Legea 10/2001. Decizia nr. 123/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 17202/3/2009
Dosar nr._
(1719/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.123 A
Ședința publică de la 25.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - C. I.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul contestator R. A., împotriva sentinței civile nr. 363 din 15.03.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimatul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 18 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 25 aprilie și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2009, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._, reclamantul R. A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr._/26.03.2009 emisa de Primarul General al Municipiului București prin care s-a respins notificarea înregistrată sub nr.1141/ 06.08.2001, formulată de către R. A. și R. E., în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafața de 470 m.p. situat în București, Șoseaua Gării C. F.N., sectorul 3.
Reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr._/26.03.2009 emisa de Primarul General al Municipiului București și obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 470 mp situat în București, Șoseaua Gării C. F.N., sectorul 3.
In subsidiar, a solicitat ca, în condițiile în care situația juridica a terenului face imposibilă restituirea în natura a acestuia, să se dispună anularea dispoziției nr._/26.03.2009 emisa de Primarul General al Municipiului București și obligarea acestuia la restituirea în echivalent a imobilului format din teren în suprafața de 470 m.p. situat în București, Șoseaua Gării C. F.N., sectorul 3.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, împreuna cu autoarea sa, R. E., a formulat notificarea nr.1141/06.08.2001 înaintată Primăriei Municipiului București prin executor judecătoresc conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului teren viran în suprafața de 470 m.p., situat în București, ..N., sectorul 3, sau acordarea de despăgubiri bănești sau prin echivalent Ia valoarea estimata de 45.000 rol (_ ron aproximativ 15.000 U.S.D. la data notificării), teren cumpărat de către autorul său R. V. și soț predecedat al lui R. E., de la Banca Agricola M. Bravul.
A arătat că a depus la dosarul înaintat spre soluționare Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din Primăria Municipiului București, acte doveditoare ale calității lui și ale lui R. E., respectiv acte de stare civila: copie B.I. ..H. nr._ emis pe numele R. E., copie C.I. . nr._ emis pe numele R. A., certificat deces R. V. . nr._ emis de Primăria sector 4 București la 16.04.1999, împreuna cu Minuta nr. 105/11 sept. 1958. Ulterior, a completat dosarul cu acte doveditoare ale identificării imobilului ce face obiectul notificării.
A arătat că, din actele atașate la dosar, respectiv adeverințe emise de Sfatul Popular al Capitalei - Direcția Generala de Construcții Montaj S.P.C.-D.G.C.M., rezulta fără echivoc faptul ca în anii 1960-1961 terenul era ocupat de cariera de nisip a Întreprinderii de Prefabricate și Agregate a Sfatului Popular al Capitalei.
De asemenea, conform adresei nr. 139.143/419G/1961 emisa la 19 dec. 1961 de Sfatul Popular al Capitalei - Direcția Generala de Construcții Montaj S.P.C.-D.G.C.M., pentru toate terenurile ocupate de cariera s-a întocmit și înaintat la Secretariatul General al Consiliului de Miniștri, documentația necesara emiterii decretului de expropriere, iar conform adresei nr. 113.024/27/XII/1961 emisa de Sfatul Popular al Capitalei - Direcția Generala de Construcții Montaj S.P.C.- D.G.C.M., terenul ce face obiectul notificării era, la data eliberării adeverinței, ocupat de mai mulți ani de Cariera C., fiind preluat de la Ministerul Construcțiilor și a fost încadrat în prevederile art. 3 din Decretul nr. 218/1960.
De altfel, chiar din declarația pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor din data de 10. IX. 1958 rezulta ca R. V. era impozitat pentru suprafața de 470 mp reprezentând suprafața de teren pe care era amplasata „calea ferata construita pentru cariera de nisip a Trustului de Construcții al Sfatului Popular al Capitalei”.
A arătat și că, așa cum rezulta din actele depuse la dosar, chiar Sfatul Popular al Capitalei a ocupat și administrat imobilul teren viran în suprafața de 470 m.p., situat în București, ..N., sectorul 3, cumpărat de către autorul său R. V. și soț predecedat al lui R. E., de la Banca Agricola M. Bravul.
A susținut reclamantul că situația juridica a imobilului este clara și dovedita, astfel încât dispoziția nr._/26.03.2009 emisa de Primarul General al Municipiului București, pe considerentele ca nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 22 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 (în sensul ca bunul imobil nu este identificat), ca fiind data cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Totodată, a arătat că, urmare a decesului autoarei sale R. E., conform certificatului de deces . nr._ emis de Primăria sector 4 București la 10.12.2007, R. A. este unicul moștenitor al acesteia și înțelege sa preia toate atribuțiile derivând din aceasta calitate, inclusiv drepturile și obligațiile legale rezultând din speța de față, urmând să depună în acest sens, în fața instanței de judecata, certificatul de deces și certificatele de moștenitor, în dovedirea calității menționate anterior.
În drept, contestația a fost întemeiază pe dispozițiile art. 82 coroborat cu art.112 și urm. C.pr.civ,, Legea nr.10/2001 rep. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, HG nr. 250/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic ai unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, alte acte normative incidente în prezenta cauza.
La termenul din 25.05.2009 a fost încuviințată proba cu acte, prorogând discutarea probei având ca obiect efectuarea unei expertize tehnice, expertiză respinsă ulterior prin încheierea din 16.11.2009.
Prin sentința civilă nr.363/15.03.2010, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat anularea deciziei nr._/26.03.2009 emisă de Primarul General al Municipiului București și obligarea acestuia la restituirea în natura a imobilului format din teren în suprafața de 470 mp situat în București, Șoseaua Gării C., fără număr, sectorul 3.
Reclamantul a invocat în susținerea contestației faptul că autorii săi au dobândit imobilul din litigiu în anul 1947, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/08.08.1947 de Judecătoria Ilfov de la Banca Populară, compus din teren în suprafață de 474 m.p.
Prin dispoziția nr._/26.03.2009 emisa de Primarul General al Municipiului București a fost respinsă notificarea înregistrata sub nr.1141/06.08.2001 formulata în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 de contestator și R. E. (autoarea sa în prezent decedată), cu motivarea că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 22 alin. 2 din Legea nr.10/2001, bunul solicitat nefiind identificat.
Potrivit art.22 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, notificarea va cuprinde printre altele, elementele de identificare ale bunului imobil solicitat, iar în conformitate cu art.23, actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
În conformitate cu HG nr.250/07.03.2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive, proces verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective.
Or, din actul de vânzare cumpărare depus la dosar nu rezultă identitatea terenului, fiind vorba de un teren viran situat la adresa din Șoseaua C., însă fără număr, nefiind efectuată intabularea, nefiind depus nici extras de carte funciară.
Este adevărat că din adeverința emisă de Sfatul Popular al Capitalei - Direcția Generala de Construcții Montaj S.P.C.-D.G.C.M., rezulta faptul ca în anul 1961 toate terenurile din zona Cariera C. erau ocupate de Întreprinderea de Prefabricate și Agregate a Sfatului Popular al Capitalei. Însă este vorba de fosta parcelare a Băncii M. B., nerezultând din nici un act că terenul din litigiu este unul și același cu cel care a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, deși în actul autentic de vânzare cumpărare se arată că . se face în momentul autentificării acestuia, autorii reclamantului nu au avut niciun moment posesia terenului, aspect ce rezultă din declarația tatălui reclamantului, respectiv R. V.. Chiar dacă în adresa nr. 139.143/419G/1961 emisă la 19 dec. 1961 de Sfatul Popular al Capitalei - Direcția Generala de Construcții Montaj S.P.C.-D.G.C.M., se menționează că pentru toate terenurile ocupate de cariera s-a întocmit și înaintat Secretariatului General al Consiliului de Miniștri, documentația necesară emiterii decretului de expropriere, nu s-a făcut dovada că persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este autorul reclamantului pentru ca în conformitate cu art. 24 din Legea nr.10/2001 să se poată presupune că deține imobilul sub nume de proprietar.
De altfel, așa cum rezultă din adresa de la fila 64 dosar, reclamantul a figurat o perioadă de 4 ani, respectiv 1958-1962 pe rolul fiscal al imobilului de la adresa invocată în acțiune fără ca la dosarul fiscal să existe acte de proprietate, astfel încât instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada preluării terenului de la acesta.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că față de actele depuse de contestator în susținerea contestației sale, decizia nr._/26.03.2009 emisă de Primarul General al Municipiului București este una legală, astfel încât se impune respingerea contestației ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul R. A., solicitând modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea contestației astfel cum a fost formulată în sensul anulării dispoziției nr._/26.03.2009 emisă de Primarul General al Municipiului București și obligarea intimatei M. București să îi restituie în natura imobilul situat în București, . 3 în suprafața de 470 mp, iar în subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, a solicitat acordarea de despăgubiri bănești sau prin echivalent la valoarea de circulație a imobilului.
Apelantul a susținut că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4710/1947 de Tribunalul Ilfov, precum și din actele depuse la dosar, terenul în suprafața de 470 mp este situat în . 3 (în fostul Raion 23 August fosta parcelare M. B.).
În ceea ce privește acest contract de vânzare-cumpărare, apelantul a arătat că este îndeplinită condiția ca lucrul vândut să fie determinat sau determinabil, suprafața fiind de 470 mp, iar vecinătățile clar stabilite prin contract, aceste elemente dând posibilitatea identificării imobilului.
Atribuirea unui numărului poștal pentru imobilului în cauză ar fi permis identificarea fără o expertiză, însă elementele din contractul de vânzare-cumpărare fac ca terenul să fie determinabil în cadrul unei expertize tehnice.
În raport de prevederile art.11 din Legea nr. 7/1996privind cadastru si publicitate imobiliară, identificarea amplasamentelor imobilelor se face pe baza actelor de proprietate sau, în lipsa acestora, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar, astfel că neatribuirea numărului poștal pentru imobilul din . poate conduce la imposibilitatea identificării terenului.
In mod nelegal instanța de fond a respins cererea reclamantului de încuviințare a probei cu expertiză tehnică în condițiile în care numai o astfel de expertiză ar fi putut identifica imobilul ce face obiectul notificării sale.
Având în vedere cele menționate, în temeiul art.292 C.proc.civ. apelantul reclamant a solicitat instanței încuviințarea probei cu expertiză tehnică specialitatea cadastru având ca obiective: identificarea amplasamentului suprafeței de 470 mp; stabilirea vecinătăților, stabilirea valorii de circulație a terenului. De asemenea, a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu un martor și înscrisuri.
La termenul de judecată din 13.01.2011, Curtea a încuviințat apelantului proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu obiectivele solicitate prin cererea de apel. Pentru efectuarea acestei expertize a fost desemnat, expertul tehnic judiciar ing.V.V.. Față de precizarea acestuia în răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză depus la dosar în sensul că „În ceea ce privește stabilirea coordonatelor punctelor de colț… trebuie să se apeleze la un expert topo”, instanța a dispus desemnarea unui alt expert în specialitatea topografie și anume Verigă C., expertul inițial desemnat urmând a răspunde doar la obiectivele privind evaluarea imobilului.
Curtea, analizând criticile formulate, prin raportare la art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
În esență, Curtea reține că reclamantul a solicitat anularea deciziei nr._/26.03.2009 emisă de Primarul General al Municipiului București prin care a fost respinsă notificarea înregistrata sub nr.1141/06.08.2001 formulata în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 de reclamant și R. E. (autoarea sa, în prezent decedată), cu motivarea că notificarea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 22 alin. 2 din Legea nr.10/2001, bunul solicitat nefiind identificat.
În susținerea contestației, Curtea constată că reclamantul a depus la dosarul cauzei actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/08.08.1947 de Judecătoria Ilfov – Secția notariat, prin care autorii acestuia, R. E. și R. V., au cumpărat un teren loc de casă în suprafață de 474 mp., situat în Comuna Principele N., .. Într-adevăr, în contractul de vânzare cumpărare nu se menționează numărul poștal al imobilului achiziționat însă actul de vânzare cumpărare prevede vecinătățile pe cele patru puncte cardinale, respectiv la N – Stradă, pe 12,29 ml, la S – proprietatea N. pe 12,29 ml., la E – proprietatea E. P. pe 35,50 ml, iar la V – proprietatea F. P. pe 34,75 ml..
Așa cum a susținut și apelantul, în referire la acest contract de vânzare-cumpărare, este îndeplinită condiția ca lucrul vândut să fie determinat sau determinabil, suprafața fiind determinată în conținutul contractului, iar vecinătățile sunt clar stabilite prin contract, aceste elemente dând posibilitatea identificării imobilului.
Într-adevăr, atribuirea unui numărului poștal pentru imobilului în cauză ar fi permis identificarea fără o expertiză, însă în lipsa acestui număr poștal elementele din contractul de vânzare-cumpărare fac ca terenul să fie determinabil în cadrul unei expertize tehnice.
Chiar dacă autorii reclamantului nu au avut niciun moment posesia terenului, aspect ce rezultă din declarația tatălui reclamantului, respectiv R. V. (aflată la fila 47 dosar fond) nu poate fi pusă la îndoială transmiterea proprietății către autorii reclamantului, în raport de conținutul actului autentic de vânzare cumpărare, care atestă transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului notificat.
Mai mult, la dosar s-a depus adresa nr. 139.143/419G/1961 emisă la 19 dec. 1961 de Sfatul Popular al Capitalei - Direcția Generala de Construcții Montaj S.P.C.-D.G.C.M., în care autorului reclamantului îi este recunoscută calitatea de proprietar pentru imobilul indicat în contractul de vânzare cumpărare, menționându-se, totodată, în această adresă că pentru toate terenurile ocupate de Întreprinderea de Prefabricate și Agregate a Sfatului Popular al Capitalei, pentru Cariera C., cum este și terenul proprietatea autorilor reclamantului, s-a întocmit și înaintat Secretariatului General al Consiliului de Miniștri, documentația necesară emiterii decretului de expropriere.
Așa cum rezultă din adresa de la fila 49 dosar fond, emisă de Consiliul Local sector 3 – Direcția de Impozite și Taxe Locale, reclamantul a figurat o perioadă de 4 ani, respectiv 1958-1962, pe rolul fiscal al imobilului de la adresa invocată în acțiune, ceea ce confirmă manifestarea autorilor reclamantului de proprietari asupra imobilului notificat.
Curtea a încuviințat la cererea apelantului proba cu expertiză topometrică, apreciind că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art. 167 raportat la art. 201 și următoarele Cod procedură civilă și a respins această probă de vreme ce actul de vânzare cumpărare cuprinde vecinătățile terenului și suprafața acestuia.
Găsind fondată solicitarea apelantului de efectuare a unei expertize topografice, a încuviințat acestuia proba solicitată în apel, pentru identificarea terenului menționat în actul de vânzare cumpărare exhibat de reclamant, dar și o expertiză evaluatorie pentru situația prevăzută în capătul subsidiar al contestației, în raport de criticile din apel.
La data de 17.04.2013, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul topo ing.Verigă C., în care s-a menționat că terenul la care face referire contractul de vânzare-cumpărare nr._/08.08.1947 - prin care autorii apelantului, R. V. și E., au cumpărat imobil teren loc de casă în suprafață de 474 m.p. situat în comuna Principele N., ., de la Banca Populară „Izvorul Economiei P.” – este în suprafață de 474 mp., fiind situat în incinta Bazei Sportive Aversa, sector 3, afându-se în continuarea Intrării Vișeul de Sus, vecinătățile terenului, potrivit planurilor și schițelor puse la dispoziție de părți, fiind: - la Nord – pe o latură de 12,29 m – alee, actual în incinta Bazei Sportive Aversa, sector 3, București; - la Sud – pe o latură de 12,29 m – Baza Sportivă Aversa – terenul de sport de antrenament, fosta proprietate N.; - la Vest – pe o latură de 34,75 m – Baza Sportivă Aversa – terenul de sport de antrenament, fostă proprietate F. P.; - la Est – pe o latură de 34,50 m – Baza Sportivă Aversa, sector 3, București, terenul de sport de antrenament – fostă proprietate E. P..
De asemenea, expertul topo a concluzionat că terenul în litigiu nu este afectat de construcții sau utilități publice pe amplasamentul reconstituit.
Curtea urmează a avea în vedere dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, reținând că reclamantul a depus la dosarul cauzei actele doveditoare ale dreptului de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare sus-enunțat - precum și dispozițiile art.4 din același act normativ, reclamantul atașând la dosar actele ce atestă calitatea acestuia de moștenitor, respectiv certificatul de moștenitor nr.23/2008 de pe urma defunctului R. V. și certificatul de moștenitor nr. 24/2008 de pe urma defunctei R. E., ambele eliberate de același BNPS C. Ș. Seuca și C. G. N..
Într-adevăr, așa cum a reținut și prima instanță, la dosar nu s-a depus niciun act normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive a imobilului din proprietatea autorilor reclamantului, însă o atare condiție nu este esențială, în spiritul Legii nr. 10/2001 pentru a se putea concluziona asupra incidenței acestui act normativ în cauză, câtă vreme pot face obiect al actului special de reparație și imobilele preluate în fapt într-un mod abuziv de stat.
Mai mult, chiar pârâtul a negat calitatea sa de unitate deținătoare pentru imobilul în litigiu, susținând lipsa titlului său asupra imobilului revendicat.
Or, Curtea urmează a avea în vedere chiar adresa nr. 1269/18.02.2009 emisă de o autoritate a statului, respectiv Consiliul Local al sectorului 3 – Direcția de Impozite și Taxe Locale în cuprinsul căreia se menționează că în anul 1962 rolul fiscal al terenului din . număr, sector 3 a fost închis în baza adresei Secțiunii Financiare a SPC Serviciul ITP, înregistrată sub nr._/30.04.1962, din care reiese că terenul este afectat unor lucrări de utilitate publică.
Mai mult, potrivit adresei nr._/_/26.09.2012, emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidență Domeniu Public și privat, terenul evidențiat pe planurile topografice scara 1:500 și 1:2000, reprezintă secțiune din imobilul înscris în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986, cu adresa . nr.503, cu următoarele date: este proprietate de stat, categoria de folosință „teren sport”, cu posesor de parcelă la data întocmirii evidențelor Int.Pompe București. Societatea Comercială „Aversa” a depus documentația pentru obținerea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform prevederilor H.G.R. nr.834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, pentru amplasamentul înscris în evidențele cadastrale, mai sus menționate, însă documentația nu a fost avizată de către fosta Direcție Generală de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, datorită lipsei actului normativ în baza căruia deținea amplasamentul.
Toate aceste relații conduc la concluzia că terenul face obiectul Legii nr.10/2001, fiind preluat abuziv în sensul art. 2 lit. f din acest act normativ - în lipsa unor date certe în sensul publicării actului normativ sau de autoritate de preluare a imobilului - iar unitatea deținătoare nu este nimeni alta decât M. București.
Curtea constată că pârâtul a făcut o asemenea susținere în sensul că nu este unitate deținătoare fără însă a produce dovezi în susținerea afirmației sale, așa cum avea obligația în temeiul art. 1169 Cod civil.
Mai mult, potrivit art.28 alin.2 din Legea nr.10/2001: „În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia”.
Or, fiind învestită cu soluționarea notificării, Primăria Municipiului București a soluționat această cerere în sensul respingerii cu motivarea că terenul nu poate fi identificat. În condițiile în care ar fi apreciat că nu este unitate deținătoare, potrivit textului legal sus enunțat, ar fi trebuit să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia, Curtea constată că Primăria Municipiului București nu a procedat astfel în faza administrativă și nici în faza judiciară, nu a fost în măsură să indice o altă persoană juridică care ar fi în aprecierea sa unitatea deținătoare.
Potrivit art. 1 din Legea nr.10/2001: „(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
În același sens, în reglementarea guvernamentală cuprinsă în Hotărârea nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în capitolul 1, intitulat „Principiile de soluționare a notificărilor”, se prevede că: „1. În procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, instituțiile și persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea următoarelor principii și proceduri necesare aplicării corecte și unitare a legii: a) prevalența restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 din lege, a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri (…) în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.
Așa fiind, Curtea, în raport de dispozițiile invocate mai sus, față și de concluziile raportului de expertiză topografică prin care a fost identificat terenul și s-a precizat că nu este afectat de construcții sau utilități publice pe amplasamentul reconstituit, apreciază că reclamantul, în calitate de moștenitor al titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, preluat abuziv de stat, este îndreptățit la restituirea în natură a terenului notificat.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul că va admite contestația, va anula dispoziția nr._/26.03.2009 emisă de Primarul Municipiului București, va constata că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, pentru imobilul notificat și va dispune restituirea în natură către contestator a imobilului situat în București, sector 3, în continuarea Intrării Vișeul de Sus, în suprafață de 474 mp, astfel cum a fost individualizat prin expertiza topografică întocmită de expert Verigă C. și schițele anexe la expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant R. A., cu domiciliul în București, ., nr. 31 A, ..C, ., sectorul 3, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Schimbă sentința apelată în sensul că admite contestația.
Anulează dispoziția nr._/26.03.2009 emisă de Primarul Municipiului București.
Constată că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, pentru imobilul notificat.
Dispune restituirea în natură către contestator a imobilului situat în București, sector 3, în continuarea Intrării Vișeul de Sus, în suprafață de 474 mp, astfel cum a fost individualizat prin expertiza topografică întocmită de expert Verigă C. și schițele anexe la expertiză.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
I. D. M. I. C. I.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I
4 ex/
------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1234/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1940/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
