Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 166/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 2351/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 166 A
Ședința publică de la 08.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât B. R. C. domiciliat în București, .. 1A, ..A, . împotriva Sentinței civile nr. 87/18.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. J. cu domiciliul ales la S.C.Av. Hahuis în C., ., ., având ca obiect, acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă G. J. personal și asistată de avocat Kamer T., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 10 dosar, lipsă fiind apelantul-pârât B. R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimatei-reclamante G. J. solicită anularea recursului având în vedere că acesta nu a fost timbrat și nici motivat.
Pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în ambele situații.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.10.2011 pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, reclamanta G. J., în contradictoriu cu pârâtul B. R. C., a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea care se va pronunța în cauză, să oblige pârâtul să achite suma de 120.000 euro, echivalent în lei la data introducerii cererii de chemare în judecată, 5013.143 lei, reprezentând debit neachitat, datorat în baza contractului de împrumut nr. 12 din data de 21.07.2011; dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2011 de Tribunalul București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 71/18.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București a fost instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâului, până la limita creanței de 120.000 euro.
Prin sentința civilă nr. 87/18.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G. J., în contradictoriu cu pârâtul B. R. C. și a obligat pârâtul la plata sumei de 120.000 euro, echivalent în lei la data plății și dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data plății efective, precum și la plata sumei de 11.205 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că la data de 21.07.2010 a fost încheiat contractul de împrumut nr. 12 în baza căruia reclamanta acorda pârâtului, cu titlu de împrumut, suma de 120.000 euro, cu condiția rambursării acesteia în două tranșe, respectiv suma de 60.000 euro, la data de 31.10.2010, iar suma de 60.000 euro, la data de 31.12.2010. Contractul a primit dată certă prin încheierea din data de 21.07.2010 a avocatului B. P..
Examinând întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că pârâtul nu contestă împrejurarea remiterii unei sume de bani de către reclamantă, însă a învederat că scopul acordării a constat în „demararea unei afaceri” de către părțile litigiului.
Art. 969 Cod civil, reglementează principiul obligativității convențiilor legal făcute.
În baza art. 1576 Cod civil, împrumutul este contractul prin care împrumutătorul, în speță reclamanta, dă împrumutatului o câtime de lucruri, o sumă de bani. Obligația principală a împrumutatului-pârât, consacrată normativ prin art. 1584 Cod civil, este de a restitui la scadență, aceleași lucruri pe care le-a primit. Fiind obligație de a da, care poartă asupra unei sume de bani poate fi executată în natură oricând.
Față de aceste precizări, instanța a constatat antrenată răspunderea contractuală a pârâtului, având în vedere întrunirea condițiilor cerute de lege. Astfel, reclamanta a făcut dovada prejudiciului creat în patrimoniul său prin remiterea sumei de bani către pârât. Fapta ilicită a pârâtului este dovedită, de asemenea prin nerestituirea împrumutului, deși această obligație și-a asumat-o prin semnarea angajamentului. De asemenea, instanța a reținut și vinovăția pârâtului, culpa sa constând în faptul că în cunoștință de cauză nu a restituit împrumutul, deși a încheiat contractul cu reclamanta.
Creanța creditorului îndeplinește condițiile prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă. Astfel, creanța este certă și lichidă, existența și întinderea ei reieșind din cuprinsul contractului. De asemenea, creanța reclamantei este exigibilă, potrivit dispozițiilor contractuale, remiterea împrumutului către reclamanta trebuind să se facă la data de 31.12.2010.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtului în sensul că suma de bani a fost dată cu scopul întreprinderii unor afaceri comune, întrucât din conținutul înscrisului depus la dosar la fila 9-10 rezultă cu certitudine natura juridică a plații – împrumut pe o perioadă determinată.
Referitor la apărările pârâtului din cuprinsul întâmpinării privitoare la măsura instituirii sechestrului asigurator, tribunalul a reamintit acestuia, prin intermediul apărătorului ales, efectul de putere de lucru judecat în care intra o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Așadar, ceea ce deja instanțele judecătorești au statuat pronunțând încheierea din data de 11.11.2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 71/18.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, nu mai poate face obiectul altor discuții.
Oricum, sancțiunea nerespectării cerinței prevăzute de art. 1180 alin. 1 cod civil este nulitatea relativă a înscrisului, ca instrumentum, valabilitatea obligației unilaterale nefiind afectată. Fiind nulitate relativă, este condiționată de probarea vătămării suferite, ceea ce în speță, pârâtul a omis să lămurească.
Pentru aceste considerente, tribunalul a reținut că operațiunea juridică transpusă în contractul de împrumut nr. 12/21.07.2010 este valabilă, creanța reclamantei este ajunsă la scadență, iar în sarcina pârâtului de a verifica toate condițiile pentru a fi atrasă răspunderea sa contractuală.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, față de prevederile art. 1088 Cod civil, tribunalul a reținut că sunt întrunite condițiile pentru admisibilitate, obligația având ca obiect o sumă de bani neexecutată la scadență. Prin urmare, a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 120.000 euro, echivalent în lei la data plății, începând cu data promovării acțiunii-18.10.2011 până la momentul plății efective.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâtul B. R. C., apel nemotivat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelantul-pârât a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4601 lei și a unui timbru judiciar de 5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 8 dosar, însă până la termenul din data de 08.05.2013, nu și-a îndeplinit această obligație legală.
În consecință, Curtea, văzând dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, conform cărora, taxele de timbru se plătesc anticipat, precum și dispozițiile art. 20 alin. 3 din aceeași lege, care prevăd că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, apelul formulat de apelantul-pârât B. R. C., domiciliat în București, .. 1A, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 87/18.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. J., cu domiciliul ales la S.C.Av. Hahuis în C., ., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. A. D. Y.
GREFIER,
F. J.
Red. MA
Tehnored. PS 4 ex.
31.05.2013
Jud. fond: C. L. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1770/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1892/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
