Obligaţie de a face. Decizia nr. 1940/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1940/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 21510/299/2010
Dosar nr._
(1902/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 1940
Ședința publică de la 28.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant T. V. și de recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI, prin P. G., împotriva deciziei civile nr. 354 A din 04.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți S.C. R. - V. S.A., M. BUCUREȘTI, prin P. G., și P. G. AL M. BUCUREȘTI.
P. are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant Ț. V., personal, și consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte P. M. București, prin P. G., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți S.C. R.-V. S.A., M. București, prin P. G., și P. G. al M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul-reclamant a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,00 lei - chitanța nr._ (22)/2013, care a fost anulată de instanță, cât și faptul că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la datele de 18.11.2013 și 19.11.2013, recurentul-reclamant a depus motive de recurs și concluzii scrise, la care sunt atașate o . înscrisuri.
Se mai învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 27.11.2013, recurenta - pârâtă a depus dovada achitări taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,00 lei, conform ordinului de plată nr. 7081/18.11.2013 și timbru judiciar de 0,30 lei, care au fost anulate de instanță.
Curtea procedează la legitimarea recurentului - reclamant Ț. V., cu CI . nr._, CNP_.
Recurentul-reclamant, la interpelarea Curții, învederează că înțelege să-și susțină recursul formulat.
Curtea, față de modul cum a fost motivată declarația de recurs și având în vedere că motivele de recurs ulterioare au fost depuse la 18.11.2013, pune în discuție această împrejurare.
Reprezentantul recurentei pârâte, având în vedere cele arătate de Curte, înțelege să invoce excepția tardivității depunerii motivelor de recursului, în afara termenului legal de 15 zile, precizând că i-a fost comunicată doar cererea de recurs. Arată totodată că recursul formulat de partea adversă apare ca și lipsit de interes.
Curtea acordă părților cuvântul asupra excepției invocate.
Recurentul - reclamant arată că motivele de recurs au fost depuse în termen.
Arată că mai are de primit bani de la primărie, având în vedere sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
La interpelarea Curții, arată că, deși nu a formulat apel, apreciază că se justifică această cale de atac a recursului pe care a formulat-o.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul recurentei - pârâte P. M. București, prin P. G., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece criticile de nelegalitate vizează greșita reținere în prezenta pricină a calității procesuale a M. București de către instanța de apel, cu referire la decizia civilă nr. 507 A/6.04.2009 care, așa cum s-a arătat la instanțele anterioare, s-a pronunțat în contradictoriu cu ., respectiv, un prestator de servicii al primăriei. Arată că . avut un contract de prestări servicii încheiat cu primăria, neavând vreun mandat de reprezentare, deci M. București nu a fost parte în cauza în care a fost admisă cererea reconvențională formulată de reclamantul de azi, și a fost obligată . să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul privind imobilul în litigiu.
Arată că instanța de fond reține obligarea . la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul, pentru suma menționată în dispozitivul sentinței.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de M. București și schimbarea sentinței de fond, prin respingerea acțiunii față de M. București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, deoarece apreciază ca fiind suficientă constatarea vânzării-cumpărării intervenită între reclamant și ..
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa de timbru.
Cu privire la recursul formulat de recurentul - reclamant îl apreciază ca fiind nul.
Recurentul-reclamant, personal, cu privire la recursul formulat de recurenta - pârâtă arată că îl apreciază ca nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Depune concluzii scrise privind propriul recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.05.2010 sub nr._ , reclamantul T. V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. - V. S.A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la calcularea corectă a chiriei pentru perioada decembrie_00, suma de 1661,6 lei fiindu-i încasată nelegal cu titlu de chirie conform chitanței . nr._/26.09.2000.
A arătat reclamantul că pârâta nu s-a conformat deciziei obligatorii pronunțate în dosarul nr._/299/2006.
La termenul din data de 31.01.2011 reclamantul și-a modificat acțiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți a M. București prin P. G., Primăriei M. București prin P. G., Primarului G.. Sub aspectul obiectul acțiunii, reclamantul a solicitat constatarea că pârâta . a fost obligată să încheie un contract de vânzare cumpărare cu reclamantul. Totodată, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și stabilirea prețului de vânzare pentru imobilul din ., sector 1 București, la suma convenită de către părți la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare, iar în subsidiar, la suma rezultată dintr-o expertiză tehnică imobiliară.
În motivarea acțiunii modificate reclamantul arată că prin decizia nr. 507 A/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea reconvențională formulată de către reclamant, iar pârâta . a fost obligată la încheierea contractului de vânzare cumpărare și la stabilirea prețului, reținându-se că reclamantul a achitat avansul de 30% din prețul imobilului stabilit la data de 09.10.2000. Se susține că pârâta nu s-a conformat obligației de a încheia contractul de vânzare cumpărare, prin adresa nr. 582/10.03.2010 comunicându-i un preț de vânzare al imobilului mult mai mare decât cel convenit. Reclamantul a arătat că a achitat avansul de 30 % din valoare imobilului, respectiv suma de 1304 lei, cu chitanțele nr._,_,_. Se mai susține că i se aplică dispozițiile speciale ale Legii nr. 42/1990, Legea nr. 341/2004, prin raportare la calitatea sa de „luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989”. A mai arătat reclamantul că din suma de 43.000.000 Rol mai avea de achitat suma de 29.412.604 ROL, pârâta a contestat toate actele doveditoare, introducând o . acțiuni, având ca obiect evacuare, care au fost respinse de către instanțele de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1092, 1073 Cod civil, Legea 85/2004, Decretul lege nr. 61/1990, Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 1/2009
La data de 25.02.2011(f.51) reclamantul și-a modificat acțiunea, arătând că solicită și obligarea . recalcularea chiriei, în funcție de procentul de 10% din venitul familiei și recalcularea sumei de 1661,6 lei actualizată cu rata inflației, reprezentând chirie încasată ilegal de ROMVIAL SA, precum și scutirea de la plata penalităților aferente chiriei.
La data de 12.05.2011 și ulterior la data de 16.08.2011 și 13.09.2011 reclamantul și-a precizat din nou acțiunea în sensul că a solicitat ca sumele încasate cu titlu de chirie în mod nelegal de către pârâta . fie compensate cu sumele pe care acesta le datorează cu titlu de preț al imobilului. Totodată se solicită instanței să fie stabilite și ratele de plată a prețului de vânzare.
Prin sentința civilă nr._/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului G. al M. București; s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu P. M. București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință; s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu P. G. al M. București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea obligației stabilite prin decizia civilă nr. 507A/ 6.04.2009 în sarcina pârâților; s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea obligației stabilite prin decizia civilă nr. 507A/6.04.2009 în sarcina pârâților ca fiind lipsit de interes; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a . neîntemeiată; s-a admis în parte acțiunea formulată reclamant Ț. V. în contradictoriu cu M. București, prin Primar G. și .-a stabilit prețul de vânzare al imobilului din ., sector 1 București la suma de 9490,68 lei; s-a constatat intervenită vânzarea între pârâtul M. București, prin . reclamant pentru suma de 9490,68 lei, din care reclamantul urmează să achite diferența de preț în cuantum de 5520,68 lei, în rate lunare, pe o perioadă de maxim 25 ani, cu o dobândă de 2% pe an; a fost compensată obligația pârâților de plată a sumei de 1255,56 lei, cu obligația reclamantului de plată a sumei de 1405,79 lei, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei septembrie_11; s-au respins restul pretențiilor reclamantului ca neîntemeiate și totodată, s-a respins ca neîntemeiată și cererea de restituire a onorariului de expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, în temeiul art.77 din Legea nr.215/2001 cu completările și modificările ulterioare, instanța a reținut ca primăriile reprezintă structuri funcționale cu activitate permanenta care duc la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului. în acest context ele nu pot sta în instanțe, neavând personalitate juridica proprie deoarece sunt entități administrative și nu subiecți de drept civil în raporturile deduse judecății. F. de cele expuse, instanța a admis excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a Primăriei Sectorului 1 București și sa respingă cererea ca fiind formulata împotriva unei persoane fără capacitate de folosința.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului general al M. București, instanța a reținut că este întemeiată, și a admis-o față de împrejurarea că nu există identitate între persoana chemată în judecată și titularul obligației de transmitere a dreptului de proprietate, primarul având legitimitate procesuală numai în cazurile expres prevăzute de lege.
A fost respinsă totodată ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., unitate specializată în vânzarea locuințelor, potrivit Legii nr. 85/1992 și Decretului Lege nr. 61/1990.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea obligației stabilite prin decizia civilă nr.507A/ 6.04.2009 în sarcina pârâților, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada existenței un interes legitim, născut și actual, în obținerea unui nou titlu executoriu care să constate același drept, în prezenta cauză acesta solicitând de altfel suplinirea consimțământului pârâților în vederea transmiterii dreptului de proprietate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, pe fond, instanța a mai reținut că, în fapt, prin decizia civilă nr.507 A din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosarul nr._/299/2006 rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului prin decizia civila nr.536R/10.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, P. M. București prin . a fost obligată să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în București, din ., sector 1, pe care reclamantul îl ocupa în baza contractul de închiriere nr. 70/14.03.1990 prelungit în mod succesiv.
În motivarea deciziei civile nr.507 A din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul București și a deciziei nr.536 R/10.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București s-a reținut că potrivit art. 6 alin 1 din Decretul lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, prețurile de vânzare către populație pentru locuințele construite din fondurile statului se stabilesc potrivit anexelor 1 și 2, nefiind deschisă o altă posibilitate de stabilire a prețului. Curtea a reținut că cererea de stabilire a prețului vânzării la un anumit nivel, în afara criteriilor stabilite de către cele două anexe, apare ca neîntemeiată.
Ulterior pronunțării acestei decizii, reclamantul a solicitat pârâtei . prețului de vânzare pentru imobilul în cauză. Prin adresa nr.582/10.03.2010 pârâta stabilește prețul de vânzare la suma de_,67 lei, comunicând reclamantului că pentru cumpărarea apartamentului în rate este necesară plata diferenței de 7850,10 lei, reprezentând avans de 30%, fiind dedusă suma de 1304 lei, achitată în anul 2000.
Potrivit art.1 din Legea nr.85/1992, „locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - Lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi”.
Art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, prevede că „evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin.1 și 2 și la art.1 alin.1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr.61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr.93/1997, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară de la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992”.
Având în vedere dispozițiile Legii nr.85/1992 și Decretului Lege nr.61/1990 – vânzarea se face în condițiile cerute de aceste acte normative, inclusiv cele privitoare la preț, reclamantul neavând posibilitatea de a pretinde alt preț decât cel prevăzut a fi calculat conform art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, o interpretare contrara ar conduce la disocierea obligației legale a reclamantului și s-ar încălca dreptul prevăzut de lege pentru vânzarea locuinței.
Potrivit art.1294 și 1295 cod civil vânzarea este valabila chiar daca prețul integral nu a fost plătit, vânzătorul având la îndemâna pârghiile puse la dispoziție de lege: fie sa ceara plata integrala, fie rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligației de plata. De asemenea conform art.1073 Cod civil instanța poate pronunța o hotărâre prin care sa se execute în natura obligația, hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare privit ca instrumentum, care sa constituie titlul reclamantului (art.16 din Decretul Lege nr.61/1990, forma în vigoare la data nașterii dreptului reclamantului) suplinindu-se astfel consimțământul debitorului obligației de a transmite dreptul. Transmiterea dreptului de proprietate – întrucât părțile nu au ajuns la un acord de voința – voința pârâților de a vinde fiind suplinita anterior prin lege și hotărâre judecătoreasca, nu a avut loc.
Având în vedere că din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză prețul a fost legal stabilit la suma de 9490,68 lei, raportat la anexa nr. 1 și 2 din Decretul lege nr. 61/1990, instanța va constata intervenită vânzarea între pârâtul M. București, prin . reclamant pentru suma de 9490,68 lei, din care reclamantul urmează să achite diferența de preț în cuantum de 5520,68 lei, în rate lunare, pe o perioadă de maxim 25 ani, cu o dobândă de 2% pe an. S-a reținut astfel că reclamantul a achitat suma de 3970 lei, reprezentând valoarea actualizată a comisionului de 1%, taxa contractuală și a avansului de 30% astfel cum rezultă din chitanțele nr._,_ și_ din data de 09.10.2000.
Instanța a admis cererea reclamantului de compensare a sumei de 1255,56 lei, stabilită prin decizia civilă nr. 1644/05.11.2008 a Curții de Apel București, cu titlu de chirie încasată necuvenit și sumei de 1405,79 lei, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei septembrie_11(data întocmirii raportului de expertiză), astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, urmând a respinge restul pretențiilor reclamantului ca neîntemeiate.
Instanța a reținut astfel că suma de 1661, 66 lei cu titlu de chirie la care face referire reclamantul a fost deja compensată cu suma de 406,10 lei prin decizia civilă nr. 1644/05.11.2008 a Curții de Apel București, care a statuat cu putere de lucru judecat asupra sumelor datorate de către reclamant cu titlu de chirie în perioada mai 1999-august 2006.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a onorariului de expert achitat în mod voluntar de către reclamant, acesta având posibilitatea să solicite pe cale separată obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel motivat pârâtul M. București, prin Primar G..
În motivarea apelului s-au arătat că prin decizia civila nr.507A/06.04.2009 pronunțata de Tribunalul București Secția a IV-a Civila în dosarul nr._/299/2006 rămasa irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr. 536 R/10.12.2009 pronunțata de Curtea de Apel București, P. M. București prin . a fost obligata sa încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în București, ., sector 1, pe care reclamantul ii ocupa în baza contractului de închiriere nr. 70/14.03.1990 prelungit în mod succesiv.
Mai mult decât atât, însuși reclamantul prin modificările și precizările aduse acțiunii inițiale, solicita stabilirea de obligații doar în sarcina . nu și a M. București prin P. G..
De asemenea, ulterior pronunțării deciziei nr.507A/06.04,2009 reclamantul a solicitat paratei . stabilirea prețului de vânzare pentru imobilul în cauza.
Având în vedere ca reclamantul a stabilit cadrul procesual, solicitând insa stabilirea de obligații doar în sarcina ., apelantul a considerat că în mod greșit instanța de judecata a admis acțiunea și în contradictoriu cu M. București prin P. G..
A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282-298 C.pr.civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta S.C. R. V. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că, în mod eronat, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor Decretului Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, instanța a obligat M. București prin S.C. R. V. S.A. să vândă către reclamant imobilul în discuție, la prețul de 9.490,68 lei.
Se consideră că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Decretului Lege nr. 61/1990 și nici cele ale Legii nr. 85/1992, întrucât imobilul nu a fost construit de Stat din fondurile sale, ci de către o persoană fizică – Covaliuc F., Statul preluând ulterior acest imobil, în baza Decretul nr. 223/1974, prin Decizia nr. 2223/07.11.1989.
S-a arătat că efectuarea vânzării imobilului trebuia efectuată în baza Legii nr. 112/1995 și nu a Decretului Lege nr. 61/1990 și nici a Legii nr. 85/1992.
Instanța a trecut peste voința părților, în sensul că, în anul 2000 reclamantul a solicitat cumpărarea imobilului în baza Legii nr. 112/1995, la acea vreme intervenind acordul de voință între vânzător și cumpărător cu privire la înstrăinarea imobilului, prețul calculându-se în funcție de legislația specială – Legea nr. 112/1995 și Normele Metodologice ale acestei legi – H.G. nr. 20/1995.
S-a arătat că, ulterior achitării avansului de 30%, reclamantul nu s-a mai prezentat în vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare, cu toate înscrisurile necesare, astfel că vânzarea-cumpărarea nu s-a putut efectua din vina exclusivă a reclamantului.
După 11 ani, contractul de vânzare cumpărare nu se poate perfecta la același preț stabilit în anul 2000, deoarece, potrivit Metodologiei de vânzare în baza Legii nr.112/1995, prețul de indexează trimestrial cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele C.pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant Ț. V. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 354A/04.04.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondate, atât apelul formulat de apelantul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., cât și apelul formulat de apelantul pârât S.C. R. V. S.A.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, analizând apelul formulat de M. București, prin prisma motivelor formulate, că se invocă faptul că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și în contradictoriu cu M. București în condițiile în care decizia civilă nr.507 A/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/299/2006( rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.536R/10.12.2009) a stabilit obligații doar în sarcina . fi înlăturat de Tribunal căci, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile sus menționate, M. București prin . fost obligat să încheie contract de vânzare cumpărare, . doar calitatea de mandatar al pârâtului M. București, acesta din urmă justificând calitatea procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul . de apel a reținut că se invocă aplicarea greșită în speță a dispozițiilor Decretului - Lege nr.61/1990 și a Legii nr.85/1992, susținându-se că ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.112/1995, va fi înlăturat de Tribunal, căci prin decizia civilă nr.507A/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/299/2006 (rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.536R/10.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București-secția a IX-a Civilă) s-a stabilit în mod irevocabil că locuința ce formează obiectul contractului intră în domeniul de aplicare al Decretului - Lege nr.61/1990, acest aspect nemaiputând fi pus în discuție căci s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
Nici critica în care se invocă stabilirea în mod eronat a prețului contractului de vânzare cumpărare nu va fi primită de Tribunal, căci în mod corect a reținut prima instanță că prețul a fost legal stabilit la suma de 9490,68, raportat la anexa nr.1 și 2 din Decretul Lege nr.61/1990, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, Metodologia de vânzare în baza Legii nr.112/1995 nefiind aplicabilă în cauză.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul Ț. V. cât și pârâta P. M. București, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 09.10.2013.
In cererea de recurs recurentul-reclamant a arătat că Tribunalul București a anulat apelurile declarate, că Judecătoria Sectorului 1 Bucureștii-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, fixându-rate lunare pentru locuința în litigiu. Mai susține recurentul că nu a solicitat instanței de fond să nu i se aplice Legea nr. 61/1190 și Legea nr. 112/1995, deoarece nu cunoaște legile și nu a avut avocat, arătând că aparține în continuare de . și că la termenul de judecată ce va fi stabilit va depune motivele de recurs detaliate.
În motivarea recursului său, depusă la data de 18.11.2013, recurentul-reclamant a arătat că abia pe data de 17.11.2013 a studiat Decizia nr.354A pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București, precizând că, este adevărat că în Decizia Civilă nr.1644/05.11.2008 Secția a IV-a Civilă se decide clar că . l-a înșelat cu chiria din anul 1990 până în anul 2008 și îl obligă să-i restituie suma de 1255,56 RON din suma încasată ilegal de 1661,66 RON, și îi reține suma de 406,10 RON - chiria sa pe perioada 2004-2006, fără penalități.
Recurentul mai arată că Secția a IV-a Civilă a Curții de Apel București nu i-a calculat la rata inflației suma de 1661,66 RON pentru că el nu a mai cerut pe motiv că nici . nu a cerut rata inflației la cei 70% din valoarea locuinței de 43.000.000 lei vechi din care recurentul a dat avansul de 30% adică 12.005.402 lei vechi, comision 1 % = 434.598 lei vechi și taxă de contract vânzare-cumpărare = 200.000 lei vechi la data de 09.10.2000 cu chitanțele: a) . nr._/09.10.2000; b) . nr._/09.10.2000; c) . nr._/09.10.2000. Suma totală ce o mai avea de achitat era 12.182.002 lei vechi.
Totodată, recurentul solicită să se rețină faptul că instanța de fond nu a ținut cont că a cerut și a insistat că cei 406,10 RON sunt calculați pentru perioada aferentă chiriei din anul 2004 până în august 2006 fără penalități.
Recurentul solicită admiterea recursului și să se dispună calcularea la rata inflației a sumei de 1661,66 RON din anul 2000 și până în prezent și calcularea sumei de 18.182.002 lei vechi din anul 2000 până în prezent precum și a sumei cu care eu trebuie să achit în întregime prețul casei, adică restul de 70% din valoarea de 43.000.000 lei vechi.
Solicită calcularea chiriei din august 2006 și până la data de 10.12.2009 de când a rămas Decizia irevocabilă Decizia Civilă nr.536R/10.12.2009 dată de Curtea de Apel București Secția a IX-a civilă în Dosarul nr._ la suma de 16,9 RON chirie lunară calculată de Expertul contabil cerut de către . anul 2004 chiria sa lunară a fost calculată de Expertul Contabil la 16,9 RON) .
Solicită totodată calcularea chiriei din data de 10.12.2009 și până în prezent la venitul său pe familie, pensie lunară de 343 RON .
Referitor la recursul declarat de P. Generală, prin Primar G., recurentul-reclamant a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă P. M. București a arătat că decizia civilă pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
In ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea obligației stabilite prin decizia civila nr.507A/6.04.2009 in sarcina, recurenta-pârâtă consideră ca reclamantul nu a făcut dovada existenței unui interes legitim, născut si actual, în obținerea unui nou titlu executoriu care să constate același drept. Prin decizia civila nr.S07 Al06.04.2009 pronunțata de Tribunalul București - Secția a IV-a Civila in dosarul nr._/299/2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civila nr.536R/10.12.2009 pronunțata de Curtea de Apel București, P. M. București prin . fost obligată sa încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat in . sector 1, pe care reclamantul îl ocupa în baza contractului de închiriere nr.70/14.03.1990 prelungit în mod succesiv.
Din actele depuse la dosar s-a reținut ca ulterior achitării avansului de 30%, reclamantul nu s-a mai prezentat in vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, astfel ca vânzarea cumpărarea nu s-a mai putut efectua din vina exclusiva a reclamantului.
Ulterior pronunțării deciziei nr.507 A/06.04.2009, reclamantul intimat a solicitat stabilirea de obligații doar in sarcina SA Romvial SA nu si a M. București prin P. G.. Față de cadrul procesual stabilit de reclamant, consideră ca in mod greșit instanța de judecata a admis acțiunea și in contradictoriu cu M. București.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
Nu s-au depus înscrisuri noi în recurs.
In ședința publică din 28.11.2013 a fost pusă în discuție nulitatea recursului formulat de reclamant, avându-se în vedere nemotivarea în termenul legal a căii de atac.
Examinând actele dosarului prin prisma acestei excepții procesuale Curtea constată că, potrivit art. 3021 alin.1 lit. c C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 C.proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ..
Pe de altă parte, potrivit art. 303 alin.1 C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Astfel, Curtea reține în speță că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici de nelegalitate la adresa deciziei pronunțate de tribunal, critici care să poată fi încadrate, în vreunul dintre cazurile de casare sau de modificare a hotărârii recurate prevăzute limitativ de art. 304 C.proc.civ..
Recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei o motivare amplă a cererii de recurs la data de 18.11.2013, cu depășirea evidentă a termenului prevăzut de art. 303 alin.2 C.proc.civ., comunicarea deciziei recurate făcându-se către reclamant la data de 10.07.2013 (conform dovezii de comunicare aflată la dosarul tribunalului – fila 181).
Pe de altă parte, în cuprinsul motivelor de recurs detaliate depuse la data de 18.11.2013 Curtea nu identifică motive de nelegalitate de ordine publică a deciziei de apel care să poată fi examinate în cauză .
Față de cele reținute anterior, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C.proc.civ. și întrucât, conform art. 306 alin.1 C.proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, Curtea, în baza art. 312 alin.1 C.proc.civ., va constata nulitatea recursului formulat de recurentul-reclamant.
Analizând în continuare recursul formulat în cauză de recurentul-pârât, Curtea constată că acesta este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed.
Recurentul invocă motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ., formulând însă critici de nelegalitate care vizează legitimarea sa procesuală în acțiunea dedusă judecății, afirmând astfel că instanțele nu ar fi respectat cadrul procesual subiectiv fixat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în opinia recurentului acțiunea neputând fi admisă în contradictoriu cu M. București.
Or, cum corect s-a reținut și prin decizia recurată, recurentul ignoră împrejurarea că prin decizia civilă nr.507 A/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/299/2006, irevocabilă prin decizia civilă nr.536R/10.12.2009 a Curții de Apel București Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, P. M. București a fost obligată să încheie contract de vânzare-cumpărare.
Faptul că ., conform legii, ca mandatar al părții obligate la perfectarea actului nu înlătură calitatea procesuală a acesteia din urmă, calitate care nu mai poate fi pusă în discuție în cadrul prezentului litigiu care a avut ca obiect stabilirea prețului vânzării și constatarea intervenirii acestui act juridic, conform celor dispuse anterior printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, opozabilă recurentului.
Referitor la nerespectarea limitelor cadrului procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că și această critică trebuie privită ca nefondată, ținând seama că prin acțiune, astfel cum a fost modificată și precizată, reclamantul a înțeles să cheme în judecată ca pârâtă, alături de . pe P. M. București, prin P. G..
In ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentului-pârât vizând condițiile perfectării contractului de vânzare-cumpărare reținute de prima instanță, respectiv culpa exclusivă a reclamantului pentru neîncheierea contractului, conform hotărârii judecătorești mai sus menționate, Curtea constată că această critică nu a reprezentat un motiv de apel în calea de atac formulată de parte împotriva sentinței, aspectul fiind pus în discuție direct în calea de atac a recursului îndreptat împotriva deciziei de respingere a apelului ca nefondat, omisso medio, ceea ce este inadmisibil.
In consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul formulat de P. M. București, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant T. V. împotriva deciziei civile nr. 354 A din 04.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți S.C. R.-V. S.A., M. BUCUREȘTI prin P. G. și P. G. AL M. BUCUREȘTI.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI, prin P. G., împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-A. N.-G. I. D. M. I.
GREFIER,
I. A. G.
Red.M.A N.G.
Tehnodact.M../ CS
2ex./21.01.2014
T.B.Secția a V-a Civilă - S.O.
- S.N.
Jud.Sector 1 București- M.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 123/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
