale în materia dedusă judecății fiind corect aplicate.
Instanța de fond a constatat corect calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la restituire și, reținând imposibilitatea aplicării principiului restituirii în natură a imobilului, a obligat recurentul la soluționarea notificării. Măsurile reparatorii sunt prevăzute expres de lege iar chestiunea invocată în recurs nu este o critică privind fondul acestei soluții ci este apreciată de către instanța de recurs ca fiind un aspect ce vizează punerea în executare a sentinței.
Critica nu este în măsură să conducă la modificarea sentinței deoarece modul de stabilire al măsurilor reparatorii este prevăzut de legea specială iar executarea hotărârii nu se poate realiza decât în această manieră, recursul fiind strict formal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1786 din 04.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. M. A., Ș. RĂDIȚA ȘI I. E. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored.D.M./cs
Ex.2/15.10.2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – R.E.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 513/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 52/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
