Legea 10/2001. Decizia nr. 1234/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1234/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 2830/3/2012
Dosar nr._
(1081/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1234
Ședința publică de la 2 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți S. M. și . SA, împotriva sentinței civile nr. 791 din 11.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI, PRIN P. G., S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și P. G..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Toia P., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante S. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 16.07.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. București, prin P. G., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă . SA, intimații-pârâți S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unor note de ședință formulate de intimatul-pârât S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data de 20.08.2013, precum și a unei cereri privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de intimata-pârâtă privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Apărătorul recurentei-reclamante învederează că prin motivele de recurs a criticat lipsa motivări hotărârii instanței de fond, inclusiv pe capătul de cerere formulat împotriva pârâtului S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă a invocat nemotivarea hotărârii pe toate capetele de cerere formulate în cauză.
Cu privire la cererea formulată de intimatul-pârât, apreciază că nu există interes pentru a se dispune introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, însă conform Legii nr.165/2013 noua instituție a preluat integral atribuțiile Comisiei Centrale fiind o subrogare legală prin efectul legii.
Reprezentantul intimatului-pârât apreciază că se impune introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor stabilită prin Legea nr.165/2013 care a preluat integral atribuțiile Comisiei Centrale, având în vedere că figurează în dispozitivul sentinței atacate fosta entitate.
Curtea, după deliberare, în baza dispozițiilor Legii nr.165/2013, va dispune introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor subrogată în drept de drepturile și obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și care are același sediu. Având în vedere că este vorba de o subrogare legală apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru citarea în cauză a acestei părți.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este nulă în raport de dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 din Codul de procedură civilă, având în vedere că nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat motivarea. Astfel, cum rezultă din sentința pronunțată s-a reluat întregul conținut al cererii de chemare în judecată fără a se face vreo prezentare sau analiză a situației de fapt. În aceste condiții, reclamanta a fost în imposibilitatea de a formula motive de recurs pe aspectele nefavorabile, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Depune la dosar practică judiciară.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a fost motivată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.01.2012 sub nr._ reclamanta S. M. a chemat în judecată pe:
- M. BUCUREȘTI prin P. G. și personal P. G. cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291- 293, sector 6;
- S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD), cu domiciliul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate la dosar, să fie pronunțată o hotărâre, prin care să fie soluționată pe fond, notificarea transmisă sub nr. 3929/03.10.2001, în sensul de a dispune măsuri reparatorii constând în restituirea în natura și sau echivalent la valoarea de piață a imobilului de la momentul soluționării pe baza standardelor internaționale de evaluare, pentru imobilul-teren în suprafață de 315 mp, ce a fost situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 268, sector 5.;să fie obligat M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr._, aferent notificării, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză; să fie obligat S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD) să înregistreze dosarul transmis de M. București; să fie obligat pârâtul M. BUCUREȘTI în solidar cu P., la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorită refuzului nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții, despăgubire care se va determina prin expertiză tehnică și care se compune din: a) prejudiciu efectiv reprezentat de lipsa de folosință a imobilului ce poate fi restituit în natură și/sau diferența între valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea nr. 3929/03.10.2001, respectiv 24.04.2009 și valoarea de piață actuală la momentul soluționării, pentru imobilele imposibil de restituit în natură; b) câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală aplicată la suma menționată la pct. a) calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la momentul transmiterii dosarului către CCSD; obligarea Municipiului București în solidar cu P. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Prin cererea formulată la data de 25.10.2012, reclamanții au învederat instanței că renunță la judecarea capătului de cerere privind plata despăgubirilor pentru prejudiciul material cauzat de refuzul nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții.
Prin sentința civilă nr. 791 din 11.04.2013, Tribunalul București Secția a III a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul M. București să emită dispoziție de acordare măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 184 mp preluat în anul 1952 și cota de ¼ din terenul în suprafață de 239 mp preluat în 1987, imposibil de restituit în natură.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului să înainteze dosarul la CCSD ca neîntemeiată iar pârâtul municipiul București a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.3 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001 și ale deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În privința calității procesuale a . SA, tribunalul a arătat că aceasta este dovedită prin contractul de cesiune cu nr.2813/2011.
S-a mai arătat că față de prevederile Legii nr.10/2001 și a normelor metodologice aprobate prin H.G. nr.250/2007 suprafața de 184 mp. a fost preluată în mod abuziv, iar imobilul rămas în proprietate după preluarea din 1952 a fost stăpânit de moștenitorii proprietari până la data preluării abuzive de către stat în baza Decretului nr.51/1987 când s-a preluat atât terenul în suprafață de 239 mp. cât și construcția în suprafață de 83,63 mp. instanța reținând că suprafața terenului este de 400 mp. astfel cum rezultă din procesul verbal nr._/1940 întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare.
Tribunalul a obligat pârâtul M. București prin P. G. să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, Calea 13 septembrie nr.268, sector 5 compus din teren în suprafață de 184 mp. preluat în 1952 și cota de ¼ din terenul în suprafață de 239 mp. preluat în anul 1987, imposibil de restituit în natură deoarece construcțiile au fost demolate, iar terenul este în prezent afectat de blocuri cu locuințe și alei de acces, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin recursul formulat împotriva acestei sentințe, reclamanții S. M. și S.C. R. G. Invest S.A au susținut că, hotărârea recurată este nulă ca și act procedural deoarece nu cuprinde motivarea în fapt și în drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat solicitările reclamanților, astfel cum prevede art. 261 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea acestei critici se arată că, deși cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, reclamanții nu cunosc considerentele care au determinat instanța să constate că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii pentru o suprafață mai mică de teren decât cea solicitată, respectiv, să respingă petitul privind obligarea Municipiului București la transmiterea dosarului administrativ către CCSD.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.312 și ale art.304 pct. 5 și 7 din Codul de procedură civilă.
Examinând cauza, prin prisma criticilor mai sus menționate cât și din oficiu, sub toate aspectele, în contextul reglementării prevăzute de art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru considerentele următoare:
Așa cum s-a statuat în mod consecvent în doctrină și în practica judiciară, motivarea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, nu se circumscrie exigențelor art.261 pct.5 din codul de procedură civilă cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar; motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, așa cum în mod corect arată recurenții, prin petitul formulat de aceștia au solicitat recunoașterea dreptului lor la despăgubire pentru o suprafață de 315 mp teren din imobilul ce a fost preluat abuziv în anul 1952.
Astfel cum rezultă și din considerentele reluate în cele ce preced, deși acțiunea a fost admisă în parte, instanța de control judiciar nu are posibilitatea de a verifica această soluție sau de a rejudeca litigiul întrucât nu are la dispoziție argumentele pentru care instanța de fond a analizat dreptul recurenților doar pentru o suprafață mai mică decât cea solicitată și nici nu a argumentat soluția privind respingerea capătului de cerere care privește obligarea pârâtului să înainteze dosarul la CCSD.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul de față și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții – reclamanți S. M. și . SA, împotriva sentinței civile nr.791 din 11.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA CHIRICENU
Red. D.M.
Tehnored. C.S./DM
Ex.2/25.09.2013
T.B.Secția a III-a Civilă – T.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 733/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 123/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
