Pretenţii. Decizia nr. 353/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3969/2/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 353 A
Ședința publică de la 10.12.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă S. M. L., domiciliată în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 317/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât B. B., cu sediul în B., .. 12, .. B. și intimatul intervenient C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, . nr. 1-3, sector 1, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin încheierea de ședință din data de 09.10.2012 judecarea cauzei a fost suspendată conform dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, iar în baza rezoluției din data de 12.11.2013 s-a dispus, din oficiu repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția de perimare a cererii de apel.
CURTEA
Soluționând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/3/2009 la data de 14.01.2011 pe rolul Tribunalului București în urma deciziei civile nr. 1571R/13.12.2010 a Curții de Apel București, reclamanta S. M. a solicitat în contradictoriu cu B. B. și în calitate de intervenient forțat C. Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Deciziei nr. 33/27.02.2009 emisă de C. Baroului B. și obligarea pârâtului B. B. la plata sumei de 300.000 euro echivalent în lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.
Prin sentința civilă nr. 317 din 20.02.2012, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de pârât B. B. ca neîntemeiate și a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 33/27.02.2009 C. Baroului B. a constatat încetarea calității de avocat a reclamantei urmare a condamnării penale a acesteia. Cu privire la numita C. I. A., condamnată prin aceeași hotărâre penală, C. Baroului B. a constatat prin decizia 34/27.02.2009 însă nu se îndeplinește condiția de atingere a prestigiului profesiei în concret, relativ la activitatea acesteia, astfel că au menținut-o în profesie pe aceasta. Ultima decizie a fost contestată însă la 09.04.2009 de Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, fiind emisă decizia nr. 570/1.07.2009 de anulare a deciziei nr. 34/27.02.2009, astfel că B. B. a emis o nouă decizie după analizarea situației avocatei C. I. astfel cum s-a reținut în decizia nr. 570/01.07.2009, Decizia nr. 33/30.03.2010 prin care s-a dispus încetarea calității de avocat a doamnei C. I. A..
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 33/27.02.009 care dispunea încetarea calității sale de avocat, contestația fiind respinsă ca neîntemeiată de Uniunea Națională a Barourilor din România prin decizia civilă nr. 678/12.12.2009.
La solicitarea reclamantei, C. Național de Combatere a Discriminării a arătat în Hotărârea nr. 333/04.06.2009 că nu are competența materială de a se pronunța asupra unor acte administrative supuse controlului ierarhic, astfel că nu s-a pronunțat asupra situației discriminatorii solicitată a fi reținut de către reclamantă.
Reclamanta solicită prin prezenta acțiune să se constate situația discriminatorie produsă în urma celor două decizii pronunțate de B. B. prin care a fost sancționată cu încetarea calității sale de avocat iar coinculpata C. I. a fost menținută în profesie deși a fost condamnată în același dosar penal.
Tribunalul a reținut că potrivit. art 2 din OG nr. 137/2000 situația de discriminare e definită ca deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectarea . ori apartenenta la o categorie defavorizata precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Situația discriminatorie poate avea ca efect doar restrângerea ori înlăturarea reunoașterii, folosinței sau exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale, prin urmare se va reține discriminare numai dacă se reține o ingerință cu privire la drepturi din cele enumerate de art. 1 OG nr. 137/2000. Prin urmare nu se poate invoca discriminarea relativ la sancțiunile penale ori administrative, nefiind afectate în acest mod drepturi fundamentale ci fiind aplicate sancțiuni al căror control se poate realiza doar prin căile prevăzute de lege. Prin urmare, s-a apreciat că aplicarea unei sancțiuni disciplinare față de o persoană nu a dat naștere unei situații de discriminare raportat la altă persoană într-o situație identică pentru care sancțiunea disciplinară nu s-a aplicat. Această deosebire de sancționare nu constituie o situația discriminatorie deoarece nu au fost afectate drepturi fundamentale ale primei persoane în raport cu cea de-a doua persoană.
Tribunalul a constatat prin urmare că nu este îndeplinită condiția afectării unui drept fundamental prin sancțiunea disciplinară invocată a fi aplicată în mod discriminatoriu. Totodată, s-a apreciat că aplicarea unei sancțiuni nu este în sine discriminatorie, discriminarea vizând exclusiv situația înlăturării de la exercitarea unui drept a unei persoane în favoarea unei alte persoane pe baza diverselor criterii discriminatorii enumerate de lege sau orice alt criteriu susceptibil a naște deosebirea de tratament. Or, în speță reclamanta nu a fost înlăturată de la exercitarea vreunui drept ci a fost supusă unei sancțiuni disciplinare, anume excluderea din profesia de avocat ca urmare a unei condamnări penale. Nu este vorba de înlăturare de la exercitarea unui drept, ci de interzicere a exercitării unei profesii ca și sancțiune susceptibilă a fi supusă doar controlului administrativ și ulterior judiciar.
În termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Sdrobis M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 09.10.2012, Curtea a dispus suspendarea judecării apelului, conform dispozițiilor art.242 pct.2 C.proc.civ., întrucât nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii.
Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, părțile fiind legal citate pentru termenul din 10.12.2013, când a fost pusă în discuție excepția de perimare a apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
În speță, se constată că judecata apelului s-a suspendat la data de 09.10.2012 în baza disp.art.242 pct.2 C.proc.civ. și a rămas în nelucrare de la acea dată o perioadă mai mare de un an, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind perimarea.
Prin urmare, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor 248 alin.1 și art.253 C.proc.civ. să constate perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelanta reclamantă S. M. L., domiciliată în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 317/20.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă,în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât B. B., cu sediul în B., ..12, .. B. și intimatul intervenient C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, . nr. 1-3, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G.
GREFIER
S. V.
RED.DLM
Tehnored.DLM/MȘ/ 5 ex.
13.12.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 132/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 298/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
