Pretenţii. Decizia nr. 812/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 25113/3/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.812R
Ședința publică din data de 09.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. LĂMÂIȚA C. LL.M
Judecător - A. P.
Judecător - L.-C. DOBRANIȘTE
Grefier - F. V.
Ministerul Public P. de le lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror N. P..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant D. V. R. D. împotriva sentinței civile nr.2011 din 15.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. R. PRIN MINISTERUL DE FINANȚE, având ca obiect „pretenții-despăgubiri Legea 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant D. V. R. D. personal și asistat de avocat N. R., lipsind intimata pârâtă Statul Român prin Ministerul de Finanțe.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură recurentul reclamant a depus o cerere prin care indică domiciliul pentru corespondență.
Apărătoarea recurentului reclamant D. V. R. D. depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanta Ministerului Public P. de pe lângă Curtea de Apel București învederează instanței că nu mai are chestiuni prealabile de invocat.
Curtea invocă din oficiu excepția de tardivitate apreciind că a fost sesizată instanța pe legea micii reforme Legea nr. 202/2010 și până la acea dată termenul de declarare a recursului era de 5 zile. Pune în vedere părții să pună concluzii pe excepție și pe celelalte aspecte. Curtea invocă excepția de tardivitate a declarării recursului având în vedere că sesizarea instanței a avut loc la 26.01.2010 anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 și la acea dată termenul de declarare a recursului era de 5 zile.
Apărătoarea recurentului reclamant D. V. R. D. învederează instanței că se menționează în sentința civilă comunicată termenul de 15 zile de la comunicare și va face dovada în acest sens.
Reprezentanta Ministerului Public P. de pe lângă Curtea de Apel București pune concluzii de admitere a excepției invocate. Pe recurs în baza art. 158 alin. 3 cod pr. civ. pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
Apărătoarea recurentului reclamant D. V. R. D. face dovada primirii recursului depunând la dosar comunicarea hotărârii nr.2011 din 15.11.2012 și data trimiterii recursului cu confirmare de primire. Pune concluzii de respingere a excepției. Consideră că recursul este în termen formulat. Pe tardivitate, pune concluzii de respingere a excepției considerând că se află în termen. Consideră că recursul este admisibil din moment ce Tribunalul București i-a dat acea cale de atac.
Curtea, constată că de la lege este dată calea de atac.
Apărătoarea recurentului reclamant D. V. R. D. pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat. Depune la dosar o corectură la recurs, o măsură administrativă cu caracter politic arătată de reclamant. În acțiune trebuia menționat și art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009. În mod greșit Tribunalul București a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5. Arată că și reprezentantul Parchetului s-a opus declinării. Pune concluzii de admitere a recursului, casare și trimitere spre rejudecare la Tribunalul București. Consideră că instanța competentă este Tribunalul București.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2011/15.11.2012 Tribunalul București Secția a III a Civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D. V. R., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.
În motivarea soluției sale, Tribunalul a reținut că obiectul cauzei este cererea reclamantului D. V. R. D. formulată în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ( ca reprezentant al Statului R.) să se constate că părinții săi D. P. și D. Clementine – Gabrielle și reclamantul au suferit ca urmare a urmăririi sistematice, între anii 1953-1979 și daune morale în cuantum de 100.000 euro.
În motivarea acțiunii a arătat că în perioada 1953- 1979 părinții săi au fost supravegheați permanent de serviciile de securitate fiindu-le încălcat secretul corespondenței, dreptul la liberă exprimare, dreptul la informație, datorită acestei supravegheri reclamantul și părinții săi au trăit cu teamă pentru libertatea lor.
Prin cererea precizatoare reclamantul a indicat ca temei juridic al acțiunii disp. art. 998 C.civil.
Asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă obligatorie, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din următoarele acte normative: Decretul 6/1950, Decretul nr. 60/1950, Decretul nr. 257/1952, Decretul nr. 258/1952, Decretul nr. 77/1954 și Decretul nr. 89/1958; HCM 2/1950, 1159/1950, 344/1951, 326/1951, 1554/1952, 337/1954, 237/1957; 282/1958 și 1108/196, Ordinul 100/1950 al DGSP, deciziile nr. 200/1951, 239/1952 și 744/1952 ale M.A.I. și Ordinele M.A.I. cu nr. 5 și_/1948, 490/1952 și_ ; Ordinul 838/1951 al Ministerului Securității Statului.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot de asemenea solicita instanței să se constate caracterul politic al acestora.
Prevederile art.1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Având în vedere că în motivarea acțiunii sale reclamantul nu a indicat nici una dintre măsurile administrative enumerate la art.3 sau la art.4 alin.2 din legea 221/2009, tribunalul constată că cererea este de competența judecătoriei, valoarea pretențiilor fiind și ea mai mică de 500.000 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 158 și urm. C.pr.civ. a fost admisă excepția și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București în raza căreia își are sediul pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Sentința este lovită de nulitate întrucât, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Am în vedere că declinarea a avut ca bază susținerea neadevărată a instanței că subsemnatul „în motivarea acțiunii sale... nu a indicat nici una dintre măsurile administrative enumerate la art. 3 sau la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009...”.
Or, în acțiune, am indicat „măsuri administrative cu caracter politic”, respectiv „măsuri luate de organele fostei miliții sau securități (conform art. 3 din Legea 221/2009). În mod concret, am arătat și dovedit:
- urmărirea sistematică în perioada 1953 - 1974 de către fosta securitate a părinților mei; filarea și fotografierea mea în spațiul public; încălcarea contractului meu de muncă în mod abuziv în perioada arătată mai sus; violarea secretului corespondenței; filele din dosarele întocmite de SRI sunt inițial numerotate, apoi re-numerotate, deci dosarele au fost „periate”.
Așadar, faptele indicate de către reclamant se încadrează la prevederile art. 3 din Legea 221/2009 și deci trimiterea ia art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 nu se impune în speța de față.
Față de cele de mai sus, în speță, nu se impune declinarea cauzei spre judecare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, Tribunalul București fiind competent să judece cauza conform Legii 221/2009. însuși reprezentantul Parchetului s-a opus declinării cauzei.
Procedând în conformitate cu prevederile art. 137 C.pr.civ la analizarea cu prioritate a excepției tardivității invocate de către instanță din oficiu, Curte reține următoarele:
În speță, instanța a fost sesizată cu cererea introductivă de instanță la data de 26.01.2010, dată la care era în vigoare forma Codului de procedură civilă nemodificată prin Legea 202/2010.
Această din urmă lege a intrat în vigoare la data de 26.11.2010 și printre altele a modificat dispozițiile art. 158 alin. 3 dispunând că procedând la soluționarea excepției de necompetență „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.”
Or, în speță, instanța fiind sesizată anterior modificării legii, prevederile aplicabile sunt cele din forma anterioară a art. 158 alin. 3 C.pr.civ în sensul că: „Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.”
Analizând circumstanțele speței, Curtea observă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 11.01.2013 dată de la care începe să curgă termenul de 5 zile de declarare a recursului.
Calea de atac a fost însă declarată la data de 23.01.2013 dată la care acest termen a fost depășit cu mult.
Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. 3 C.pr.civ în forma în vigoare anterior Legii 202/2010 cu prevederile art. 725 alin. 3 din Cod în conformitate cu care: „Hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.” Curtea constată că prezenta cale de atac a fost declarată tardiv, astfel că o va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant D. V. R. D. împotriva sentinței civile nr.2011 din 15.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. R. PRIN MINISTERUL DE FINANȚE, ca fiind tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. LĂMÎIȚA A. P. L.-C.
C. LL.M DOBRANIȘTE
GREFIER
F. V.
Red. MLC
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a III-a Civilă
Judecător: S. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1687/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1859/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
