Legea 10/2001. Decizia nr. 274/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 6003/2/2011
Dosar nr._
(1482/2011)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILA ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.274 A
Ședința publică de la 06.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - S. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelanta – intimată A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.385 din 12.04.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.620/2005, în contradictoriu cu intimatele – contestatoare T. E., M. S. și G. A..
P. are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 09.10.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 16.10.2013, apoi la 23.10.2013, apoi la 30.10.2013 și apoi la 6.11.2013 hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.385/12.04.2005, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis contestația formulată de contestatoarele T. E., M. S. și G. A., in contradictoriu cu A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a anulat Decizia nr. 306/17.12.2004 emisă de intimata A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a dispus obligarea AUTORITĂȚII P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Ia restituirea prin echivalent a fostei Uzine de Cherestea din satul Păpăuți, ., astfel cum a fost aceasta identificată si evaluată de expertul KOPACS N. din Târgu M., prin raportul de expertiză extrajudiciară din 12.12.2002, către contestatoare, cu respectarea dispozițiilor art. 34 si următoarele din Legea nr. 10/2001 și a obligat intimata A. la plata sumei de 3.000.000 lei către contestatoarele TANGER E. si G. A., cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, în sensul art.3 din Legea nr.10/2001.
La data preluării Uzinei de cherestea din . (13.03.1945), de către stat, aceasta era proprietatea Societății in nume colectiv Industria Lemnului din Păpăuți dr K. Z. & Comp. Firma înregistrată, reprezentată de Dr Z. K. si B. B., coproprietarii firmei, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 09.03.1934-fila 58.
Calitatea de asociat in Societatea in nume colectiv menționată, a Domnului K. Z. (bunicul contestatoarelor) este de necontestat, devreme ce acesta este menționat ca atare in contractul de vânzare-cumpărare, in procesul-verbal de preluare din 13.03.1945 (fila 60), in inventarul bunurilor proprietatea acestuia (fișa de inventar a averii Domnului Keleman Z.) - fila 66, in Tabelul privind situația întreprinderii, întocmit la data de 10.09.1937, in care se menționează numele patronului Dr K. (fila 106). Mai mult decât atât, Tribunalul a avut in vedere împrejurarea ca societatea comerciala in nume colectiv cuprinde chiar in denumirea sa, numele autorului contestatoarelor, K. Z., iar față de caracteristica societăților de persoane cum este societatea in nume colectiv de a fi inserat numele asociatului, s-a considerat că a fost dovedită calitatea de asociat Ia aceasta persoana juridica a bunicului contestatoarelor.
De asemenea, contestatoarele sunt persoane îndreptățite si datorita calității acestora de moștenitoare de pe urma bunicului lor, acceptante in virtutea aplicării art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 (care reglementează: "Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicita in temeiul prezentei legi).
De aceea, față de împrejurarea că reclamantele nu au depus Ia dosar o dovada a acceptării exprese a succesiunii de pe urma bunicului lor, Tribunalul a făcut aplicațiunea art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la vocația la succesiune, aceasta a fost dovedită de reclamante după cum urmează:
K. Z. a decedat la data de 21.01.1974 (certificat de deces-fila 30), iar de pe urma acestuia au rămas moștenitoare două fiice: K. H. (certificat de naștere – fila 31), căsătorită Geltsch (fila 40) si K. Ibolyka (căsătorită Genge).
După decesul fiicei K. H., au rămas moștenitoare două fiice (nepoate de fiică in raport cu K. Z.), respectiv Geltsch E. (fila 46) căsătorită T. E. (fila 49) si Geltsch Zsuzsanna (fila 52), căsătorită M. S. (fila 56).
După decesul celeilalte fiice a defunctului, K. Ibolyka (căsătorită Genge), a rămas moștenitoare fiica sa, Genge A. (fila 78), căsătorită GYULAIANA (fila 81).
In aceste condiții si ținând seama si de dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a apreciat că a fost dovedită pe parcursul judecării cauzei, in cadrul cercetării judecătorești, atât calitatea de asociat la persoana juridică ce a fost naționalizată prin Legea nr. 119/1948, a autorului acestora, K. Z., așa cum reglementează art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 si art. 32.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr. 498/18.04.2003, ct si calitatea de moștenitori ai acestuia.
In concluzie, reclamantele făcând dovada că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, ca urmare a naționalizării Uzinei de Cherestea din ., la care autorul lor era asociat la data naționalizării, acestora li se cuvine reparația prin echivalent, conform art. 32 si următoarele din Legea nr. 10/2001.
P. aceste considerente, Tribunalul a admis contestația, a anulat Decizia nr. 306/17.12.2004 pronunțată de A. si, in consecință, a dispus obligarea A. la restituirea prin echivalent a fostei Uzine de Cherestea din satul Păpăuți, ., astfel cum a fost aceasta identificată si evaluată de expertul K. N., din Târgu M. (filele 87-90).
In ce privește apărarea pârâtei in sensul că aceasta nu poate acorda despăgubiri bănești, așa cum au solicitat contestatoarele prin notificarea formulată, aceasta a fost înlăturată având in vedere dispozițiile art. 32 alin.8 din Legea nr. 10/2001 care statornicesc: "Persoana îndreptățită poate negocia cu instituția publică implicată in privatizare (in speța A.-s.n) si alte forme de măsuri reparatorii in echivalent ".
Prin urmare, conținutul măsurii reparatorii prin echivalent urmează a se stabili de A. prin negociere cu contestatoarele, in calitate de persoane îndreptățite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond trebuia să rețină că A. nu are calitate procesual pasivă în cauză;
- instanța de fond a reținut în mod greșit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.3 alin.1 și art.32 din Legea nr.10/2001, întrucât în cauză reclamantele nu au depus acte din care să rezulte calitatea de moștenitoare ale persoanei care avea calitatea de acționar, copie de pe registrul acționarilor și ultimul bilanț contabil al societății, respectiv cel de la 31.12.1947 și acte din care să rezulte că persoanele îndreptățite nu au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a legii. Nu s-a făcut dovada că autorul lor a fost asociat al Uzinelor de Cherestea Păpăuți.
- în mod greșit a fost obligată pârâta A. la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.1477/31.10.2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – intimată A. împotriva sentinței civile nr.385/2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reținând că soluționarea cererii nu se putea face legal de instanța de judecată decât în contradictoriu cu unitatea care a emis decizia a cărei anulare se cere, numai astfel aceasta având posibilitatea să propună și să administreze probe în apărare.
Faptul că în prezent, prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr.247/2005, instituția publică implicată în privatizare are doar dreptul de a propune prin decizie motivată măsurile reparatorii prin echivalent, în timp ce analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor cade în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, nu poate duce la concluzia lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte A.V.A.S., în prezenta cauză.
Legitimarea procesuală pasivă a apelantei pârâte rezultă, astfel cum s-a arătat deja, din calitatea sa de unitatea emitentă a deciziei nr.306/17.12.2004, a cărei anulare se solicită de intimatele contestatoare, și este susținută și de,dispoz.art.24 alin.32 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr.247/2005.
Referitor la critica privind tardivitatea depunerii actelor doveditoare de cătr4 contestatoare, Curtea a reținut că este, de asemenea, nefondată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.22 din Lega nr. 10/2001, în reglementarea în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită de intimatele contestatoare, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Conform art.23 din lege, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire.
Conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, termenul de 60 zile prevăzut de legiuitor pentru emiterea dispoziției sau deciziei de restituire se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
În speță, deși apelanta intimată a soluționat notificarea contestatoarelor cu depășirea termenului de 60 zile prevăzut de lege, nu s-a dovedit că ar fi solicitat anterior contestatoarelor completarea actelor anexate notificării, situație în care nu poate invoca tardivitatea depunerii înscrisurilor doveditoare de către contestatoare, în raport de dispoz. art.22 din Legea nr.10/2001.
Actele depuse la dosar enumerate de instanța de fond în considerentele hotărârii apelate dovedesc calitatea autorului contestatoarelor de asociat al uzinei supusă naționalizării și vocația contestatoarelor la moștenirea rămasă de pe urma bunicului lor.
În raport de aceste înscrisuri și de dispoz.art.4 pct.3 din Legea
nr.10/2001, potrivit cărora cererea de restituire are valoare de acceptare a
succesiunii pentru bunurile a căror restituire se cere, în mod corect instanța
de fond a apreciat că intimatele contestatoare sunt îndreptățite la restituirea
prin echivalenta bunurilor proprietatea autorului lor, în condițiile art.32 din
Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.8999/08.11.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei A. împotriva deciziei civile nr.1477/31.10.2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
P. a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că potrivit art.32 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001, în forma aplicabilă la data introducerii acțiunii, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacțională pe piața de capital, iar acțiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale.
A..3 al art.32 din Legea nr.10/2001 a fost modificat prin Legea nr.247/2005, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanțelor publice, în situația în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate.
S-a reținut că în speța dedusă judecății nu s-a stabilit dacă patrimoniul fostei Uzine de cherestea a fost preluat de una din societățile privatizate de A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Instanța supremă a constatat că se impune astfel casarea deciziei pronunțate în apel pentru ca în rejudecare să se stabilească cine este unitatea deținătoare care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate și dacă aceasta a fost privatizată de A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 19.02.2007.
Prin decizia civilă nr.685/29.09.2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul formulat de apelanta – intimată A. pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 385 din 12.04.2005 a Tribunalului București – Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatele contestatoare T. E., M. S. și G. A. și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată.
P. a pronunța această decizie, Curtea, rejudecând cauza în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 315 din Cod de procedură civilă, a solicitat apelantei și intimatelor înscrisuri în dovedirea modalității de preluare a patrimoniului S.N. Industria Lemnului din Păpăuți, ., dacă acest patrimoniu a fost preluat de societăți privatizate de A. pentru Valorificarea Activelor Statului, în sensul dispus prin decizia de îndrumare însă până la data pronunțării hotărârii de către instanța de apel, apelanta a învederat instanței că nu deține date și documente cu privire la preluarea patrimoniului fostelor întreprinderi naționalizate în afara celor depuse deja la dosar, același fiind și răspunsul intimatelor contestatoare prin care solicitau instanței să-i pună în vedere apelantei să indice dacă patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuți a trecut în patrimoniul unor societăți privatizate de A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, în condițiile art. 32 alin. 3 din Legea nr. 247/2005, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice.
Prin urmare, având în vedere aceste texte de lege, s-a constatat că reclamantele nu au identificat, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1169 din Codul civil, persoana juridică care, după naționalizare, a preluat patrimoniul S.N. Păpăuți, . la care antecesorul intimatelor a fost asociat și nu au dovedit că patrimoniul acestei societăți a fost preluat de societăți care au fost privatizate de A. pentru Valorificarea Activelor Statului sau care se află încă în patrimoniul A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin decizia civilă nr.2024/04.03.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantele M. S., T. E. și G. A., împotriva deciziei civile nr.685/29.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
P. a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, deși prin decizia anterioară de casare s-a stabilit în sarcina instanței de rejudecare obligația de a verifica dacă patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuți, . a fost preluat de una dintre societățile comerciale privatizate de A. sau care se mai află încă în portofoliul intimatei, în îndeplinirea acestei îndrumări, date fiind dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, instanța de apel a procedat la emiterea a doua adrese: una către reclamante și una către pârâta A..
Dacă A. a răspuns că nu deține asemenea date prin adresa ce se regăsește la fila 13 dosar apel, reclamanta intimata M. S., prin adresa înaintată la dosarul de apel (fila 38) a semnalat instanței că la prima instanță au fost depuse extrasele de Carte Funciară din care reiese că cel puțin o parte din patrimoniul fostei Uzine de Cherestea (terenul) a fost trecut în patrimoniul Societății de Mecanizare a Agriculturii din localitate, societate care s-a aflat în portofoliul antecesoarelor A.-ului. In privința construcțiilor, aceeași reclamantă a precizat că acestea au trecut în patrimoniul Statului Român, în baza Legii nr.91/1945 și a Decretului nr.228/1948, fiind în prezent distruse sau demolate.
Din copia înscrisurilor cauzei reiese cu certitudine că autorul reclamantelor a avut calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea Păpăuți, jud. C., imobil înscris inițial în CF 1877 (filele 8-10 dosar fond), ca ulterior, după naționalizare, aceeași proprietate se transnotează în CF 2142, Jud. C. (fia 11 dosar fond), pentru ca în iunie 1994, după emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, terenul să se transnoteze în CF 2302, nou înființată, în favoarea ..4 din CF 2142).
In consecință, astfel cum reclamantele au pretins, în cauză există probe certe privind circuitul juridic al imobilului ulterior naționalizării, instanța de rejudecare urmând să verifice situația la zi, solicitând în acest sens relații de la pârâta A. cu privire la patrimoniul . eventuala privatizare a acesteia, dar și Primăriei localității Zagon, Jud. C. care este în măsură să furnizeze relații referitoare la societatea care a preluat Uzina de Cherestea, dar și în ce privește soarta juridică a construcțiilor ce se aflau pe teren.
Având în vedere că prin decizia anterioară de casare s-au stabilit ca obiective ale rejudecării identificarea unității care a preluat patrimoniul fostei Uzine de Cherestea și dacă această societate face parte dintre cele care au fost sau vor fi privatizate de A., instanța supremă a constatat că aspectele ținând de calitatea reclamantelor de moștenitoare ale autorului lor (K. Z.) care a avut calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea, ca și cele privind existența în patrimoniul acestei societăți în nume colectiv a unui imobil ce a fost preluat abuziv de stat prin naționalizare (în sensul art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr.10/2001), sunt chestiuni care au intrat în puterea lucrului judecat, după epuizarea primului ciclu procesual; astfel, din contractul de vânzare - cumpărare din 12.08.1939 (filele 57-59 dosar fond) reiese că însăși societatea în nume colectiv (având doi coproprietari, autorul reclamantelor - K. Z. și B. B., ceea ce oferă indicii cu privire la întinderea măsurilor reparatorii ce s-ar cuveni reclamantelor) a avut calitatea de cumpărătoare, care figurează, de altfel, în calitate de proprietară tabulară în CF 1877.
Prin urmare, la acest moment se impune verificarea cerințelor specifice prevăzute de art. 31, potrivit celor anterior arătate; totodată, urmează a se observa că după modificarea acestui text prin Legea nr.302/2009, A. este entitate învestită cu soluționarea notificării și în ipoteza în care actuala societate deținătoare a imobilului nu ar putea n identificată, nu mai există sau nu a existat o asemenea continuitate (forma anterioară a art. 31 alin. 3 din Legea nr.10/2001, prevăzând că, în aceste ipoteze, măsurile reparatorii se propuneau prin ordin al ministruluifinanțelor publice).
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 28.06.2011.
Potrivit dispozițiilor att.315 Cod de procedură civilă, Curtea, în rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.385/2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, va reține chestiunile de drept dezlegate de instanța de casare în sensul că reclamantele – intimate au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr.10/2001, fiind moștenitoarele autorului K. Z., care a avut calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea Păpăuți, precum și faptul că Uzină de Cherestea Păpăuți a trecut în mod abuziv în proprietatea statului.
P. a stabili în posesia cărei entități se află în prezent imobilul preluat abuziv de către stat de la autorul reclamantelor – intimate și deci cine are calitate procesual pasivă, Curtea a dispus în cauză administrarea mai multor probe: adrese de verificare a patrimoniului ., adresă către Primăria Zagon C. pentru indicarea societății care a preluat Uzinele de Cherestea Păpăuți. S-a depus la dosar contractul de vânzare – cumpărare pe acțiuni nr.396/06.07.1998, prin care 40% din capitalul social al . a fost înstrăinat către cumpărătorul Z. G..
Având în vedere dificultățile întâmpinare cu stabilirea unității deținătoare în prezent a imobilului preluat abuziv de către stat, instanța a dispus la termenul din 08.05.2012 efectuarea în cauză a unei expertize topografice având ca obiective identificarea terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 12.08.1939 pe numele lui K. Z. (prin laturi și vecinătăți în raport de nr. top indicate în contract, respectiv dimensiunile specificate în act), să se precizeze dacă acest imobil a fost înscris (în ce proporție) în CF nr.1877 inițial, iar, după naționalizare, în CF nr.2142, ulterior CF 2302, dacă terenul aparține în întregime sau nu . ori altei societăți (având în vedere mențiunile din cuprinsul CF și situația de fapt), urmând ca expertul să se raporteze la toate înscrisurile din dosar, să precizeze dacă, înainte sau după preluare, terenul a aparținut Întreprinderii Lemnului din Păpăuți.
Expertiza s-a efectuat prin comisie rogatorie prin Judecătoria Târgu S..
Din conținutul raportului de expertiză, ce face parte componentă din prezenta decizie, aflat la fila 195 – 199 vo.II din prezentul dosar rezultă că imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare din data de 12.08.1939 a aparținut Industriei Lemnului Păpăuți înainte de preluarea terenului conform înscrierilor din CF nr.1877 – Păpăuți de la B+, încheierea nr.456 din 19.04.1934 făcut în baza contractului de vânzare – cumpărare din 09.03.1934.
După preluarea abuzivă de către stat imobilul înscris în CF nr.1877 Păpăuți s-a dezmembrat în mai multe parcele cu numere topografice diferite ce au fost evidențiate nominal în raportul de expertiză topografică, din concluziile căruia rezultă că suprafețele de teren de 3.129 mp nr.topo 1335, de 565 mp nr.topo 1336, de 381 mp nr.topo 1337 au ost înregistrate în CF nr.2302 Păpăuți în favoarea . în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
. a fost privatizată de către A. conform contractului de privatizare depus la dosar.
Ulterior, . și-a schimbat denumirea în . și a vândut la data de 01.06.2007 terenurile de mai sus către ..
Restul imobilului ce a aparținut autorului reclamantelor a ajuns la Primăria Păpăuți, la . și la CAP Păpăuți, care parțial l-a transmis către ., parțial către Biserica Baptistă Maghiară, B. Ladislau L. și ..
Față de aceste constatări făcute prin raportul de expertiză topografică, Curtea constată că în prezent imobilul preluat de la autorul reclamanților se află parțial la societăți comerciale cu răspundere limitată, la persoane fizice și la Biserica Baptistă Maghiară, după ce parțial s-a aflat la ., societate privatizată de către A..
În această situație sunt incidente în cauză dispozițiile art.31 din Legea nr.10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr.302/2009, apelanta – pârâtă A. având calitate procesual pasivă în cauză, fiind entitatea care a privatizat . și în consecință cea care trebuia să soluționeze notificarea reclamanților formulată în baza Legii nr.10/2001.
Ca atare, Curtea va găsi nefondat motivul de apel formulat de A. împotriva sentinței civile nr.385/2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă vizând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Celelalte motive de apel formulate împotriva sentinței civile nr.385/2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă vizând lipsa calității reclamantelor de persoane îndreptățite, nedovedirea calității de asociat a autorului reclamantelor la Uzinele de Cherestea Păpăuți și nedovedirea preluării abuzive de către stat a imobilului în litigiu nu vor mai fi analizate de instanța de apel, întrucât ele au fost irevocabil soluționate prin decizia de casare, care a reținut îndeplinirea acestor condiții, fiind incidente în cauză, așa cum s-a reținut mai sus, dispozițiile art.315 Cod de procedură civilă.
Nici ultimul motiv de apel vizând obligarea A. la plata cheltuielilor de judecată nu va fi primit de către Curte, atâta vreme cât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, pârâta A. căzând în pretenții în fața reclamantelor.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.385/2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, pe care o va menține ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – intimată A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, . Ș. nr.50, sector 1, împotriva sentinței civile nr.385 din 12.04.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.620/2005, în contradictoriu cu intimatele – contestatoare T. E., domiciliată în Cluj-N., ., ..II, ., M. S., domiciliată în Cluj-N., ., județul Cluj și G. A., domiciliată în Târgu M., . nr.10, județul M..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I.-A. H.-P. E. V.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
6 ex./22.04.2014
TB-S.3 – E.R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1952/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 659/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
