Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1592/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1592/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2980./1748/2007
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1592 R
Ședința publică de la 01.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
………………..
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți B. M., S. M., S. I., N. V. M. și N. M., împotriva deciziei civile nr. 28A/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. M., având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți S. I. și S. M. reprezentați de avocat P. Agata, cu împuternicire avocațială la dosar, recurenții pârâți B. M., N. M. și N. V. M. reprezentați de avocat J. A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă V. M. reprezentată de avocat Z. C. T., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurenților pârâți S. I. și S. M. depune la dosar o cerere prin care solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._/1748/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu, ce are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2002, în cuprinsul căruia se regăsește terenul al cărui preț se solicită a fi restituit. Consideră că această cerere este întemeiată, întrucât sunt îndeplinite condițiile legale, iar de modul în care se va soluționa acel dosar va depinde în totalitate soluția pronunțată în cauza de față, pentru că trebuie verificat dacă intimata reclamantă are un drept și beneficiază de un drept de creanță. Depune la dosar un extras de pe portalul instanțelor de judecată pentru a face dovada existenței dosarului nr._/1748/2012.
Apărătorul recurenților pârâți B. M., N. M. și N. V. M. consideră că judecarea cauzei de față are înrâurire cu soluționarea dosarului nr._/1748/2012 al Judecătoriei Cornetu. Anularea acelui titlu de proprietate are ca efect invalidarea calității procesuale active a intimatei.
Apărătorul recurenților pârâți S. I. și S. M. arată că A.N.P.R. a restituit Comisiei de Aplicare a Legii nr. 118/1991 dosarul pentru că în certificatul de moștenitor intimata reclamantă nu este menționată, având în vedere că a renunțat la moștenire. Depune la dosar o copie a certificatului de moștenitor nr. 403/05.06.1984.
Apărătorul intimatei reclamante V. M. arată că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la această cerere de suspendare. Să se constate că între cele două dosare nu există identitate între părți. Arată că în certificatul de moștenitor la masa succesorală este trecut un imobil și un teren în suprafață de 250 mp și nu se pune problema renunțării sau a împărțirii acestui teren agricol. Pentru aceste motive solicită respingerea cererii de suspendare.
Deliberând asupra cererii de suspendare, Curtea apreciază că această măsură nu se impune, în raport de dispozițiile art. 244 pct. 1 C.pr.civ., în raport de obiectul celor două pricini și de stadiul în care se află dosarul prezent, de aceea respinge cererea de suspendare.
Curtea pune în discuția părților nulitatea recursului formulat de recurenții N. M. și N. V. M., anume dacă motivele de recurs se încadrează în criticile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C.pr.civ. sau sunt critici care vizează netemeinicia deciziei recurate și acordă cuvântul cu privire la această excepție și pe fondul recursurilor.
Apărătorul recurenților pârâți S. I. și S. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii acțiunii. Critică hotărârea pentru modalitatea în care au fost analizate condițiile cumulative necesare admiterii unei acțiuni pauliene. Apreciază că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au avut în vedere momentul clar în care hotărârea instanței de fond a rămas definitivă și irevocabilă. Așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, contractul nr.1383 a fost încheiat pe data de 26.04.2007, iar hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 181/2008, ori aprecierea instanței, chiar dacă nu este unitară, este uneori că creanța nu este certă, credibilă și exigibilă, motivându-se doar un aspect formal al acesteia, totuși instanța apreciază că deși hotărârea nu era definitivă și irevocabilă la acel moment, ar constitui un titlu. Consideră că această cerință nu este îndeplinită și implicit acțiunea paulină nu poate fi admisă.
Un alt aspect privește actele de viclenie pe care debitorul le-a efectuat, astfel încât din probatoriul administrat, instanța urmează să aprecieze elementul material și formal. Elementul moral, frauda nu a fost apreciat temeinic de instanța. Instanța apreciază răspunsurile la interogatorii, dar ceea ce s-a inserat în hotărârea de apel nu se regăsește în cuprinsul interogatoriile. Nu s-a pus problema unei rele credințe între părțile contractante. Cu privire la cel de-al doilea contract încheiat, în care instanța apreciază că ar exista și o fraudă a terțului dobânditor, consideră că și acest punct al instanței nu este întemeiat pe motiv că simpla afirmație a unor relații de vecinătate nu poate conduce la o justificare a implicării și complicității terțului dobânditor. Arată că au depus înscrisuri prin care au dovedit că această complicitate nu poate să existe, întrucât scopul recurenților pârâți N. de a achiziționa un imobil reiese din interogatoriul administrat, cât și din declarațiile martorilor.
La instanța de fond și de apel s-a luat o declarație de martor și s-a precizat că familia S. avea probleme financiare, iar faptul că acest contract a fost încheiat între aceștia și fiica lor a fost justificat și se coroborează cu interogatoriul. Depune la dosar note scrise. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu privire la recursul formulat de pârâții B. M., N. M. și N. V. M. arată că acesta nu este nul și se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și solicită respingerea excepției. Pe fond solicită admiterea acestuia.
Apărătorul recurenților pârâții B. M., N. M. și N. V. M. solicită respingerea excepției nulității recursului lor. Consideră că motivele de recurs se încadrează pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Instanța de apel pentru a îndeplini condițiile legale pentru revocarea contractului de vânzare cumpărare încheiat de ei a denaturat înțelesul răspunsurilor la interogatorii și față de probele administrate la dosar și reține în sarcina în lor că s-a dovedit frauda noastră împotriva creditoarei. Să se constate că instanța de apel aplicat greșit legea. Pe fond solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Solicită să se rețină că nu există probe la dosar care să dovedească că recurenții ar fi cunoscut aspectele legate de așa-zisa datorie către intimată. Martorii propuși de intimată nu au dovedit că între recurenți ar fi fost mai mult de relații de vecinătate, nu reiese că ar fi avut relații de prietenie. Nu se poate dovedi complicitatea la frauda invocată de intimată. Să se constate că nu este dovedită frauda și nu sunt îndeplinite condițiile pentru revocarea contractului.
Cu privire la recursul formulat de pârâții S. I. și S. M. solicită admiterea acestuia. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatei reclamante V. M. solicită admiterea excepției și să se constate că recursul pârâților N. este lovit de nulitate. Arată că este o analiză sumară a modului în care instanța de apel a înțeles să analizeze probatoriul administrat în cauză și nicidecum motive de nelegalitate. Să se constate că decizia atacată este temeinică și legală. Instanța de apel a analizat cu atenție întregul material probator administrat în cauză, iar complicitatea la fraudă este pe deplin dovedită. Între recurenți a fost o complicitate evidentă, iar instanța de apel a considerat că este nul și cel de-al doilea contract încheiat. Instanța a considerat în mod corect că a existat o fraudă la lege cu privire la cele două contracte. Pe fond solicită respingerea recursurilor. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
După rămânerea dosarului în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței se prezintă apărătorul recurenților pârâții B. M., N. M. și N. V. M. care depune la dosar note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10.09.2007, formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâții S. I., S. M. și S. M. s-a solicitat să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP T. O. cu privire la vânzarea apartamentului nr. 32 situat în orașul M., ., .. 3, ., județul Ilfov, imobil intabulat în CF 3473/M., conform încheierii nr._/20.03.2007, emisă de OCPI Ilfov.
La data de 09.10.2007, reclamanta și-a modificat cererea în sensul că a solicitat introducerea în cauză și a numiților N. M. și N. V. M. și desființarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2691/2007 autentificat de BNP T. O., cu privire la apartamentul nr. 32 din loc. M., județul Ilfov, întrucât a aflat că pârâta S. M. a înstrăinat apartamentul susnumiților, în vederea prejudicierii intereselor sale de creditor.
Prin sentința civilă nr. 2746/ 28.10.2008 pronuntata de Judecatoria Cornetu, instanța a respins excepția insuficientei timbrări, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr. 762 A/02.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a 4-a civila a fost admis apelul, s-a desființat sentința civilă apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare, retinandu-se ca reclamanta are calitate procesuala activa in formularea prezentei actiuni pauliene.
Prin decizia civilă nr. 21/12.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă a fost respins recursul pârâților-recurenți, ca nefondat.
In rejudecare, prin sentința civilă nr. 2553/05.07.2011, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea reclamantei, a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 de BNP O. T. încheiat între pârâții S. I., S. M. pe de o parte și S. (B.) M., pe de altă parte a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP O. T. încheiat între pârâții B. M., pe de o parte, și N. M. și N. V., pe de altă parte și a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Se face referire la art. 975 C.civ. si la conditiile actiunii pauliene si se retine ca, la data de 22.12.2005, reclamanta l-a împuternicit pe pârâtul S. I. să-i vândă cota de ½, proprietatea sa, din terenul extravilan arabil în suprafață totală de 68.700 mp. situat în ., . 211. Pârâtul a vândut terenul respectiv, la prețul de 824.400 euro, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 939/03.05.2006 autentificat de BNPA R. Herbay și R. D. Baldan.
Deși reclamantei i se cuvenea jumătate din suma încasată de pârât din vânzarea terenului, respectiv 412.200 euro, pârâtul i-a predat doar suma de 79.000 euro, motiv pentru care reclamanta l-a chemat în judecată pe mandatarul S. I. în vederea recuperării sumei ce i se cuvenea.
Prin sentința nr. 717/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București, pârâtul-debitor S. I. a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 333.200 euro, sentință ce a rămas irevocabilă la data de 06.03.2008 prin decizia nr. 181 pronunțată de Curtea de Apel București.
În speță, instanța constată că actul atacat - contractul autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 a creat pârâtului-debitor o stare de insolvabilitate în dauna creditorului, care este în imposibilitate de a-și valorifica creanța pârâtul nemaiavând în patrimoniu bunuri urmăribile, aspect confirmat și de răspunsul dat la interogatoriu.
De asemenea, creanța reclamantei a luat naștere la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/03.05.2006, de la momentul încasării prețului pârâtul-mandatar având obligația de a da reclamantei-mandante suma ce i se cuvenea respectiv, 412.200 euro. Chiar dacă reclamanta a obținut hotărârea judecătorească nr. 717 la data de 15.05.2007 aceasta nu poate fi interpretată în sensul că reclamanta nu avea o creanță certă la momentul încheierii contractului a cărui revocare se solicită.
Instanța a mai apreciat că pentru intentarea acțiunii pauliene nu este necesar ca reclamantul-creditor să aibă un titlu executoriu prin care să îi fie constatată, prin urmare, reclamanta avea o creanță anterioară încheierii actului atacat.
În ceea ce privește complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1383/26.04.2007 pârâții S. I., S. M. au înstrăinat apartamentul către pârâta B. (fostă S.) M., fiica lor.
Din probele administrate rezultă că aceasta a avut cunoștință de situația tatălui său - aspect recunoscut la interogatoriu.
În ceea ce privește cel de-al doilea contract autentificat sub nr. 2691/2007 de BNP T. O. prin care pârâta B. (fostă S.) M. a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului către pârâții N. M. și N. V. M., instanța apreciază din probatoriul administrat nu rezultă că aceștia au cunoscut faptul că prin această vânzare s-a creat o stare de insolvabilitate pârâtului S. I., iar reclamanta care are o creanță împotriva acestuia este astfel în imposibilitate de a o valorifica, cumparatorii sotii N. beneficiind de prezumtia de buna credinta.
Prin decizia civilă nr. 28A/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, s-a admis excepția netimbrării apelului declarat de apelanții N. M. și N. V. M. și s-a anulat ca netimbrat acest apel, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții S. I. și S. M., împotriva aceleiași sentințe civile și s-a admis apelul declarat de apelanta V. M., împotriva aceleiași sentințe civile. S-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: s-a dispus revocarea și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP T. O. și s-au menținut în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul constată următoarele:
I. Cu privire la apelul declarat de apelanții N. M. și N. V. M., tribunalul reține incidenta art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 fata de neachitarea taxei de timbru si a timbrului judiciar datorate.
II. Cu privire la apelul declarat de apelanții S. I. și S. M., tribunalul reține următoarele:
1. Referitor la primul motiv de apel vizând lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului atacat, tribunalul reține că acțiunea având ca obiect obligarea intimatului pârât S. I. la predarea sumei încasată în temeiul mandatului acordat de apelanta reclamantă și rezultată din obligația de a da socoteală a fost promovată la data de 05.01.2007, iar hotărârea a fost pronunțată la data de 14.05.2007. Se mai reține de către tribunal că actul a cărui revocare s-a solicitat, nr. 1383, a fost fost autentificat la data de 26.04.2007.
Așadar, tribunalul reține că, deși formal, sentința civilă care constată creanța certă, lichidă și exigibilă invocată în prezenta cauză de apelanta reclamantă a fost pronunțată la un interval de aproximativ 20 de zile după încheierea contractului a cărui revocare se cere, în fapt, creanța pretinsă de reclamantă întrunește cerința de a fi anterioară nașterii dreptului său de creanță și aceasta întrucât, prin admiterea definitivă și irevocabilă a acțiunii de obligare a intimatului pârât de a da socoteală în puterea contractului de mandat, dreptul reclamantei s-a consolidat retroactiv.
Mai constată instanța că, sub aspectul efectelor pe care le produce între părți contractul de mandat, mandatarului, intimatul pârât S. I., în calitate de mandatar avea obligația contractuală de a înmâna mandantului prețul obținut din operațiunea de vânzare-cumpărare ce a format obiect al mandatului încă de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/03.05.2006, întrucât de la acel moment, contractul de mandat a încetat prin executarea lui. Rezultă, deci, că obligația intimatului pârât de a da socoteală și, implicit, dreptul corelativ al apelantei reclamante de a încasa suma de bani stabilită prin titlul executoriu, a luat naștere încă de la data de 03.05.2006, așadar cu mult timp anterior încheierii contractului a cărui revocare s-a cerut în prezenta cauză.
În plus, tribunalul reține că și, în ipoteza în care s-ar considera că dreptul de creanță al apelantei reclamante s-a născut ulterior încheierii contractului atacat în cauză, nu se poate susține că apelanta nu a dovedit caracterul anterior al creanței sale, având în vedere că data autentificării contractului nr. 1383 se situează în timp ulterior introducerii acțiunii având ca obiect obligarea intimatului pârât S. I. la predarea sumei încasată în temeiul mandatului și anume la data de 05.01.2007. Aceste considerente sunt, în opinia tribunalului, argumente suficiente în dovedirea caracterului fraudulos al actului încheiat, scopul fiind în mod evident prejudicierea unui creditor viitor prin sustragerea unui bun de la o eventuală procedură de urmărire silită, interpretare susținută și de soluția ulterioară ce a fost pronunțată în cauză.
2. Referitor la motivul de apel vizând motivarea contradictorie a sentinței de către prima instanță, tribunalul constată că prima instanță a oferit o motivare detaliată soluției pronunțate, inclusiv sub aspectul condițiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei acțiuni revocatorii, prin raportarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză la împrejurările de fapt deduse judecății, motiv pentru care tribunalul respinge acest motiv de apel ca nefondat.
3. Relativ la motivul de apel vizând greșita apreciere de către prima instanță a probelor administrate în ceea ce condiția fraudei debitorului, tribunalul reține următoarele:
Cerința fraudei debitorului ca și condiție a acțiunii pauliene constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, dându-și seama că, prin încheierea acelui act și-a creat sau mărit o stare de insolvabilitate.
Sub acest aspect, tribunalul înlătura susținerile apelanților pârâți în sensul că i-a înmânat apelantei reclamante banii, la plata cărora a fost obligat, întrucât acestea reprezintă apărări pe fondul cauzei soluționată în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, nemaiputând forma obiect de analiză în prezenta cauză, ca o consacrare a autorității de lucru judecat și cu atât mai mult cu cât aceste apărări au fost înlăturate de instanța care a pronunțat titlul executoriu. Astfel, prin admiterea definitivă și irevocabilă a acțiunii de obligare a intimatului pârât de a da socoteală în puterea contractului de mandat, dreptul reclamantei s-a consolidat retroactiv, fiind, astfel, lipsite de suport probator apărările intimaților pârâți în sensul necunoașterii caracterului fraudulos al actului încheiat a cărui revocare se cere, aceștia fiind conștienți că, prin încheierea acestui contract și-au creat o stare de insolvabilitate, cu consecința punerii în imposibilitate a apelantei reclamante de a putea obține o îndestulare ulterioară a creanței printr-o procedură de executare silită.
De altfel, din răspunsul intimatei B. M. la interogatoriu (fila 79 dosar fond), se reține că aceasta știa că tatăl său, intimatul pârât S. I. avea datorii și că „nu dorea să se ajungă mai departe”.
III. Cu privire la apelul declarat de apelanta V. M., tribunalul reține următoarele:
Tribunalul reține că cerința complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat constă în faptul că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat, debitorul a devenit insolvabil. Tribunalul procedeaza la analiza detaliata a probatoriului administrat in cauza si a situatiei de fapt, concluzionand ca s-a facut dovada deplină a complicității intimaților N. la frauda cu care debitorul a încheiat actul atacat, între familia intimaților S. și familia intimaților N. existând relații apropiate, intenția reală a intimaților N. nefiind aceea de a dobândi un imobil în care să locuiască în mod efectiv, ci doar de a-i sprijini pe intimații S. în menținerea stării de insolvabilitate.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat, in termen legal, prezentele recursuri pârâți B. M., S. M., S. I., N. V. M. și N. M..
Prin recursul declarat de recurenții-pârâți N. V. M. și N. M. se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si se dezvolta urmatoarele critici:
Instanța de apel in mod nelegal a apreciat intemeiata nemultumirea apelantei reclamante in ceea ce priveste respingerea de catre instanta de fond a capatului de cerere privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2691/16.08.2007 de BNP OIga T. încheiat tre pârâții B. M., pe de o parte, și N. M. și N. V., invocand ca unic motiv ca "si acest contract a fost incheiat formal cu intentia clara de a o prejudicia", indicand in justificarea admiterii apelului acestei parti o complicitate determinata de relatiile de vecinatate existente intre noi partile fapt cu totul neintemeiat;
Instanta de fond in mod corect a respins acesta capat intrucat din probatoriul administrat nu rezulta ca recurentii au cunoscut faptul ca prin aceasta vanzare s-a creat o stare de insolvabilitate paratului S. I. iar reclamanta care are o creanța împotriva acestuia este astfel în imposibilitate de a o valorifica.
Recurentii critica modul cum a solutionat instanta de apel acest capat al actiunii, chiar prin argumentul dat de instanta de fond care a apreciat ca probele administrate nu au fost suficiente pentru a dovedi participarea acestor pârâți la frauda.
Din analiza intregului material probator administrat la dosar sub aspectul indeplinirii cerinței complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat în sensul că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat, debitorul a devenit insolvabil, acesta conditie nu este indeplinita, întrucat instanta de apel in mod eronat pornind de la relatiile de buna vecinatate a apreciat ca aceasta ar determina si justifica si o complicitate la incheierea contractului.
Simpla relatie de vecinatate nu poate avea conotatiile indicate de instanta la gradul aproape superlativ, intrucat Ia momentul vanzarii partile au avut o intelegere, respectiv ca familia S. sa mai locuiasca o perioada de timp pana se vor muta la tara .
In mod constant recurentii au invocat ca au achiziționat imobilul întrucât au dorit să aiba o locuință a lor, deoarece locuiesc împreună cu părinții, situatie ce nu poate fi denaturata in sensul ca fie si-au schimbat poziția procesuală, fie ca s-au mutat în locuință, întrucât aveau unde locui, iar părinții nu ii dau afară din casă, ci acestea fiind simple speculatii fara a putea crea tabloul unei rele credinte din partea lor.
Mai mult inca de la inceput au fost de acord sa mai lase familia S. sa locuiasca in imobil o perioada de timp, ce a culminat cu existenta acestui litigiu fapt ce i-a determinat sa ia o decizie, aceea de a nu se mai muta pana la finalizarea acestui proces, ceea ce nu poate justifica o conduita de complicitate a lorla fraudă, mai ales ca atat la interogatoriu, cat si prin intampinarile formulate au avut o conduita constanta, sincera, ce nu poate echivala cu dovada vreunei complicității la vreo frauda, mai ales ca nu cunoasteau situatia invocata de reclamanta fata de nepotul ei decat atunci cand au ajuns la instanta in acesta cauza, astfel incat contractul incheiat nu mai putea fi desfiintat de instanta de apel pe simple presupuneri interpretative asa cum a facut instanta de apel.
Faptul ca s-au bucurat sa achizitioneze un apartament in acelasi . si au gasit aceasta oportunitate nu poate crea o situatie in defavoarea lor, avand in vedere ca ei au fost de buna credinta de la inceput, insa din momentul aflarii acestei cauze din discutiile purtate cu avocati au fost sfatuiti sa nu se mai mute in acest aparatament pana la solutionarea irevocabila, solutie cu care au fost de acord.
Toate aceste aspecte coroborate cu restul materialului probator administrat la dosar fac dovada deplină a lipsei vreunei complicității a recurentilor la frauda cu care debitorul a încheiat actul atacat, intenția lor reală fiind aceea de a dobândi un imobil în care să locuiască în mod efectiv, alaturi de parinti si nu de a ii sprijini pe intimații S. în menținerea stării de insolvabilitate.
Prin recursul declarat de recurenții-pârâți B. M., S. M. și S. I. s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ. si se dezvolta urmatoarele critici:
1. Referitor la primul motiv de apel vizând lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului atacat, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia. Astfel, tribunalul reține că acțiunea având ca obiect obligarea intimatului pârât S. I. la predarea sumei incasată în temeiul mandatului acordat de apelanta reclamantă și rezultată din obligația de a da socoteală a fost promovată la data de 05.01.2007, iar hotărârea a fost pronunțată la data de 14. 05. 2007. Se mai reține de către tribunal că actul a cărui revocare s-a solicitat, nr. 1383, a fost autentificat la data de 26.04.2007.
Cerintele ce ar trebui cumulativ indeplinite in cadrul unei actiuni revocatorii, determina ca reclamantul sa dovedească existenta unei creanțe certe, exigibile și anterioare actului pe care-l ataca.
Ori, in cauza dedusa judecatii atat instanta de fond, cat si instanta de apel a uitat sa aprecieze inscrisurile adminsitrate respectiv ca la momentul incheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1383/26.04.2007 s-a înstrăinat apartamentul către parâta, B. (fosta S.) M., cand inca reclamanta nu avea o hotarare definitiva si irevocabila, deci aceea creanta nu exista nu era certa lichida si exigibila la acel moment.
In plus, asa cum s-a sustinut si in primul dosar in care s-a pronuntat sentința nr. 717/14.05.2007, pronunțată de Tribunalul București, conform caruia paratul-debitor S. I. a fost obligat la plata către reclamanta a sumei de 333.200 euro, recurentul a considerat si considera ca nu a avut nci o datorie fata de reclamanta, intrucat i-a inmanat banii personal avand incredere in acesta si in plus acesta uita ca a existat un antecontract initial care s-a revocat, insa recurentul a fost nevoit in calitate de mandatar sa restituie suma de 100.000 Euro suma cu care a fost de acord reclamanta.
Se critica aprecierea instantei de apel ca, "deși formal, sentința civilă care constată creanța certă, lichidă și exigibilă invocată în prezenta cauză de apelanta reclamantă a fost pronunțată la un interval de aproximativ 20 de zile după încheierea contractului a cărui revocare se cere, în fapt, creanța pretinsă de reclamantă întrunește cerința de a fi anterioară nașterii dreptului său de creanță și aceasta întrucât, prin admiterea definitivă și irevocabilă a acțiunii de obligare a intimatului pârât de a da socoteală în puterea contractului de mandat, dreptul reclamantei s-a consolidat retroactiv", aratandu-se ca reclamanta nu avea o hotarare definitiva si irevocabila deci aceea creanta nu exista nu era certa lichida si exigibila la acel moment.
De aceea, sub aspectul conditiilor legale ce trebuie indeplinite pentru admiterea unei actiuni revocatorii, prin raportarea corecta a dispozitiilor legale incidente in cauza la imprejurarile de fapt deduse judecatii, acestea nu sunt indeplinite.
2. Recurentii invoca faptul ca instanta de apel nici macar nu a analizat motivul de apel referitor la caracterul contradictoriu al sentintei, astfel:
Judecatorul are obligatia de a demonstra in scris solutia data fiecarui capat de cerere, sa motiveze de ce a admis sustinerile uneia dintre parti si le-a respins pe ale celeilalte. Ceea ce am sustinut noi a fost ca initial instanta de judecata a apreciat ca sus mentionatele conditii trebuiesc indeplinite cumulativ, desi in considerente regasim o motivare contradictorie respectiv cand trebuie sa existe cerinta unei creante certe lichide si exigibile si nu se argumenteaza mai mult in schimb spre finalul considerentelor instanta revine uitand parca de motivarea initiala si apreciaza ca nu este necesar ca reclamantul creditor sa aiba un titlu executoriu ne detremina sa apreciem ca fundalul acestei inconsecvente ce face ca in realitate hotararea pronuntata se bazeaza pe considerente contradictorii cu argumentatii opuse astfel incat sa ne creeze o imposibilitate vadita de apreciere si analiza a acestora.
Ignorând acest motiv instanta de apel incerca sa inlature printr-o motivare generala care nu are nici o legatura cu cele invocate in mod exact indicand elemente ce tin de teorie refuzand a analiza cele invocate.
Aceste generalitati in realitate nu au raspuns la motivul invocat in apel astfel incat apreciem ca instanta de apel nu l-a analizat.
Asa zisa constatare simplista a instantei de apel ca ""prima instanta a oferit o motivare detaliata solutiei pronuntate" ne determina analizand considerentele hotararii apelate in care se indica ca "reclamanta avea o creanta anterioara incheierii actului atacat" fapt ce a determinat ca sa fie admis acest capat al actiunii, considerent ce il apreciem neintemeiat pentru urmatoarele argumente:
-Acest argument nu este real intrucat insasi actele depuse detremina ca acesta apreciere a instantei sa fie eronata desi chiar in cuprinsul hotararii la enumerarea inscrisurilor cat si in motivare instanta indica data cand a fost incheiat actul de vanzare cumparare anul 2007 si cand a ramas hotaraea definitiva si irevocabila respectiv anul 2008.
-Este adevarat ca la acest considerent instanta uita sa indice in mod evident de ce apreciaza ca reclamanta avea o creanta anterioara incheierii actului de vanzare cumparare desi inscrisurile reflecta o alta situatie.
3. F. de exprimarea generica a legii "actele viclene ale debitorului", fara o circumstantiere a acestora, apare ca intemeiata, teza potrivit cu care toate actele prin care o persoana isi diminueze patrimoniul, daca sunt frauduloase pentru creditor, pot fi atacate pe calea actiunii pauliene.
Conditiile privind actul implica un element material si unul moral -prejudiciul si frauda - ce trebuie dovedite, astfel ca in vreme ce elementul prejudiciu, ca element material, poate fi in mod facil dovedit, elementul frauda (elementul moral) este mai dificil de probat, si oricum imposibil prin mijloace de proba directe.
Ori in caza de fata cat si in cauza ce a avut ca obiect restituirea diferentei de pret in mod constant recurentul a sutinut ca i-a inmanat banii, mai mult chiar dupa un timp dupa ce ii inmanase banii fiicele acesteia (verisoarele recurentului) s-au plans ca reclamanta nu era de acord sa imparta cu ele suma de bani primita in urma vanzarii.
Reclamanta a uitat de restituirea sumei de 100.000 Euro celui cu care se incheiase initial un antecontract de vanzare cumparare care nu se mai finalizase.
De aceea recurentul a apreciat ca prin incheiere actului nu s-a gandit nicio clipa ca prin acesta rezultatul se va interpreta păgubitor față de reclamanta creditoare. Astfel, se poate aprecia ca nu putea si nu avea de ce sa pagubeasca pe reclamanta in masura in care el considera ca isi indeplinise mandatul fata de acesta si mai mult vanzarea aparatmentului se datora platii altor datorii dar si a ridicarii unei casa asa cum reiese din continutul conventiei depuse la dosarul cauzei toate aceste aspecte a crezut ca vor fi luate in considerare de catre instanta de fond.
4. O alta critica ce o aduce hotararii pronuntate de instanta de apel se refera la modul in care acesta a solutionat apelul promovat de reclamanta in sensul admiterii actiunii in integralitate inclusiv si a desfiintari celui de-al doilea contract de vanzare cumparare.
-din analiza materialul probator administrat la dosar sub aspectul indeplinirii cerinței complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat acesta conditie nu este indeplinita intrucat instanta de apel in mod eronat a apreciat neintemeiat ca pornind de la relatiile de buna vecinatate acesta ar determina si justifica si o complicitate Ia incheierea contractului.
- simpla relatie de vecinatate nu poate avea conotatiile indicate de instanta la gradul aproape superlativ, intrucat Ia momentul vanzarii partile au avut o intelegere, respectiv ca familia S. sa mai locuiasca o perioada de timp pana se vor muta la tara .
- scopul intimatilor N. pentru care au achizitionat imobilul întrucât au dorit să aiba o locuință a lor, deoarece locuiesc împreună cu părinții, situatie ce nu poate fi denaturata in sensul ca fie si-au schimbat poziția procesuală, fie ca s-au mutat în locuință, întrucât aveau unde locui, iar părinții nu ii dau afară din casă, ci acestea fiind simple speculatii fara a putea crea tabloul unei rele credinte din partea lor.
- mai mult faptul ca intimatii N. au fost de acord sa mai lase familia S. sa locuiasca in imobil o perioada de timp, ce a culminat cu existenta acestui litigiu fapt ce i-a determinat sa ia o decizie, aceea de a nu se mai muta pana la finalizarea acestui proces, ceea ce nu poate justifica o conduita de complicitate la fraudă, mai ales ca atat la interogatoriu, cat si prin intampinarile formulate au avut o conduita constanta, sincera, ce nu poate echivala cu dovada vreunei complicității la vreo frauda, astfel incat contractul incheiat nu mai putea fi desfiintat de instanta de apel pe simple presupuneri interpretative asa cum a facut instanta de apel.
Solutionand recursurile declarate, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Curtea va constata nul recursul declarat de recurenții-pârâți N. V. M. și N. M., constatând că acesta nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Se constată din analiza susținerilor din cuprinsul cererii de recurs că acesta vizează exclusiv modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și situația de fapt, nefăcându-se nicio susținere care să se constituie într-un motiv de nelegalitate a deciziei recurate. S-au invocat de catre recurenti in mod formal dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., dar argumentele propriu-zise dezvoltate nu vizeaza interpretarea gresita sau incalcarea vreunei dispozitii legale sau principiu de drept.
Or, recursul este reglementat ca o cale de atac pentru motive exclusiv de nelegalitate, care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, iar dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă, prin interpretarea coroborată a alin. 1 și 3, relevă faptul că în situația în care motivele nu pot fi încadrate în aceste dispoziții legale, sancțiunea incidentă este nulitatea recursului.
In ce priveste recursul declarat de recurenții-pârâți B. M., S. M. și S. I., Curtea il va respinge ca nefondat, in baza art. 312 C.pr.civ..
In ce priveste criticile referitoare la faptul ca instantele de fond „au uitat” sa aprecieze inscrisurile administrate si „in mod gresit nu au observat” ca la incheierea primului contract de vanzare cumparare reclamanta nu avea o hotarare definitiva si irevocabila, deci acea creanta nu exista, nu era certa si exigibila la acel moment, Curtea constata in primul rand ca instanta de apel (a carei hotarare este in discutie in recurs, iar nu a primei instante ) nu a omis catusi de putin acest element de fapt, lectura deciziei relevand ca a fost retinuta intocmai situatia de fapt a incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 1383/ 2007 anterior pronuntarii sentintei nr. 717/ 14.05.2007 (dar pe parcursul solutionarii acelui dosar ). Nu s-a comis asadar de la bun inceput vreo eroare de catre instantele de fond in retinerea acestui element de fapt, aprecierile recurentilor pe marginea acestei idei fiind contrafactuale si deci lipsite de suport.
Pe de alta parte, Curtea arata din nou recurentilor ca in recurs nu mai poate fi pusa in discutie modalitatea de apreciere a probatoriului sau situatia de fapt.
Oricum, faptul ca instanta de apel nu a dat acestui element de fapt relevanta pe care recurentii o doresc, este cu totul alta chestiune, iar asupra anterioritatii creantei reclamantei in raport de sentinta nr. 717/ 14.05.2007 se va dezvolta in cele ce urmeaza.
Curtea inlatura apararea recurentilor conform careia nu ar avea nicio datorie fata de intimata reclamanta, aceasta datorie fiind recunoscuta ca atare prin hotararea judecatoreasca irevocabila reprezentata de sentinta nr. 717/ 14.05.2007.
Asa cum foarte corect a aratat tribunalul, nu mai poate fi repusa in discutie in cauza prezenta existenta acestei datorii sau stingerea ei in vreunul din modurile prevazute de lege, asa cum tinde sa faca recurentul sustinand ca i-a inmanat de fapt banii reclamantei si ca a restituit 100.000 euro in temeiul unui antecontract, sentinta nr. 717/ 14.05.2007 bucurandu-se de autoritate de lucru judecat, cu atributul de incontestabilitate atasat. Desigur, recurentii puteau proba stingerea acestei datorii ulterioara acestei hotarari, dar nu au sustinut si nu au probat aceasta, ci au invocat elemente anterioare pronuntarii sentintei.
Curtea constata nefondate si criticile dezvoltate in contextul art. 304 pct. 7 C.pr.civ., instanta de apel analizand in mod corespunzator critica recurentilor referitoare la motivarea contradictorie a sentintei judecatoriei.
Tribunalul arata care sunt argumentele pentru care retine ca sentinta este motivata cu respectarea legii, iar daca recurentii, raportat la exigentele lor subiective, sunt nemultumiti de aceasta motivare, aceasta nu are decat semnificatia unei nemultumiri personale fata de solutia pronuntata de tribunal, irelevante din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ..
De fapt, recurentii argumenteaza acest motiv de recurs iarasi cu trimitere la probele administrate si la situatia de fapt-aspecte total irelevante in recurs, si sustin ca prima instanta ar fi fost contradictorie pentru ca initial ar fi apreciat ca la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare din aprilie 2007 nu fusese pronuntata sentinta nr. 717/ 14.05.2007, dar in final retine totusi ca reclamanta are o creanta anterioara acestei sentinte.
Aceste sustineri nu sunt de fapt deloc contradictorii, recurentii facand confuzie intre caracterul cert, lichid si exigibil al unei creante si consfintirea acestei creante printr-o hotarare judecatoreasca.
Instantele de fond au aratat- si au motivat in mod concret, ca atare- ca in sine creanta reclamantei exista, era certa, lichida si exigibila inca anterior sentintei nr. 717/ 14.05.2007, de indata ce in baza contractului de mandat s-a nascut obligatia paratului S. I. de a preda reclamantei sumele primite in exercitarea mandatului, si ca pronuntarea sentintei ulterior incheierii contractului de vanzare cumparare nu schimba deznodamantul actiunii pauliene, pentru ca aceasta sentinta este doar titlul executoriu al creantei, iar actiunea pauliana nu necesita existenta ca atare a unui titlu executoriu.
Curtea constata aceste considerente perfect legale, facute cu interpretarea corecta a art. 975 C.civ., aceasta actiune revocatorie avand drept conditie existenta unei creante certe, lichide si exigibile, iar nu existenta unui titlu executoriu.
Recurentii confunda aceste doua concepte juridice, insa ele sunt total diferite, creanta certa, lichida si exigibila reprezinta acea creanta a carei existenta este sigura si care este deteminata sau determinabila prin insusi actul de creanta, iar exigibilitatea vizeaza indeplinirea conditiei ca respectiva creanta sa fie scadenta.
Hotararea judecatoreasca reprezentata de sentinta nr. 717/ 14.05.2007 nu are caracter constitutiv de drepturi, nu a nascut ea insasi creanta in favoarea reclamantei, pentru a se face raportarea in cauza prezenta la data pronuntarii ei, asadar nu raportat la data pronuntarii ei se apreciaza nasterea creantei sau lichiditatea ei ( caci, repetam, aceasta sentinta nu a fost constitutiva de drepturi ), dupa cum nici macar exigibilitatea creantei nu se apreciaza raportat la data acestei hotarari.
Aceasta hotarare judecatoreasca are efect pur declarativ, al unor drepturi preexistente, ceea ce semnifica faptul ca obligatia sanctionata prin aceasta sentinta a fost preexistenta ei, nascuta din insusi contractul de mandat si, asa cum corect au motivat instantele de fond, a devenit exigibila inca la data primirii de catre paratul S. I. a pretului de vanzare in baza contractului de vanzare cumparare pe care l-a intermediat ca mandatar pentru reclamanta- 03.05.2006.
Pe de alta parte, existenta unui titlu executoriu nu este necesara pentru succesul unei actiuni pauliene, asa cum rezulta din analiza art. 975 C.civ..
In concluzie, nu se poate retine ca instantele de fond au facut o aplicare gresita a legii, in mod corect retinandu-se ca reclamanta a avut o creanta certa, lichida si exigibila anterioara contractului de vanzare cumparare nr. 1383/ 26.04.2007, fiind irelevant ca titlul executoriu pentru aceasta creanta - sentinta nr. 717/ 14.05.2007- a fost obtinut ulterior incheierii contractului.
In ce priveste sustinerile facute de recurenti la pct. 3 in cererea de recurs, astfel cum au fost redate mai sus, Curtea constata ca acestea vizeaza exclusiv situatia de fapt, deci nu pot face obiectul analizei in recurs, care este reglementat ca o cale de atac exclusiv pentru motive de nelegalitate.
La fel sunt si sustinerile facute de recurenti la pct. 4 in cererea de recurs, referitor la contractul de vanzare cumparare incheiat cu sotii N., toate acestea vizand situatia de fapt si modul de apreciere a probatoriului de catre instanta de apel, aspecte asadar total irelevante in recurs.
Pentru toate aceste motive, in baza art. 312 C.p.civ. va fi respins recursul declarat de recurenții-pârâți B. M., S. M. și S. I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenții-pârâți N. V. M. și N. M. împotriva deciziei civile nr. 28A/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. M. și cu recurenții-pârâți B. M., S. M. și S. I..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți B. M., S. M. și S. I., împotriva aceleiași deciziei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. C. F. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
11.10.2013
Jud. apel: E. M. O.
L. C. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2014/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 111/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
