Evacuare. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„evacuare” .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: intimata reclamantă Asociația de Proprietari . apărător, avocat B. B., lipsind recurentul pârât Ț. M. și intimații pârâți Ț. A., Ț. C., Ț. C. și Ț. P..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Intimata reclamantă Asociația de Proprietari . apărător, arată că, deși a făcut demersuri, nu poate să depună la dosar, conform dispozițiilor instanței de la termenul anterior, relații privind situația juridică a spațiului ocupat de recurentul-pârât și familia sa, respectiv cum figurează acesta impozitat la Administrația Financiară și relații privind istoricul de rol fiscal al imobilului; că apartamentul este ocupat de recurentul pârât Ț. M.; că acesta nu este un spațiu identificat în mod distinct, ci sunt cote părți din spațiul comun deținut de toți proprietarii din ., având în vedere că recurentul pârât Ț. M. nu a făcut nici un demers în recurs pentru administrarea probelor în susținerea acestuia, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Intimata reclamantă Asociația de Proprietari . apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 08.11.2010 sub nr._, Asociația de Proprietari . a chemat în judecată pe pârâții Ț. M., Ț. M., Ț. C., Ț. A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună evacuarea acestora din subsolul imobilului situat în București, ., sector 2.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că subsolul blocului a fost ocupat abuziv de pârâți, care consumă apă, lumină, căldură, fără a achita utilitățile consumate. Situația s-a înrăutățit când pârâții au început să modifice subsolul blocului, având în vedere că blocul se află în categoria clădirilor cu grad de risc seismic Risc 0.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 114/1996, art. 112-114 C.pr.civ., Legea nr. 230/2007, H.G. nr. 1588/2007, Legea nr. 230/2007.

Pârâții nu au formulat în termen legal întâmpinare la cererea de chemare în judecată, dar s-a prezentat pârâtul Ț. M. și a solicitat în apărare proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 7608/01.06.2011, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . pârâților Ț. M., Ț. P., Ț. C., Ț. A. și Ț. C., a dispus evacuarea pârâților din subsolul imobilului situat în București, ., sector 2, pentru lipsă titlu și a obligat pârâtul la plata sumei de 510,30 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 04.12.2000 reclamanta Asociația de proprietari din ., sectorul 2 a hotărât să permită pârâtului Ț. M. să locuiască împreună cu familia temporar în două camere cu acces duș și Wc în subsolul blocului din ., sector 2. Aceste facilități (spațiu locativ, căldură și lumină) i-au fost acordate pârâtului Ț. M., în considerarea obligațiilor acestuia legate de asigurarea ordinii și curățeniei, de reparații și de supravegherea bunului mers al instalațiilor, focurile în uzina termică pentru apă caldă și căldură precum și hidroforul.

Înscrisul depus de pârâtul Ț. M. nu atestă încheierea unui contract de închiriere între reclamantă și pârâți sau a unui alt contract care să dea naștere în patrimoniul pârâtului a unui drept locativ, ci reprezintă manifestarea unilaterală de voință a reclamantei în sensul de a tolera ocuparea temporară a spațiului menționat de către pârât și familia sa.

În drept, instanța a avut în vedere dispozițiile art.480 C.civ. care prevăd că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Pârâții împiedică exercitarea cumulativă a atributelor dreptului reclamantei de proprietate asupra subsolului prin refuzul de a elibera acest imobil, pe care îl ocupă fără drept.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Ț. M., Ț. P., Ț. C., Ț. A. și Ț. C., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 13.02.2012, solicitând admiterea apelului și că se constate că exista putere de lucru judecat având ca obiect evacuarea intre aceleași parti.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 si urm. C.proc.civ.

Prin decizia civilă nr. 988 A din 06.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-pârâți Ț. M., Ț. P., Ț. C., Ț. A. și Ț. C., împotriva sentinței civile nr. 7608/01.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de Proprietari . sediul în București, ., sectorul 2.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În cursul anului 2000, reclamanta Asociația de proprietari din ., sectorul 2, a permis pârâtului Ț. M. să locuiască împreună cu familia sa, compusă din soție și copii, în subsolul blocului din ., sector 2, cu posibilitatea de a folosi două încăperi cu destinația de camere de locuit și spații cu destinația de grupuri sanitare, urmând ca pârâtul să îndeplinească ocupația de fochist al imobilului.

În anii ulteriori, asociația a permis continuarea ocupării spațiului, eliberând adeverințe care atestă că familia Ț. locuiește la subsolul blocului pentru perioade limitate de timp.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 08.11.2010, proprietarul spațului a solicitat pe calea ordonanței președințiale evacuarea familiei Ț..

Cererea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4843/11.04.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2024R/05.07.2011 a Tribunalului București - Secția a III a Civilă, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art. 581 Cod procedură civilă pentru a dispune evacuarea pe calea ordonanței președințiale.

Fără îndoială calitatea de proprietar impune asigurarea exercitării tuturor prerogativelor prevăzute de art. 480 C.civil și art. l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, printre care și aceea de a intra efectiv in posesia imobilului - corpus, când este recunoscut ca posesor - animus.

În actualul context legislativ, evacuarea este reglementată ca o sancțiune civilă aplicabilă raporturilor de locațiune sau ocupării prin delict sau ca tolerat a unui imobil.

În speță, apelanții pârați nu au beneficiat de un titlu care sa le permită folosința locuinței după promovarea cererii în evacuare, declanșarea litigiului constituind motivul punerii în întârziere al acestora pentru eliberarea spațiului.

Înscrisurile prezentate de pârât Ț. M., cum în mod judicios a reținut instanța de fond nu atestă încheierea unui contract de închiriere între reclamantă și pârâți sau a unui alt contract care să dea naștere în patrimoniul pârâtului a unui drept locativ, ci reprezintă manifestarea unilaterală de voință a reclamantei în sensul de a tolera ocuparea temporară a spațiului menționat de către pârât și familia sa, astfel ca soluția instanței de fond de evacuare apare ca fiind legala si temeinica, urmând a fi menținută.

Verificând susținerile referitoare la existența puterii de lucru judecat în cauză, s-a constatat că acestea sunt nefondate, în condițiile în care litigiul anterior fusese promovat pe cale procedurii sumare a ordonanței președințiale înscrisă în art. 581 Cod procedură civilă, soluția dată în această procedură fiind fără efecte în procesul de soluționare a fondului raporturilor dintre părți.

Față de aceste considerente, în temeiul art. Cod procedură civilă, s-a respins apelul declarat cu consecința păstrării sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ț. M., arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece o altă cerere de evacuare a fost respinsă irevocabil prin sentința civilă nr. 4843/11.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, existând deci autoritate de lucru judecat.

Mai susține recurentul că în motivarea cererii, reclamanta a arătat o sumedenie de neadevăruri, iar martorul asociației locuiește de foarte puțin timp în acest . închiriată la o terță persoană. Președintele, vicepreședintele sau cenzorii nu au avut curajul să susțină motivele susținute de avocatul reclamantei.

Din probele administrate, rezultă că recurentul are gratuitate la utilități, atâta timp cât este mecanicul blocului, iar în ultima perioadă, sumele datorate au fost dublate sau chiar triplate. Spațiul în litigiu aparține de fapt ICRAL Apolodor și este, prin construcție, o garsonieră pentru mecanicul blocului și nu un spațiu comun al proprietarilor.

Mai arată recurentul că acest spațiu este locuință de serviciu și poate fi cumpărat.

Examinând criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 4843/11.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, având în vedere că această sentință a soluționat o cerere de ordonanță președințială în care s-a reținut că nu este îndeplinită cerința neprejudecării fondului.

Prezenta cauză este o cerere de evacuare pe dreptul comun, în care instanța a avut de stabilit existența sau inexistența drepturilor locative ale pârâților, aspecte care nu au mai fost discutate în vreun proces anterior.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că între recurentul pârât Ț. M. și Asociația de Proprietari din ., a intervenit o convenție prin care recurentului i s-a permis să locuiască în spațiul de la subsolul blocului, în schimbul efectuării unor servicii Asociației de proprietari.

Acest înscris nu are valoarea unui contract de închiriere sau a unui alt contract care să confere recurentului pârât vreun drept locativ propriu, ci reprezintă o manifestare unilaterală de voință a reclamantei, în sensul tolerării recurentului în acest spațiu cu titlu temporar.

Ca atare, simpla ocupare a spațiului cu acordul proprietarului pentru o perioadă limitată de timp, nu dă dreptul pârâtului de a se opune solicitării proprietarului spațiului de a înceta folosirea.

Susținerile recurentului privind împrejurarea că spațiul respectiv, ar fi proprietate de stat, și s-ar afla în administrarea ICRAL-ului sunt lipsite de suport probator, și nu pot fi luate în considerare.

În raport de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât Ț. M. împotriva deciziei civile nr. 988 A din 06.11. 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari . intimații - pârâți Ț. A., Ț. C., Ț. C. și Ț. P..

Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.05.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. P. D. M. Y. R. P.

GREFIER

G.-C. A.

Red. D.M.Y.

Tehnored. TI./GC 2 ex.

25.06.2013

Jud. apel: M. L. R.

A. C.