Legea 10/2001. Decizia nr. 1770/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1770/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 68171/3/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 1770 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 OCTOMBRIE 2013

CURTEA COMPUSĂ DIN :

PREȘEDINTE - F. C.

JUDECATOR - D.-L. M.

JUDECĂTOR - D.-F. G.

GREFIER - G.-C. A.

**********

Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți S. A. și S. C., împotriva sentinței civile nr. 2064/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. S. Național „S. Polivalentă” și M. București prin Primarul General și intimatul intervenient S. Ș..

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 15 octombrie 2013, consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 22 octombrie 2013.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 25.10.2011, contestatorii S. A. și S. C. a formulat, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General și C. S. N. „S. Polivalentă”, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, contestație împotriva Dispoziției nr._/29.08.2011 a Primarului General al Municipiului București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea Dispoziției atacate și emiterea unei noi dispoziții în sensul restituirii în natură a imobilului-teren în suprafață de 2500 mp (sau în suprafață care va rezulta din probele administrate) situat în București, Calea Văcărești nr.391 (fost 393, 409, 487), sectorul 4.

Prin sentința civilă nr.2064/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorii S. A. și S. C., în contradictoriu cu intimații M. București prin Primar General, și C. S. N. „S. Polivalentă; s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul S. Ș..

Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că reclamanții contestatori nu au făcut dovada dobândirii de către S. A. a dreptului de proprietate pretins prin notificare, cu privire la terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr._/1914, nici prin acte între vii nici pentru cauza de moarte, pe calea succesiunii de la N. I. și nici dovada preluării abuzive de la aceasta a imobilului teren, pentru a putea asupra prezumției de proprietate, instituită de Legea nr. 10/2001.

Reclamanții S. A. și S. C. au formulat cerere de recurs împotriva sentinței tribunalului criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și au invocat ca motive de recurs art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:

În mod greșit, fără să dispună administrarea probelor care să conducă la aflarea adevărului în cauză, constând în emiterea mai multor adrese, dar și efectuarea unei probe cu expertiză topografică în vederea identificării terenului în cauză, prima instanța a respins cererea ca neîntemeiată.

Precizează că în urma probelor administrate în dosarul nr._ pe rol la Curtea de Apel București - Secția a III -a civilă, care are ca obiect notificarea nr.114/11.02.2002 formulată de subsemnații-contestatori cu privire la terenul situat în Calea Văcărești nr.387, sector 4, a rezultat că atât terenul în suprafață de circa 2200 mp situat în Calea Văcărești nr.387 (în prezent 391) cât și terenul care face obiectul prezentei cauze, situat în Calea Văcărești nț.385, au fost dobândite de autorul nostru N. I. de la G. D. în baza Actului de vânzare autentificat sub nr._/06.06.1914.

Conform planurilor cadastrale la nivelul anului 1914 terenul din Calea Văcărești nr.385 făcea parte din întregul teren înstrăinat de G. D. și avea nr. poștal Calea Văcărești 409. Ulterior, în 1942 terenul care face obiectul notificării supusă controlului legalității în acest dosar se regăsește în planul cadastral sub nr._ și se situează la nr.393, fiind dezlipit de celălalt teren care este poziționat la nr.395, nr. cadastral_. În sfârșit, conform recentelor planuri cadastrale terenul în cauză este situat la nr.385 și are o suprafață de circa 376 mp.

Se arată, de asemenea suprafața de 450 mp din terenul situat în Calea

Văcărești nr.409 (ulterior 387)care a fost dobândit de N. I. în 1914, a fost constituită dotă în favoarea bunicii sale A. A. T. (S.) prin Actul dotal din 28.11.1932.

Mai mult, prin Procesul verbal de carte funciară nr._/03.06.1942 S. Ș. A. (S. A.) a dobândit de la N. I. ca "înzestrător suprafața de 1873 mp situată în Calea Văcărești nr.395, în procesul verbal fiind menționat și Actul dotal din 1932.

Or, fără ca în cauză să se administreze probele care să conducă la aflarea adevărului, în sensul transmiterii sau nu a terenului în suprafață de circa 376 mp, situat în ..385 (fost 393, 409) de la N. I. către S. A., Tribunalul București, în mod greșit a înțeles să respingă contestația.

De asemenea, în speță trebuia să se emită adresele cuvenite către intimata Primăria Municipiului București pentru a se stabili situația juridică a terenului în litigiu, dar și să se efectueze expertiza topografică pentru identificarea imobilului-teren revendicat.

În drept, art.299 și urm. Cod procedură civilă.

Examinând motivele de recurs în raport de art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Prin cerere precizatoare a contestației împotriva Dispoziției nr._/29.08.2011, au solicitat ca urmare a anulării deciziei atacate restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de circa 376 mp (sau în suprafață care va rezulta din probele administrate), situat în București, Calea Văcărești nr.385 (fost 393, 409), sector 4, teren dobândit de autorul comun N. I. în baza actului de vânzare cumpărare nr._/06.06.1914.

Curtea reține că într-adevăr, N. I. a avut în proprietate terenul obținut prin cumpărare de la G.D. în anul 1914 înregistrat sub nr_ /1914 dar și terenul deținut în baza titlului de proprietate nr 1638/1921 eliberat de ministerul Agriculturii în suprafață de 3625 mp. Mai reține că ulterior la decesul lui soției acestuia, Sukca Z., aceasta a lăsat prin testament autoarei reclamanților, mama acestora, S. A., terenul deținut în baza titlului de proprietate nr 1638/1921 eliberat de ministerul Agriculturii în suprafață de 3625 mp. Prin urmare reclamanții nu fac dovada că autoarea lor S. A. ,moștenitoare testamentară ar fi moștenit și terenul menționat în actului de vânzare cumpărare nr._/06.06.1914 și care face obiectul acțiunii precizate.

Spre deosebire de moștenirea legală, atunci când transmiterea patrimoniului succesoral se realizează în temeiul legii, la persoanele, în ordinea și în cotele strict determinate prin lege cunoscută și sub denumirea de moștenire ab intestat prin moștenirea testamentară patrimoniul succesoral se poate transmite pentru ceea ce s-a dispus prin testament . Deși cele două forme de moștenire nu se exclud reciproc, ci pot să coexiste trebuie făcută dovada existenței fiecărui tip de moștenire în parte.

Prin urmare reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitor a persoanei îndreptățite, în sensul art. 4 alin 2 din Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte ,Legea 10/2001 condiționează acordarea măsurilor reparatorii de dovada preluării de către stat a proprietății moștenite în mod abuziv.

Conform adresei ..181) terenul ce figurează în certificatului de moștenitor nr. 1100/1993 de pe urma defunctei S. A. nu a fost niciodată expropriat. Se mai menționează în adresa respectivă că ultimul imobil expropriat pe Calea Văcărești se află la nr. poștal 383.

Nefiind îndeplinite condițiile legale sus menționate în mod legal prima instanță a respins acțiunea reclamanților.

Cu privire la criticile privind neefectuarea probei cu expertiză tehnică care să identifice terenul din acțiune sau efectuarea unor adrese la autorități pentru a se stabili situația juridică a terenului în litigiu,se constată a fi nefondate. Instanța de fond a încuviințat în principiu efectuarea unei astfel de expertize tehnice condiționat de dovedirea calității de moștenitor asupra terenului în litigiu, sarcină ce incumbă reclamanților. Nefăcând asemenea dovezi, proba științifică de identificare a terenului a devenit inutilă, astfel că nu a mai fost administrată. Pe de altă parte există adresă privind situația juridică a terenului emisă de . căreia terenul în cauză nu a fost niciodată expropriat.

Recurenții nu pot invoca puterea lucrului judecat cu privire la situația juridică a terenului stabilită în alt dosar respectiv dosarul nr._ pe rol la Curtea de Apel București - Secția a III -a civilă.

Existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata în cadrul unui proces cu putere de lucru judecat atunci când se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, sa se discute același obiect si aceeași cauză . Or, demersul juridic inițiat într-un alt dosar cu un alt obiect ,până acum finalizat prin respingerea cererii reclamanților și printr-o hotărâre, care nu a rămas irevocabilă .reclamanții având dreptul la recurs, nu poate constitui în prezenta cauza putere de lucru judecat .

Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 c. pr. civ, Curtea a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți S. A. și S. C., împotriva sentinței civile nr. 2064/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. S. Național „S. Polivalentă” și M. București prin Primarul General și intimatul intervenient S. Ș..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. C. D. L. M. D. F. G.

GREFIER

G. – C. A.

RED.FC

Tehnored.MȘ/ 2 ex.

28.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 1770/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI