Legea 10/2001. Decizia nr. 1859/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1859/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 53403/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1859R
Ședința publică de la 4 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - A. C. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. D. I., având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant personal și asistat de avocat Gârbariu A. G. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul intimatului pârât arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului pârât depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 13.07.2011 sub nr._, reclamantul V. D. I., a chemat în judecată M. București prin Primarul General, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 7 și al terenului în suprafața de 579,80 mp situat în București, . nr. 15, sector 5, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa oblige Primarul Municipiului București prin Primar General să emită o decizie sau dispoziție motivata privind soluționarea Notificării nr. 170/11.06.2001 și a dosarului administrativ 3263/13-06-2001.
În motivarea cererii a arătat că la data de 11.06.2001, a depus notificarea nr. 170/11.06.2001, prin care a solicitat restituirea în natura a apartamentului nr. 7 și a terenului în suprafața de 579,80 mp situat în București, . nr. 15, Sector 5.
Pentru rezolvarea notificării Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a format dosarul administrativ cu nr. 3263/13.06.2001.
În urma a numeroase cereri adresate Primăriei Municipiului București, a solicitat să-i fie comunicat stadiul dosarului administrativ nr. 3263/13.06.2001 și daca mai sunt necesare alte documente în completare, însă nu a primit nici un răspuns, iar la 06.05.2011 i s-a făcut cunoscut faptul că dosarul 3263/13.06.2001 a fost înaintat în data de 19.04.2011 Comisiei interne pentru analiza notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Deoarece au trecut mai mult de 60 de zile și nu a primit nici un răspuns, reclamantul a înțeles să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul la emiterea deciziei sau dispoziției motivate privind soluționarea notificării nr. 170/11.06.2001, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. l din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare avea obligația ca în termen de 60 de zile de la data la care a fost investita legal cu soluționarea cererii să emită decizia sau dispoziția motivată însă, nici până la data sesizării instanței, o astfel de decizie sau dispoziție motivata nu a fost emisa.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 21, art. 25 alin. 1 și următoarele din Legea nr. 10/2001, HG nr. 250/2007, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX/19.03.2007, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX/12.12.2005, art. 1075 Cod Civil.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 22.05.2011 (fila nr. 12 din dosar), reclamantul V. D. I., în contradictoriu cu M. București prin Primarul General, a solicitat modificarea în parte a Dispoziției nr._/12.10.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, în sensul restituirii în natură, în favoarea sa și a cotei-părți-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5, respectiv, a suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din acest imobil.
Motivând cererea precizatoare, reclamantul a arătat că după sesizarea instanței de judecată, M. București prin Primarul General a emis Dispoziția nr._/12.10.2011 prin care i-a restituit în natură apartamentul nr. 7 din acest imobil, însă nu a dispus în favoarea sa și referitor la cota-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5, respectiv a suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din acest imobil.
A invocat aspectul că, prin sentința civilă nr. 650 din 5 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 3729/2002, definitivă și irevocabilă, i s-a admis acțiunea în revendicare, în sensul că imobilul situat în București, . nr. 15, sector 5, compus din apartamentele: 1, 2, 3A, 3B, 5 și 6, i-au fost lăsate în deplină proprietate și posesie.
A arătat că imobilul a fost în proprietatea autoarelor Mallek A. (bunică) și Rignault Aime (străbunică), iar prin Dispoziția nr._ din 12.10.2011, pe care nu a contestat-o, i s-a restituit în natură apartamentul nr. 7 din acest imobil, însă nu s-a dispus în favoarea sa și referitor la cota-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5 respectiv, a suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din acest imobil.
Dorind să intabuleze dreptul în Cartea Funciară, i s-a respins cererea pe motiv că nu este clarificată situația terenului referitor la cota-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5 respectiv, a suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din acest imobil, motiv pentru care s-a adresat instanței pentru modificarea Dispoziției în sensul menționat.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse, printre alte înscrisuri relevante: Dispoziția nr._/12.10.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București; Sentința civilă nr. 650 din 5 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 3729/2002, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că imobilul situat în București, . nr. 15, sector 5, compus din apartamentele: 1, 2, 3A, 3B, 5 și 6, a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului fiind lăsate în deplină proprietate și posesie reclamantului și Decizia civilă nr. 322 din 9 martie 2010 pronunțată în faza de recurs în această cauză de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă.
Deși a fost legal citat, M. București, prin Primarul General, nu a formulat întâmpinare și nu a oferit explicații privind motivele pentru care Notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001 și nici cu privire la motivul pentru care nu s-a dispus restituirea în natură și referitor la cota-parte-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5 respectiv, a suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din acest imobil.
La dosar au fost depuse Dispoziția nr._ din 12 octombrie 2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, prin care s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 7, a terenului de 370 mp aferent curții imobilului și s-a respins, ca fiind rămasă fără obiect, notificarea referitoare la restituirea în natură a apartamentelor: 1, 2, 3A, 3B, 5 și 6 din același imobil și terenul aferent acestor apartamente.
Prin sentința civilă nr. 1907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, s-a admis cererea, s-a modificat în parte dispoziția nr._/12.10.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, în sensul că s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului și a cotei indivize de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5, respectiv, suprafața de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7, din terenul de sub acest imobil și s-a menținut restul dispoziției.
Pentru a hotărî astfel, analizând probele administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere hotărârea judecătorească pronunțată în legătură cu acestea, precum și înscrisurile din dosarul administrativ, tribunalul a constatat că, față de înscrisurile depuse la dosar, era posibilă rezolvarea notificării într-un termen rezonabil, dar și complet, legat de suprafața de teren aferentă apartamentului nr. 7 .
Cum de la formularea notificării nr. 170/11.06.2001 și până la emiterea Dispoziției nr._ din 12 octombrie 2011 de către Primarul General al Municipiului București, au trecut 10 ani de zile, iar autoritatea administrativă nu a oferit nicio justificare rezonabilă privind această întârziere, tribunalul a apreciat a fi în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii o perioadă suficient de îndelungată pentru realizarea unui interes legitim.
În soluționarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin Decizia nr. XX/19.03.2007, a statuat că „Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entităților deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”, astfel că tribunalul s-a pronunțat cu privire la drepturile reclamantului, luând toate măsurile în vederea realizării efective a acestora, astfel încât să nu mai fie necesară o nouă acțiune în justiție pentru realizarea efectivă a dreptului.
Imobilul situat în București, . nr. 15, sector 5, compus din teren și construcție cu mai multe apartamente, a constituit proprietatea autoarelor Mallek A. (bunică) și Rignault Aime (străbunică), iar conform sentinței civile nr. 650 din 5 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 3729/2002, definitivă și irevocabilă conform Deciziei civile nr. 322 din 9 martie 2010 pronunțată în faza de recurs în această cauză de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă, reclamantului-moștenitor V. D. I. i s-a recunoscut dreptul de proprietate, constatându-se că imobilul situat în București, . nr. 15, sector 5, compus din apartamentele: 1, 2, 3A, 3B, 5, 6 și 7, a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului, fiind lăsate în deplină proprietate și posesie reclamantului aceste părți din imobil.
Legat de apartamentul nr. 7 din imobil și de curtea imobilului aflat în litigiu, instanțele au reținut, de asemenea, că Statul nu a exhibat niciun titlu, iar cu o întârziere nejustificată, prin Dispoziția nr._/12.10.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București în timpul procesului de față, reclamantului i-au fost restituite în natură, apartamentul nr. 7 din imobil și terenul de 370,02 mp, fiind astfel recunoscut dreptul reclamantului și de către autoritatea administrativă abilitată potrivit Legii nr. 10/2001 să se pronunțe cu privire la măsurile reparatorii privind imobilele preluate în mod abuziv.
Conform Protocolului de predare-preluare din 8 noiembrie 2011, reclamantul V. D.-I. a intrat în posesia apartamentului nr. 7 din imobil și a terenului de 370,02 mp, restituite în natură prin Dispoziția nr._/12.10.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, însă, cu ocazia solicitării de a intabula dreptul de proprietate, conform lucrărilor specifice de cadastru și publicitate imobiliară, s-a constatat că prin dispoziția emisă nu a fost clarificată situația referitoare la cota-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5 respectiv, a suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din acest imobil.
Prin adresa nr. 2357/17 ianuarie 2012, . a avut imobilul în administrare, confirmă că apartamentul nr. 7 din imobil, cu o suprafață de 130,32 mp, reprezintă o cotă de 17,45% din imobilul situat în București, .. 15, sector 5, iar acestui apartament îi revine o suprafață de 53,11 mp din terenul aflat sub construcție.
Cum autoritatea administrativă nu a dispus în favoarea reclamantului și referitor la cota-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5 respectiv, a suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din terenul aflat sub construcție, iar pentru întabularea dreptului și opozabilitatea față de terți este necesară lămurirea și sub acest aspect, tribunalul a constatat că cererea reclamantului V. D.-I., astfel cum a fost precizată ulterior, este întemeiată și a admis-o.
Și această parte din imobil a făcut obiectul preluării abuzive și se înscrie în această noțiune potrivit art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, iar reclamantul-moștenitor V. D. I., are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii ale legii, potrivit art. 4 alin. 2 din aceeași lege.
Întregul imobil, inclusiv cota-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5 și suprafața de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din terenul aflat sub construcție, este posibil de restituit în natură, așa cum a constatat și autoritatea administrativă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a apreciat că Dispoziția nr._ din 12 octombrie 2011 emisă de Primarul General al Municipiului București este parțial nelegală și netemeinică, astfel că a admis cererea reclamantului conform precizării și a modificat în parte dispoziția, în sensul că a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului V. D. I. și a cotei indivize de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului situat în București, .. 15, sector 5, respectiv, suprafața de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din terenul de sub acest imobil.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs în termen legal, pârâtul M. București prin Primarul General, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă: "Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât, în opinia sa, instanța în mod greșit l-a obligat la emiterea unei dispoziții de restituire în natură pentru imobilul mai sus menționat.
Astfel, conform art. 22-23 din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea formulată înăuntrul termenului legal de persoana ce se considera îndreptățită la restituire trebuie însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor foștilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de moștenitor a acestor persoane – aceste acte putând fi depuse și ulterior, în condițiile legii (până la soluționarea notificării). Reclamantul nu a făcut dovada dreptului de persoană îndreptățită pentru imobilul teren.
Prin acte doveditoare a dreptului de proprietate se înțelege „orice acte juridice translative de proprietate, care atesta deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică”. Totodată, în Capitolul 1 pct. 1 lit. e din același act normativ, se arată că sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, arată recurentul, se constată că, deși reclamantul a susținut că a depus acte ce dovedesc dreptul de proprietate asupra imobilului, actele depuse și avute în vedere de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 la pronunțarea deciziei contestate, nu pot constitui o dovadă a dreptului de proprietate.
Înscrisurile anexate notificării, precum și cele depuse în fața instanței și considerate de către aceasta ca acte doveditoare a dreptului de proprietate, nu fac dovada și nu suplinesc necesitatea probării dreptului, inclusiv în ceea ce privește întinderea acestuia și a raporturilor dintre autorul reclamantului referitor la proprietate imobilului în litigiu precum și determinarea precisă a imobilului ce a făcut obiectul acestui drept.
Față de dispozițiile din Legea nr. 247/2005 și de dispozițiile OUG nr. 81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, dar nici de a propune o anumită sumă, ci aceste obligații conform Legii nr. 10/2001, republicată se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 și în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În același sens sunt și dispozițiile OUG nr. 81/28.06.2007, prin care se reglementează în mod cert procedura și modalitățile de despăgubire efectivă pentru imobilele preluate abuziv.
Înainte de a ajunge la Secretariatului Comisiei Centrale, M. București are obligația să înainteze dosarul către Prefectura Municipiului București, în vederea întocmirii ordinului.
Mai arată recurentul-pârât că, la art. 16 din titlul VI se prevede în mod expres faptul că valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 în sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, numai dacă sunt însoțite de ordinul Prefectului.
Față de cele învederate, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 alin. ultim Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr._/12.10.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București a cărei modificare parțială se solicită prin contestație, s-a dispus în cursul derulării prezentului proces în fața primei instanțe, asupra notificării reclamantului nr. 170/11.06.2001, în sensul restituirii în natură a apartamentului nr. 7 din imobilul situat în București, .. 15, sector 5, respectiv a terenului în suprafață de 370,02 mp. A fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea de restituire în natură a apartamentelor nr. 1, 2, 3A, 3B, 5 și 6 situate în același imobil, fiind avute în vedere la soluționare dispozițiile sentinței civile nr. 650 din 5 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 3729/2002.
Prin decizia contestată, autoritatea administrativă nu a dispus și referitor la cota-indiviză de 17,45% din părțile de folosință comună ale imobilului apartament nr. 7 restituit în natură, respectiv asupra suprafeței de 53,11 mp teren aferent apartamentului nr. 7 din terenul aflat sub construcție, această lămurire fiind necesară întabulării dreptului de proprietate recunoscut reclamantului.
Prin primul motiv de recurs, pârâtul invocă faptul că reclamantul contestator nu a făcut dovada dreptului de persoană îndreptățită pentru imobilul teren.
Susținerea este formală, fiind invocată pentru prima oară în recurs și contrazisă de propriile rețineri ale pârâtului în cuprinsul deciziei contestate nr._/12.10.2011: „notificatorul a făcut dovada dreptului de persoană îndreptățită la restituire”, ffind în dezbatere imobilul compus din teren și construcție, conform actelor de proprietate ale autorilor notificatorului.
Se constată că pârâtul nu a respins această cerere la soluționarea dispoziției, ci a omis să o soluționeze în forma necesară întabulării, cu specificarea cotei-indivize de 17,45% din părțile de folosință comună și a suprafeței de 53,11 mp din terenul aflat sub construcție, aferent apartamentului nr. 7 ce a fost restituit.
Soluția instanței de fond a fost corectă prin completarea dispoziției în sensul solicitat, fiind conformă adresei nr. 2357/17.01.2012 emisă de . confirmă suprafețele în discuție.
În ceea ce privește al doilea motiv al recursului, Curtea observă de asemenea, invocarea pur formală a susținerii legate de inexistența în sarcina pârâtului a obligației de a acorda măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, prin raportare la dispozițiile din Legea nr. 247/2005 și din OUG nr. 81/2007.
În speță, măsura restituirii a fost dispusă a se efectua în natură și nu prin echivalent bănesc, neexistând o contestație sau contradictorialitate în această privință, pentru a se considera incidente dispozițiile specifice la care se face referire.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de modificare a hotărârii, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat, in baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, Curtea va obliga recurentul-pârât, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1907/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. D. I..
Obligă recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. P. A. C. C. M.
B. S.
GREFIER,
V. Ș.
Red. ACB/ Tehnored. PS/ACB
2 ex.
Jud. fond: V. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 812/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 339/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
